Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)

1876-10-27

ANPLU ALÜ DÖÜB-pKCELEA VOIESCE ȘI TEI PUTEA ANUNCIU ßI Linia de SO litere peíitu, pagina IV,— 40 bani. Deto-------— — pagina III, 2 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiumi’a «Harului, LA PARIS, la Havas, Laffite , Cune, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la d. Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfisohgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARUN SRVICIULU TILEGRAFICU ALD «ROMANULUI» Berlin, 6 Noembre.— Cu ocasiunea desbaterilor asupra bugetului ministerului afacerilor străine, deputatul Jörg a vorbită despre cestiunea Orientului. Secretarul de stată Blilow a respinsă că guvernul nu pute da explicări asupra cestiuniloră pendinți. «Politica împăratului este uă politică de pace, care refuză intervenirea în afacerile Statelor străine. Desfășurarea evenimentelor din Turcia nu va atinge așa curendă pe Germania nici directă nici indirectă. «Politica Germaniei faciă cu tote puterile amice este întemeiată pe ambiția, stimă și încredere. Guvernul nu va ascunde represintațiunea țerii comunicările necesarii. Germania, care a urmată totă-de-mană politică de pace, va continua a fi uă cetate pentru pace și acestă cetate va fi atâta de tare ca se merite încrederea represintațiunei țerii.» Paris, 7 Noembre.— Negocieri active se urmeză la Constantinopole în scopul de a aduce uă înțelegere directă între Turcia și Rusia, făcându-se ca modulă acesta inutile întrunirea unei conferințe. Ună funcționară superioră turcă este acceptată pe Duminecă la Sant-Petersburg. Roma, 7 Noembre. — Cardinalulă Antonelia murită. Resultatele alegerilor definitive suntă: 258 progresiști și 53 moderați. Londra, 7 Noembre.—Morning Post este informată că Engliteza a propusă întrunirea unei conferințe la Constantinopole pe baza integrității și independința. Se crede că puterile cari vor lua parte al conferință nu pretindă sporire de teritoriu. Redacțiunea și Administrațiunea Strada Domnul 14 MERCURI, JOII 27, 28 OCTOBRE 1876. (A) Z^13< Edițiunea de sera LUMINEAZA-TE ȘI TEJ EI ABONAMENTE In capitală, unii anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă, lună 4 lei In districte, unii anii 54 lei; șese luni 27 lei trei luni 14 lei; uă lună 5 lei Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain 5, rue da l’ancienne comedie, și Havas, Laffite & C-nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL urnui TUiuvri 27 brumarelu nnlllllliuuli 8 BRUMARU In discuțiunea ce s’a urmată și se mai urmeze încă asupra cestiunii de-a se sei cui aparține instrucțiunea în cază de dare în judecată a miniștrilorü de către Cameră, principalulă argumentă, mereu invocată de aceia cari contestaă Camerei dreptul de instrucțiune, este că în Belgia, cu a cărei legislațiune are mai multă analogie legislațiunea nostru, instrucțiunea se face, nu de către Cameră, ci de către magistrați delegați din sînul Curții de Casațiune. El bine, astăzi cându posedămă acea lege, pe care o publicam nci, putemă constata, — și împreună cu noi va constata oricine, —■ că exemplul legii belgiane este cu totul neaplicabilă în casulă ce ne ocupă pe noi; declarămă categorică că în casulă pentru care e făcută legea belgiană, o primimă și noi întregă și neatinsă. Noi aci în România, n’ama avută și n’avemă a face de câtă cu delicte comise de miniștrii în exercițiul funcțiunii lorii și cu vă dare în judecată de-a dreptulă de către Cameră. Legea belgiană éase, de care s’a făcută atâta svenă, nu este decâtă numai și numai pentru ‘casulă esclusivă în care miniștrii sunt ă chiămați în judecată pentru delicte comise afară din exercițiul funcțiunii lor. In acestă