Romanulu, noiembrie 1876 (Anul 20)

1876-11-26

1054 costa Înțelegere, decă puterile vor a esercita asupra Porții uă presiune morale de natură d’a o convinge că totă ce are mai banii de făcută e d’a se supune la tóte mesujele pe cari puterile le voră crede necesare pentru a garanta esecutarea refor­­m­elor, considerate ca indispensabile și pentru a asigura provincielor­ chreștine că situațiune administra­tivă și economică avantagiosa. I). Meleganu ar­ fi înlăturată i­­deia unei ocupări militare, contra căreia s-ară fi pron­undată în prin­­cipiă. Pe lângă acesta ară fi obser­vată că în sub­stanță, puntele su­puse discnsiunii nu era­ atâtă de a­­nevoiă de resolvată pentru a ex­cl­ude posibilitatea conservării păcii, care e basa politicei italiane. Lordul Salisbury a primită aceste declarațiuni cu satisfacere și a espri­­mată simțimintele sincere de încre­dere și de amid­ă ale Angliei pen­­tru Italia. ROMANULU, 26 NOEMBRE, 1876 ADUNAREA DEPUTAȚILORU Ședința de Mercuri, 21 Noemb­re, 1876. La ora 12­, ședința se deschide cu îndepli­nirea formalitățilorii regulamentare, cu 95 d­­in deputați prestați, supt președința d-lui Al. Sihlenu, vice-președinte. Se dă citire sumarului ședinței prece­­dinte, care se aprobă. Se acordă mai multe concedii. Se dă citire comunicărilor­, cari se tră­­mitu la comisiunile respective. Asupra petițiunii d-luî căpitanii Petro­­vici — care se plânge că comitetulă pen­­siuniloră refusă de a’la regula la pensiune — d. D. Lecca dice că supt regimura trecută mai mulți oficiali au fost­ depărtați pentru ca se se facă înaintări nechibzuite. Acești ofi­cială au­ fost­ trimiși la pensiune, dară a­­cesta li s’a refuzată. Dacă vomă trimite acesta petițiune co­mitetului pensiunilor­, nu vomă face nimică, căci acolo e una pașalîcă; și e să voiesce, ca se vină câtă mai puțini pensionari la pensiune. Rogă­ciérü pe guvernă, ca se facă drep­tate tutorii tânguitoriloră de acestă felă. D-sea cunosce pe d. căpitanu Petrovici, a servită 24 de ani; a fost­ îndemnată ca să-și dea demis­iunea și se ceră pensiunea. Cere încă de la guvernă ca se intervie a se face dreptate tuturora oficialilor, că­rora s’a creată acesta posițiune prin per­secutările regimului trecută supt diferite motive. D. Vice-președinte arătă că se va comu­nica guvernului cererea d-lui Lecca. D. Ministru al­ instrucțiunii promite că va comunica și d-sea d-luî ministru de resbelă. Incidentală se închide. D. T. Bagdat anunciă d-luî ministru al lu­crărilor publice interpelarea privitore la po­durile de seră a căroră taxare s’a făcută în modă nelegală. D-sea cere suprimarea a­­celoră taxe. D. I A. Sturdza voiesce a comunica Adunării proiectulă elaborată de­uă comi­­siune a Camerei asupra responsabilității ministeriale și pe care are onore a ’lu depune la biurcă. S’a mai presintată la biurcă m­ă pro­iectă de d. Blaramberg. Noi cu tóte astea n’amă esitatu de, a prestata proiectulă nostru, avendă în vedere legislațiunea Olan­dei și Belgiei. Causa pentru care ’să amă făcută și noi este pentru că amă credută că proiectele presintate pene acum nu erau destulă de perfecte și remâindă ca d-ves­­tre se ’să faceți și mai perfectă. D. Dimancea cere urgența pentru acestă proiectă, mulțămindă d-loră Sturdza și Stolojană, cari Taű Costinescu, elaborată. Numai prin asemenea proiecte va scăpa țăra de miniștrii Cerchesi. D. E. Veniau­ rogă biuroulă se ia mă­­sare ca se nu aibă și acestă proiectă sor­tea proiectului d-lui Blaramberg. Se