Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)

1877-06-25

56. Abia credemü énse că Austria va voi să scotă astăzi spada în contra idei­­­lor­ panslaviste. Amenință ea aceste idei pentru ca să înfrângă altele din statulu­i ei, cine póte să scie? Și în acesta privință se asteptam­ faptele, pen­tru că nici Tisza, nici Montagsrevue nu face lumină asupra intențiuni­­lorü lorü positive. In altü locu, acelașă­­ fiarti ctice, Anglia a semnalat­ celu puțină o­­piniunii publice unele punte privi­­tóre la conservarea intereselor­ séle, pe când­ Austro-Ungaria n’a facutu nici macara atâta. „Sperămă a ne reîntorce la ve­trele nóstre ș’a aduce m­andanților­ noștrii noutăți reasi curatore asupra inviolabilității drepturilor ă­loră.Nu mai avemă speranța d’a crede că­otărîrea Porței nu e nerevocabile, că confesiunea actuală nu e de­câtă trecere’e și că buna-voință a suve­ranului va sfârși prin a se impune. Vomă urma a veghia asupra drep­turilor­ nóstre și a denund­a ori­ce violare a legii M. S. care în afară de Constituțiune, ce nu e în vigore în Grecia, póte aproba propunerile poporului chreștină întemeiate pe egalitatea drepturiloră.“ Egiptul”. — Se scrie din Ale­­sandria că Khedivulă a tratată cu compania canalului de Suez pentru a rădica, cu chiăltuielele Khedivului și ale Egiptului, două forturi cari să domine cele două intrări ale cana­lului. Francia. — Se asigură că epoca viitorelor­ alegeri pentru Cameră se va fișa de către consiliul­ de mi­niștrii în ședințele ce va ține pe Luni și Marția viitóre. Austro-Ungaria. — Cornițele An­­drassy a presintatü Delegațiunilorű în ședința lorü de la 30 Iuniü Cartea roșie. Ea conține documente forte interesante în privința relațiunilor­ Austriei cu Anglia. Rusia­ — Gazeta oficială din Roma anund­ă că în urma unui schimb­ de comunicări între cabinetele din Roma și din Petersburg, guvernul­ rusü a declaratü prin nota’i verbale de la 18 Iunie că după testulü u­­kazului de la 12 Maiü trecută, sul­­fura (fuscioăa) nu va fi considerată ca supusa la captură de cáta cândü e distinata pentru „una porta ini­mică “ și „trebuie se servescă la trebuințele trupelor­ de pe uscatu séu de pe mare.“ Turcia. — Neues Wiener Tagblatt primeșce din Constantinopole scriea că comitetulü caucasiana, înființații sunt președința lui Ahmed­ Velik­­pașa, președintele Camerei, cu sco­­pul­ d’a aduna bani pentru rescu­­larea Caucasului, s’a disolvat­, înce­­tându ori-ce activitate. Acesta măsură nu póte fi provo­cată de câtu de siguranța dobân­dită, că rescularea Caucasului, care Pri. monifă. g r>vo­r» n’ A î fio i­it o fac» torte însemnată Rusiei și care pen­­acum n’a reușită, nu va reuși nici d’aci înainte, sau din causă că a­­vuții Turci nu se voru fi grăbită de locu se de pentru uă operațiune asardatä aurulă sora pe care Ma refusa chiar­ pentru susținerea res­­belului ce se urmeză pe pámêntulü lora. Ori­cum ar­ fi, faptul­ acesta e uă simtomă caracteristică;­­ ele do­­vedesc el cu descuragiarea, că demo­­ralisarea care domnesce în rându­rile armatei, s’a întinsü pené și la cei mai înalți demnitari, ceea ce negreșită nu póte fi de buna augura pentru viitorulu acestui statu, deja putredă, și care a începută a se sdrobi de sine la primul ă atacă se­­riosă ală armatelor­ rusesc!. Creta. — Amă an­unțată deja că represintanții chreștini din Aduna­rea generală a Cretei s’aă retrasă, depunând o una protestă în mânele guvernatorului. Mesageruil­ Atenei publică resumatură următoră ală acelui protestă: „Represintanții chreștini ai Can­­diei au aflată cu durere că Porta a respinsă și în anulă acesta mo­dificările propuse la legea organică. Nu