Romanulu, aprilie 1877 (Anul 21)

1877-04-08

J­­NULU ALU DOUE­Z­ECI­ ȘI-UNU VINERI, S APRILE, 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMI NE­ZA-TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu anui 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: unu anui 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tote țerele Europe! trimestru 15 lei A. se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea diariulr LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. T. A VîVTi A la rlo R ÍI PnnAviet 1 f» FlAinelunarlrt Scrisorile nefrancaze se refusă. 20 BANI ESEMPLABUMJ. ANU NCIUR1. Linia de 30 litere petit, paginea IT, — 40 hani. „ paginea III, 2 îel —­­A. se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea­­ jarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se­ ard a. 20 BANI ESEMFLARUL SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚI­E­­I HAVAS. Const­antinopole, 18 Aprile.— Declarațiu­­nea de resbelu din partea Rusiei se aș­teptă pe mâne (la 19). Paris, 18 Aprile.— Intre cabine­­le eu­ropene nu urm­eză în momentulu de faciă nici uă negoțiare. Se speră că resbelulu va rămâne localisatu și că puterile, la cea d’ântâiu pensiune favorabile, vor­ sili pe beligeranți se se oprăscă. Paris, 18 Aprile.­^- Numirea d-lui Cali­­mach Catargi, ca aginte ală României la Paris, a produsă forte bunii efecte. Ea a fost­ primită în modă favorabilă în cercu­rile diplomatice. D. Catargi a visitată as­­tăzi pe d. duce Decazes, ministru afaceri­­lor­ străine. Constantinopole, 18 Aprile, 7 ore 13 m. sera (sosită tocmai la 19 la 10 ore dimi­­neța).­Ambasada rusescă acceptă instruc­țiuni definitive prin scrisori de la guver­nul- seu. Nou­ă ambasadare britanică, d. Layard, e așteptată pentru mâne seră. Circulă scomptulă despre că luptă între Muntenegreni și Turci în vecinătatea cetă­ții Niksici. Refracțiunea și Administrațiunea strada Dolmmiei 14 București, ,5 Piiaru. Toți Românii sunt­, și trebuie să fiă cu mintea și cu ochii țintiți a­­supra resbelului. După câte vedemű și după câte putemü cunosce, credemă că nu mâne scu poimâne se va dechiara resbe­lulu de către Rusia, după cum zice telegrama de mai susü. Este sclutü că numai la 10 A­­prile va veni la Kișineff imperato­­rele Rusieloru. Ecă­derii, credemu, vă dovedi că nu se va dechiar a­mâne resbelulu. După venirea imperatorelui ur­­meză neapărată Jinspecțiunea ostiri­­loru. Se afirmă că imperatorele va fi în­­socu­it de către însuși principele Cfortschakoff. Acesta dă dreptu a se crede că pate se va mai face uă ul­timă încercare de negociere. Se spe­­ramű­dern, de­și puținii, for­te pu­țină, că tota mai pate fi ună mică grăunte de speranță pentru pace. Lupta din întru, pentru alegeri, nu ne preocupă câtă de puțină, și e că pentru ce. f Proprietarii, cari cunoscă gravita­tea situațiunii, mergându să voteze, nu­mai că, nu mai potü ave altă simțimântă de câtă acela ală pa­triei. Ca Români dera ei mergă as­­stățji la votă, și românesce voră vota. Și cine nu scie că ori de câte ori libere suntă alegerile, isbânda partitei naționale este pe deplină sigură ! Nici uă crimă nu póte comite ună guvernă, de­câtă acea­ a d’a opri li­bertatea alegeriloră, căci ele suntă temelia societății. Acesta adevérit îlă amintesce din nou d. ministru din întru prin circulara­rea către prefecți, pe care cu plăcere o repro­­ducemă mai la vale. — Se nu se mai vițieze regimul ă parlamentară prin ingerința admi­­nistrațiunii în alegeri,­­fice cu te­­meiă d. ministru, și relele nu voră mai bântui România. Senatulă, adaugă ministrulă, se fia espresiunea adevăratei voinți a alegătorilor­, pentru că numai astă­­fela patriotismul, va pute fi mo­­bilulă care va conduce afacerile pu­blice. Proprietarii cunoscă suferințele națiunii, cunoscă voința iei, cunoscă pe toți bărbații noștrii politici, și