Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)
1877-06-25
56. Abia credemü énse că Austria va voi să scotă astăzi spada în contra ideilor panslaviste. Amenință ea aceste idei pentru ca să înfrângă altele din statului ei, cine póte să scie? Și în acesta privință se asteptam faptele, pentru că nici Tisza, nici Montagsrevue nu face lumină asupra intențiunilorü lorü positive. In altü locu, acelașă fiarti ctice, Anglia a semnalat celu puțină opiniunii publice unele punte privitóre la conservarea intereselor séle, pe când Austro-Ungaria n’a facutu nici macara atâta. „Sperămă a ne reîntorce la vetrele nóstre ș’a aduce mandanților noștrii noutăți reasi curatore asupra inviolabilității drepturilor ăloră.Nu mai avemă speranța d’a crede căotărîrea Porței nu e nerevocabile, că confesiunea actuală nu e decâtă trecere’e și că buna-voință a suveranului va sfârși prin a se impune. Vomă urma a veghia asupra drepturilor nóstre și a denunda orice violare a legii M. S. care în afară de Constituțiune, ce nu e în vigore în Grecia, póte aproba propunerile poporului chreștină întemeiate pe egalitatea drepturiloră.“ Egiptul”. — Se scrie din Alesandria că Khedivulă a tratată cu compania canalului de Suez pentru a rădica, cu chiăltuielele Khedivului și ale Egiptului, două forturi cari să domine cele două intrări ale canalului. Francia. — Se asigură că epoca viitorelor alegeri pentru Cameră se va fișa de către consiliul de miniștrii în ședințele ce va ține pe Luni și Marția viitóre. Austro-Ungaria. — Cornițele Andrassy a presintatü Delegațiunilorű în ședința lorü de la 30 Iuniü Cartea roșie. Ea conține documente forte interesante în privința relațiunilor Austriei cu Anglia. Rusia — Gazeta oficială din Roma anundă că în urma unui schimb de comunicări între cabinetele din Roma și din Petersburg, guvernul rusü a declaratü prin nota’i verbale de la 18 Iunie că după testulü ukazului de la 12 Maiü trecută, sulfura (fuscioăa) nu va fi considerată ca supusa la captură de cáta cândü e distinata pentru „una porta inimică “ și „trebuie se servescă la trebuințele trupelor de pe uscatu séu de pe mare.“ Turcia. — Neues Wiener Tagblatt primeșce din Constantinopole scriea că comitetulü caucasiana, înființații sunt președința lui Ahmed Velikpașa, președintele Camerei, cu scopul d’a aduna bani pentru rescularea Caucasului, s’a disolvat, încetându ori-ce activitate. Acesta măsură nu póte fi provocată de câtu de siguranța dobândită, că rescularea Caucasului, care Pri. monifă. g r>vor» n’ A î fio iit o fac» torte însemnată Rusiei și care penacum n’a reușită, nu va reuși nici d’aci înainte, sau din causă că avuții Turci nu se voru fi grăbită de locu se de pentru uă operațiune asardatä aurulă sora pe care Ma refusa chiar pentru susținerea resbelului ce se urmeză pe pámêntulü lora. Oricum ar fi, faptul acesta e uă simtomă caracteristică; ele dovedesc el cu descuragiarea, că demoralisarea care domnesce în rândurile armatei, s’a întinsü pené și la cei mai înalți demnitari, ceea ce negreșită nu póte fi de buna augura pentru viitorulu acestui statu, deja putredă, și care a începută a se sdrobi de sine la primul ă atacă seriosă ală armatelor rusesc!. Creta. — Amă anunțată deja că represintanții chreștini din Adunarea generală a Cretei s’aă retrasă, depunând o una protestă în mânele guvernatorului. Mesageruil Atenei publică resumatură următoră ală acelui protestă: „Represintanții chreștini ai Candiei au aflată cu durere că Porta a respinsă și în anulă acesta modificările propuse la legea organică. Nu