ne putemă opri de a protesta în contra acestui refusă. Chestinii au depusă armele în 1867 și exilații s’aă întorsă la căminele lor”, în cre­dința că legea organică va fi res­pectată. Legea a fostă adesea vio­lată, și după promulgarea Consti­­tuțiunii s’a­ făcută încercări de a o desființa spre a asimila Creta cu cele­l­alte provincie, călcândă ast­­­feră în piciure îngagiamintele luate către Creteni. Poporulă cretană a protestată formale în contra ten­­dințelor­ puterii centrale. Și pen­tru a pune unii capăta arbitrariu­­lui, aă propusă modificări la legea organică și să reînouită propunerile lor, încă de la deschiderea sesiunii actuale.“ După ce protestă­m­ contra pre­­tențiunilor­ puterii centrale, care ară voi se supună insula Parlamen­tului otomană, încheiă astă­feră: SOIRI D’ALE pILEI. A sérá, am sositu în capitală tră­­surele de ambulanță ale societății d-neforă din Iași. Astăzi la 5 ore, se va face pe bulevardă, în fac­a Academiei, servițiul­ religiosă pen­tru sânțirea acestei ambulanțe, care va porni în urmă pe câmpul­ de resbelă. M. L. Domnulă și Domna vor­ asista la acesta ceremonia. * ți­arelo­r germane li­ se comunică din Rusciuk urmatorele scrii : Rursciukulă a suferită grozavă din causa bombardării. Faptul­ că inamiculă și-a îndreptată foculă mai multă contra clădirilor, celor­ mai fr­um­ose, dovedesce că ele cunosce forte bine topografia orașului. După opi­nia militarilor, de aici, bombarda­rea din partea inimicului va con­tinua până cândă va isbuti se trecá Dunărea și între acestă pantă și Cernavoda (?) spre a putea face a­­taculă și din dosă. — Abdul-Kerim­­pașa petrece totă la Șumla, unde face pregătiri pentru o­ luptă deci­sivă. Acesta luptă va ave loc­, precum pole, când o inimiculă va încerca for­țarea trecerii pasului principale din Balcani, Selimo-Iamboli. Ini Curtea cu jurați din Ilfovă va ju­deca in­­ ziua de 30 Iunie, Jov.1, pro­­cesul­ lui C. Pavelescu, cofetară din Bucuresci, acusată că în noptea de 22 — 23 Decembri, 1873, a omorîtă cu precugetare pe Sterie Nicolaă, brățară din calea Moșiloră, și i-a luată și uă sumă de bani. Instrucțiunea a dovedită că, în sera sasă indicată, numitulă Pave­lescu a atrasă într’uă cursă pe Ste­rie Nicolaă, supt protestă d’a’i aréta nisce grâu, ce voia sĕ i-lă vândă, ș’acolo, împreună cu ună frate ală séu, l’a omorîtă și îngropată, res­­pândind­ă și întreținândă scomptură că ară fi fugită în Turcia din causă că era multă datorii. Când­ faptul­ acesta mai că se uitase, Pavelescu desmormânta pe victimă, îi tăia capul­, mânele, pi­­ciorele și le arunca în diferite lo­curi, era trunchiulă île asvârli în lacul­ scenei. Trunchiulă fu găsită, fără a se pute se i­ală cui este. Uă scrisare anonimă adresată fostului tovarășă ale lui Sterie Nicolaă și alte scrisori adresate prefectului po­liției și primului procurore denun­­d­are pe Pavelescu ca autoră ală a­­cestei oribile crime și că descin­dere a justiției la facia locului do­vedi pe deplină esactitatea denun­­d­ării, prima speranța că vom­ fi de ajunsă câte­va­­­ile de cugetare pentru a o liniști. Norddeutsche Allgemeine Zeitung a­­precieză în modul­ următoră pro­­clamațiunea către Bulgari: „Acestă documentă va produce pretutindeni că adâncă impresiune. Proclamațiunea imperială face să re­­cla­mă dată mai multă tăria plină de măsura și spiritulă de statorni­cia care a caracterisată atitudinea Rusiei de la începutulă crisei orien­tale, și se póte admite că posițiu­­nea diplomatică deja forte favora­bile a Rusiei va găsi uă nouă pu­tere din declarațiunile Impăratului Alesandru. „ Procl­anațiunea n’are trebuință de comentarie pentru aceia