Romanulu, iulie 1876 (Anul 20)

1876-07-31

ANÜLÜ ALÜ DOUE-ffECELEA YOIESÜE ȘI TEI PUTEA ANDNCIDEI Linia de 30 litere petitu, pagina IV,— 40 baril. Doto — — — — pagiia IH> 2 lei. A se adresa: IN KOMAMA, la administrațiunra țjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Mi-oud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. la d-nil Haasenstein și Vogler, VIENA, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARUL SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Bern, 10 Auguste.— Ieri uă femeia rusă a trasă două loviri de revolvert asupra trimisului d-lui Gorciakoff, făr’a ’18 atinge. Femeia a fost arestată. Constantinopole, 11 Augustă.— Filip 8 Francis, consulele generale ale Angliei, a muritd. Serbii au părăsită orașiulă Yavor. Osman-pașa și-a stabilit o cartierul generale la Zahar. Redacțiunea și Administrațiunea strada Dóimici IA (A) .3. Edițiimea de sera SOIRI MAI NOUI. Corespondința orientale ne aduce urmatorele serii: Locuitorii din Cretană adresată divanului imperială uă serie de reclamațiuni, dintre cari cele mai importante sunt: 1. Să se reducă dijmele de la 12 la 8 g. 2. Să se in SAMBATA,BI IULIU, 1876. LUMINEAZĂ-TE ȘI VEI FI " ABONAMENTE 111 capitală, unii anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tote țezele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la d-nii Da, nas - Ha liegrain 5, rne de l’ancienne comedie, și Havas, Laf- LA VIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleichmaskt. Scrisorile nefrancate se refusă 20 BANI EXEMPLARUL BUCURESCI,11 Augustu. Resbelulă sărbo-turcă, care pare a nu ne mai face astăzi impresiunea ce ne făcea la începută, din causă că deprinderea stămpăra chiar impresiunile cele mai viul, aduce acum cea mai mare desolare pe teritoriul sărbescă. ț Tóte ororile pe cari România le-a cunoscută in asia numita „vremea băjaniei,“ se simtă astăzii nenorocitele poporațiuni din Serbia; și după cum poporațiunile române fugeau peste Prută și peste Carpați, spre a scăpa de urgia unei invasiuni sălbatece, asemene poporațiunile din Serbia fugă cu miile peste Dunăre și se adăpostescă în România. Și ororile sunt neapărată multă mai mari în Serbia decâtă în România, căci Serbii au fostă agresorii; ei ceîd’ântâiără încălcată teritoriulă turcescă. Oricâtă telegramele sărbescî ară căuta se ascundă înfrângerea, resundă adesea chiară succese, faptulă este, după cum încă de multă prevă$uderămă, că Serbia nu mai póte se resiste puteriloră turcescă. Pe linia Morava-Timok, adecă tocmai în partea pe unde se pute pătrunde de mai de-a dreptulă în inima Serbiei, Turcii sunt victorioși și înainteză mereă, luând posițiunile Sărbilor, unele după altele. Spre Novibazar, adecă în îngustură spațtă dintre Serbia și Muntenegru, ocupată de Sărbi cu scopă dată la comunicarea Turciloră cu Bosnia și Herzegovina. Turcii pară asemenea a fi victorioși; el n’aă însă trebuință acum a ’și pune pré mari puteri în acesta puntă; vădată victorioși pe Timok și Morava, armatele sărbesci foră fi nevoite să se retragă ele însele de la Novibazar și de pe Drina spre a apăra tote împreună teritoriulă sărbescă. De aceaa și armatele turcesc desvoltă ,tota activitatea loră numai pe Timok și Morava, mulțămindu-se în celelalte părți a țină pe Șerbi pe locă. Cu câtă însă ororile voră fi mai mari, cu câtă barbariele Cercheziloră și Bașibuzuciloră voră însângera mai multă teritoriulă sărbescă, cu atâtă acesta ingrozitóre stare de lucruri va mișca simțimintele de umanitate ale Europei și va face ca Puterile să intervie pentru împăciuire și potolire. " Noi nu credemă acelă moment aepărtată, pentru onorea civilisațiunii, sperămă că în curăndă că intervenire diplomatică generală va face să înceteze aceste orori, căci chiară deea Serbii aă făcută vă imprudința, nu suntă de câtă pre pedepsiți pentru dănsa. In cee-a ce