Romanulu, mai 1876 (Anul 20)
1876-05-16
SfiltUI CUJLU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Ragusa, 20 Maiu. — Turcii au fost bătuți în mersulö soră de la Grazko la Bilik. Perderea lor a fostă de 600 morți ; mulți răniți. Praga, 20 Maiu.—Istoriculu cehă Valahia murită. Roma, 26 Maiu.— Comisiunea respinge convențiunea de la Bale. London, 26 Maiu.— Uă depeșă a lui limes din Paris ijice că s'aă reviouită silințele d’a obține adesiunea Engliter' i la memorandulu lui Gortchakoff cu modificările ce s’au făcută și că deusa refusă. Constantinopole, 26 Mafu.— S’asigură că guvernul ă a adresații că proclamațiune către Bulgari spre a-i readuce la supunere. Smirna, 26 Maiu.— Escadra engleză a plecată pentru golfur de la Besika. BUCURESCI, 55 FLOMRU. Ifiariulă din Viena Tagespresse dălfte-cari deslușiri în privința memorandului adoptată la Berlin. Plecândui de la asasinatidii de la Salonic, se demonstra pericolele la cari sunt nespușie crestinii în Oriente, și se esprime dorința ca puterile se ia în comun și măsuri pentru protecțiunea loră. Memorandul susține, luptă că forma îndulcită, șapte din puntele cerute de insurgiuți și lasă a se vede că Rusia ar dori ca guvernală otomană se indreptă mijlociloră pe principele Muntenegrolul, care apoi se masă din aceste negocieri cu romanele gole. Sorii directe ce primiră din Constantinopole ne transmită urmatorele I cinci punte din memorandulă princi Ipelul Gorciakoff : Ii narațiunea bisericeloră și caseloră insurgințiloră. întreținerea ces- Itoră din urmă cu chiăltuiala Statului Pe timpulă câtă va ține armistițiulă. Concentrarea, într’ună singura puntă, a trupelor otomane, ascumă împrăștiate în Herzegovina. Executarea reformelor suptă supravegrhiarea consuliloră. I Ele de prisoă se intrămă în desbaterea acestoră panturi cândă reziemă că cestiunea se complică și devine gravă din mai multe pnnturi de privire. I Ea se complică fiindăcă seriile telegrafice, publicate mai sus, spunt că Englitera se refusă d’a adera hogograma celoră trei puteri ale Nordului. Ea se complică fiindă că Porta susținută și de Englitera, s’a decis se refuse aderarea iei. I E se complică fiindă-că ni se spurn ăn urma refusului Engliterei, viefusa și Francia aderarea iei. Ea se complică fiindă-că tote puerile trămitu vasele feră du resbeli 1 apele răsăritului. Ea se complică fiindăcă revoluția ea bulgară merge crescândă. Serbii are gata d’a ’ncepe resbelulă și Greia, supusă imperiului otomană, se ’ământa forte. Se notă mă âncă că ’n asemenomente, cândă se scuduie forte în ega imperială otomană din Eupa, regele Elenilor , însocită duă familia sea, se plimbă prin feurite țări,, și toți vor înțelege în jumătatea ce are acesta preamblar pericolulă ce este da lua focă în ega ierbăria orientală. ft Nu este pre multă de-a aminti în, care al omeniloră noștrii politii viitoriloră represintanți ai nații I, că primulă pasă în reardicare orală și materială a țărei, e îmbunățirea sortei poporațiuniloră nei e rurale, cari compună cele triburi ale naționalității români îndată aceste poporațiuni mai f<ste, imensa majoritate a națiunii mai fericită , și se va pute fie cu dreptă cuvântă că regimul la care se va fi realisata acest îmbunătățire, a făcută fericirea țărei. Ca prima datoriă astăzi a ziaristului românii, după cum este și a ministrului și a deputatului română, urmămă dură astăuia subiectulă întreruptă ieri. Dintre măsurile menite „să oprescă de-a se mai face poporațiunilor rurale răulu ce li s’a făcută și agravată mereu în anii din urmă,“ amă arătată ieri patru , s iă desființarea legii drumărilor și înlocuirea iei prin disposițiuni proprie a nu lăsa nici țara fără căi de comunicațiune; albă-feră n’amă face de câtă a schimba unu rară pentru ună altă răă; H-le modificarea legii băuturii oră spiritóse, spre ușturarea poporațiunilor ă I rurale, și spre a desființa orice ară j putea atinge directă sau indirectă j cultura viiloră; III-le modificarea legii licențeloră în acelașă scopă ; IV-a aplicarea consciințiasă a legii monopolului, căci prin falsificarea ieii în complicitate cu guvernul, s’a distrusă cultura tutunului și se esjaloată în modă nedemnă puținii cultivatori ce au mas rămasă și consurmatorii; acesta încă buișiare de Iotă momentală a libertății publicului în stregă, atâtă cultivatori, câtă și conjumatori și debitanți, trebuie însă suprimată, îndată ce se va putea fără mari pagube pentru Stată. Se enumără uiă astăzi și celelalte măsuri cari s’ară mai putea lua. Legea poliției rurale, prin modul ă I în care s’a aplicată, și legea tocmaticeloră agricole, prin euseși principiele Idei constitutive, cari n’aă avută în vedere de câtă interesele marelui ei- i plontatoră, aă devenită calamități publice pentru poporațiunile rurale. In judeciele și plășele cari au avută trista parte a unor prefecți, suptprefecți și judecători de pace fără su fletă și fără consciință, aceste două legi au fostă de ajunsă spre a se ruina zecimi de mii de familie. Ambele trebuiescă preschimbate radicală și câtă mai curândă, mai cu osebire legea tocmelelor agricole, prin cari se robesce pe ani, pe vieții amă putea Z’ice, munca sătianului, speculândă asupra nenorocirilor și nevoielor lui. Noua lege a poliției rurale, ca și a noua lege a tocmelelor agricole, trebuie se tindă a protege pe celă slabă contra celui tare, pe celă ignorentă contra proprietară lui nesocotinți , oprindu-lă, spre exemplu, de-a se angaja mai multă decâtă pate se muncască, fără a lăsa păragină ogorulă săă. Legea comunală feudală a regiunii lui Catargi a adusă uă adâncă periturbare în administrarea tutoru comunelor rurale ; ea a nimicită în I realitate comuna rurală, instituindu I asupra loră pe cei avuți ca stăpânii I din tată în fiiă, adevărate dinastii feudale. In privirea acestei legi, spre a nu ■i per de timpă, ar trebui să se pro ■cedă într’ună modă espeditivă : și 5 i se desființeze pură și simplu, restabilindu-se cea vechiă, cu orecari mici modificări. Supt guvernul Catargi, în anuli ‘ i din urmă, Monitorul era mereu plinit j de disolvări de consilie comunal j rurale, mai tate pe motivă că nu " I întrunescă și nu ’și împlinescă da 3r tabele. Absurditatea acelei legi estee deră dovedită prin aplicarea iei: în România nu voră prinde nici-un dati rădăcini așezămintele cu principii oligarchice;. Iată ce nu e întemeiat 1 I pe principie democratice nu se potrivesce națiunii române, și nu este nici trainică, nici aplicabilă. j După legea comunală Catargi, comisiliele comunale rurale s’aă constituită din slugile, proprietarilor, spri a esploata și a storce în tóte nici dările munca țăranului, fără a îț s griji câtuși de puțină de interesele comunei: perceptorii furări de știri i genă, socotelile și actele consilielor ă I comunale erau în cea mai mare disordine, și nici uă îmbunătățire n se făcea în comună; primarii și consilierii comunali aveau a se ocupa de interesele lor proprie, eră nu de ale comunei, și nu -și aducea’ amintea ’și esercita autoritatea, decâtă atunci când era vorba de-a esploata pe țărână în favorea loră. Acestea nu le alternă numai noi, ci resultă din sutele de disolveri și raporturi de disolveri, publicate în ultimii timpi ai domnirii Catargi. Nu’și póte închipui cine va binele ce să va face poporațiunilor rurale desființarea legii comunale actuale și restabilirea vechiei legi, cu orecare mici modificări. Prin acestă singură faptă comunele vor scăpa pe d’uă parte de primarii cari în loc, de-a le protege le jăfuiescă în tóte modurile, de perceptorii, cari astăzi fiindă nepriveghiați le pradă, facându-le se plutescă câte de două trei ori aceleași imposite, și voră dobândi și autorități comunale adevărate espresiuni ale voinței și ale păsurilor- loră. Atâtă este de adevărată că legea cea mai bună și mai necesară pate să devine uă calamitate daca va fi aplicată cu rea credință și rea-voință către țară, că legea armării generale, care respundea unei cereri naționale și chiar a tradițiunilor