cari aă urmată cu atențiune precedintele manifestațiuni autentice ale bărba­­ților­ de stază de la St. Peters­burg. Documentulă vorbesce de sine. Elă Insemneza pentru provinciele din peninsula Balcanilor, că adân­­cură întunerecă ală sclaviei morale și fisice trebuie în sfîrșită se de loculă luminei mântuitóre a civili— sațiunii; ela insemneza d’altă parte pentru Europa că ea trebuie sé de concursul ă seă morale operei de u­­manitate pe care Imperatulu Ale­sandru s’a însărcinată a o îndeplini Apreț­ândă fără h­­otărîre luată mai dinainte proclamațiunea impe­rială, nu se pate vede in ea de­câtă una nou pasă însemnată către re­gula­rea normală a unei probleme care de numerase generațiuni ține în neodihnă pe bărbații de stată europeni, și causeza poporelor­ din Europa cele mai viul îngrijiri.“ Manifestul împăratului Alesan­­dru judecată de presa străină. Manifestulă adresată Bulgarilor­ de către Imperatulű Alesandru a produsă în Anglia un mare sensa­­țiune. Ziațele guvernamentale, ca Standard, Morning­ Post Pall mall Ga­zette, își facă din e­ă uă ai­mă în contra Rusiei. Totuși sunt­­­ fiare, și din cele mai însemnate, cari îlă judecă altă­­feră. Times, de exem­plu, constată i­­ritațiunea estremă ce el­­a produsă în Anglia, daji se grăbesce a ei­ ROMANULU, 25 IUNIU, 1877 MERIJLU DISCORDIEI. Cândă, în analele vechilor­ Greci, citim­ă povestea despre morala dis­cordiei și cuvintele ambițiosului Te­­mistocle, c’ale protivnicului trofeie nu’să lăsaă se guste ^odihna nopții, trebuie sĕ fie strămutămă cu gân­­dulă la frământările ce daă și ar fi inimiloră omenesci acele semne, cu­noscute supt numele ne­i necurații . Marină, care a dobândită de mai nainte pizmuita podoba, turbeza d’uă nobile mâniă, cândă vede pe Ghior­­ghe pusă p’aceiași treptă cu dân­șii lu, éra Ionă se face focă c’a fostă trecută cu vederea, pe cândă Stană, Vasile, Niculae și toți ai lorü prie­teni ascepta cam în zadaru se viă și rândulă lora. Vai de bietură Ghior­­ghe, căci și Marină, și Ionă, și Stană, și Vasile se năpustescă asupră’i cu felă de felă de clefet­ri, și vai iarăși de celă ce-a pusă pe Ghiorghe înaintea atâtoră setoși candidați. Cum așia ceva se ’ntâmpla și fi­lele trecute. Faptul­, de­și mică, a făcută totuși să curgă lungi și > óie de negrele pe colónele­­ și ar­ef oră opo­­sițiunii. Credemü dorit că putemă vorbi de dânsulă, căci ne va servi să cunosceraé temeinicia arguminte­­loră, delicateța și mărinimia celoră ce ’și facă plăcerea d’a ne combate. In urma unei poesii dedicate Armate­­lor­ române, poedă publicată în aceste colane ș’ale cărei calități n’aă lip­sită să fie apreciate, d-la N. T. O­­rășianu avu deosebita onore d’a primi, din partea Măriei-Sele, me­dalia Bene-merenti, clasa 11-a. Ni­meni nu­­ fisese nim­ică în cele două tre­ $ile ce trecuseră, îndată ce cu se apăru ’n Monitorii raportulă d-lui ministru ală instrucțiunii, care con­stata faptul, în modă oficială, că pleia d’alese și cuviinciose espresi­­uni veni­se împle paginele foiloră ce și-au pusă ca regulă denigrarea cu ori­ ce preță. După Timpul­, acela raportă n’a fostă nici mai multă, nici mai pu­țină, de­câtă „uă insultă sfruntată făcută suveranului României, pri­mului cetățiană ală țârii, capului dinastiei domnitore“. Cinismă, pam­fletară, de misiune, lipsă de respectă, surprindere, și multe d’aceste mode­rate și conservatóre cuvinte aă îm­­plut cele d’ântâiă pagine ale mai mul­­toră numere din foile ce ’ntoneza cu­artetul tânguiriloru. Nu mai rămăsese nimică însemnată în politică, nici uă pată nu se mai afla ’n sare, nici ună noră nu mai întuneca cerulă României: evenimentulă de căpete­nia