prin urmare, mai repețită, isbânda partitei naționale este astă­felă pe deplină asigurată în alegerile ce se vor­ face. Procesulă, între națiune și partita cea vechiă, este instruită. E’aptele suntă supt ochii națiunii; nimică dară nu mai avemă de­­cisă în a­­cestă privință. Partita cea veciiă ânsă a deschisă din nou lupta. Ea a făcută încă și m­ă manifestă către alegători, prin care se spune că guvernulă acestă­a a ruinată, în câte­va luni, financiere, comercială și chiară agricultura. Ună numără de alegători din co­­legiele I și II de senatori au cre­zută că este bine a se face că în­tâmpinare acestui manifestă ală a­­micilor a regimului Catargi, de­și elă este, după noi, uă glumă din cele mai cutezatare. Acestă întâmpinare s'a­otărîtă a se supune alegătoriloră întruniți astă-seră în sala ateneului, cari, la rândul ă loră, voră modifica-o, de voră voi, și voră adopta-o [ca uă resoluțiune din parte-le. Acestă proiectă de adresă, către alegători îlă supunemă chiară aci aprețuirii publice, astă­felă cum este redactată de cei cari diséru îlă voră pune în desbaterea publică. Proprietarii alegători din totă țara îlă voră citi, voră cumpăni a­­devărulă ce conține și la 9 și 11 Aprile voră da suverană fară sen­tință. Către alegătorii Senatului, Domni alegători. In fac­a alegerilor­ generale de la 9 și 11 Aprile cuvinte, toți ad­versarii partitei naționale- liberale s’aă întrunită, în scopul­ mărturi­sită de ei înșii de a resturna regi­­mul­ actuală, și de a readuce la putere regimul, care, în timpulă­celor­ cinc ani aspirați la Mariță, 1876, a dispusă într’ună modă dis­creționară de acestă țară. Alegerile generale de senatori suntă derii, domni alegători, ocasiunea de a vă rosti între regimul ă inaugu­rată la Marițe 1871, și între celă venită la putere la Aprile 1876. Faptele și ale unuia și ale ce­­lui-l­alta suntă de faciă; vă puteți forma convingerea după densele; nici ară mai fi trebuință de mnă apelă la simțimintele d-vóstre civice; daca partizanii regimului care cinci ani s’a îndeletnicită a săvârși ruina mo­rală și materială a țărei, n’ară în­trebuința astăzi, pe de­uă parte ca­lomnia și presupunerile calomniese contra adversarilor ă loră, eră pe de alta promisiuni, cărora fapte încă recente le dau cea mai flagrantă desmințire. Unii din ei au încercată mai ân­­tâiă să manoperă, în scopă de a se înfățișa națiunii ca altă partită, ca alte individualități de câtă cele cari aă guvernată de la Martie 1871 până la Aprile 1876, sperândă că astă­feră se voră face posibili, voră reuși a dobândi ore­care credită în sînulă națiunii. Acestă manoperă a fostă crearea centrului; ună falsă centru, alcătu­ită din chiară omenii cari dedeseră regimului trecută concursulă celă mai zelosă. Supt auspiciele cui se constituia a­­cestă pretinsă nouă partită? supt ale d-lui B. Boerescn, ministrulă celă mai influientă ală regimului Catargi; supt ale d-lui Dimitrie Ghika, președin­tele Camerelor, alese prin cea mai cumplită terore supt acelă regimă. Aceste două personalități princi­pale, — fără a mai vorbi de cele secundare, recrutate tote dintre cei mai călduroși partizani ai guvernu­lui de la Martie 1871, — erau de ajunsă spre a dovedi că pretinsulă cen­tru nu era de câtă un espedientă, prin care omenii acoperiți de discreditură căd­ută asupra regimului trecută spe­rau că se vor­ pute presinta într’ună modă mai avantagiosă națiunii. Cee­a ce probeză încă espedien­­tulă, este că unii din partizanii re­gimului Catargi, constituindă oă nouă pretinsă partită, nu procla­mară nici alte principii de­câtă cele pe cari le serviseră în trecută, nu mărturisiră nici relele la săvârșirea cărora luaseră parte ; ei rămâneau astă­feră alături și solidari cu aceia cu cari păcătuiseră. Manopera însă nu reuși. Nimeni, nici chiară cea mai mare parte din amicii guvernului Catargi