Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)
1877-01-15
lonstituțiunii, cu totu ordixiulu resti alü represintantelui profeții ca ea se fiă aplicată, nu potu mi a se egalisa chrestinii cu el üintea legii, și profită de ori ce isiune, cum s’a intémplata de cul du la Târnova, pentru a malita pe chrestini ca s’arate ca nu umos cu egalitatea înaintea legii, și e stabilită de Constituțiune. icrula acesta, trebuie s’o mărturi, nu pré e de mirare la nescoperațiuni fanatice și ignorante, ude chiarü la noi, omenii regiului trecută nu recunosceau acesta incipiui constituționale, nici dup’uă adică de câțiva ani și faceau la ce le era prin putință pentru lu nimici în faptă. Pregătirile de resbelă se urmeza o activitate mai cu sămă în Asia, apă cum s’anundă Corespondinței clitice. La Kars și în piețele întăte de pe ‘lângă fruntaria rusescá »sescă necontenită munițiuni detă felulă și tunuri de asediu, asemenea sosescăameni de la Constantopole, Mosul, Diarbekir și dintte centre ale Mesopotamiei și mazinele fortărețelor suntă pline e provisiuni. Principele Halip, fratele Khediului, a refuzată a suptscrie procesul-verbale ale marelui consiliu care decisă respingerea absolută a pronierilor Conferinței. Baronul AVerther, după oă tegramă din Constantinopole, a prilită scriea că emisari trimiși de beik-ul-Islamul, caută asalta fa atismulă musulmană în contra suinișilor germani de la Safa și Beyuth. țiiarele străine dau scria despre năsprirea ivită între presa germană și cea francesă în urma atitudinii ilemipotintelui Germaniei la Conferință ș’a aprovisionăriloră ce s’născută pentru armata francesă. Spațiulă nu ne permite a trata istazi acesta cestiune; o vomă face :n unulț din numerile viitore. ROMANALU, 15 IANUARIU, 1877 închipuitele persecuțiuni în contra Evreilor. Calomniele infame închipuite, cum ^icea mai filele trecute Fremdemblatt, de către două Evrei, cari adresaseră ministrului de interne uă cerere d’a li se permite sĕ s’așeție în sate contra legii, și propagate c’uă stăruință demnă numai de căușele cele bune, cu simplulă scapă d’a forța mâna ministrului ș’a ’lă oțărî să le satisfacă cererea, după ce aă străbătută Europa continentală, am pătruns până și ’n Anglia și s’aă răspândită în ziarele anglese cu diferite variante. Simplulă faptă ală închiderii a două cârciume, deschise în contra prescrierilor categorice ale legilor, a fost transformată, de presa austro-ungară, în alungarea a sute de familie din casele lor, în jăfuirea și omorulă Evreilor, din mai multe orașe ca Iași, Vaslui, Craiova, Călărași, Calafată, etc.; în Francia, acelașă faptă a luată proporțiuni și mai întinse: s’a susținută, într’ună $iară, că au fostă 1500 victime ale persecuțiunilor, și în fine, în Anglia, acesta închipuire a ajunsă la culme, s’a vorbită nu numai de sărăcirea unui numără de 3000 familie, ci că s’aă dată ordine, de gena generală a Evreilor din țară, că s’a gonită chiară, că mulți aă murită de ferne și de frigă, că zăpada le-a servită de mormentă, că cei rămași aă scăpată la Bucureșci, „unde domnesce mă Hohenzolern“, la care aă implorată dreptate, fără să se fi dată măcară ună răspunsă. Ce răă aă înțelesâ Ebreil consiliulă ce le-a dată lordulă Derby d'a se adresa la opiniunea publică, care le va face dreptate mai grabnică decâtă ori ce guvernă, o dovedesce nedemna încercare d’a esploata acea opiniune publică, încercare care, în facia realității fapteloră ce i-aă dată uă desmințire sdrobitore, nu are altă result«ta decâtă d’a dovedi ce suntă și ce potă fi acei cari aă făcută-o. Deși, în urma desmințirilor oficiale categorice, date de autorități desinteresate în causă, ca fiarele oficiose ale guvernului austriacă, după cercetări făcute la facia locului de către d. represintante ale Austro-Ungariei în România, larma făcută și-a perdută totă efectulă, nu credemă de prisosă a mai insera desmințiri