sa, pentru dânsele, numai me­dalia d-lui Orășianu, protestă bo­gată în înjurături la adresa d-lui Chițu, ca să nu vorbimă de câtă de d-sea. D. Orășianu a avută marele po­­cată d’a escela printr’ună „cum­plită“ talentă satirică. In totă tim­pul­ unei întregi viețe, d-sea nu și-a făcută de câtă inamici, din toți câți aă simțită siliculu biciuirilor­ séle umoristice. Și nimeni nu l’a pu­tută și nu Mă pute urî mai multă, de câtă cei ce l’aă plimbată prin pușcării, pentru că ’i cernuse prin sita ridicolului ca sé ’i arate lu­mii asia precum erau , înăimiți , lacomi, asupritori, ba chiar­ vărsă­­tori de sânge pe stradele orașieloră nóstre. Nu ne miră de la strigătele ce scotü, precum nu ne miră nici ne­cuviințele cu care­­ silnică gratifică pe toți câți nu se pună, cu mânele le­gate, supt piciorul­ oligareriei reac­ționare. Ceia­ ce ne-a mirată, e descoperi­rea ce aă aerulă d’a’și atribui, no­utatea ce pară a vesti cetiți­ și lu­mii, că același Orașianu­, căruia Măria sca a bine-voitu sé’i acorde ună semnă de distincțiune, n’a fă­cută „în timpii de mai bine de 20 anî“ de câtă se insulte pe suvera­­nul­ României, pe primulă cetă­­țiană ală țârii, pe capulă dinastiei domnitore. Déru unde a trăită are primulă cetățiană ală țârii, de la 1866 pânâ a<fi, de nu ’n mijloculă cetățiani­­loră țârii? Și póte-se­­ zice c’a rĕ­­masă eră străină de totă ce scria Orășianu, numai și numai ca se’la insulte ? Déru d-vóstru, virtuți fără prihană, d-vostră ați fostă mereă lingă capulă dinastiei domnitore, ca sĕ’i arătați, sé’i citiți și sé’i es­­plicați iotă ce se du­cea și scria în contra suveranului României. Ade­sea, mai adăugați și de la d-vóstrá, cu bună­voința și cu lealitatea ce va caracterisă, încetați dérü d’a vorbi de sur­prindere. Séu, déca vreți să vorbiți de dânsa, apoi mărturisiți că ea nu zi­s noif.li v&c) pn rl 11­ VP. a." tată de josă, în comparațiune cu nobila generositate, cu uitarea or­i­că­­rui resimțimântă, cu mărinimia în­­tr’adevĕru suverană, de care ve­dere cea mai strălucită probă primară cetățiană ală țârii și suveranulă Ro­­mânilor­. Celebrulă satirică și umoristă Sa­fir fusese condamnată, din causa u­­nor­ scrieri, pe care curtenii lingu­șitori le tălmăciseră ca ultragie nu numai pentru cavaleresculă împa­­rata Franz Iosef al­ Austriei, ci chiar­ pentru bâtrâna lui mamă. Supt recele temniței boite și ’n tăi­nuita convorbire cu gândurile sale, poetulă scrise uă bucată de versuri, în care nu palpita, de­câtă suflarea celoră mai curate și mai nobile sim­țiri. Ș’atunci, primulă cetățiană ală acelui imperiu și suveranulă Au­­­trie! nu numai că uita resimțimin­­tele séle, déru chiarü onoră pe po­etură satirică c’ună odoră de preță mare, c’ună inelă bogată în dia­mante. In astă­ felă de momente trebuia să se fi găsită și Măria sea, cândă acordă d-lui Orășianu distinc­­țiunea pe care va grăbiți s’o des­­prețuiți, pe care ați primită o cu recunoscință cândă vi­s’a dată, pe care ară lua-o cu fală aceia dintr’al vostru­, cari ară merita-o pe vii­­toră. Nu vé mai întindeți dera mre­­jile; nu ve mai siliți a grămădi re­­ticințele. A trecută timpulă cândă m­ă Trasea, u­ă Cremuită Corbu, ună Lucană ș’atâți alții se duce să se mórá, pentru că nu se târâșteră la piciorele îmbunătorilor­ de la Roma. Primulă cetățiană ală țârii nu se numesce Nerone, «uveranulă Româniloră nu e una Caligula, șe­ fulu dinastiei domnitore e departe d’a fi ună Domițiano, încetați, încetați d’a arunca mo­­rală discordiei în momente ca cele în care ne aflamü și ’n care vă aflați. Fiți mai modești, dup’atâtea rele comise, mai îngăduitori, cândă aveți nevoiă să vi se uite faptele, și