Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)
1877-10-26
ANULU DOUE-PECI-ȘI-UNU VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani, Deto „ „ „ paginea III, 2 lei —A. se adresa. IN ROMANIA, la administrațiunea diamhiî. LA PARIS, la Havas, Laffito et Cine, S. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nil Haaaenstein și Vogler, Wallfischgaase 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU Din causa serbătorii «Sf. Dumitru» isiamic nu va apare mâne. Daca vor fi fi seiei mai însemnate, le vomă da într’ună suplimentă. Redacțiunea și Administrațiunnea strada Do nmei 11 SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Paris, 5 Noembre.—Remitendu scrisorile sale de acreditare, Aarifi-pașa, noula ambasadore al Porții la Paris, a asiguratü pe mareșalul de Mac-Mahon despre viua dorință ce are Sultanulu de a continua între Francia și Porta bunele legături de încredere și amiciții consacrate de tradițiuni și justificate de interesele și simțământele ambelorăveri. Aceste bune legături, adaugă ele, dobândesc noui puteri prin amintirea și confrația de arme. Ambasadorele termină făcându urări pentru fericirea și prosperitatea Franciei. Mareșalul a răspunse dândă lui Rarifipașa asigurarea că va ave totu-de-una pe lângă dânsula uă primire bine-voitore și simpatică. Toto d’uă-dată l’a însărcinată se esprime mulțămirile sale Sultanului. Londra, 5 Noembre.—Depeși din Constantinopole vorbesc despre probabile modificări importante în cabinetă. Se vorbesce despre numirea lui Sadik-pașa, fostă ambasadore la Paris, în postură de mare Vizirii. Numele lui Savfet, Said, Mohamed și Nedim surntă asemenea menționate. Pesta, 4 Noemre.—Guvernul maghiară a autorizatu în fine espediarea șinelor destinate pentru construirea drumurilor de seră rusescă. Aceste șine erau oprite ca contrabandă de resbelă. Șira. 4 Noembre. — Ună corespondinte, vorbind despre înfrângerea Turcilor de la 15 Octobre, o represintă ca uă scenă de desordine spăimântătore. Oă liniă de infanteriă turcă, cu baionetele în pusei, s’a stabilită pentru a opri pe fugari. Karsulă e într’uă situațiune aprope disperată. In orașă suntă 4.000 de bolnavi și răniți și puține provisiuni. Semnele lipsescă cu totulă. Paris, 6 Noembre.— Monitorul Universale spune că negocierile ministeriale nu suntă încă terminate. Pare înse probabile numirea lui Pouyer- Quertier, (senatorii) la financie și la președința consiliului, Baronulă Leguay (senatoră) la interne, Dessol (senatoră) la justiție, Montgolfier (senatoră) la lucrări publice, Dumas, (chimistulă) la instrucțiune, Léon Clement, (senatoră) la comerciă, generalulă Berthauld la resbelă, amiralele Grecges des Touches la mină, Paris, 6 Noembre.— Iesultatele totale ale alegeriloră consiliilor generale nu suntă încă cunoscute 1) Ziarele republicane asigură că republicanii au câștigată uă numără de membrii. Ziiarul Le Frangais, afirmă că alegerile nu vor modifica, în modă simțitoră compunerea actualelor consilie. 2) Paris, 5 Noembre. — Informațiunile date de ztare facă a se presume că republicanii vor dobândi vreo0 de locuri în consiliele generale. Nu se cunosce în câte consilii majoritatea va fi deplasată de acestă resultată. Orleaniștii sunt forte iritați de înfrângerea suferită în departamentulü Eure de d. de Broglie care a fostă înlocuită de ună bonapartistă. Compunerea ministeriului Poyer-Quertier, astăfelă cum a fostă indicată de Monitorulu universale, este probabile, dară nimică definitivă nu s’a otorîtă încă. Nu este sigurű daca numirea nouilor, miniștrii va apare mâne în linaluri oficiale. este care a luată Teteveni la 19 Octobre, mulțumită dib acelor disposițiuni luate de maioră Bester, care a condusă ataculă numai asupra redutei dominante și a silită astăferă pe Turci se părăsescă pe celelalte. Rușii au avută 1 mortă, 4 răniți, 17 contusionați. Căpitanul Iacowleff, comandantul companiei 2-a de tiraliorî din ală 9-lea regimentă de infanteriă, s’a urcată celă d’ântâiă pe parapetă. Turcii au fugită prin potecile munților spre Karlowa și Orhanie; ei erau în numără ț de 600 infanteriă regulată și 150 călăreți. Ei au lăsată 100 de morți pe câmpul luptei și și-au luată pe răniți în 100 de care. Ieri, 23 Octbre. Imperatură a visitată posițiunile de dincolo de Vid și a fost primită de trupe cu entusiasmă. AGENȚIA RUSA Telegrama R. S. I. Marele duce Nicolae. Bogota, 24 Octobre.