ne putemă opri de a protesta în contra acestui refusă. Chestinii au depusă armele în 1867 și exilații s’aă întorsă la căminele lor”, în credința că legea organică va fi respectată. Legea a fostă adesea violată, și după promulgarea Constituțiunii s’a făcută încercări de a o desființa spre a asimila Creta cu celelalte provincie, călcândă astferă în piciure îngagiamintele luate către Creteni. Poporulă cretană a protestată formale în contra tendințelor puterii centrale. Și pentru a pune unii capăta arbitrariului, aă propusă modificări la legea organică și să reînouită propunerile lor, încă de la deschiderea sesiunii actuale.“ După ce protestăm contra pretențiunilor puterii centrale, care ară voi se supună insula Parlamentului otomană, încheiă astăferă: SOIRI D’ALE pILEI. A sérá, am sositu în capitală trăsurele de ambulanță ale societății d-neforă din Iași. Astăzi la 5 ore, se va face pe bulevardă, în faca Academiei, servițiul religiosă pentru sânțirea acestei ambulanțe, care va porni în urmă pe câmpul de resbelă. M. L. Domnulă și Domna vor asista la acesta ceremonia. * țiarelor germane li se comunică din Rusciuk urmatorele scrii : Rursciukulă a suferită grozavă din causa bombardării. Faptul că inamiculă și-a îndreptată foculă mai multă contra clădirilor, celor mai frumose, dovedesce că ele cunosce forte bine topografia orașului. După opinia militarilor, de aici, bombardarea din partea inimicului va continua până cândă va isbuti se trecá Dunărea și între acestă pantă și Cernavoda (?) spre a putea face ataculă și din dosă. — Abdul-Kerimpașa petrece totă la Șumla, unde face pregătiri pentru o luptă decisivă. Acesta luptă va ave loc, precum pole, când o inimiculă va încerca forțarea trecerii pasului principale din Balcani, Selimo-Iamboli. Ini Curtea cu jurați din Ilfovă va judeca in ziua de 30 Iunie, Jov.1, procesul lui C. Pavelescu, cofetară din Bucuresci, acusată că în noptea de 22 — 23 Decembri, 1873, a omorîtă cu precugetare pe Sterie Nicolaă, brățară din calea Moșiloră, și i-a luată și uă sumă de bani. Instrucțiunea a dovedită că, în sera sasă indicată, numitulă Pavelescu a atrasă într’uă cursă pe Sterie Nicolaă, supt protestă d’a’i aréta nisce grâu, ce voia sĕ i-lă vândă, ș’acolo, împreună cu ună frate ală séu, l’a omorîtă și îngropată, respândindă și întreținândă scomptură că ară fi fugită în Turcia din causă că era multă datorii. Când faptul acesta mai că se uitase, Pavelescu desmormânta pe victimă, îi tăia capul, mânele, piciorele și le arunca în diferite locuri, era trunchiulă île asvârli în lacul scenei. Trunchiulă fu găsită, fără a se pute se ială cui este. Uă scrisare anonimă adresată fostului tovarășă ale lui Sterie Nicolaă și alte scrisori adresate prefectului poliției și primului procurore denundare pe Pavelescu ca autoră ală acestei oribile crime și că descindere a justiției la facia locului dovedi pe deplină esactitatea denundării, prima speranța că vom fi de ajunsă câtevaile de cugetare pentru a o liniști. Norddeutsche Allgemeine Zeitung aprecieză în modul următoră proclamațiunea către Bulgari: „Acestă documentă va produce pretutindeni că adâncă impresiune. Proclamațiunea imperială face să reclamă dată mai multă tăria plină de măsura și spiritulă de statornicia care a caracterisată atitudinea Rusiei de la începutulă crisei orientale, și se póte admite că posițiunea diplomatică deja forte favorabile a Rusiei va găsi uă nouă putere din declarațiunile Impăratului Alesandru. „ Proclanațiunea n’are trebuință de comentarie pentru aceia cari