privește România, ea a răspunsă datorielor de umanitate, primindă pe teritoriul ăiei pe sărmanii refugiț și ușturându-le pe câtă pate suferințele. Chiară ieri Adunarea națională a votată ună credită în acestă scopă, și daca va mai trebui, va mai acorda și alte mijloce. In momentul de faciă sunt nevoi de cari suferă mai cu soma guvernală, suntă altele cari atingă mai de aprope pe poporă. Aceste nevoi, pentru a fi înlăturate, trebuie ca toți administratorii și administrații se lucreze necurmată și în unire și se caute se ușureze, câtă mai bine și mai curendă, greutățile ce le dă lăsară moștenire incuria, nepriceperea sauroua credință a fostului guvernă, care lucra fără națiune și ’n contra națiunii. Datoria presei este d’a pune supt ochii tuturoră păsurile poporului ș’a arăta modulă celă mai nemerită pentru a fară înlăturare. Acesta datoriă începemă a ne-o ’mplini îndată, atrâgăndă atențiunea tuturoră asupra legii comunale. Mai de ună I s’a votată în Cameră abrogarea absurdei legi comunale din 1874, acelă capă-de-operă de ridicolă și desfruntare și înlocuirea iei provisorii cu cea de la 1864. Prin acesta putemă zice că s’a slăbită strengula de la gâtulă sugrumatului; dară strengulă a rămasă la gâtă. Elă a rămasă âncă cu atâtă mai multă, cu câtă senatorii n’aă voită se voteze legea făcută de Cameră. Ca se putemă însă se rupemă strengula, trebuie, după noi, să lege radicală, uă lege care, cu sinceritate și inteligință, se pune în aplicare principiile liberale și democratice ale Constituțiunii nostre, cee ce trebuie spre a da atâtă poporului rurală câtă și cetățenilor, națiunii întregi, tăriă și voiă bună pe calea progresului. Amil mai <zisă c’uă asemenea lege trebuie să fie temelia instituțiunilor nóstre. Ea e în spiritură, în aspirațiunile poporului română, și nu este, credemă, țară unde aplicarea deplinei libertăți a comunelor pare să fie mai bine-venită, mai lesniciasá, mai naturală, mai apropiată cu cerințele, cu nevoile și cursurile poporațiunii. Acestă faptă este așa de adevărată, încâtă chiară Regulamentul organicii, acelă rudimentă de stătută socială, care acum patruzeci și patru de ani a începută să învețe pe România umbla d'abușele pe tărâmul constituționalismului, cuprinde disposițiuni din cele mai liberale in privința legii comunale; ele erau luate din usurile străbune ale poporului. In locă însă d’a păstra acele disposițiuni și d’a le desvoltă după spiritull de înaintare care a împinsă Statulă română spre lățirea libertăților sociale, legiuitorii posteriori ’și-au făcută ca uă jucâriă din scălâmbarea vechieloră datine și le-au pusă restrîngeri din tóte părțile. Ba denumirea primariloră a rămasă la plăcerea autorităților supreme; ba actele consilieror comunale au fost supuse la controlulă arbitrară și la vetulă nediscutabilă alărgințiloră guvernului de diferite grade; ba atribuțiunile acestoră consilii au fostă mărginite de tóte părțile și trădate în sarcina impiegațiloră direcți ai ministerieloră.... In fine, la 1874 — repetămă acesta dată 1874, ca nu cumva să cred á cine-va că ne incelămă cu vre două-trei sute de ani— de-uită-<fi, la 1874, că nouă lege comunală vine să impună poporațiunii rurale din România disposițiuni feudale, pe cari nu le-a cunoscută la noi nici secolil iobăgie!. Regulamentulă organică impunea proprietarilor de moșii îndatoriri, sarcine și răspunderi către obștea satului; legea de la 1874 crea proprietarilor: mari drepturi escepționali, prerogative aristocratice, imunități basate pe dreptură închipuită ală marei proprietăți, mă felii de noă caftani feudalii, pe care néma de nemuld nostru nu l’a cunoscută. S’ară crede că ne-amă întorsă la epocele de urgia ale fumăritului, vinăritului și altoră pacoste. Déca în secolulă nostru ună asemenea faptă s’ar fi fi produsă într'ună altădtată constituționale ală globului, noi