continuă desbaterea asupra proiectu­lui pentru fondurile școlare, rămasă la art. 6. D. Gregoriad Bonncchi nu înțelege pen­tru ce se se ia în considerare sărăcia sau bogăția comunelor­. Comunele bogate con­­tribuiescă mai în grabă la fondurile școlare. Calcululu d-lui ministru este forte conjec­­turasă. Câtă pentru argumentata că comu­­nele mai sărace suntă mai doritore de lu­mină, d-sea nu se pote uni cu densura. Mai înainte de tote trebuie se face să scule pe la comunele mai popolate. Suntă comune cari plătescă chiria: ele plătescă și chiriă și să se plătescă și fonduri șco­lară. Ară crede dejű că e bine a se în­cepe cu acele comune cari plătescă deja chi­rii și manifestă prin urmare dorința de a ave scule. In acestă sensă d-sea formeză ună amendamentă. Voci. Este făcută de comitetă. D. Bonachi zice că ideia d-să se difere de a comitetului. D. Vice-președinte comunică că d. Vișanti și-a retrasă amendamentulă. 1­. Constantinescu spune că este vorba cari comune voră ave preferință la con­struirea de locale. Observările ce s’aă fă­cută de ambele părți au dreptate. Prefe­rința va rămână a se determina de Cameră în unire cu guvernul­. Intre preferința co­munelor­ bogate și preferința celoră să­race e unu termenă mediă, prin propune­rea d-lui D. I. Ghika făcută în comitetura de­­legaților­. Propunerea d-lui Ghika este ca se se dea preferință acelora comune cari au dovedită în modă positivă că suntă în stare a înțelege avantagiele scoleloră și au începută deja a face sacrificii. Sunt­ comune cari cu tote că n’au lo­caluri, au făcută sacrificii enorme ca ședea acestoră instituții dă desvoltare însemnată, ele plătescă și profesori din propriele loră mijloce peste cea­a ce acordă guvernata. Mai tote comunele daă una asemenea a­­dausă. Suntă comune cari aă înființată și scóle de fete, cum suntă mai multe comune în Buzău. Sistema d-lui Ghika este uă satisfacere dată aceloră din comune cari au făcută a­­semeni silințe. Este dreptă ca Camera se le dea uă satisfacere. Rămâne apoi la d-v. ca săă se ve realiați cu propunerea d-lui ministru, sau cu propunerea d’a se începe cu comunele mai bogate. Intențiunea d-sele, dice d. Constantinescu, a fostă de a propune se se adauge unu a­­lineatu, ca construirea de scule se se facă în proporția cu capitalura depusă de co­mune seă de judecie. D. Constantinescu intră în mai multe calcule asupra fondului contributivă ală co­munelor­. Astă­felă, în judeciulă Buteă, pentru a se construi scule în tote comu­nele, voră trebui 14 ani; acesta ară fi un carantină pre lungă. Trebuie se ne dămu tóte silințele, se face că totă posibilulă a pune poporală în paralelă cu cele­l­alte des­­voltări politice și administrative. Se profi­­tănta de ocasiune, ca se nu mai dămu o­­casiune unui domnă ca Maiorescu ca se de­clare ca acestă poporă e nedemnă și ne­luminată. Amendamentul­ ce va propune are ună întreită efectă: 1 de a împăca disensiunile ce se facă în privința preferinței; 2 de a accelera înființarea școlelor­ în țără; 3 de a împăca scrupulele cari s’aă rădicată în privirea sarcinelor­ ce se impună comune­lor, prin decimea ce li se adaugă. Amendamentulă d-sele este în cuprinde­­rea că „consiliula județienă, în înțelegere cu consiliele comunale, voră pute, cu aproba­rea corpurilor­ legiuitore, se contracteze de nă­dată construirea de scule prin plată de anuități“. D-sea speră că și d. ministru ală in­strucțiunii se va grăbi se ’va adopte, pen­tru că are intențiune de