categorice ca cea urmatóre, adresată din Călărași Telegrafului și care e cu atâtă mai sdrobitore,cu câtă privesce mă casă speciale și vine de la persone cari au fostă presintate Europei ca victime de nesce ómeni de rea-credință și fără nici uă umbră de demnitate. E că o. Călărași, 2 Ianuariă 1877. Domnule redactare! „ Unirea Democratică, de la 30 Decembre, anulă trecută, reproduce în colanele sale, după Jiarul Neues- Wiener-Tagblatt, persecuțiunile Jidaniloră în România, între cari amă citită și următorele : „In Călărași, oficialil aă ațîțată pe roșiori se amore pe Jidani și cadavrele loră au fostă tărăte prin noi rolă penă la ferestrele generalului „Bucinsky Supt semnații Israiliți, cetățeni în urba Călărași, districtul Ialomița, indignați citindă ună asemenea, neadevărată și de necrezută faptă ne grăbită, în interesul generală, a răspunde acelei calomnii prin a arăta că aici nu numai că nu s’a petrecută ună asemene faptă, dară arătârnă încă că aici nici nu se află roșiori, nici vr’una generare Bucinsky. Primiți, d-le redactare, asigurarea considerațiunii nóstre. Semnați: I. Mitran, L. I. Apfelbaum, M. Wensler, Iancu Braunstein, Elias Mitrany, Natan I. Mitran, Rafail De Maroc, Albert Blumberg. In fada insultelor inserate în presa anglosă de către d. Lowy, secretarul asociațiunii anglo-israilite, d. St. Șendrea, agintele României la Paris, n’a rămasă nepasătoră, c-sea a adresată ziarelor) Morning Post și Times câte uă scrisore, in care a desmințită acele calomnii ș’a prevenită pe publică în contra scomptelor, rău intenționate ală căroră obiectă era țara nostră. Reproducemă și noi scrisórea trimisă la Times și publicată în numărul de la 17 Ianuariu ală acelui fiară: Editoréiul ziarului TIMES„Domnul mea. „Ună articolă din limes de astăzi confirmă, într’ună modă încă și mai amănuntă, darea de semn publicată în Times din Vinerea trecută de către d. Lowy, secretarul asociațiunii anglo-ebraice, despre uă pretinsă persecuțiune a Evreilor” în România. Dup’acesta nouă versiune, numărul victimelor, s’a rădicată de la 300, cum se suisese ântâiă, la aprópe 1500 persone de amândouă sexele, de tóte verstele, lăsate fără adăpostă în rigorea iernei prin procederea brutală a d-lui Lupașcu, prefectură districtului Vasluiă. „M’amă găsită în necesitatea d’a desminți oficiale același raportă în Journal de Débats de la 5 cuvinte, cândă numărul victimelor fusese stabilită ca trecăndă peste 3000. „Două organe cari, de sigură, nu potă fi tasate de ostilitate către causa Israiliților”—Frankfurter Zeitung și Allgemeine- Oestereichische Correspondenz,—au recunoscut asemenea de sinele că acestă raportă era neîntemeiată. Cele din urmă din aceste organe cu deosebire afirmă că investigațiunile oficiale făcute de consulele generale austro-ungară la Bucureșci, după ordinul guvernului său de a face imediată păsurile cele mai energice în interesul umanității, a probată că „pretinsele persecuțiuni suntănesce grosolane exagerări“. „Se pare de necrezută, dară e sigură că totalitatea acestoră raporturi injuriase nu se întemeiază pe nici ună altă faptă decâtă pe închiderea a două cârciume și pe refusulă autorităților, d’a autoriza deschiderea unei a treia, decise de primarii comunelor respective și confirmate de prefectură districtului în cestiune, din causa contravențiunilor, la legea asupra poliției rurale. „Acum câteva săptămâni, mă (fiară ilustrată din Paris— Le Monde illustré — a publicată ună desemnă care pretindea a represinta „oă demonstrațiune militară în contra Evreilor la Iași“. Pentru acesta calomniă injuriosă, care este pură și simplu opera unei închipuiri răutâciase, nu existe nici chiară pretestală închiderii a două cârciume. „Dândă vă desmințire oficială din cele mai categorice tutoră raporturilor, analoge, lasă cititorilor ă d-vóstră s’aprecieze prin ce mobile potă fi inspirate fabricarea și reproducerea lor ă și amă încredere în rectitudinea care a caracterisată totădeuna colonele d-vóstru pentru a acorda mă locă acestei categorice desmințiri.