n’amă fi putută de câtă rîde de absurditatea, orbirea, lipsa de logică și de rușinea camereloră ș’a guvernului cari aă cutezată a’și face mă jocă asta de periculosă și umilitoră cu propria loră țară. Dară faptulă s’a petrecută la noi și nu putemă rîde de ănsăși a noastră rușine. Ca se spălămă un asemenea pată, nu e d’ajunsă uă ușioră venturare, uă cârpe la provisorră. Ne trebuie uă limpezire radicale. Trebuie ca din umilirea și ridicolul; în cari ne-aă afundată desențatele idei și fapte ale unei false represintațiuni a poporului , națiunea română nu numai să se scuture de acea stropitură infamantă, ci se se rădice susă prin puternica afirmare a celoră mai scumpe și mai durabile drepturi ale unei societăți libere și progresiste, prin uă lege comunală adevărată democratică. țice-ni-se-va că poporală nostru încă nu este coptă pentru asemenea legi?.... Absurdă teoria este aceaa care pururea vrea să asemuiască ună poporă óre care c’ună pruncă. Minte de copilă ară are numai uă adunare, uă asociațiune , ună poporă închipuită, care s’ară compune numai de copii. Dară ună poporă în care predomnescă bărbații cu mintea coptă, acela e toto-dauna ună poporă coptă pentru tote drepturile sociale, pentru tote libertățile. Presupune că chiară că împrejurări nenorocite ară fi adusă p’ună poporă în stare da nu fi deprinsă cu usură aceloră drepturi, aceloră libertăți , are miniștrii, prefecții și suptprefecții să se fiă dascălii lorü de libertate, doctorii și profesorii loră în drepturi cetâțiănesci, cari să’să învețe a se servi cu ele? Se nu glumimă cu firea lucrurilorü. Dascălulă e dascălă; profesiunea lui îl insuflă de sine și ună simțimăntă de superioritate asupra școlarului și forte lesne elă își însușesce dreptulă de a ’lă trage de urechiă seacelă puțină de a ’lă pune la colții, cândă nu se porta după cum îi place lui. Mi^loculă nu ’lă găsimă bine și nemerită nici chiară pentru copil, căci dă minte de copilă elă case este chiară teoria asupririi, a despotismului, mai multă sau mai puțină prefăcută, cândă se aplică la uă societate de ómeni maturi, latnă întregă poporă. Se lepâdă mă dură cu totulă ideia că altă felă de câtă puindu-le în deplina disposițiune a unui poporă, putemă se ’să învățămă a ușa și a se folosi de libertățile civile. Numai în apă învață omulă semnete; numai în libertate învață a fi cetățână. Deprinderea libertățiloră este încă forte lesniciasá; cândă omulă e respunzătoră de faptele sale, cândă orice abatere aduce curendă după sine pericole la capulă ^făptuitorului, el devine prudinte, își da îndatâ sema ca se înlăture și se ocolescu pericolul. Nu se trage de două ori la același cărbune. Porain dă de la aceste idei, ală căroră adevără practică nu se póte tăgădui, afirmămă că numai având o usură deplină ală libertăților, cetățenesc!, ună poporă se póte desvoltă în întregimea facultăților sale. Numai atunci el va pute se și constituie avere materială solidă, basată pe muncă; numai atunci își va întări caracterul spre apărarea patriei; numai atunci își va cultiva inteligință spre înflorirea artei și culturei naționale. Asemene folose, dobândite poporului română prin uă lege comunală, basată pe principiele cele mai democratice, ne ară pute dispensa de a mai desvoltă și altele, dară în momentul de faciă, cândă guvernă și țară simtă cu durere câtă este de impoveratare uă administrațiune pre multă centralisată și plină de complicațiunile infinite ale robagiului guvernamentală, într’acestă momenta,fieemă, este timpulă se ne gândimă seriosă a descărca Statură română de sarcini, cari suntă grele, copleșitóre, cândă elă le ié tóté împreunate asupră’și, dară cari, déca ară fi răspândite asupra comuneloră țării, ară fi forte ușore pentru fiăcare din ele în parte. Și nu vorbimă aci numai de căderile curată administrative, pe cari, după părerea nóstru, comunele