a grăbi cu oă oră mai nainte realizarea nobilului și genero­sului scapă la care țintesce. Acestă amendamentă e ună desiderată, pe care îla recomandămă consilierer­ jude­­ciene ; noi nu ’să impuneam. Terminândă, rogă pe d. ministru și Ca­mera se adopte amendamentulă d-sele. D. Ministru al instrucțiunii dice că scopul proiectului a fostă generositatea, care este în tradițiunile acestei țări. Amă sacrificată ideia de justiția rigurosă, pentru că uă comună bogată mai lesne ’și póte găsi mijloce ca­se ’șî construiescá scule. D-sea a mai disă că uă comună bogată, déca nu voiesce se ascepte, consi­liuta judeciană se’i înapoieze mila și se ’i dea și uă subvențiune; prin acesta se reme­­dieză totală. Decă Camera primesce amendamentulă ca se se incepa cu comunele cari plătescă acum chirii, îla primesce și d-sea. Câtă pentru amendamentulă d-lui Con­stantinescu, guvernuta s’a oprită de a’să pune în lege, pentru că n’a voită se a­­jungă și comunele rurale în starea de de­­sastru a comunelor­ urbane, cari sunt­ în­glodate în datorii prin contracte de lucrări și antreprise. Dacă mâne­amă avea, ca printr’uă ba­ghetă magică, 5000 de locale, credeți că vomă avea 5000 de scale ? Nu, pentru că lipsescă învățătorii. Tóte trebuiescă a se face treptată. Nu se potă produce mai multă de 200 învățători pe ană, cu totă a­­dausulă ce­a făcută la scalele normale. D. D. Miclescu observă că ară trebui se se începă cu acele comune unde s’aă sta­bilită colonii, cari suntă cu numele de Ro­mâni, deri nu seta românesce. Scopur a guvernului, cândă a voită se în­­cepă cu comunele mai sărace, este ună scapă morală, generică. Celă bogată trebuie totă­­de­una se sprijine pe celă săracă. Scopula este ca nu cele bogate arendă scóle sé nu mai voiesc și a contribui pentru comunele cele sărace. Pentru acea­ a d-sea propune a se in­troduce amendamentul­ în coprindere : „în­­cependu-se cu comunele cele mai lipsite de mijiloce și preferindu se acele comune cari suntă poporate cu colonii cari nu sem­ încă românesce.“ D. Ministru al­ instrucțiunii rogă pe d. Miclescu ca mai nainte de a regula pe străini, se se reguleze Românii. D. D. Miclescu dice că d-sea nu înțelege pe alți străini de câtă pe aceia cari suntă stabiliți de sute de ani prin comune, cari nu seta încă românesce și cari dorescă a sei. D. Ministru al­ instrucțiunii. Aceia sunt: Români. D. Miclescu. Vorbescă de acele comune cari plătescă tóte dările și contribuiescă cu locuitorii lor­ și în armată, dară unde este trebuință a se învăța românesce. D. Lecca­­ zice că nu se ascepta a vede în parlamentul ă română uă propunere de in­toleranță; țara nostră a fostă cea mai asu­prită, deja și cea mai tolerantă. Se deschidema scalele nóstre pentru aceia numai cari voră voi se mergă într’ca­­sele; și pe cândă alții daă probe de into­leranță, noi se probămă toleranța, lăsândă libere și limba și cultura altora. D. Dimancea arată scoput a amendamen­tului d-lui Miclescu, care țintesce a se face scolei în acele comune unde se simte mai multă trebuință de învățarea limbei ro­mâne și unde se cere chiară învățarea iei. Se cere închiderea discusiunii. D. Mârzescu combate închiderea discu­ției, d. Voinov o susține. Punându-se la votă, închiderea discuției se primeșce. Comitetul­ delegaților­, întrunindu-se și consultându-se, d. P. Cernătescu, raportare, face cunoscută că respinge amendamentulă d-lui Miclescu, pentru că ară fină măsură escepționale. Comisiunea respinge asemenea și amen­­damentula d-lui Constantinescu, pentru că ară da locă la abuzuri și ară îngropa co­munele în datorii. Comitetul­ delegaților­ respinge și a­­mendamentulă d-lui Ghika, menținăndă a­­mendamentula săă, care are în vedere co­munele cele mai popolate, neavându în ve­dere nici pe cele bogate, nici pe cele să­race. Amendamentele d-soră Miclescu, Con­stantinescu și D. I. Ghika se respingă pe rendă.