“ Alți d-v. supusă servitoră St. C. Șendrea, Agintele diplomatică ale României la Paris. Charing-Cross Hotel, 16 Ianuariă. Urmeze cele câteva ziare austromaghiare câtă voră vor se puie colanele loră la disposițiunea unoră nerușinați calomniatori; ele nu voră reuși de câtă a se discredita, pentru că larma nu póte convinge pe nici ună omă de bună-credință, pe nici ună omă onestă că esistă faptele ce propagă, cândă ele n’aă ființă, și cândă chiară presupusele victime ale aceloră fapte le desmintă într’ună modă care nu mai póte lăsa în mintea nimănui nici uă umbră de îndouială. D. I. Deșliu, senatoră, ne trimite să scrisore, în care protestă în contra rezumatului publicată de noi din discursulă ținută de d-sea în Senată cu ocasiunea discusiunii asupra conflictului iscată între România și Turcia din causa Constituțiunii otomane și ne rugă a reproduce acelă discursă de pe Monitoru. Regretămă că nu putemă satisface cererea d-lui Deșliu, pentru că pe d’uă parte spațială nu ne permite, Cră pe de alta nu vedemă ce interesă arămas presinta cititorilor noștri reproducerea unui discursă deja învechită, din care noi seamă dată la timpă ună resumată scurtă, care însă coprindea în substanță ideile fundamentale susținute de d. Deșliu. Spre a da însă d-lui Deșliu satisfacerea ce ne cere, indicămă, celoră curioși d’a cunosce acelă discursă în tóte amănuntele lui, că elă e publicată in extenso în Monitorulu oficiale de la 11 Ianuarie 1877. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Joai, 13 Ianuarie, 1877. La 12 ore juni. ședința se deschide cu 85 d n deputați presiați, supt președința d-lui vice-președinte Al. Teriachiu. Sumarulă ședințelor de di și de săra de la 12 Decembre se aprobă. După citirea comunicăriloră, d. P. Cernătescu cere ca biuroulu să aplice regulamentulă rigurosă, închidendu-se apelulă nominală îndată după citirea comunicăriloră. D. El. Vergall esprimă părerea, ca în puterea regulamentului, apelulă nominală se se închidă la 12 ore, și se dămă prin acesta, celă puțină în schimbă, economiele ce ară resulta din perderea diurneloră. D. Al. Sihlenu regretă că s’a rădicată acestă cestiune, care nu e reglementară. Regulamentulă nu duce ca condica se se închidă la 12 ore, ci oricare deputată ară veni în urmă se se potă înscri. Dăcă d. Vergali a credută că prin propunerea d-să se va stimula pe deputați se vină, prin acesta aduce uă scădere demnității Camerii. Se cere închiderea discusiunii și nu se primesce. D. C. A. Rosetti. D-soră deputați, amă venită se iă cuventură într’ună momentă nenorocită, cândă se cere închiderea discusiunii. Acum discusiunea nehichisendu-se, făă cuventură, dără ve ceră iertare decă vorbescă fără voia unei părți din Cameră“... Voci. Ve ascultămă cu plăcere. D. C. A. Rosetti. Mă voiă sili, d-loră, se fiă forte scurtă, ca se nu ve facă se perdeți multă timpă. Mai ântâiă politeța unui oratoră e se fiă scurtă și clară; voiă împlini prima cerință, acea a d’a fi scurtă; mă voiü sili se îndeplinescă și pe a doua, acea-a d’a fi clară, ânse acesta dăcă voiă fi ajutată și de d-vostră, adică de a înțelege mai multă de câtă voiă dice. D-loră, începă prin a ve aminti că bătrânii să mai cu sema două defecte pe lângă cele-lalte: unulă este că ei suntă .. nu găsescă cuventură în limba română săă că l’amă uitată... suntă acariatic... . ~Vă~ voce, înăspriți. D. C. A. Rosetti. Prin urmare, d loră, ve rogă se nu țineți sămă de ceea ce veți găsi, póte, cam acru în cuvintele mele, fiindăcă acesta este defectulă bătrâniloră. . . D. I. Sturdza. Vă voiă respunde. D. C. A. Rosetti. Nu mă temă nici uădată de respinsă, pentru că nici vă dată nu vorbescă de câtă cu convințiunea că am dreptate póte dără se fiă încetată, și