ultimă casă, chiară procurorulă generală ală Curții de casațiune este însărcinată cu urmărirea, și negreșită că ară fi fostă uă adevărată monstruositate ca, urmărirea fiindă făcută de către însuși procuroră pentru ună delictă comisă de ministru afară din exercițiul funcțiunii sale, sé vie Camera a face ca instrucțiunea procesului. Intr’una asemene casă, Camera n’are altă rolă decâtă acela de a autoriza urmărirea; daca legea belgiană reservă Camerei și dreptulu de-a se substitui cându va voi ministeriului publică, acesta n’a facută-o de bună semă, decâtă în scopă de a asigura la trebuință și în interesulă societății, mai multă independența urmăririi. Câtă despre instrucțiune, ea neputându-se face nici de către însuși particularul- sau de către autoritatea care cere darea în judecată, pentru fapte comise de ministru afară din exercițiul funcțiunii sale; neputându-se face nici de către Cameră, care n’are a se ocupa de faptele comise afară din exercițială funcțiunilor Statului, și care nu pate lucra alături cu parchetulă, nici de către judii instructori de pe lângă tribunale, cândă urmăresce parchetulă Curții de casațiune, era naturală a se încredința unuia sau mai multora din membrii însăși Curții de casațiune. Pentru a nimici dură cu desăvârșire tote argumentele și deducțiunile trase din neșciință sau cu rea-credință din legea belgiană, pe care însă nimeni n’a publicat'o până astăzi, ne este de ajunsă a o reproduce chiarüaci. Singură titlul ă iei este de ajunsă, spre a sfârîma tóte sprijinirile ce ’și făcuseră dintr’öasa adversarii nostrii. In alte numere vomă reveni, și atunci vomă vorbi și despre dreptul ă de anchetă parlamentară, atâtă în Belgia câtă și la noi. Lege relativă la delictele comise de miniștrii afară din exercițiului funcțiunii lorü. —19 Iuniu 1865 Art. 1. Crimele și delictele comise de un ministru afară din esercițiulă funcțiuniloră sele se trimită la Curtea de casațiune, secțiunile întrunite. Art. 2. Instrucțiunea nu se póte începe nici urmărirea intenta fără autorizarea Camerei represintanțilorü. Afară de easula prevăzută de § fală art. 41 din codicele de instrucțiune criminală, arestarea preventivă a unui ministru nu se póte face decâtă cu aceiași autoritate. Déci ministrulă este membru al Senatului, urmărirea și arestarea nu se potă face, în timpul duratei sesiune, de câtă cu autoritarea acestei adunări. Art. 8. Procurorule generală pe lângă Curtea de casațiune este însărcinată cu urmărirea, afară numai decâ Camera represintanțiloră nu delegă unulă sau mai mulți comisari. Acești comisari exercită tóte atribuțiunile ministerului publică. Art. 4. Camera represintanților pate totodeuna să ordone de oficiu urmărirea. Art. 5. După rechiziția procurorului generală sau a comisarilor delegați, Cartea delegă pe unulă sau mai mulți din membrii săi ca să asculte pe marturi sau să proceda la ver-ce alte acte de instrucțiune. Art. 6. După terminarea instrucțiunii, afacerea e dusă naintea Curții de casațiune, fiă de către procurorulă generală, fiă de către comisarii delegați, spre a se face aci acele rechisițiuni cari aparțină Curții. Art. 7. Curtea de casațiune păzesce formele prescrise de codicele de instrucțiune criminală. Art. 8. Prin derogare la paragraful din urmă ală art. 27 din legea de la 4 August 1882, numărul membrilor trebuitori pentru ca Curtea de casațiune să puta da otărire se reduce la patru-sprezzece. Art. 9. Contravențiunile comise de miniștrii să judecă de tribunale și în formele ordinare. Art. 10. Legea de faciă va fi obligatoriu a doua zi după publicarea iei și nu va avea efecte decâtă pentru termenul de umană. Ea va fi aplicabilă la tote infacțiunile comise înaintea acestei