Romanulu, iulie 1877 (Anul 21)
1877-07-31
ANÜLU DOUE-pECI-ȘI-UNU YOIESCE ȘI TEI PUTEA. Articolele nepublicate se ardă.ROMANULU 20 BANI ESEMPLARULÜ. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrajiunea diartdub LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Walfisch gasse 10. DUMINECA, 31 IÜLIU, 1877. LUMINÉZA-TE ȘI YE1 FI. abonamente. In capitală, umană 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 4 lei In districte, unii anii 54 lei; șese luni 27 lei trei luni 14 lei; iu lună 5 lei Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Starului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffita et C-une, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Paris, 9 Auguste.—In consiliulu de miniștrii care s’a ținută astăzi s’aotărîtă ca mareșalul ă se începă călătoria visitândă Caen și Cherbourg la 18 Augustă. Constantinopole, 8 Augustă. — Mehemet- Ali și armata lui nu se află decâtă lună depărtare de opt kilometri de Ruși. Tote corpurile de gendarmerie cari se aflaă în Rumelia și în Bulgaria s-aă dusă se întărescă armata lui Muhemet-Ali. Garnisona din Adrianopoli nu s’ară mai fi componendă de câtă din redifi, sau chiară mutebafizi, după oă altă versiune. Namik-pașa este așteptată la Constantinopole. Gemil-pașa este numită comandantă al Adrianopolei, Londra, 10 Augustă. Aici se dă puțină credementü noutății că emirul Afganistanului ară fi proclamată resbelulă sântă contra Englesilor. In Camera lprijiloru, lordulă Feverbam dice că nu va adresa nici oă întrebare în privința afacerilor Oriintelui, pentru că acesta ară pute se aducă dificultăți guvernului. Lordul Beaconsfield răspunde că părerea guvernului este neapărată că uă desbatere în acestă momentu asupra situațiunii afaceriloru din Oriinte n’aru fi câtuși de puțină profitabile serviciului publică. Acestă discusiune ară fi mai multă de natură a ară resultate forte supărătore. Politica guvernului a fost d esprimată în modulă celă mai lămurită dinaintea țărei. Acestă politică a fostă cu stăruință menținută. Fără a intra în amănunte de puțină folosit, continuă nobilulă lord, potă aminti Camerei că pe cândă a începută acestă crudă resbelă, guvernulu a anunciara ca va urma uă politică de neutralitate strictă, fără condiționale. Condițiunea de căpeteteniă era ca interesele englese să nu fie primejduite. Uă comunicațiune ulterioră a făcută cunoscută Rusiei într’ună modă și mai lămurită ceea ce înțelegeamu prin interesele englese. Suntă autoritatu a declara că răspunsul Rusiei a fostă împăciuitoră și amicală și că guvernulu Reginei n’are nici unu cuvântă să se îndouiască că guvernul rusă nu va observa în modă onorabilă condițiunile cari au fostă subiectulă corespondinței. Oricum ar fi, menținerea acestor stipulațiuni formăză basa politicei guvernului britanică. In Camera comunelor, d. Monk întrebândă pe guvernă dacă va considera ocuparea timpulară a Constantinopolei ca unu motivă de întrerupere a relațiuniloru dintre Anglia și Rusia, ministrulă adică că nu-i este cu putință să răspundă. ■ Lordul Derby, combătândă aserțiunile unora din cliarele europene, declară că sunt neîntemeiate relatările foilor austriace cari spună că politica Angliei consistă în a aștepta uă ocasiune favorabilă pentru a se împărtăși și ea din împărțăla Turciei. Atena, 10 Augustă.