acela care vede erorea mea e în totă dreptulă să ’mi respundă și să mă convingă de contaztă. Al douilea defectă ală bătrânilor este că ei nu se obicinuiescă să trăiască cu presintele: presintelui și găsescă tóte cusururile; prin urmare, decă mă voiă plânge de presinte, póte se mamă dreptate. Aceste două deslușiri date, voiă cutesa, d-ni deputați, se vă spui că de câtăva timpă îmi facă adeseori întrebarea: Cum se face că în acestă Cameră jună, pe deplină patriotă, căci credă că chiară adversarii d-vostră, în consciința loră, nu vor putea zice că este ună singură, și accentueză acestă cuvântă, ună singură omnă în acestă Cameră, de orice opiniune politică ară fi, care se nu aibă cele mai sincere simțiminte patriotice, — cum se face, dict, că în acestă Cameră atâtă de patriotă, atâtă de jună, în cursă de atâta timpă, de la Iultă și pene acum, n’amă audită mai pe nicî ună deputată se clică cu mirare biuroului. D-le președinte, suntă 12 ore și jumătate și Camera încă nu este completă. Amă audită însă mai totu-dă-una, și chiară ie ridicându-se : D-le președinte, suntă 5 ore ! Cum se pare c’acestă Cameră, atâtă de jună, atâtă de iubitore de țără, atâtă de arderare d’a lucra ș’a produce, să’și aducă aminte totu-de-una de ora 5, ca se plecămă, și mai nici-uă dată de ora 12 case începemă ? Cum se pare ca în acestă Cameră, atâtă de jună, patriotă și archetare de-a lucra, delegații ce se numescă de secțiuni se nu se întrunescă săra ca se lucreze proiectele de legi cu cari suntă însărcinați? Eă, care trăiescă în trecută, îmi aducă aminte că am fostă mulți ani în acea Cameră numită a boiariloră; noi cei din partidul liberale, eramă forte puțini și cândă ajunseseră în numără mai mare, abia eramă vre 10 săă 15. Ei bine, d-loră, amă vădută pe acei omeni pe cari ’i numiră bătrâni și reacționari cu puține idei și puțină animă de țără, totădăuna lucrândă săra. Amă lucrată cu celă mai bătrână din conservatori, cu ună amă care putea fi bănuită de unii că nu ară ară doră pră ferbinte de țără, pentru că nici nu se născuse în țără, cu bătrânulă Arsache. Amă lucrată atunci cu bătrânulă Arsachi, în cursă de două săă trei săptămâni, legea consilielar județene, legea comunală, legea instrucțiunii publice și alte două săă trei legi. E că ce făceaă acei bătrâni, ăcă cum lucraă ei, ăcă cum mă făceaă ei pe mine să scriă ca diaristă de celă mai bătrână dintr’ănșiî: „junele Arsachi.“ Astă-felă lucraă acei bătrâni. Nu vorbescă de alții, de exemplu, de Otetelișanu, că acesta în totă dă una a iubită ș’a dovedită că’șî iubesce țăra până la ora morții săle, căci elă era Română, Română de sânge și de animă ș’a murită Română, îngrijindu-se de viitorulu țării săle. Și aci să mi se permită uă mică indiscrețiune pentru a arăta dorulă ce aveau bătrânii de patria loră . Otetelișanu murindă achiamată pe I. Brătianu și i-aclisă : „veghiăză, îți lasă acéstă țără pe care amă iubită-o ș’o iubescă atâtă, pe care ai iubită-o ș’o iubesci, veghiăză, căci mari suntă primejdiele cari o amenință.“ E că ce făceau bătrânii. Cum să nu mă plângă dărără, care ca bătrână amă în totădăuna trecutulă în mintea mea ? cum să nu mă plângă de cei tineri cândă vădă că ei nu lucrăză nici măcară la bătrânii ? Cum să face că ei nu lucrăză ? Cum să face că adi ei nu numai nu lucrăză săra, ca bătrânii, dără âncă vină târdiiă, plăcă de vreme? Cum să face că îndată ce trecă în secțiuni, ele să descompletăză și nu mai potă lucra ? Acestea, d-soră, suntă fapte netăgăduite. Amă să mă mai plângă âncă, — și de acăsta s’a plânsă și d. Câmpinănu, cu deosebirea că d-sea a cerută închiderea discnsiunii,— că atunci cândă este să ne punemă la lucru, unora nu le vine în gândă decâtă facerea unui apelă nominală, decâtă să se chibluiască pentru diurne. D. P. Cernatescu. Amă cerută cuvăntulă pentru uă esplicațiune. D. C. A. Rosetti. N’aî trebuință, d-le, să te