națiunii române, a devenită în ultimii ani uă calamitate pentru poporațiunile rurale. Comandanții de garnisonă de prin aceste comune, sergenți săi caporali reserviști , au devenită nesce mici pași, nesce mici tirani, cari nefiindă mărginiți numai în atribuțiunile lor, simtă întrebuințați ca unealte de esecutare și de terorisare și de către administrațiune, și de către autoritățile comunale feudale, și în fine de către toți esploatatorii bietului țărână. Oricine voiesce se constrângă pe țărână la ceea ce el nu voiescă, dă uă bacșișă șefului de garnisonă elă procede milităresce, dă ordine, cine nu i-se supune, merge la arest, pentru insubordinare. Șefii de garnisonă cari nu procedă astăfelă, sunt i escepțiunile, eră nu regula generală Guvernulă este datorit se ia măsuri urgente spre a face se încetezi acestă deplorabilă stare de lucruri D. ministru de rebelă, nu înțelegere cu d. ministru de interne, trebuie să dea ordine și instrucțiuni severe, pentru ca comandanții de garnisonă să fie strictă mărginiți numa în atribuțiunile lor, pe cari atunc negreșită că și le voră îndeplini , mai bine, în easușl folosulü și înaintarea armării generale. Nu este âns destulă a da ordine în acesta privire trebuie a institui și unu control seriosă pentru ca ordinele să se aplice; trebuie asemenea face să pătrundă milițianii că nu suntă sup ordinele șefului soră și supuși disciplinei militare de câtă în timpul resercițieloră, în timpul serviciului militară ; în orice altă timpă comandantulă nu este de câtă ună simplă cetățiană ca și dânșii, fără mai mari drepturi asupra loră, de câtă le-ar avea ei asupra lui. Acestea surită principalele măsui ce s ară putea și ară trebui să se fi câtă mai neîntârziată, spre a scăpa poporațiunile rurale de relele și cu suferințele permanente grămădite . I suptă-le în cel din urmă ani, j Se trecemă acum la măsurele din a doua categoriă, la acelea cari se procure poporațiunilor rurale mijlocele și înlesnirile de-a lupta cu sa jcesă contra ruinei, și pe câtă posibilă de-a se reaidica din degenerări Iematerială și morală în care se afl Intre acestea suntă măsurele ca nu potu să aibă de câtă ună efect mai târziu, și negreșită acestea sau cari voră aduce uă vindecare rai Icală; altele potă să aibă ună efect imediată, și acestea negreșită va fi mai lesne înțelese astăzi de poporațiunile rurale. In capulă tutorii măsurelor, figureză întinderea și aplicarea instrucțiunii primare obligatorie. Numai instrucțiunea va emancipa pe deplină pe țărână de supt feluritele aserviri ce o să apară astăzi și lă va pune în posițiune de-a descoperi tóte resursele pe cari póte să le procure acesta tânără și bine înzestrată țară. Deră efectele instrucțiunii nu se voră simți decâtă mai târziu , pentru acum cea mai mare parte a poporațiuniloră nu ’i voră putea prețui folosele. Guvernul și cu represintațiunea națională, cari nu trebuie se caute aplausele imediate, ci numai îmbunătățirile seriose ce ar pute se aducă țării, suntă datore se ie de îndată măsuri pentru întinderea temeinică a instrucțiunii publice în comunele rurale; de aci depinde buna stare asigurată a acestor poporațiuni, și ânsuși viitorul României. Aplicarea legii rurale în privirea însurățeilor este uă măsură ce va produce uă tresăltare de bucurie și uă mare ușturare de la ună capătă la celălaltă ală țărei. Mii de familie de agricultori se vor vede de uă dată în posesiunea unui bună sigură, și astă-felă, nu uă nouă lege, ci uă simplă disposițiune dintr’uă lege vechiă, ce este de datoria guvernului s’o aplice, va repara multe miserie și va răpi ună mare contingență proletariatului rurală născândă. Împroprietărirea însurâțeiloră va trebui dară se fiă una din primele preocupări ale guvernului și ale Camerei oră. Mai mulți observatori au constatată degenerarea fisică a poporațiunilori rurale și uă mortalitate care amenință unele părți de despoporare. Toți s’aă uită a recunosce de causă a acestui spăimentătoră fenomenă sistema de