—Detașamentul colonelului Orloff, adjutantă ală împăratului. 1) Peste două iile, pline, Agenția Havas nu scie încă resultatulă. Fericită agențiă! Ea are facultatea d’a nu sei nici uădată ceia ce nu place guverneloru d’a sei. (Nota red. Pom.) Cândftânsuși Le Francais, vorbesce astăfelă, este ’nvederată că fórte a simțită simțitorea manifestare a națiunii contra guvernului actuală. (Nota red. Rom.) MER.GURI, 26 OCTOBRE 1877. luminizate și vei fi. ABONAMENTE. In capitală, unii anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unü anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru taie țările Europei trimestrulu 15 lei.A. se adresa: IN ROMANIA, la ailminijtrațiunea tjiaruluî. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA YIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARÜLU. D.miinenl 25 BRUMARELU. tiliClrESGI, G BRUMARU. Multe și felurite suntă și voră fi pentru noi folosele ce vom trage din resbelulă de fața. Ca cetățeni, neamü convinsă și ne vomă întări în convingerea că numai prin muncă, prin suferințe și prin sacrificie se dobândesce respectulu sträinilor, că numai astfel, se recupără drepturile de cei mai puternici încălcate. Ca Români, neamu redată inimă și ’ncredere ’n propria nostră vigore, în capacitatea și calitățile de care scimă și putemă da probe neîndoiose, și tóte acestea prin propriele nostre silințe, prin patriotismă și prin abnegarea de sine. Dórii, între altele, mai eună învățămăntă care multă bine va prinde țării, și mai cu sâmă bărbaților politici, însărcinați a conduce afacerile publice. Acestă puntă, d’uă capitală ’nsemnătate, merită să ne atragă tota atențiunea, chiară din causa acestei însemnătăți. In adevără, ce văi jurămă în timpul acestoră eveniminte ? Ună spectacolă învietoră, ș’amă pute (fire și neașteptată, nu numai pentru străini, dâră— s’o mărturimă cu sinceritate— și pentru mulți dintre noi. Abia scăpați de ghiarele Fanarioților, adică de sclaviă și de ’mpilare; abia desceptați la lumina civilisării; abia desfăcuți de căimăcămii și protectorate; abia dădați cu armele și cu libertatea, nu numai străinii, dară și noi, noi înșine, esitamă d’a ne pre ’ncrede ’n aventură și ’n vitejia neamului nostru. Căci ne ’ntrebamă dec’acelă plugară — veacuri întregi îndoită supt gârbaciulă zapciescă, isprăvnicescă și chiară epistățescă, esploatată de aceia pe care elă îi numesce ciocoi, lăsată fără instrucțiune și fără ’ngrijire—ne ’ntrebamă dec’acelă plugară va fi ’n stare să mânuiescă armele vitejiei cu aceiași tragere deinimă cum mânuia sapa, rămasă uneori ș’aceia de lemnă, casa, grapa și cormanulu. De două veacuri nu mai călcasemă pe câmpul de luptă, și tema aveau mulți ca nu cumva lipsa deprinderii s’aducă și lipsa curagiului. Batjocori multe ne asurziseră, și tema era unora ca nu cumva uă parte dintr’ânsele să se dovedescă de adevărate. Ei bine, nu. Țăranulă română, „temelia casei“ și puterea națiunii, țăranulă română se arăta mai presus de cefetirile vrăjmașilor, mai presus de firescele efecte ce se bănuia că voră fi avută epocele de tristă memoriă, mai presus chiară de temerile acelora, care să ’ndoină d’a lui noblețe, d ală lui patriotismă și d’a lui vitejia. Țăranul din armata permanente — căci totălă formeze și acestă putere — porni cu acea resemnare, pe care nu i-am putut-o stinge nici strivitarea educațiune din cazarme, nici schimbarea traiului, nici acele multe neajunsuri care se trecă la socotela disciplinei militare. Țăranul din reserve își părăsi ogorulă, căminulă și iubita’n familiă, și, cu ideia datoriei în sufletă, cu speranța ’n animă și cu stindardulă în frunte, păși ca să se logodescă e’uă de multă asceptată mirésa, cu gloria cea renumită. Dorobanțulă, acelă plăiașiă ală Carpațiloră ș’acelă grăniceră ală țărmurilor dunărene; dorobanțură celă vidă, și falnică ea însăși fala română; în fine acelă curcanii - căci memorabilă ’i va remâne acésta poporară poreclă — elă duse ’n luptă agerimea mișcăriloră, agerimea minții, agerimea inimii care se devoteză pentru onirea și drepturile patriei, precum în totă-de-una a muncită ș’a asudată pentru a ieie sistență. Noblețea cu care se conduse, animoșia ce desvolta ’n tóte ’mprejurările, disprețulă cu care ’nfrunta mortea și durerea ranelor, setea cu care urmări nemurirea și plăcerea triumfului fuseră, ca să nu Jiemă mai mari, celă puțină două-potrivă cu ale armatei permaninte și cu ale oricăroră vechi și ’ncercate armate. Ș’astfelă 0că-ne cu fericire siliți să ne ’ntorcemd totă stima și tótu iubirea spre acestă filă ală adevăratului poporă, ală acestui poporă nobile și plină de vitalitate, care ne-a păstrată latinele și limba, caracterulă națională și totă ce există în acesta țară. Vădăudă aceste legiuni, formate de frumósa și cumpătata opincă, vedemă însăși națiunea română, națiune frugală și modestă, vânjosă și plină de deșteptăciune. Pe fruntea legionariloră, e scrisă seninătatea consciinței. In ochii loră sclipescă rudele inteliginței; în mișcările loră se cunosce înrîurirea unei viețe petrecute la aerulă celă curată ală câmpului și ală codriloră; în sfîrșită, totulă dovedesce că avânturile ce conducă nu suntă impuse, silite, comandate sau prefăcute, ci înăscute și d’uă firescă vioiciune. D’aci resultă două fapte nemoioiose, asupra cărora cugetătorul și bărbatul de stază trebuie să se oprescă cu lungă gândire, spre a ține samă de densele ș’a lucra în consecință. Celă d’ântâiă este că societatea română—imensa majoritate a țării— e compusă d’uă puternică democrația, animată d’ună spirită, d’uă tendință și de aspirațiuni cu totul democratice. Celă d’al doilea e că nu pate fi ceva mai binefăcătoră pentru statură română, de câtă uă sistemă basată pe libertatea, pe ocrotirea și pe instruirea sătanului, elemente preponderante și temelia întregului organisme sociale. D’adi uă ’ntréga normă, vă ’ntrégă programă pentru guvernul de azi, ca și pentru cele viitore. Imediată după potolirea evenimintelor, ce ne frământă, suntemă datori a lucra cu toții în înțelesulă acesta și a sili pe guverne—oricare ară fi dânsele—ca tote viitorele reforme să fiă făcute în spirită democratică. In justițiă stă în administrațiune, în scóle sed în armată, în totă mecanismulă nostru politică, și guvernulă, și legislatorii, și toți cetățenii aă vă neapărată datoriă, uă datoriă de consciință și impusă de cele mai ne’ndoiase probe, d’a Introduce aptitudinile, caracterul și firea Românului. Românul e frugală și economii, modestă și blândă, tolerantă și setosă de libertate, căci într’ânsa îi privesce ca și bradului pe culmea munțiloră; dară îi trebuie încă lumină, ș’uă lungă, ș’uă întinsă, ș’uă generală deprindere cu mânuirea armeloră. P’aceste base să se reclădescă deră și noulă nostru edificii sociale. Economia, frugalitate și modestiă în tóte, deră multă libertate, multe scule și multe instituțiuni democratice pretutindeni. Țăranului română îi privesce cu libertatea? Să ’i dămă dor descentralizarea comunală și județenă, adică tărâmulă pe care să se pută esercita nesilită și cu demnitatea sea de proprietară mică, ânsă liberă și independinte într’uă țară liberă și independinte prin ea ânsași. Țăranului română îi privesce cu libertatea ? Să facemă dâră dintr’acestă cetățână uă soldată inteliginte și plină de vitejiă, ânsă înlocuindă casarma cu coliba, și sugrumătorea desciplină din casarmă cu disciplina libertății ș’a voioșiei, cu acea desciplină, care făcu din saterilă dorobanță podoba și mândria armatei române, ba, amă pute Zice, ș’a armatelor aliate. Țăranulă română e fără instrucțiune și ’n mare suferință materială? Să facemă economii de pretutindeni, ca din fiecare sumă să răsară nă sculă, îngrijită și cu bune resultate. Se ’i creămă instituțiuni de credită, de agricultură, de economiă și, cu frățască solicitudine, să ’să scăpămă de viclenia notoricesca, de spaima zapciiloră și de esploatarea lipitorilor. E că, după noi, opera ce se impune guvernului și parlamentului, îndată după terminarea resbelului și ca consecință imperiosă a resultatelor ce va aduce acestă resbelă. Astfelă vomă ave ună organismă