esplici. Te stimămă toți, și tocmai pentru acea a amă luată cuvăntul ca să releveză cuvintele d-tăle. Oricâtă te-ai esplica, nu vei pută ajunge de câtă să te silescî să demonstrezi că ai dreptate, după părerea d-tăle; după a mea, chiară de ai ară dreptate, e uă nenorocită dreptate d’a ne sili să venimă a lucra, gândindu-ne că venimă ca să nu perchemă diurna. Cum se face, d-loră, c’atunci când auriii aci invităm că trebuie să lucrămă, le audă numai de pe banca acea în totă-dă una, de la miniștrii ? Și cu tote astea să scie că oricine ară fi pe banca ministeriale este ună ce fatală care comandă ca acei de pe acea bancă să tragă înapoi, pe când în totă dăuna adunările împingă înainte. Ei bine, noi acum facemă din contra , guvernul ne împinge înainte și noi stămu în locă. D. I. Sturdza. Numai cu vorbe ne împinge înainte, nu cu lucrări. D. Președinte. Nu întrerupețî, d-loră. D. D. A. Rosetti. Lăsați să mă întrerupă, d-le președinte, primescă întreruperile de oriunde și cu atâtă mai multă de la mnă omă nobilă de nascere și de simțiminte , întrerupendu-mă, pute -mi dă și mieă schinteiă din iubirea de patriă ce are în animă sea. D. I. Ionescu. Numai mojicii nu’și iubesce patria. D. C. A. Rosetti. Negreșită că mojicii își iubescă patria, dără . . . nobilii cei tineri nu seă încă cum o iubesc e poporulă. Ei bine, d-loră, ei ne îndemnă fiă și în vorbe; dără noi nici în vorbe nu ne îndemnămă la lucru. In vorbe ficemă: să nu fiă de fără ședință, pentru că suntemă osteniți, pentru că suntemă tineri și osteni mă lesne. Cum să face că, de pe banca acea, audă, și âncă pe celă mai bătrână, ără nu pe celă Ai ai tânără, dscendă . — D-soră, băgați de sămnă, căci este vă datoriă din cele mai imperióse să ne punemă pe lucru și să ne vădă națiunea că lucrămă necurmată cu mintea, cu cugetulă și cu corpulă, ca s’o scotemu din nămolă, și se vină apoi ei s’o puie iărășî în nămolă. Cum se face c’acele vorbe vină de la celă mai bătrână de pe acea bancă, și de ce nu vină de la cei tineri, de pe aceste bănci, cari încă adese nici măcară nu le ascultă ? La fapte? dără ne supărămă chiară de a ținea două ședințe pe dl. Cum se face ca dv., cari ați luptată în cursă de 7 ani, ca națiunea să ’și redobândăscă libertățile săle; dv. cari ați trăită cu densa, cari ați suferită cu densa, cari cunosceți tóte păsurile iei, cari sunteți din localitate,—căci națiunea de astă-dată a alesă represintanți din localitate,—cum se face,fică, că d-v. tocmai nu voiți să lucrați necontenită, se scurtați din lungile discursuri—deși forte temeinice și frumóse și să lucrați mai multă? Cum, acum cândă suntemă la jumătatea lui Ianuarie, cândă nu avemă nici bugete, nici câteva legi importante, se nu voiți a ținea două ședințe pe 4L celă puțină până la ce vomă termina bugetele? V’aduceți aminte că bătrânulă ministrul a <jisă: se nu perchemă nici ună momentă. Cum se face dără că d-v., cari cunoscețî 1 cu toții aceste păsuri, cândă sciți mai cu sămă c’amă fostă și suntemă chiară amenințați de resbelă, cândă scițțî câte nevoi I póte aduce resbelulă, chiar și resbelulă în afară, cândă sciți că resbelulă ne opresce de a căpăta bani, și ne silesce a face chiăltuielî, cum se face clică c’acéstă Cameră patriotă mai gândesce că omulă trebuie se mănânce și se dormă? D. I. Sturdza. D-tea de ce mănânci? D. C. A. Rosetti. N’amă mâncată țăra mea, mă nutrescă ca să trăiescă și trăiescă cu speranța, cu credința ce amă în omeni ca d-tea. (Aplause). Și în zadară se va încerca ori cine ară voi se’mî derîme speranța; ori-câtă de rău se voră purta cei juni, voiă crede în ei, căci altă felă s’a isprăvită cu ori-ce speranțe... (Aplause). Dără se zice "• Miniștrii nu suntă buni; ei nu lucrăză. Ei bne, ce suntă acei miniștrii de câtă voința nostră? Se’îniirmă se lucreze, se le dămă noi de lucru, noi cari suntemă mulți și tineri, căci ei, și mai alesă președintele