nutrire. Acesta este negreșită adevârulă, dâră pentru ce țâranulă sâ nutresce atâtă de râă ? pentru că nare raiZlóce de-a se nutri mai bine. Țâranulu română este în adevere d’uă sobrietate estraordinară, dară cel mai avuți, fără a Înceta de-a fi sobrii, să nutrescă bine, le se rădice buna-stare a țăranului,a aibă ela mijloce de-a se nutri mai bine, și se va vedea că de îndată și degenerarea, și mortalitatea lisproporționată se voră opri. A conlucra la bună-starea țârasului, este dură și uă înaltă cestiune le conservare națională; nimică din ceea ce o póte ajuta, nu trebuie sce ăsată neîntrebuințată; altfelă vomă ’ădea spre a nu ne mai reaidica că măsurile isolate, orice scopă ară avea, nu suntă bune de nimică; ca să’și producă efectulă, trebuie se fiă intimă legate c’un sistemă întregă, în care tóte părțile să se sprijine una pe alta spre a funcționa. Astăferă fără bănci agricole, sistema de măsuri protectare a poporațiunilor rurale nu va funcționa, dară nici băncile agricole, neajutate de tote celelalte măsuri, nu vor răspunde delocă la ceea ce se ascuptă de la densele. Camerele și guvernul cară trebui se procedă chiară anulă acesta la crearea de bănci agricole, fără a cruța sacrificiele. Amnculă nostru, d. lonă Ionescu, care retrasă lângă Romană la Bradu, se consacră agriculturii și compătimesce d’aprope cu suferințele poporațiunilor rurale, a publicată asupra acestei cestiuni mnă proiectă, care merită a fi luată în cea mai seriasa băgare de sâraă. Hă vomă reproduce îndată ce se voră deschide corpurile legiuitore , spre a’lă supune represintanților națiunii. Asemene vomă publica cu grăbire orice altă proiectă in sa vă mai presinta în acesta cestiune. Statulă română nu trebuie să uite că este celă mai mare proprietară rurală din țară. Arendă supt administrarea sa directă domenii imense, pe cari locuiescă sute de mii de suflete, în mâna lui stă în mare parte de a modifica sorta acestoră poporațiuni. Ce n’ară putea face mnă guvernă înțeleptă, activă, stăruitorii și patriotă cu ună asemene mijlocă de acțiune! Să se consulte întru acesta măsurele pe cari înțeleptulă Domnă Știrbei le lua chiară pe atunci cândă nu se secularisaseră încă moșiele monastiresci. Noi credem că Statulă n’ar mai trebui să -și arendeze moșiele de câtă cu condițiunile de învoieli agricole făcute, și peste cari arendașii se nu pot trece în nici ună modă. In aceste condițiuni, în cari nu se voră uita nici interesele arendașiului, prin urmare ale fiscului, trebuie să se protejă mai cu osebire păstrarea și înmulțirea vitelor ir; fără bpă nu se face agricultura, și vaca in bătătura țăranului este unul semnă de bunăstare. Astăzi cei mai mulți arendași, speculândă asupra necesității absolute a țăranului de a plăti pentru pășiunarea vitelor sale, să îi bună preță nemăsurată pe pășiunare, puindu’lă în posițiune de-a preferi să’și vânză mai bine vitele decâtă să le portá pe prețuiți pășiunării, să să se închine ’naintea tutoră condițiuniloră arendașiului, spre a dobândi um pieță de pășiunare mai scăzută. Acesta sistemă de sîlnicire este funestă nu numai țăranului, care se ruineză, dară și proprietarului, care perde cultivatorii pământului său. El bine, Statulă, ca celă mai mare proprietară, este in posițiune de-a nimici cu totală acestă unealtă de sărăcire a poporațiunilor rurale, și de-a asigura în puțini ani înmulțirea viteloră, adecă avuția țăranului română. Acestea sunt măsurile cari, împreună cu deschiderea de nouă resurse de venită pentru țărani, ca reaîidicarea sericiculturii spre exemplu, și altele asemene, împreună cu talcuragiarea frumoselor industrii ale țăranului română, astăzi în părăsire, fară parveni în puțini ani se asiure viitorul și prosperitatea națiunii, prin reaidicarea materială și morală a poporațiunilor, cari suntă însăși ' temelia naționalității române, ' nici vă dată. Pe lingă măsurele enumerate până aci, și cari tóte vor concura la ajungerea acestui scopă, crearea de bănci agricole va fi una din acelea