—300 de sapeurî au plecată ieri și una batalionă de infanteriă plecă aici spre a se uni cu armata de la fruntarii, care se rădică la 12,000 omeni. Poporule ateniană însoțesce plecarea oștiriloru cu cântări intusiaste. Opiniunea publică este forte răsboinică, ca la patru mii de omeni, a rămasă să ocupe Nicopoli; ceilalți au înaintată spre Plevna, și seplice că chiară și aceia,—ca la șase mii omeni,— au luară posițiuni în două locuri diferite, astăfelă încâtă ei voră ară să încerce foculă inamicului, nu isolați, ci sprijiniți pe vecinătatea trupelor imperiale. La Plevnaderă este probabilă, este imininte chiară, că ostașii noștrii vor primi, pe tărâmă străină, botezată focului. Acolo are, de sigură, să se joce joculă celă mare ală campaniei actuale. Surprinși și înșelați de două ori, Rușii s’au văzură acolo greă atacați d’uă mulțime covârșitdre de inimici pe cari n’aă isbutită încă a T disloca. Cu tote acestea, ei n’aă părăsită loculă, ci s’aă pusă a sdrobi pe inimică acolo unde elă pare a se fi grămădită așa de multă ș’a se fi întărită așa de bine. Este acum uă cestiune strategică, uă cestiune de onore și uă cestiune de grabnică succesă ală campaniei, ca Turcii să fie bătuți și goniți din posițiunile avantagiose ce eită câștigată din cele de Balcani. Totulă face a crede că acestă acțiune pate fi privită ca cea mai importantă, cea mai decisivă a primului periodă ală resbelului. Să fimă dară mulțămiți, — pe căra prunejtita pune aunni mulțumire, — că la acésta acțiune capitală aă să ié parte și din ostașii noștri români. Armata nostra, după ce și-a făcută, cu așa multă laudă, datoriarea în operațiunile defensive de pe totă linia Dunării, va conlucra atunci și în principalulă faptă ală ofensivei. Să sperămă și să arămă c’acestă faptă va fi să strălucită victoria. Chiară și crudală boteză ală sângelui devine uă veseliă cândă e primită într’uă oră de norocă. In orice casă, elă este uă întărire; și noi — fiă bună, fiă d’uăcamdată contraria sartea armelor române — noi, cari credemă în reușita ideiloră de mănținere pe care se întemeieza lupta de astăzi, noi aducemă d’acuma felicitările nóstre, împreună cu ale nóstre urări de succesă, aceloră ostași Români cari, cu bărbăția saă parte l’acésta luptă mântuitóre. Peste puține zile vomă avè negreșită sciri de pe câmpul ă de bătaia. Ele ne voră aduce, de sicură, și sciri despre ai noștrii. D’acum înainte deră, succesul și restriștele armatelor din Turcia nu mai suntă pentru noi îngrijiri, la cari purtamă uită interesă mai multă sau mai puțină platonică. Sângele și viețele fiiloră, rudeloră, amiciloră și confrațiloră noștrii suntă pe totă minutulă în rocă. La fiecare luptă, ne vomă îngriji cu doră ferbinte, cu sete arb étare spre a se ideca cei pe cari Îi cunoscemic, pe cari Îi iubimă că să revină iu brațele nóstre, spre a ne povesti acele mari pericole, acele mari isbânde, în cari s’aă aflată făptuitori pentru liberarea poporelor, suferinde. Să ne așteptimă dâră la spirite, vesele seă mai posomorite, ce ne voră veni și să le primimă cu inimă întărită. Acesta este tugetulă, pe care orice Română trebuie să ’să aibă astăzi ! Acolo trebuie să fimă toți într’ună gândă și într’uă animă în timpul luptei, ca să putemă astăfelă să meritămă cu toții să strigămă cu oștenii noștrii. Trăiescă România liberă, una și nedespărțită! Pentru nimeni nu pate și nu trebuie să fiă lucru de mirare că preocupările resbelului primeză pe tóte cele-lalte. In situațiuni anormale, mersulă normală ală afacerilor e cu totulă peste putință, căci asupra ’mprejurării culminante se ’ndrepteză tóte spiritele i și ’ntr’ănsa se concentră tóte grijile guvernanților, ca ș’ale celoră guvernați. Se potă ivi neajunsuri în administrațiune și ’n cele-lalte ramuri ale activității publice, se pot ă strecura negligințe și chiară greșeli pe ici-colea — și ne place s’o spunemă cu tota sinceritatea, căci nu putemă admite ca ’n vremuri de acestea totulă să mergă câtă se pare de bine, ca ’n cea mai bună din lumile posibile — însă cui a ninsă fără să nu’i degere, cine a dobândită vr’vădată ceva temeinică fără osteneli și suferințe, ce țară a purtată resnu se resimță de către toți și ’n tóte? Ba, în alte țări, desolațiunea, stagnarea