aă urmată cu atențiune precedintele manifestațiuni autentice ale bărbaților de stază de la St. Petersburg. Documentulă vorbesce de sine. Elă Insemneza pentru provinciele din peninsula Balcanilor, că adâncură întunerecă ală sclaviei morale și fisice trebuie în sfîrșită se de loculă luminei mântuitóre a civili— sațiunii; ela insemneza d’altă parte pentru Europa că ea trebuie sé de concursul ă seă morale operei de umanitate pe care Imperatulu Alesandru s’a însărcinată a o îndeplini Aprețândă fără hotărîre luată mai dinainte proclamațiunea imperială, nu se pate vede in ea decâtă una nou pasă însemnată către regularea normală a unei probleme care de numerase generațiuni ține în neodihnă pe bărbații de stată europeni, și causeza poporelor din Europa cele mai viul îngrijiri.“ Manifestul împăratului Alesandru judecată de presa străină. Manifestulă adresată Bulgarilor de către Imperatulű Alesandru a produsă în Anglia un mare sensațiune. Ziațele guvernamentale, ca Standard, Morning Post Pall mall Gazette, își facă din eă uă aimă în contra Rusiei. Totuși sunt fiare, și din cele mai însemnate, cari îlă judecă altăferă. Times, de exemplu, constată iritațiunea estremă ce ela produsă în Anglia, daji se grăbesce a ei ROMANULU, 25 IUNIU, 1877 MERIJLU DISCORDIEI. Cândă, în analele vechilor Greci, citimă povestea despre morala discordiei și cuvintele ambițiosului Temistocle, c’ale protivnicului trofeie nu’să lăsaă se guste ^odihna nopții, trebuie sĕ fie strămutămă cu gândulă la frământările ce daă și ar fi inimiloră omenesci acele semne, cunoscute supt numele nei necurații . Marină, care a dobândită de mai nainte pizmuita podoba, turbeza d’uă nobile mâniă, cândă vede pe Ghiorghe pusă p’aceiași treptă cu dânșii lu, éra Ionă se face focă c’a fostă trecută cu vederea, pe cândă Stană, Vasile, Niculae și toți ai lorü prieteni ascepta cam în zadaru se viă și rândulă lora. Vai de bietură Ghiorghe, căci și Marină, și Ionă, și Stană, și Vasile se năpustescă asupră’i cu felă de felă de clefetri, și vai iarăși de celă ce-a pusă pe Ghiorghe înaintea atâtoră setoși candidați. Cum așia ceva se ’ntâmpla și filele trecute. Faptul, deși mică, a făcută totuși să curgă lungi și > óie de negrele pe colónele și aref oră oposițiunii. Credemü dorit că putemă vorbi de dânsulă, căci ne va servi să cunosceraé temeinicia arguminteloră, delicateța și mărinimia celoră ce ’și facă plăcerea d’a ne combate. In urma unei poesii dedicate Armatelor române, poedă publicată în aceste colane ș’ale cărei calități n’aă lipsită să fie apreciate, d-la N. T. Orășianu avu deosebita onore d’a primi, din partea Măriei-Sele, medalia Bene-merenti, clasa 11-a. Nimeni nu fisese nimică în cele două tre $ile ce trecuseră, îndată ce cu se apăru ’n Monitorii raportulă d-lui ministru ală instrucțiunii, care constata faptul, în modă oficială, că pleia d’alese și cuviinciose espresiuni venise împle paginele foiloră ce și-au pusă ca regulă denigrarea cu ori ce preță. După Timpul, acela raportă n’a fostă nici mai multă, nici mai puțină, decâtă „uă insultă sfruntată făcută suveranului României, primului cetățiană ală țârii, capului dinastiei domnitore“. Cinismă, pamfletară, de misiune, lipsă de respectă, surprindere, și multe d’aceste moderate și conservatóre cuvinte aă împlut cele d’ântâiă pagine ale mai multoră numere din foile ce ’ntoneza cuartetul tânguiriloru. Nu mai rămăsese nimică însemnată în politică, nici uă pată nu se mai afla ’n sare, nici ună noră nu mai întuneca cerulă României: evenimentulă de căpetenia sa, pentru