durabilă, care dreptă temeliă va ave însăși firea și necesitățile națiunii. Ca coronămentă, acesă edificiu va purta uă frumosă dedicațiune: „vitejia neamului românescu“, înscrisă la piciorele statuei care va represinta independința României, recupărată prin voința și cu sângele fiilor ă iei. Alegerile consiliilor departamentale și de arondismentă s’aă sfîrșită, cu tota sugrumarea guvernamentală, totă în favorea republicanilor. Numărul acestora s’a mărită astfelă că, la viitórele alegeri pentru Senatori, republicanii voră dobândi majoritate și ’n Senatul. Câtă despre ministerul actuală, cu tóte că cei cari s’aă compusă numai de Senatori, s’ară părea c’ară cugeta să guverneze numai cu Senatulă, este ’nvederată pentru toți, și chiară pentru elă ânsuși, că, oricâtă de mare chimistă este d. Dumas, nu va putea trăi de câtă câteva Z’le. D. ministru-președinte s’a ’ntorsă din calătoria din Moldova și va sta trei-patru ore în Bucuresci. Primimd urmatorea telegramă din Calafată. Calafata, 5 Noembre, (8 ore sóra). Observândă astăzi în Vidin ca la 400 lucrători cari construiaă uă bateriă, bateriile române au deschisă una focă asupra loră, tragândű cu uă mare precisiune și rănindă pe mulți din acei lucrători. Inamicul a respunjéndu, Românii au continuată bombardarea. S’au trasă de Turci vre 200 de tunuri și de Români vre 70. Atunci s’a demascată pe malul Dunării, la 800 metrii] în facia bateriei nóstre, Elisabeta, un noua bateriă armată cu 5 tunuri, pe care Turcii o construiaă mai de multă timpű, case a cărei lucrare nu se putuse precisa pene a fi. Foculă acestei baterii a fostă forte violente, și în intervală de 2 ore s’au trasă mai multă le 140 focuri, fără oase ane fi vătămătore. Bateriile nóstre au mai trasă atunci vre 25 focuri asupra acestei baterii și îndată ce tirulu nostru a fostă regulată, grațiă asemenea unui focă de pusei cari s’au trasă din bateria Mircea, inamiculu a încetată foculă. Românii au trasă în totală 95 focuri. Turcii 280. Bombardarea a durată 4 ore. In bateriile nóstre au cujută 8 oluse în parapetă, case fără a causa nici măreă. In orașă s’aă atinsă ușoră 8 case. Despre pace și resbelu dapädiare englese, austriaco și rusesci. Standard al e urmatórele: „ De câteva luni a încep atu a se răspândi pintre noi simțimântulu că Anglia n’arü mai avea interesă in privința resbelului. Energica resistență a Turciei ne-a făcută se uitămă că causa iei e strânsă legată cu a nóstră. Acum ease preponderanța ce-o dobândesce Rusia In Orivnte reî nvieza din noă îngrijirile și temerile nóstre, ce se avemă acum șase luni în privința modului soluțiunii cestiunii orientale. D’uădată cu reîmprospătarea interesării nóstre asupra resbelului ruso-turcă trebuie să se renoiascä și stăruințele nóstre pentru restabilirea păcii. Guvernul Britaniei e datoră a stării în acesta privință. „Acum lupta dureza numai pentru cuceriri, pentru scopuri de întindere, și de aceia resbelulă privesce de uă potrivă pe tóte națiunile pe a cărora cheltuela se va realisa scopul. Intre aceste națiuni, Anglia e cea mai distinsă, și de aceia ea e ținută să participe în modă activă la curmarea resbelului. „Timpulă a sosită pentru ca diplomația Britaniei să țină ună limba giă categorică. Déci resbelulű va mai dura, vom fi nevoiți, mai curândă soci mai târziu, se intervenimă cu saă fără aliați.“ La Voce della Veritàdi ° e de Crispi, la întorcerea sa din străinătate, s’ar fi esprimată către amicii săi în următorulă modă: „Si deve preparatsi a tempi grossi“.Trebuie să vé pregătiți pentru timpuri furtunose.“ Golos, vorbindă despre acțiunea de mijlocire a Angliei, se esprimă astfelă : „Cabinetul Britaniei orășia ’ncepută a se mișca. Elă stăruie ea cu orice preță să’și câștige aliați pentru încercările sale de mijlocire. Dară nici cel din Viena, nici cel din Berlin, nu voiescă să se lipésca d’acésta vargă cleiasa. In Viena s’astepta sfârșitul operațiuniloru de la Plevna, orci la Berlin nu voiescă se pregatesca greutăți pentru Rusia., Corespondința politică primeșce din Berlin un corespondință din care extragemă următorulă pantă : „Rusia nu pretinde nici ună potecă de pămentă din provinciele eu-