scre lu­mea ce feră de fapte. Talentulă lui Orășianu ’să puteți urî, înjura și bles­tema, déru nu­i’să veți puté nici vă­ dată distruge. Ori­ ce veți face ș’ori­ ce veți­­ idee, scrierile lui vor­ fi­gura în istoria nóstra literară, la locul ă ce le va da critica nepărti­­nitóre a viitorimii; nu voi énse le puteți osîndi, voi cei osândiți prin­­tr’ânsecte. Alesandri, autorul, atâ­toră desfetátóre comedii; Hasdeă, poetură și dramaturgulă; Odobescu, spiritualulă cercetătoră ală cugetă­­riloră din trecută, nu voră roși pur­­tândă­ună semnă de distincțiune, pe care uă ’naltă bună-voință l’a a­­cordată d-lui Orășianu, pentru cele mai patriotice simțiminte. Câtă despre d. ministru ală in­strucțiunii, singurulü respunijotorü constituțională față cu legea și o­­piniunea, noi unii nu stămă câtuși de puțină la ’ndiouiela sé’la felici­­tamü c’asciutü sose ț­ă la ’nălțimea simțiminteloră de care vedea animată pe capulă dinastiei domnitore, c’a ’n­­țelesă generositatea suveranului Ro­mâniloră, mărinimia primului cetă­țiană ală țării. D-sea a fostă celă d’ântâiă care, într’u­ă toastă ți­nută la Craiova, a vorbită Domni­torului despre înfrățirea partiteloră. Imite deja pe primulă cetățiană ală țârii, iertândă ambițioșiloră și pa­­raponisiților, oposițiunii potopută de calomnii ce-i aruncă pe totu­l ziua. Calomniele trecă, faptele române; éra câte a făptuită d-sea pentru in­strucțiune suntă mai pre­susă de orica pasiune, de interesele perso­nale și de gelosiele réutocióse, care și-au făcută din d-sea­mă țintă pen­tru nerealele lor­ săgeți. RESBELULU. La 1 Iulie st. n. se telegrafieza din Danilograd (jiarului die Presse urmatórele asupra luptelor) Munte­­negrenilor) cu Turcii: Mellemet Ali-pașa, ca e înainta cu 15,000 ómeni de la Novibazar a fostă cu desâvârșire bătută lângă monastirea Moraca și urmărită până la Kolacin. Armata de sud de supt Bozo-Pe­­trovici a repurtată în trei lupte vic­torii strălucite asupra lui Ali-Said, care a perdută în acele lupte 4,000 omeni. Cu ocasiunea trecerii pasului Duga, Soliman-pașa a perdută 8,000 afară de răniți, ală căroră numără încă nu se scie și cari au fostă transportați la Podgorița, Metohia și Trebinje. Astăzi armatele Muntenegrene sunt­ unite și așteptă ofensiva Tur­­cilor, concentrați la Podgorița supt Soliman și Ali Saib-pașa. Câtă de multă aă suferită Turcii în bătăile avute cu Muntenegrenii, se vede și din nemișcarea în care staă de atâ­­tea­­ zile. Asemenea se z­ice că Muntenegre­nii ar­ fi avută în acele nouă zile de luptă 6000 morți și răniți. Din Asia, se anund­ă că generalul­ Loris Melikoff, respingândă pe ina­mică în­­ ziua de 25 Iunie, la Zevin, în întăririle lui, a ordonată retra­gerea armatei rusesc! pentru a n’o espune la focură din m­ăririle Tur­­cilorü. Trupele s’aă bătută cu eroismă. Au fostă 6 oficiali morți și 24 ră­niți, și 850 soldați morți și răniți, din causa superiorității numerice a inamicului, dara acesta a încercată mari perderi. Câtă pentru Bayazid a căruia gar­­nisonă a fostă încongiurată d’ună nu­meră de Turci înzecită mai mare, s’anund­ă că s’aă luată tóte măsurile pentru a debloca acesta piața. CuYân­tarea d-lui dr. Polit, ți­nută la 211 ale curintei în Camera din Pesta în cestiunea Oriintelui. Intr’unul­ din numerele precedinți amu­­rmata discursulă ținută de viginosulă și rz^­’ ^sicula aperatorii ală drepturilor­ națiunii,^+i,pr ft Camera Ungariei, d. dr. Polic, .. desbaterea asupra cestiunii Oriinte­­lui. Acestă discursă, avândă uă mare însemnătate prin adevărurile ce pune în evidință, și putândă fi conside­rată ca espresiune a ideilor­ tutu­­roră Slavilor­ din Austro-Ungaria

Next