generală a treburilor e cu multă mai mare. Activitatea civilă se ascunde cu totulă și nu vei fî decâtă activitatea militară, cu zgomotu’I asurijitoră, cu pregătirile’ învălmășite, întristarea e pe tóte fețele, era gândirea, ne mai arendă nici libertatea timpului și a spațiului, nici voioșia liniștii, cedeza supunerii la comandă și lucrării instinctive sau mecanice. La noi însă nu se vede — și sperămă că nu se va vede — vr’ună aspectă de felulă acesta. Armata e la fruntarie, ba, în parte, a și trecută peste fruntarie. Negreșită că mintea tuturoră e la dănsa și cu densa, unii pentru că numărămă în vitezele’ șiruri copii și frați, soți și prieteni, și toți pentru c’avemă cu dănsa uă nedefinită solidaritate, aceia a țăreî, a drepturilor și onorii naționale. Cu tote acestea, întristarea nu ne copleșesce, activitatea publică e încă ’n vigore. Nu ne copleșesce ’ntristarea, căci Românulă e totăda una cu inimă bună, în primejdiă ca și ’n veseliă. După ce s’a gândită și răsgândită, își ia hotărirea definitivă,ficăndu’și : „înainte, și fiă ce-o fi“! Nu ne copleșesce, pentru că celă tare ’n credința că apără uă caută drepta, nobilă și sfântă, are pentru dănsulă cea mai puternică ocrotire, pavăza patriotismului ș’a conseiinței de ’mplinirea datoriei. Ideia de naționalitate s’a desvoltată și a prinsă rădăcini puternice ’n sufletele nóstre. Cea d’ântâiă calitate Românală o datoresce ănseși firii sale; a doua e ’nsușirea simțiriloră alese, ună felă de inspirare permanente, care transformă pe sclavă în eroă, pe omă în semi-eă ; câtă despre cea d’a treia, este efectulă răspândirii instrucțiunii, róda scoleloră nóstre publice, pentru care aă lucrată tóte generațiunile, de la 1821 până astăzi. In urma acestoră lămuriri, putemă vorbi cu totu ’ncrederea despre activitatea publică, înțelege oricine că ’n aceste aprobări, capitala trebuie considerată ca ceva escepțională, căci în astăferă de ’mprejurari, capitalele nu suntă celă mai bună criteria de judecată. Bucuresci s’a bucurată de serbarea primirii împăratului Alesandru ș’a ’nalților- sei demnitari, nu ânsă și de trecerea numeroselor armate, grămădite la Rusciuk și ’n prejma acestei fortărețe. Apoi, în Bucuresci activitatea e ’ntreținută prin presă și prin neapărata mișcare a inteligințeloră, a tratărilor politice și diplomatice. Însă sângele spumătoră, și trăsnetulă bombardăriloră, și grămezile de cadavre n’au aruncată doriulă peste marea’I poporațiune. De aceia nici grădinile publice, nici plimbările, nici viața pacinică nu și-au întrerupta plăcerile de mai nainte. La țară, lucrul ă este din contra. Munca câmpului se urmază cu sită, cândă suntă semne că va fi căutată, țarina mai iubită, cândă e pusă ’n jocă a iei păstrare. Sătenii cari și-au sfirșită munca câmpului se ’ndeletnicescă a ’și agonisi hrana cu transporturile celoră necesare pentru armate. Cum ai părăsită orașială, pe drumuri și pe șiosele întâlnescl lungi șiruri de care, ce mergă încetă și departe, pline de provisiuni imbelșiugate. In schimb, muncitorul își primesce plata ’nvoită, pentru ca peste puțină se re’ncapă lucrarea. Cândă elă ’ntâmpină nedreptate, ’ncelăciune, culpa este a prefecților, cari nu suntă necurmată prin districte, și ’n acesta privință atragemă din nou atențiunea d-lui ministru de interne. Câtă despre capitalele districtuale, se ’nțelege de sine că ele suntă prada emoțiunilor causate de soirile ce le sosescă de la centru sau de pe câmpul luptei. In grupurile și ’n întâlnirile particulare se discută cu dinadinsulă asupra faptelor împlinite și se facă mii de presupuneri despre cele viitore. In timpul acesta, nici autoritățile nu staă cu brațele ’ncruțișiate. Căci, orice s’arăt fice, atribuțiunile li s’aă sporită în proporția cu numărată omeniloră și cu