­­Se dă citire modificării introdusă de co­mitetă la proiectara guvernului, la care a­­deră și d. ministru respectivă. Cu acesta modificare se pune la votă art. 6 și se adoptă. D. Raportare dă citire art. 7 și arătă modificarea ce­a introdusă comitetul­ dele­gaților­. Se dă citire amendamentului d-lui Pas­­tia ca cele 8 orașe mari prevădute în le­gea comunale se contribuiescă numai cu 5 la sută din bugetata loră totală. D. Păterlăgenu propune ună amenda­mentă ca comunele cele mari, daca voră voi, se contribuie și cu mai multă. Mini­mum cnse se fiă de 5 la sută. D. T. Bagdat cere ca se se escepteze a­­cele comune urbane cari construiescă scă aă construită scóle. Ară fi nedreptă ca a­­cele comune se fiă obigate a contribui la fundarea scoleloră. D. P. Buescu arătă că comitetulă dele­gațiloră, din care face și d-sea parte, a primită amendamentulă d-lui Pastia. Acele comun­e cari voru voi sa contribuie cu mai multu vor­ pute se o facă. D. Cantili rogă Camera se grăbescă mai curendă cu acestă lege, care face gloria guvernului actuale și în speciale a d-lui ministru actuale ală instrucțiunii. Mai a­­vemă și alte proiecte la ordinea dilei. D. Raportare zice că comitetul­ dele­gațiloră a primită amendamentulă d-lui Pastia, însă numai pentru cinci orașe mari din țără. Voci. Să se pună cele 8 orașe mari din legea comunală. Se depune la biurcă supt amendamen­­tula ca cele 8 orașe principale din legea comunală se contribuie numai cu 5 la sută pentru fondura școlară. D. Dimancea observă că nu e dreptă a­­cestă amendamentă, căci comunele mai bo­gate potă contribui și cu mai multă de câtă 5 la sută; centrurile mari au trebu­ință de mai multă lumină; d-sea dără sus­ține­m ca tóte comunele se fiă d’uă potrivă impuse, și cere să se respingă tote amen­damentele. Ună amendamentă ală d-lui Mărgări­­tescu, nefiindă susținută de cinci d-nî de­putați, cade. D. N. Voinov nu înțelege amendamen­­tula d-lui Cantili. D-sea susține că tóte co­munele se fiă d’uă potrivă impuse și după ce se voră sever și tóte trebuințele pentru scule, comunele cele mari vor­ înceta d’a mai contribui. Să nu facemă­inse favoruri. Pentru acea­ a d-sea susține numai proiec­tata guvernului. D. P. Grăd­­ștenu demonstră că scopul a acestei legi este ca în intervală de 10— 15 ani, tote comunele se aibă scule. Cum voiți să impuneți comuneloră mari se facă într’ună­ană cee­a ce cele-l-alte voră face în 10 ani? D. Grădiștănu arătă că comuna Bucu­­resci este impusă, cum suntă și alte co­mune, cu dări pe cari nu le dau tóte co­munele. Astă­felă Bucurescii plătesce poli­ția țării întregi și deca i­ațî impune să dea­­ milionă pentru fondură școlară, ea nu va mai pută merge. D. A. Mcmiu susține amendamentul­ d’a se impune numai cu 5 la sută comunele cele mari. D. G. Mârzescu, după lungi desvoltări și digresiuni, găsesce că este esorbitantă a se impune orașele mari cu 10 ’’, ară­­tând­ starea dificile în care se află mai multe din acele orașe și mai cu sănia Bu­curescii și Iașii, pe cari le amenință defi­cite însemnate, pentru că li­ se taiă subven­­țiunile