Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)

1877-06-11

ANULU ALU DOUEPECI-ȘI-UNU Redacțiunea și aministrațiunea strada Domnei 14 SAMBATA, 11 IUNIU, 1877. VOIESCE ȘI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,—40 bani. Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMÂNIA, la administralunea farului lA PARIS, la Havas, Lafote et C-une, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London E. 0. IN YIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walfischgassa 10. Articolele nepublicate se ardă. ABONAMENTE. In capitală, una anii 48 lei; șase luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: una anii 54 lei; sese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tóte țcrile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Șiarului. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas; Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. 20 BANI ESEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFIC „ ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 20 Iunie.— Camera se va închide probabilă la 28 Iunie. împreunarea trupeloru lui Ali-Saib cu ale lui Soliman-pașa în Muntenegru pare imininte...Karsulda continuă a resiste. Cerchesia trecând" Dunărea noptea trecută. "aă luată mai multe vite. Principele egiptiană Hasan-pașa a prânzită astăzzi la Sultanulă. Principele a visitată ieri. pe ambasadorele anglesă d. Lagard. Buda Pesta, 21 Iunie. — In Camera deputațiloră, d. Simonyi interpelă pe guvernă spre a fei decă nu crede oportună se invite pe Francia și pe Anglia, ca puteri semnatare ale tratatului din Paris, ca se în înțelegere cu Turcia, măsuri în scopul de a se menține acestă tratată și a se asigura integritatea teritoriale a imperiului otomană. Berlin, 2 Iunie.— Suntă cu totul neîntemeiate aserțiunile cari pretindă că principele de Hohenlohe, ambasadorele Germaniei la Paris, ar fi exprimată d-lui duce Decazes satisfacerea guvernului seă pentru declarațiunile cea făcută, linia trecută în Camera deputațiloră. Viena, 21 Iunie.—Aflămă din sorginte autentică că noutatea anunciată de Tagblatt din Viena și de Gazeta Coloniei despre uă pretinsă ocupare iminente a mai multor părți din teritoriulă turcescă de niluri A îvilvin a lünnif n rl navi_/»A tóműm VIVVX V AXUkufi Wulyi JIVUI V»v/ WX» ww Totă astăferă e și cu articolul diarului Fremdenblatt de astăzi, care declară ca indispensabile mobilizarea a două corpuri de armată:—Acestă aserțiune represintă numai vederile personale ale diarului Iremdenblatt, la federî de cari guvernulă e cu totulă străină. Proba cea mai bună despre acesta este concedială de patru săptămâni cea primită generarele Rodiei, guvernatorele Dalmației. Constantinopole, 21 Iunie.— Se confirmă că Soleiman-pașa a trecută strîmtorile de la Ostrog. S’adaugă că elă s’ară fi unită deja cu Ali-Said.— Mehmet înainteză mereu în Muntenegru. Se pretinde, dără acestă noutate e lipsită d’orî-ce caracteră oficiale și nu inspiră de câtă puțină credință, că Rușii ară fi fostă respinși în apropiare de Van și că garnisona cea lăsată la Baiazid s’ară fi predată.—Agintele Serbiei la Constantinopole a reînvuită declarațiunea de neutralitate a guvernului seă. Densula desminte noutatea care atribuie Serbiei intențiunea d’a lăsa pe Ruși se trăcă pe teritoriul ă seă. In generală se crede că Turcii voră cerca se trecă Dunărea pe la Nicopoli. Mai multe bastimente turcesci cari plu Misească pe lacul Scutari, au bombardată fortulă Zabrak, care e ocupată de Muntenegreni. Principele Hasan n’a plecată încă. Este înduoiosă că Camera va numi oă comisiune permanente. Paris, 21 Iunie. — In Camera deputaților, se refusă, cu 364 voturi contra 160, votarea contribuțiunilor directe, cu totă stăruința ministrului de finance care observă că consiliile generale, în sesiunea loră de la Augustă, nu voră pută se facă repararea obicinuită. Stânga stăruie asupra necesității de a se convoca în grabă alegetorii pentru alegerea nouei Camere. Ministerial răspunde că doresce se facă acestă covocare în termene scurte, fără că este cu neputință ca Camera se se întrunăscă la timpă pentru a vota