publicări, deri ale căroră urmăriri n’ar fi fostă âncă începute. Atingemă atențiunea cititorilor asupra dârei de semn a ședinței de la 25 curentă a Adunării deputaților”. Ea cuprinde ună faptă caracteristică: unul din partizanii acelui regim de înstrăinare supt care se numiau deputați supuși străini, și după ce legiferaă câtă-va timpă, anii își pereau înmămăntenire». Probă faptulă cu d. Cerlenți și celă cu d. Meitani, unulă din partizanii acelui regimă (shemă, a contestată d-lui maioră Pilată, deputată al colegiului IV de Prahova, calitatea de Română, fiindă că a mersă se lupte în rândurile armatei francese, plătind o astăfelă ună tribută de recunoștință pe care națiunea întrâgă il o datoresce Franciei. Folosindu-se și astăzi de roua-voință a guvernului din 1870, d. Donici, fostula prefect ală regimului Catargi, căutase întemeieze contestarea d-sele pe o neîndeplinire de formalități; formalitățile însă, în ceea ce privia pe d. Filat, fuseseră tote îndeplinite, și chiară Camera de atunci legitimase absența d-sele, făcendu-l întrebare, déca voiesce să se intorcă la scaunulăscă de deputată, se preferă a rămânea încă în rândurile luptătorilor pentru salvarea Franciei. Cinci susțiitori n’a găsită în Camera actuală contestarea d-lui Donier, și-a trebuită ca înșiși aceia cari voi să se lumineze bine cestiunea se completeze numărul de cinci, spre a putea se urmeze discnsiunea. In 1870 guvernul, constrânsă de simțămintele unanime ale națiunii, a declarată că acolo unde este drapelulu Franciei e și ală României. Votulă Camerei, în ședința de la 25 curentă, aprobată că daci acesta declarare a putută se fi ipocrită din partea guvernului din 1870, ea a fostă din partea națiunii române espresiunea celui mai profundă simțimăntă, comanda națiunii, spre a o convinge că oricare ară fi posițiunea domneloră, lealitatea și buna-credință, le este aceași. Déca din cândă în cândă desmințimă câte unul din aceste neadevăruri, este numai spre a ține publiculă deșceptă asupra încrederii ce să pute acorda unora asemeni omeni și unor asemeni organe. Pasiunea neadevărului, singură armă de luptă a adversarilor guvernului actuală, este atâtă de mare, încâtă ei nu să sfiescă de a afirma chiară fapte materiale, pe cari tota lumea, împreună cu dănșii, le vede cu ochii că nu suntă astăfelă cum cuteza a le e spune. Spre exemplu în Timpulă de la 24 Octobre oricine a putută să citescă, afirmarea din primulă articolă, că d. Iona Brătianu a apărută la deschiderea Camerelor, „încărcată de decorațiuni și de cordone, ’naintea majorității democratice.“ Oricine a asistată la deschiderea corpurilor, legiuitare a văzută că d. Ionn Brătianu nu purta absolută nici uă decorațiune, nici ună cordonă. Ce se mai chemă despre nesce adversari cari cuteza se afirme neadevărurile cu atâta sfruntare ! Totă cu atâta bună-credință nu înceteza de-a ataca mai cu osebire pe d. Eugeniö Stătescu, pentru orice numiri sau depărtări din funcțiuni. Postii wația. ia tir Iffrle jnsfcl tip Castaforu și Lahovari destituiau magistrații cu grămada, ba depărtaă chiară complete întregi, cum făcu d. Costaforu, și acesta era forte corectă, fórte legitimă supt acelă regimă. D-lui Stătescu i se pretinde casă se stabilescă inamovibilitatea de faptă pentru tóte instanțele judecătoresc; și cândă își permite, în interesul îmbunătățirii instanțelor judecătorești, a face orecari modificări, toți acei cari ieri usau de dreptur de numire la funcțiune spre a împăna tote autoritățile cu creaturele lor, strigă astăzi scandală și ingerență. Ună procuroră retrage oă acțiune pornită din inițiativa parlamentară, din inițiativa Senatului, iși astăfelă face ca ministerială publică, ală cărui capă