dificultatea ocupațiuniloră. Neapărată că suntă și plângeri, o scimă, amă spus-o ș’o repetămă. Ensé, mai nainte d’a arunca totul în sarcina guvernului, câtă de bine n’ară fi ca pe d’uă parte sé ne silimă cu toții la a loră îndreptare, érci pe d’alta sé’i ținemă semă de ómenii cu care e nevoită să se serve, de vechiele deprinderi ale unora, de nepregatirea altora, de condițiunile sociale ’n care ne găsimă cu toții, dup’abia 50—60 de ani de redeșteptare. Nu noi vomă tăgădui că suntă primari supt prefecți și polițai cari nu și împlinescă tota datoria, că penuria fiscului, mai cu semă după că moștenire atâtă de durerosa, silesce pe perceptori sĕ nu mai îngăduie pe cei cari datorescă tesaurului, că nemulțămiri se producă din fire’și ce și pentru fiice’și cine. Deră ne ’ntrebămă și ’ntrebămă pe oricine , nu e totă astfelă și chiară în timpă de pace? e cu putință să nu se ivesc neajunsuri într’uă țară ’ntrega și mai cu semn ’n circumstanțe ca cele de a’I? Déca cutare persana a fostă numită ’n cutare funcțiune ș’acăsta nu place cutărei alteia; déca subalternală cutarea făcută mă rea supt auspiciele, déra fără scirea superiorului; déca, din pré multă zelă ori din. rea-credință, aginții administrativi au lucrată alături cu legea sa cu ecitatea; pentru tóte acestea nu credemă că trebuie să se ’nnvinovățască numai și numai guvernulă, cândă scimă toți că nenumărate simtă relele cea moștenită și multe grijile cărora trebuie să le dea loculă de căpetenia. Suntemă în resbelă și, prin urmare, sunt restricțiunile legii militare. Cu tote astea, libertatea cugetării, a opiniunilor ș’a presei, libertatea ’ntruniriloră ș’a esercitării drepturiloră cetâțenesci a fostă și ce armă teribilă nu și-ară fi făcută ună altă guvernă din aceste ’mprejurari escepționale, ce diciă din legea stării de asediu ! Acum puse libertatea și respectulă celoră de la putere către instituțiunile și prescrierile constituționale sunt numite incultă saă slăbiciune , atâtă de multă s’aă deprinsă unii cu cupilarea, alții cu supunerea latină stăpână ore care, mulți în fine cu ideia unei „mâne-de-seră“ care s’apese brațele ca și conseiințele. E ’ntradevără ciudată legea naturii, după care unii ómeni se satură lesne de totă ce aă cu ’mbelșiugare. Celă hrănită cu dulcețuri doresce acritura, precum celoră bogați le vine uneori pofta d’a gusta dintr’a sărăciei cu viasa postire. Déca reacțiunea de la noi s’a putută mențina pene a’í, déca chiară în aceste momente afectă atâta cutezare, causa nu se póte căuta și găsi, de câtă în aceste deprinderi, în acésta dorință de continuă schimbare, într’acésta răpede săturare de bine, care constituiescă caracterul unei educațiuni greșite, vițose ori resfețate, ară nu tăria unei naturi neatinse de destrămare. Din norocire, imensa majoritate a poporului română nu doresce astăzii încătușiarea de care abia a scăpată ieri. Dovada e opiniunea publică, represintațiunea constituțională a țărei, și chiară avântul ă ce ’nsuflețesce armata, fidela espresiune a tuturoră stâriloră societății. Dorința deseloră variațiuni, atâtă de periculosa ’n politică, cândă e vorba d’a alege între despotismă și libertate, e ’nsușirea câtoră va ambițioși ș’a câtoră-va individe fără greutate ’n considerațiunea publică, carii și dânșii se căiescă mai târ<ziu, îndată ce’și vădă împlinită ne Bucuresci, ■* SS Ceia ce scimü pân’acum dintr’ale resbelului, întru câtă ne privesce mai directü pe noi Românii, este că divisiunea a IV din armata nostră, aceia care acum vr’uă douăsprezece zile a trecută de la Turau în Nicopoli, se află acum în mișcare în interiorul Bulgariei. După depeșile primite și completate prin diferite sciii cu totul particulare, dă parte numai din acea divisiune. Redacțiimea și Administrațiunea strada Domrj^í U