contribuțiunile. D. Langlois presinta raportul comisiunii bugetare prin care propune a se acorda credite suplimentare ministeriului de resbelă. D. Langlois constată că, daca Camera va respinge totă ce va implica uă încredere precare în cabinetă, ea nu este mai puțină dispusă a vota tote măsurele necesare pentru mersulu servițielor publice. Proiectul se adoptă cu unanimitate și ședința se rădică. In Senatul, duce de Broglie constată progresele radicalismului. Chiară majoritatea Camerei, orice densulă, se află destinată. Mareșalul de Mac-Mahon nu putea să sufere dominațiunea radicaliloră. Răspundendă la acuzarea adusă ministerului, că este produsulă intrigeloră clericale, ducele de Broglie dice că are, în adevără, legăminte cu biserica, dără că nu renăgă nici ună principiă de dreptă publică, nu voeace a compromite pacea într’uă intrigă religiosă și n’are nici uă veleitate pentru resbelă. (Aplause viui la drepta). Discuțiunea va continua mâne. Londra, 21 Iunie.—In Camera comuneloră, lordul Hamilton, supt secretarul de stază pentru Indii, prezintă bugetul Indiei. Elă cere autoritarea de a ’și procura 5 milione livre Sterlinge, jumătate într’ună împrumută, și jumătate prin emitere de bonuri de testură, pentru a acoperi deficitul, cea resultată din fămetele succesive ce au avută locă în Indii, din depreniarea monetei de argintă și din stagnațiunea crescândă a afaceriloră. New- York, 20 Iunie.—Ună incendiă marea isbucnită la San-Iohn, în Noură Brunswick Perderile sunt evaluate de la 10 până la 15 milione dolari. Uă rescolă generală a Peilor Roșii a isbucnită în teritoriul Idaho, Bucuresci,í Cireșară Pentru a douăzeci și noua oră salutama astăzi ou respectă aniver_________ ~ .1_____j„A~ UCW1ÜCU faliei tic? U.L XJjJ UCL UCJ A4 KJ AA MOI UCJü UC și de reardicare națională. Astăzii, în anul 1877,o salutămă cu mai mare bucurie decâtă tatăl 44 msi.. sta.p.Y dună 9 Q de ani de muncă și de lupte, ântâiă ale unui mică grupă de omeni și mai în urmă ale națiunii întregi, România. Stată absolută independinte și înzestrată cu instituțiunile cele mai liberale sinceramente aplicate, a ajunsă în fine la puntură celă mai importantă pe calea măreții pe care a fostă pusă la 11 Iunie, 1848. hl Astăzi este Ziua fericea realisăaspirațiunilor naționale, cari aă isbucnită de uădată la 11 Iunie 1848 de supt petra funerariă a despotismului celui mai înstrăinată. A fost î năbușită atunci mișcarea națională și socială, năbușită dară nu învinsă, căci nu pare să fie învinsă nici uă ideiă dreptă și generosă. Sămânță sanătosă și bogată, s’a aruncată atunci în multă roditorulă pământă românescă, și cu tóte că aceia prin cari genială României o aruncase merseră să espieze în estică cutezarea loră patriotică, ânsuși acelă estică a contribuită puternică a face să germineze sămânța aruncată, însuși acelă estică se întorse spre pedepsirea năbușitorilor a aspirațiunilor naționale. Ce exemplu mai măreță, ce exemplu mai îmbărbătătoră și mai atrăgătoră decâtă acesta pare să fie, pentru aceia cari se consacră unei idei, cu condițiunea ca acea ideiă să fie nobilă și dreptă, și cari hotărîrea să nu se lase să fie opriți de nimeni și de nimică în calea care duce la acei realisare! Suntă 29 de ani de atunci, dară acestă spațiu de timpă pare să fi pe lingă munca și luptele de secole întregi pe cari alte popore ar trebuita să le întrețină cu prețul a sute de viețe de martiri ca să ajungă la acelașă resultată. Curândă a fructificată sămânța aruncată acum 29 de ani, surele Europei o copse cu răpeziciune, și astăzi națiunea română îi culege fructele. Ceră lupta pentru păstrare și desvoltare, deși nu este așa de durerosă și de agitată ca lupta nasterii, este ânsă multă mai lungă, cere stăruințe și îngrijiri multă mai răbdatore, multa mai agere, căci puțină lucru este adesea îndeajunsă spre a compromite uă esistență. Copilă ală Europei, nouă stată română, a fostă condusă până astăzi de ocrotirea celor puternici, în speranța ce aveau că copilulărădată ajunsă bărbată, va sei să se arate demnă de acestă ocrotire și să devină ună membru puternică și utilă în societatea europena