ce li­ se dedeaă de stată; d-sea sus­ține amendamentul­ d-luî Cantili. D. G. Cantili susține și desvoltă amen­­damentul a d-sele și rogă Adunarea se vo­teze cu uă oră mai ’nainte acestă proiectă atâtă de necesară pentru luminarea popo­rului. D. N. Voinov propune amendamentulă ca tote comunele urbane de reședință se fiă impuse numai la darea scăzută de 5 g pen­tru fondurile școlare. Comitetul­ delegaților­, întrunindu-se și deliberândă, primește scăderea la 5 la sută propusă prin amendamentul­ d-lui Cantili numai pentru orașele Iași și Bucuresci. I). Gheorghiu face apelă la Cameră să revie asupra unui votă pe care­­ l-a dată deja, și a­nume asupra votului privi­tor­­ la înființarea dării de 10 la sută asupra tu­turora comunelor­. Comunele rurale se află în stare deplorabile, și comunele urbane fundă mai prospere, se impuneți numai cu 5 la sută! Acesta e nedreptă și pute ave consecințe dezastrese. Susține deja ca tote comunele din țără se fiă două potrivă im­puse. Se cere închiderea discuției și se pri­­mesce. Se pune la votă părerea comitetului de­legaților­ și se respinge. Se pune la votă amendamentulă d-loră Pastia și Cantili de a se scade contribuția la 5 la sută pentru cele 8 orașe mari pre­­văd­ute în legea comunale. Ivindu-se contestări asupra votului, se procede la votarea prin bile. Amendamen­­tul a să respinge cu 53 voturi contra 21 din 74 votanți. I­. Voinov declară că’și retrage amenda­mentul i­. D. Ferichide și alți d-ni deputați declară că’și însușescă amendamentul ă d-lui Voino­v. D. Raportore dă citire acestui amenda­mentă, care punându-se la votă, biuroulă declară că s’a respinsă. (Scomotă). Voci. Nu s’a respinsă. Puneți la votă prin bile. (Scomotulă continuă). D. Pantazi Ghika, în cestiune de regu­­lamentă, arătă că votata s’a proclamată de biurcă și nu se mai póte reveni asupra lui. (Scomotulă continuândă, d. vice-preșe­dinte suspende ședința pentru cinci minute). La redeschidere, d. președinte, ocupând o fotolială președențială, dice că, din causa diverginței ce se a ivită, va propune a se vota amendamentală însușită de d. Feri­­chide prin apelă nominală. Camera, încuviințândă, să face apelura nominală, la care 39 d­ nn deputați răs­pundă pentru, 43 contra și­­ j abținuți. D. Președinte proclamă că Adunarea a respinsă amendamentulă. D. Raport pre zice că tote amendamen­tele căd­endă, va da citire art. 7 din pro­iectul­ guvernului. Se cere votarea cu apelă nominală. D. Pantazi Ghika dice că a cerută vo­tarea prin apelă nominală,[ca să vedá țera cine votăză acestă noă imposită de 10 la sută asupra comunelor­ rurale. Considerați acesta, daca voiți, ca reclamă electorală. Procedându-se la votarea părții ântâiă a art. 7 prin apelă nominală, răspundă: 60 d­ nn deputați pentru, 15 contra și 10 abți­nuți. D. Președinte proclamă că Adunarea a primită art. Se dă citire și aliniatulu al­ douilea din art. 7 și punendu-se la votă se primesce. D. Raportare arătă modificarea ce a in­trodusă comitetul­ delegațiloru la acestă articolă. S’a r­esclus consilierii comunali, fi­­indă­că nu totă-de-una aă respundere. D. N. Voinov cere a se șterge din acestă articulă partea acea­a în care se dă guver­nului latitudinea de a revoca pe acei con­­silieri s­ă primari cari ară deturna fondu­rju­­rile școlare. E de ajunsă că se dă în ju­decată deturnătorii. D. Ministru al­ instrucțiunii declară că aderă la amendamentul­ d-lui Voinov. Comitetul­ delegaților, admițendu-lă a­­semenea, se pune