nu luară în seriosă­­ noua partită, și la pri­­ma pensiune, care a fo­­tsoluta­ ca 01« urmă a Senatului, drepta și as­a numitulă centru să înfuțișază ale­gătoriloră supt una și aceași pro­fesiune de credință, supt unele și a­­celeași principie. Aveți deja în facia d-v0stră, d-nn alegători, nu două partite unite, și nici chiară uă singură partită con­­servatóre — căci numai conserva­tori nu să potă numi aceia cari aă ruinată financiele Statului și n’aă conservată nici uă lege neviolată;— aveți înaintea d-vóstră pe toți par­­tizanii regimului trecută, nemângâ­iați că să perdută puterea, supt care s’aă îndouită impositele, s’a încincită datoria publică, s’a făcută imorala afacere Crawley și s’a lă­sată moștenire guverneloră viitore ună deficitu imensă și sarcine a­­própe peste puterile țării. E că, domni alegători, cine vă cere astăzi voturile. Citiți numele cari suptsemneză manifestul ă soră către d-vóstru, de la d. Const. D. Atanasiu până la d. Viorénu, de la d. Dim. Hagi Pan­dele până la doctorală Turnescu, de la d. Grigore Păucescu până la d. Iontț N. Alesandrescu, și nu veți găsi nici unulă care să nu fi făcută parte activă din sistema de guvernare Catargi, fiă ca deputată, fiă ca se­natorii, fiă ca agentă devotată supt ori­ce formă; unii din supt scriitori au fostă chiară miniștrii supt a­­acelă regimă, precum d. D. Cornea, d. Viorenu și d. generală Tell. Aduceți-vă aminte, domni alegă­tori, de prorele electorale, de falsi­ficările, de bătăiele, de vărsarea de sânge ce s’aă făcută chiară în ca­pitală, pentru alegerea d-soră Gr. Păucescu, Hagi Pandele și alți sem­natari ai manifestului, și gândiți-vă ce are țara să se accepte de la trium­­fal­ adversarilor­­partitei națio­nale-liberale în viitorele alegeri se­natoriale. Ei­enșii mărturisescă, în mani­festul ă loră electorală, că ori­cine se accepta a vedea pe guvernulă actuală „preocupată numai de a în­drepta relele ce le imputa regimului trecută." Aceste rele există dorit; și regi­mul­ trecută le-a adusă asupra ță­rei; așa țjice însuși manifestulă pre­tinsului centra și ală dreptei, u­­nite. Cu tóte aceste susțiitorii cei mai de aprope, dintre cari mai mulți miniștrii ai acelui regimă, nu se sfiescă a cere supt propria loră sem­nătură alegătorilor, se’i prefere pe dânșii, cari aă comisă tóte acele rele, și se respingă pe partizanii regimului actuală, pentru cuvântul­ că elă n’a îndreptată în câte­va luni relele pe cari ei le dă făcută țârei în timpă de cinci ani! Sciți că este în natura lucruri­­loră, domni alegători, ca reulți să se facă lesne și răpede, pe cândă binele nu s­e póte realisa de­câtă cu încetulă și anevoiă. Ună edificiă măreță se póte dis­truge într’ună momentă, și spre a ’lă reclădi trebuiescă tesaure, și ze­cimi de ani de muncă. Că avere co­losală se pote răsipi în câte­va luni, și mai multe viețe de omeni nu suntă adesea de ajunsă spre a o a­­duna. Cum este deja posibilă ca relele și ruina pe cari regimulă trecută le-a făcută țărei în timpă de cinci ani neîntrerupți, să se potă vin­deca ca prin farmecă într’ună sin­gură ană? Cum mai cu osebire aă cutezarea de a cere m­ă asemene lucra chiar aceia cari aă făcută tóte acele rele ? Era naturală ca aceia cari aă grămădită atâte păcate asupra ca­­peteloră loră, în­câtă nu mai cu­teză să se înfățișeze națiunii de câtă supt felurite travestiri, se caute a se pune într’uă lumină mai bună, întunecândă pe adversarii lor”. Pe acestă tărâmă ânsă ei nu se potă servi de câtă de calomnie sau de presupuneri calomniose. Ei vorbescă de distragerea „echi­librului constituțională," "pe cândă din contra eră nu s’a putută resta­bili de câtă prin căderea regimului trecută și reintroducerea deplinei li­bertăți în alegeri, basa sistemei nóstre constituționale. Ei vorbescă de prigoniri, pe cândă este cunoscută de totă țara că nici uă