în care a fostă crescută. România, este ajunsă astăzi la deplina verstniciă. Posițiune obligă. Este uă condițiune de vieță, uă condițiune de conservare națională pentru statuia română de a proba de aci înainte, că a fostă demnă de sprijinul ă ce i-a dată Europa, și de a răspunde la speranțele de putere civilisatare și chiar militare în mainte ce ea își pusese într’ânsulă. Cine scie cu ce condițiuni împăratulă Napoleon a contribuită atâtă• 1*- t j * J_ • CU. Ut5 Iii UHU Ici KJ CUUSUlb UU Od hi UciUUlui română; cine scie ce aștepta puterniculă împărată de la România încă din 1857, înainte de formarea inutilei si inactivei tabere de resoi și apoi în 1866, nu pate să aibă nici uă índouielá despre speranțele cu carielă susținuse din tóte puterile formarea unui Stată română la gurele Dunării, nu pate asemene să aibă nici uă îndouielá că misiunea la care ne-a destinată Europa n’a fostă aceea de-a rămânea vecinică in prundă, întinzândă mereu bradele la cei puternici, pentru ca el să dispună ce voră bine-voi și cum voră bine-voi de noi, ci din contra de-a fi și noi de uă utilitate reală și de-a putea juca mă rolă în concertul Statelor Europei. Să justifică mă dură aceste așteptări pentru ca să justificămă ânsăși rațiunea esistinței nóstre. Să nu ne înfățișămu ca mă Stată inutile, fără volă și fără acțiune politică în Oriinte, căci ânsăși esistință nostru ară pute să fiă pusă atunci în cestiune. Amă îmbrăcișată francamente causa emancipării și constituirii celorălalte popore creștine din Oriinte, cari ca și noi să dreptulă la uă viață propriă națională, ca și noi potă contribui la singura resolvere a cestiunii orientale, ce ară conveni tuturoră puteriloră Europei. Ei bine, să lucrămă astăfelă în câtă pasulă ce o să amă făcută să fiă seriosă, să fiă bărbătescă, după cum este și dorința nóstrá de emancipare a popórelor vecine; să lucrămă astăfelă încâtă acestă pasă să nu pută fi considerată numai ca să copilarésc o aderare la faptulă unul mai puternică decâtă noi. Marele imperiu ală Rusiei a pornită oștirile sale întru liberarea poporațiunilor creștine din Turcia, și noi Românii amă primită ca amice și ca aliate aceste oștiri, pentru că considerămă că causa loră este și a nostru în acestă resbelă, pentru că voiamă să se pună capătă neîncetatei agitațiuni și nesiguranțe, pe care o întreține presința dominațiunii otomane în Europa. Să contribuimă dejă din tóte puterile, ca ună poporă vârstnică și plină de viață la realizarea câtă mai neîntârziată a scopului de emancipare pe care lă are resbelulă actuală. Așa numai vomă proba lumii că resistența nóstru este d’uă mare utilitate și că amă meritată susținerile ce au contribuită la reconstituirea nóstru. Să urmărimă scopul de emancipare fără a ne neliniști pré multă de îndouielele ce ară putea să esiste în unele părți ale Europei asupra sincerității intențiunilor, cărora noi le dămă totă sprijinulă, va veni în curândă vă Zi cândăriintele, pacinică și prosperă, în mânele poporațiunilor, ce o să ocupă, va da cele mai puternice garanții de echilibrare Europei întregi, care va recunosce atunci că amă bine-meritată de la dânsa și că amă justificată pe deplină așteptările iei. Senatulă n’a ținută ședință publică alaltă ieri și ieri. Ieri 9 Iunnă, pe la ora 1, 40 minute după ameZb bateriele române de la Calafată au începută mă facă viă asupra Vidinului, unde începuseră a se rădica nouă lucrări de apărare. Bateriele Carol și Elisabeta aă trasă mai cu osebire asupra lucrărilor din fortură nordică de la Vidin, unde au căzută mulți lucrători ; în acelașă timpă trăgea într’un morá cu aburi a armatei tur La 6 ore -1 uaiur i încetată. Stricăciunile causate în Vidin, și cari s’aă putută vede, sunt importante : s’aă distrusă ambrasuri la bateria turcă de supt castelulă bulgară; s’a redusă la tăcere uă altă bateriă, móra de aburi a încetată d’a mai funcțina și în patru punte s’aă produsă incendiuri. In portă s’aă făcută asemenea mai multe stricăciuni. Acestea sunt stricăciunile cari s’aă putută observa de la noi. Câte voră mai fi cari nu s’aă putută vede, acesta nu se póte sei. Ne aduce să aminte