și judeciele ară trebui se le ié mai tate asupră-lederii câte și câte din atribuțiunile justiției, ale rotagiului financiară, militară și chiar din respunderile culturei intelectuale nară pute se intre în cerculă de activitate ală comuneloră! In tóte și peste totă, noi vedemă folosă într’uă organisare comunală cu totulă liberală. Ceremă dâră de urgență că noua lege comunală. Acesta ni-se pare așea jă aiăutură celă mai solidă ală unui Stată bine constituită. Nu guvernă cu căderi multiple până la cele mai mici amănunte, cu amestecă arbitrară în tote afacerile de interesă locală, cu răspunderi ilustrii, ci poporul, răspunzătorii de sineși! E că idealulă Statului pentru uă națiune, care vrea se devia, care vrea se fiă! ș’acestă studiă ne propunemă se’să supunemă meditațiunii ómenilor noștri! de Stată, juni și bătrâni, deputați, senatori și miniștrii, mesca ună guvernatore ebreștină. 3. Servițiul giandarmeriei se fie efectuată în concurență de chrestini și de musulmani. Efectivulă chrestiniloră din acestă eorpă specială se fie proporțională cu partea ehrestină din poporațiunea insulei; efectivulă musulmană se fie regulată pe același principiu. Se asigură că aceste reclamațiuni sunt forte multă sprijinite de Anglia. Ambasada Turciei la Viena anuncță guvernului său că în Austria domnesceră mare activitate in urmări. Corpurile de armată sunt puse incelulă cu încetulă pe picioră de resbelă și direcțiunea foră viitare pare a fi fruntaria Sudică. Fără a se neliniști de aceste disposițiuni, pe cari situația momentană le autoriză până la ună orecare puntă, Pórta ară are intențiunea de a cere orecari explicațiuni nu atâtă asupra importanței acestor urmări câtă în privința direcțiunii ce ară lua aceste trupe, cari nu arămai pute fi considerate ca simple corpuri de observațiune la fruntarii pentru a face să se respecte neutralitatea Austriei în faca resbelului ce are locă pe teritoriele vecine. Consulul anglosă de la Erzerum 1) telegrafieza ambasadei sale că Rușii lucreza cu ardere la fortificațiunile situate pe fruntariele vilaietului Erzerum. Locuitorii nu mai potă visita aceste fortificațiuni ca în trecută. Nimeni nu pare chiară să se apropie de cotă până la distanța de un kilometru. Semiin. 7 Augustă. — Supt conducerea unui șefă de ambulanță, aă sosită la Belgrad mai mulți medici militari din Elveția. La întămpinarea de la Tresibaba, Cernajeff a comandată centrală armatei și Horvatovici, în locă se apera orașul Knjazevat, s’a retrasă la Klisura în contra voinței lui Cernajeff, era Leșanin n’a participată la luptă. Perderile Sărbilor, în lupta de la Kniazevitz, se urcă la 400 morți și răniți. Patruzzeci comune sârbe sunt ocupate de Turci. Constantinopole, 7 Augustă.—Se asigură că Porta ar fi declarată că nu va trata despre pace nici uădată cu principele Milan sén cu miniștrii săi. Din acestă cauză la Constantinopole nu să mulțămescă numai cu retragerea ministerului Ristici-Steven, ci petindă chiară detronarea dinastiei Obrenovici. Belgrad, 7 Augusta. Prefectură de la Alexinatz raporteza că Turcii au prefăcută în cenușă orașulă Kniazevatz, cum și tóte satele situate pe ambele maluri ale Timokului. AlHMIiKA DEPUTATILORU Ședința de Joud, 29 iulie, 1876. Ședința se deschide la ora 12 supt președința d-lui colonelă D. Leca, vice-președinte, fiind presinți 81 d-nn deputați. Se citesce sumarulă ședinței precedinte și se aprobă D. Președinte ruge pe d uni deputați a trece în secțiuni spre a studia proiectul pentru deschiderea unui credită de 10,000 cu care guvernul se potá veni în ajutorul refugiulor din Serbia, și pe cel privitor la despărțirea funcțiunii de directoră ală Monitorului oficială de aceaa de directoră ală tipografiei Statului. Ședința se suspende; d-ni deputați trecu în secțiuni. 1). Erzerum este capitala Armeniei de supt dominațiunea Turciei.