arestare, nici uă maltratare, nici uă persecuțiune de ori-ce natură, pentru motive politice, nu s’a fă­cută supt guvernul­ actuală; supt regimulă trecută întemnițarea,chiară contra personalitățiloră celoră mai însemnate, maltratările brutale, per­­secuțiunea în interese până la ruină, erau armele obicinuite de luptă con­tra oposițiunii. Ei cuteză să mergă cu spiritul­ de calomnie până a vorbi de viola­rea inamovibilității Curții de casa­­țiune, pe când­ este scrută că a­­cestă inamovibilitate n’a fostă câtuși de puțină atinsă, și că atâtă Ca­mera câtă și guvernul­ au respinsă ori­ce opiniune personală de aseme­nea natură. Ei mergă și mai departe. Vor­bescă despre „impositură progresivă“ și despre „h­ârtia monetă“.^ încî din inițiativa guvernului, nici­ î­n inițiativa deputaților­, nici uă pro­punere nu s’a făcută pentru vr’ună im­posită progresivă, imposită cu to­­tulă incompatibilă cu starea nostrá materială și socială. Asemenea nici uă propunere nu s’a făcută, fiă di­rectă fiă indirectă, pentru h­ârtia monetă. Cum déri cuteza, déca se pretindă serioși, se acuse regimulă actuală de cea­ a ce nu suntă de câtă nesce invențiuni calomniose ale lor]? Ei [facă uă acusațiune capitală guvernului actuală și partizanilor­ lui din disolvarea Senatului, pretin­­­zendă că ea a fostă „fără motivă" și că printr’ânsa s’a deschisă, tocmai în aceste momente, „uă nouă luptă interioră". Dejit cine nu scie că lupta inte­rioră, nu de patru­­­ile, cum e lupta electorală, ci uă luptă permanentă e­­xista tocmai în Senatulă disolvată, care nici nu putea resturna guver­nulă și da din sînulă săă altulă, nici susținea sinceramente guver­nulă, consumându’și numai timpulă într’uă hărțuire neîncetată, tocmai în momentele când ă­uă lucrare ac­tivă și producetare era cerută im­­periosă, atâtă de trebuințele mate­riale ale Statului, câtă și de situa­ți­unea politică în care se află Ro­mania? . R­.... In fine, aceia cari, fiă ca miniș­trii, fiă ca deputați sau senatori devotați regimului trecută, au con­tribuită la ruina financieloră, prin grămădirea pe fie­care ană a unor­ deficite enorme, acasă totă ei acum pe guvernul­ actuală și pe partiza­nii lui că „u’aă­sclută a cumpăni resursele esistente." Uă asemenea cutesare întrece tóte marginele, mai cu semn în facia faptului positivă că bugetulă „ne­cumpănită" pe 1876 a fostă pro­pusă și votată la finele anului 1875 și­­ începutul­ anului 1876 tocmai de miniștrii și de deputații cari suptsemnază astăzi manifestală e­­lectorală ală dreptei unită cu pre­tinsulă centru. E că, domni alegători, cari suntă acusările, pe cari adversarii partitei naționale-liberale le facă regimului actuală, sperândă că înnegrindu-lă în ochii d-vóstru, voră reuși se vă facă să scăpați din vedere relele ce ei dă causată țărei în mai bine de cinci ani de guvernare. In facia faptelor, din trecută, se vedemă acum cari suntă promisiu­nile loră pentru viitoră. Patru din miniștrii și vre doui­­spre­­zece din deputații și senatorii regimului trecută promită prin ma­nifestulă loră electorală: „Vă administrațiune onestă și îm­păciuitor­e“ , ei cari aveau prefecți hoți de cai recunoscuți, prefecți cari tăiau în profitul loră pădurile Statului, caii întrebuințaă în favorea loră filele de prestațiune, cari suaă câte patru mii de galbeni vă­dată din casele publice, cari întrebuințaă torturele inchizitoriale în perceperea imposi­­teloră, cari persecutaă până la ruină pe cetățianii independinți, cari a­­runcau în temniță pe ori­cine ară fi cutezată să ridice glasulă spre a se plânge; ei cari încercă sistema­tică țera și corpurile loră legiuitore asupra situațiunii financiare; ei, mai cu osebire, supt cari s’a făcută a­­facerea Crawley, celă mai mare scan­­dală, ca venalitate, ală istoriei nós­tre contimporane, ei cu teza a promite „uă administrațiune onestă“!!

Next