la votă art. 8 și se pri­meșce. Se dă citire art. 9. D. Pantazi Ghika observă că acestă art. cuprinde ună principiă de mare inicitate; e oeră contra art. 9 și cere suprimarea lui. Elă impune sarcine mari comunelor­. Art. 9 nu conține scutirea pe care d-sea a cerută-o pe cândă se discuta art. 3. Dispensa ce se pune în acestă art. nu e uă dispensă, căci nici uă comună nu are scule în condițiunile ce se ceră. Suntă co­mune cari au făcută mari sacrificii, suntă ierăși comune unde și proprietarii au fă­cută asemenea sacrificii. Ei bine, va veni un­ ministru și va găsi că acele scule nu suntă făcute după proiectul-tipă al­ guver­nului. D-sea nu voiesce ca se se dea dă urmă unei partite contra altei partite. Restricțiunile ce se pună în art. 9 sunt­ pre mari; prin urmare d-sea propune cari^ se se facă scutiri bine determinate, nu nesce scutiri evasive. D-sea susține ca testul­ a­­cestui articolă se se schimbe în sensul ă celoră ce susține. D. Miniștrii alț instrucțiunii observă că d. Pantazi Ghica nu a citită cu atențiune coprinderea art. 9. In acestă art. este vorba de consiliulu permaninte ală instrucțiunii, eră­ru de consiliul­ permaninte ală jude­­cieloră. Acestă comitetă, numai în urma u­­nui avis conformă ale­seă, va pute acorda dispensa. D. ministru espune motivele pentru cari d-sea a făcută acestă articulă. D-sea se teme că acei cari vor fi fi reu­voitorii sca­­leloră voră acorda pre lesne dispensa, seă le voră acorda după favoruri. In alte țări se impună pedepse mari, și d-v. ve preocupați de stilulă imperativă ală acestui articulă! Suntă omeni cari cedeză influințeloră prim­ariloră, vină la ministeră și obțină dispensa. D-sea s’a preocupată de ideia ca se fiă scule, ș’a voită ca se pună restricțiuni dispensei. Dreptulă ulterioră ală acestei dispense se fiă lăsată ministrului și acestă dispensă se fiă motivată și publi­cată și prin Monitori­. D-sea a voită ca se fiă cunoscute actele ministrului, pentru ca se se cunoscă de toți, căci adesea deea țara sufere miseria guvernanțiloră, causa este că nu se cunoscu actele lor si­ nici a vă suta parte nu se pu­blică. Ve rogă de să se primiți articolul­ din proiectul­ guvernului. D. Climescu propune amendamentulă ca devisurile scoleloră se fiă aprobate de cor­­pul­ teh­nică ală judeciului respectivă. D. L. Eradide dice ca a înțelesă din spiritul­ acestei legi că comunele rurale, îndată ce ’și voră avè localele de șcală, nu voră mai contribui pentru fondulă școlară. Câtă pentru dispensă, d-sea susține ca mi­­­­nisterulă se fie obligații a o da, eră nu cum ^ se dice în art. 9 că va pute-o da. Cere dară ca se se dea oă redacțiune mai lămurită acestui articulă. D-sea mai susține ca acele comune cari vor a proba că aă scule făcute din fondu­rile loră, se fiă dispensate și se li-se na­­poieze fondurile cu cari aă contribuită. Voci. Suntă 5 ore. D. Vice-președinte consultă Adunarea, decă voiesce a prelungi ședința. Adunarea otărasce a se continua mâne desbaterea. D. Președinte face cunoscută că s’a de­pusă raportulă privitoră la ună credită ce­rută de d. ministru de resbelă. Interpelarea d-lui Blaramberg e asemenea la ordinea dilei. Ședința se rădică. Una nou moda de resolvere a cestiunii Orivntelui, piarele anglese publica uä lunga scrisóre a renumitului istorică, d. Thomas Carlyle, care apăra causa chrestiniloru din Turcia și propune unu nou mițjlocă de resolvere a Ges­tiunii Oriintelui, arbitragiulu. Scrisórea acesta începe prin a de­

Next