dânsele, numai medalia d-lui Orășianu, protestă bogată în înjurături la adresa d-lui Chițu, ca să nu vorbimă de câtă de d-sea. D. Orășianu a avută marele pocată d’a escela printr’ună „cumplită“ talentă satirică. In totă timpul unei întregi viețe, d-sea nu și-a făcută de câtă inamici, din toți câți aă simțită siliculu biciuirilor séle umoristice. Și nimeni nu l’a putută și nu Mă pute urî mai multă, de câtă cei ce l’aă plimbată prin pușcării, pentru că ’i cernuse prin sita ridicolului ca sé ’i arate lumii asia precum erau , înăimiți , lacomi, asupritori, ba chiar vărsători de sânge pe stradele orașieloră nóstre. Nu ne miră de la strigătele ce scotü, precum nu ne miră nici necuviințele cu care silnică gratifică pe toți câți nu se pună, cu mânele legate, supt piciorul oligareriei reacționare. Ceia ce ne-a mirată, e descoperirea ce aă aerulă d’a’și atribui, noutatea ce pară a vesti cetiți și lumii, că același Orașianu, căruia Măria sca a bine-voitu sé’i acorde ună semnă de distincțiune, n’a făcută „în timpii de mai bine de 20 anî“ de câtă se insulte pe suveranul României, pe primulă cetățiană ală țârii, pe capulă dinastiei domnitore. Déru unde a trăită are primulă cetățiană ală țârii, de la 1866 pânâ a<fi, de nu ’n mijloculă cetățianiloră țârii? Și póte-se zice c’a rĕmasă eră străină de totă ce scria Orășianu, numai și numai ca se’la insulte ? Déru d-vóstru, virtuți fără prihană, d-vostră ați fostă mereă lingă capulă dinastiei domnitore, ca sĕ’i arătați, sé’i citiți și sé’i esplicați iotă ce se ducea și scria în contra suveranului României. Adesea, mai adăugați și de la d-vóstrá, cu bunăvoința și cu lealitatea ce va caracterisă, încetați dérü d’a vorbi de surprindere. Séu, déca vreți să vorbiți de dânsa, apoi mărturisiți că ea nu zis noif.li v&c) pn rl 11 VP. a." tată de josă, în comparațiune cu nobila generositate, cu uitarea oricărui resimțimântă, cu mărinimia într’adevĕru suverană, de care vedere cea mai strălucită probă primară cetățiană ală țârii și suveranulă Românilor. Celebrulă satirică și umoristă Safir fusese condamnată, din causa unor scrieri, pe care curtenii lingușitori le tălmăciseră ca ultragie nu numai pentru cavaleresculă împarata Franz Iosef al Austriei, ci chiar pentru bâtrâna lui mamă. Supt recele temniței boite și ’n tăinuita convorbire cu gândurile sale, poetulă scrise uă bucată de versuri, în care nu palpita, decâtă suflarea celoră mai curate și mai nobile simțiri. Ș’atunci, primulă cetățiană ală acelui imperiu și suveranulă Autrie! nu numai că uita resimțimintele séle, déru chiarü onoră pe poetură satirică c’ună odoră de preță mare, c’ună inelă bogată în diamante. In astă felă de momente trebuia să se fi găsită și Măria sea, cândă acordă d-lui Orășianu distincțiunea pe care va grăbiți s’o desprețuiți, pe care ați primită o cu recunoscință cândă vis’a dată, pe care ară lua-o cu fală aceia dintr’al vostru, cari ară merita-o pe viitoră. Nu vé mai întindeți dera mrejile; nu ve mai siliți a grămădi reticințele. A trecută timpulă cândă mă Trasea, uă Cremuită Corbu, ună Lucană ș’atâți alții se duce să se mórá, pentru că nu se târâșteră la piciorele îmbunătorilor de la Roma. Primulă cetățiană ală țârii nu se numesce Nerone, «uveranulă Româniloră nu e una Caligula, șe fulu dinastiei domnitore e departe d’a fi ună Domițiano, încetați, încetați d’a arunca morală discordiei în momente ca cele în care ne aflamü și ’n care vă aflați. Fiți mai modești, dup’atâtea rele comise, mai îngăduitori, cândă aveți nevoiă să vi se uite faptele, și scre