este ministrul justiției, se nimicescá de faptă uămare prerogativă a puterii legiuitóre, dreptulă de anchetă, acordată prin art. 47 din Constituțiune; în urma acestui faptă ministrulă trebuia să se accepte a fi aspru interpelată și blamată de Senată, a cărui prerogativă fusese redusă la zero, prin retragerea unei acțiuni pornită de dănsa; dara tate aceste considerațiuni nu suntă bune de nimică după opiniunea partizanilor a regimului trecută ; astăzi, pentru dumnelorfl, nesocotirea prerogativelor a puterii legiuitóre și uă ireverență gravă a unui ministru către Senată, suntă lucruri cu multă mai neînsemnate decâtă uă depărtare din funcțiune; astă-felă în tóte «jilele se citesce în Timpulă, ca uă acuzațiune capitală contra d-lui Stătescu, că a depărtată pe procurorul Sandulescu-Nanovenu. In ședința de astăzi a camerii, d. Al. Gheorghiu a adresată d-lui ministru de resbelă uă interpelare, rugându-lă a lua măsuri ca armata de la Iași, care a fostă pornită g'lax Tecuci pentru concentrare, să fiă transportată cu drumuri de seră, pentru că un marșu de 11 pește pe una timpă ca celă de faclă i-ar fi vătămătorii. D. ministru de resbelă a răspunsă că nu din economiă a luată acesta măsură, ci pentru că marșiurile suntă unul din mijjlacele cele mai eficace pentru instrucțiunea unei armate și mai cu semn că marșulul de la Iași la Tecuci e neînsemnată pe lângă cele ce armatele suntă obligate a face adesea. D-sea și în urmă d. colonelă Leca, au arătată desavantagiele ce ar ave transportarea trupelor în drumul de seră și adunarea, mulțămită cu aceste esplicări, a trecută la ordinea filei. Trecemă în tote filele peste totă felulă de neadevăruri, cu cari curatele organe ale regimului trecută înțelegă a face oposițiune și a se repere ducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte urmatorele : Pesta, 3 Noembre. — Tóte serrile despre fișarea liniei sunt premature. Amănuntele armistițiului se vor regula în unire cu represintanții marilor puteri. Posta va propune formula usale „uti possidetis.“ Nu se scie încă nimică despre părerea lui Ignatieff în acesta privință. — Cabinetul austriacă va ține că atițrul nao © aposta:pentru C& SC p<5rcă» interveni cu mai multă energiă cândă voră cere interesele austriace. Roma, 3 Noembre. — Ună articolă ală Gazette d'Italia contra ministrului de interne a fostă desaprobată în unanimitate de tote fiarele de ori ce colóre. Cettinje, 3 Noembre. — Principele Nikita ar fi concediată acum cea mai mare parte din armata sa. Constantinople. 3 Noembre.—Porta consideră ultimum ca neesistândă. Primirea armistițiului de două luni s’a făcută pe baza propunerilor cunoscute, făcute de către tote puterile. Colonia 2 Noembre. — Gazeta de Colonia scrie că Luni sera, cândă Turcia a primită armistițiul de două luni, a cerută însă ca se consimță mai ântâiă și Serbia. Marți la 2 ore noptea generalulă Ignatieff a întrebată pe consululă rusă de la Belgrad, daca Serbia consimte. Serbia răspunde îndată afirmativă, grăbinduse a și semna armistițiulă. Sultanulă, după ce s’a primită răspunsul ă, a adunată consiliulă de miniștrii, și la 4 ore a semnată datulu prin care se face cunoscută armistițiulă. Turcist.— Gazetta de Colonia dă amănunte curiose asupra modului cum s’au pedepsită autorii asasinatului de la Salonic, pentru a căroră esemplară pedepsire au intervenită Francia și Germania. „Directorele poliției, Salim-bey, se văiju, îmblândă pe stradele Salonicului, chiară în urma degradării, fiă singură, fiă însoțită de doui zapcii. Guvernatorele se otăreau să transporta la Rodos, unde va trebui se fie închisă zece ani într’uă fortărețe, numai după observațiunile energice ale d-lui Mallet, consulele Franciei.