că la bombardarea Vidinului care a fostă comandată de către I. L. Domnitorulă se credea că s’aă aprinsă după trei case, pe cândă, după chiară mărturisirea Turcilor, ele au fost Zece. Stricăciunile causate la noi de artileria din Vidin sunt neînsemnate : unele bombe au căzută printre baterii, mai cu semă în bateria Mircea. Deși oă parte din obuselă eclatată, n’amă avută nici ună mortă, nici ună rănită. In Calafată, șapte case au fost lovite mai multă sau mai puțină gravă. Alaltă iert, uă bandă de vre 60 Turci a trecută Dunărea în apropiare de Călărași, cu scopulă negreșită d’a mai prăda câte ceva, căci jafurile suntă considerate de armata turcesca ca nisce isbânde, cari merită onerea d’a fi citate ca astă-felă chiară în telegramele ce se trămită străinătății. In puntulă unde aă trecută acei Turci nu s’aflaă de câtă zece cazaci cari, îndată ce s-aă zărită venindă spre țărmură română, s’aă ascunsă pentru a o face să credă că puntulă e nepăzită și să debarce fără grijă. Turcii aă și debarcată. Cazacii i-au primită c’ună focă viă de pușei, care le-a causată cu atâtă mai mare răă, cu câtă era neașteptată. Turcii au ripostată, însă neputendă resiste, mai cu semn că ună cârpă de călărașă români venia în ajutorulă Cazaciloră, el s’aă retrasă în grabă luândă cu dânșii morții și răniții lor. Pe locul unde s’aflau acei Turci, în timpulă acestei lupte s’a văzută, după retragerea loră, multă sânge, creeri, și risce iminei, ceea ce e uă dovedi de graba cu care aă fugită. Se zice că și dintre Cazaci au fostă trei răniți. Cândă călărașii au ajunsă pe țărmul luptei. Turcii fugiseră deja. Citimă în L’Orient: „Caracalu, 18 Iunie. „Aici n’avemă nici ună oficială rusă. Limitea extremă a armatei marelui duce Nicolae e la Oltă. Armata română ocupă România mică și credă că ia măsuri pentru uă apropriată înaintare. Nu seă decá principele Carol I va conduce pe soldații sei în Bulgaria și n’așă spune-o, chiară décà așă sei; dară cea ce voiă spune— căci credă că o potă face fără a aduce vătămare armatei,—este că se tacă pregătiri pentru orice eventualitate și, décá ordinul d’a trece Dunărea se va da, elă va pute fi pusă în esecutare fără întârziare, deorece e gata totă ce e necesară pentru uă asemenea întreprindere.“ Acelașă Ziară publică urmatorele scrii : In Galați, nu se mai află de câtă câțiva oficiali de administrațiune și funcționari d’al armatei rusesci; armata rnsă a plecată într’uă bună diminâță, fără a se sei direcțiunea cea luată. Ală g-iea corpule de LNI IX UCb 1. 4« , care s’afla la Slatina, s’a Îndreptată spre Dunăre. Generarele Kruchner, comandantele acestui corpă, e încă la Slatina. Oă parte din corpul ă ală 9-lea e deja la Turnu-Măgurele, ară ceal-altaínainteza pe țărmură stângă ală Oltului. La Brăila, se lucreza cu mare activitate la construirea podului. Părțile lui cari suntă pe uscată s’aă terminată. Mijlocul podului e făcută din plute. Vă flotilă întrega de vapore stă gata aci; ea va fi mărită cu patru șlepuri, prevăzute cu tunuri și pe cari se află apărării făcute din grinzi și scânduri grase, după cari se va pute adăposti infanteria. Epistolă deschisă Escelenței sale Safvet-pașa. In adevără, Escelență, trebuie să recunoscemă că fără cuvânta Salomon a zisă „nimică nu e nou supt sőre“; de-ară trăi în zilele nóstre acestă Nababală Iudeei, ară mărturisi de sigură elă însuși erorea sea, văzendă ce se petrece între acele părți ale lumii pe cari Europa rutinară mai bine-voiesce încă a le numi imperială otomană. Este necontestabilă ună adevărată noă fenomenă esistență acestui muribundă cronică, pe care uă camarilă de Diafobus politici îlă silescă să joce comedia vieței. — Și ce comediă și ce comediant!... Cum s’a putută ca Ex. vóstra se priméscá a juca primulă rolă într’acésta piesă, ale cării nenumărate acte să țesă într’ună modă atâtă de inestricabilă, încâtă nu trebuie mai puțină decâtă sabia unul altă Alesandru pentru a tăia acestă nodă gordiană? Cum n’ați înțelesă că de ați introduce în vinele muribundului tóte torentele de sânge ceați vărsată c’uă cruzime atâtă de sălbatecă, totă n’ați pute să’lă puneți în piciore?