lumea ce feră de fapte. Talentulă lui Orășianu ’să puteți urî, înjura și blestema, déru nui’să veți puté nici vă dată distruge. Ori ce veți face ș’ori ce veți idee, scrierile lui vor figura în istoria nóstra literară, la locul ă ce le va da critica nepărtinitóre a viitorimii; nu voi énse le puteți osîndi, voi cei osândiți printr’ânsecte. Alesandri, autorul, atâtoră desfetátóre comedii; Hasdeă, poetură și dramaturgulă; Odobescu, spiritualulă cercetătoră ală cugetăriloră din trecută, nu voră roși purtândăună semnă de distincțiune, pe care uă ’naltă bună-voință l’a acordată d-lui Orășianu, pentru cele mai patriotice simțiminte. Câtă despre d. ministru ală instrucțiunii, singurulü respunijotorü constituțională față cu legea și opiniunea, noi unii nu stămă câtuși de puțină la ’ndiouiela sé’la felicitamü c’asciutü sose ță la ’nălțimea simțiminteloră de care vedea animată pe capulă dinastiei domnitore, c’a ’nțelesă generositatea suveranului Româniloră, mărinimia primului cetățiană ală țării. D-sea a fostă celă d’ântâiă care, într’uă toastă ținută la Craiova, a vorbită Domnitorului despre înfrățirea partiteloră. Imite deja pe primulă cetățiană ală țârii, iertândă ambițioșiloră și paraponisiților, oposițiunii potopută de calomnii ce-i aruncă pe totul ziua. Calomniele trecă, faptele române; éra câte a făptuită d-sea pentru instrucțiune suntă mai presusă de orica pasiune, de interesele personale și de gelosiele réutocióse, care și-au făcută din d-seamă țintă pentru nerealele lor săgeți. RESBELULU. La 1 Iulie st. n. se telegrafieza din Danilograd (jiarului die Presse urmatórele asupra luptelor) Muntenegrenilor) cu Turcii: Mellemet Ali-pașa, ca e înainta cu 15,000 ómeni de la Novibazar a fostă cu desâvârșire bătută lângă monastirea Moraca și urmărită până la Kolacin. Armata de sud de supt Bozo-Petrovici a repurtată în trei lupte victorii strălucite asupra lui Ali-Said, care a perdută în acele lupte 4,000 omeni. Cu ocasiunea trecerii pasului Duga, Soliman-pașa a perdută 8,000 afară de răniți, ală căroră numără încă nu se scie și cari au fostă transportați la Podgorița, Metohia și Trebinje. Astăzi armatele Muntenegrene sunt unite și așteptă ofensiva Turcilor, concentrați la Podgorița supt Soliman și Ali Saib-pașa. Câtă de multă aă suferită Turcii în bătăile avute cu Muntenegrenii, se vede și din nemișcarea în care staă de atâtea zile. Asemenea se zice că Muntenegrenii ar fi avută în acele nouă zile de luptă 6000 morți și răniți. Din Asia, se anundă că generalul Loris Melikoff, respingândă pe inamică în ziua de 25 Iunie, la Zevin, în întăririle lui, a ordonată retragerea armatei rusesc! pentru a n’o espune la focură din măririle Turcilorü. Trupele s’aă bătută cu eroismă. Au fostă 6 oficiali morți și 24 răniți, și 850 soldați morți și răniți, din causa superiorității numerice a inamicului, dara acesta a încercată mari perderi. Câtă pentru Bayazid a căruia garnisonă a fostă încongiurată d’ună numeră de Turci înzecită mai mare, s’anundă că s’aă luată tóte măsurile pentru a debloca acesta piața. CuYântarea d-lui dr. Polit, ținută la 211 ale curintei în Camera din Pesta în cestiunea Oriintelui. Intr’unul din numerele precedinți amurmata discursulă ținută de viginosulă și rz^’ ^sicula aperatorii ală drepturilor națiunii,^+i,pr ft Camera Ungariei, d. dr. Polic, .. desbaterea asupra cestiunii Oriintelui. Acestă discursă, avândă uă mare însemnătate prin adevărurile ce pune în evidință, și putândă fi considerată ca espresiune a ideilor tuturoră Slavilor din Austro-Ungaria