Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-26

ANULU DOUE-PECI-ȘI-UNU VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani, Deto „ „ „ paginea III, 2 lei —­­A. se adresa. IN ROMANIA, la administrațiunea diam­hiî. LA PARIS, la Havas, Laffito et C­i­n­e, S. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nil Haaaenstein și Vogler, Wallfischgaase 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU Din causa serbătorii «Sf. Dumitru» isiam­ic nu va apare mâne. Daca vor fi fi seiei mai însemnate, le vomă da într’ună suplimentă. Redacțiunea și Administrațiunnea strada Do nmei 11 SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Paris, 5 Noembre.—Remitendu scrisorile sale de acreditare, Aarifi-pașa, noula am­­basadore al­ Porții la Paris, a asiguratü pe mareșalul­ de Mac-Mahon despre viua dorință ce are Sultanulu de a continua în­tre Francia și Porta bunele legături de în­credere și amiciții consacrate de tradițiuni și justificate de interesele și simțământele ambeloră­veri. Aceste bune legături, adaugă ele, dobândesc­ noui puteri prin amintirea și confrația de arme. Ambasadorele termină făcându urări pen­tru fericirea și prosperitatea Franciei. Mareșalul a răspunse dândă lui Rarifi­­pașa asigurarea că va ave totu-de-una pe lângă dânsula uă primire bine-voitore și simpatică. Toto d’uă-dată l’a însărcinată se esprime mulțămirile sale Sultanului. Londra, 5 Noembre.—Depeși din Constan­­tinopole vorbesc despre probabile modificări importante în cabinetă. Se vorbesce despre numirea lui Sadik-pașa, fostă ambasadore la Paris, în postură de mare Vizirii. Nu­mele lui Savfet, Said, Mohamed și Nedim surntă asemenea menționate. Pesta, 4 Noem­re.—Guvernul­ maghiară a autorizatu în fine espediarea șinelor­ destinate pentru construirea drumurilor­ de seră rusescă. Aceste șine erau oprite ca contrabandă de resbelă. Șira. 4 Noembre. — Ună corespondinte, vorbind­ despre înfrângerea Turcilor­ de la 15 Octobre, o represintă ca uă scenă de desordine spăimântătore. Oă liniă de in­­fanteriă turcă, cu baionetele în pusei, s’a stabilită pentru a opri pe fugari. Karsulă e într’uă situațiune aprope dis­perată. In orașă suntă 4.000 de bolnavi și răniți și puține provisiuni. Semnele lip­­sescă cu totulă. Paris, 6 Noembre.— Monitorul­ Univer­sale spune că negocierile ministeriale nu suntă încă terminate. Pare înse probabile numirea lui Pouyer- Quertier, (senatorii) la financie și la pre­­ședința consiliului, Baronulă Leguay (sena­­toră) la interne, Dessol (senatoră) la jus­tiție, Montgolfier (senatoră) la lucrări pu­blice, Dumas, (chimistulă) la instrucțiune, Léon Clement, (senatoră) la comerciă, ge­­neralulă Berthauld la resbelă, amiralele Grecges des Touches la m­­ină, Paris, 6 Noembre.— I­esultatele totale ale alegeriloră consiliilor­ generale nu suntă încă cunoscute 1) Ziarele republicane asigură că republi­canii au câștigată u­ă numără de mem­brii. Ziiarul­ Le Frangais, afirmă că alegerile nu vor­ modifica, în modă simțitoră com­punerea actualelor­ consilie. 2) Paris, 5 Noembre. — Informațiunile da­te de­­ ztare facă a se presume că republi­canii vor­ dobândi vre­o0 de locuri în consiliele generale. Nu se cunosce în câte consilii majoritatea va fi deplasată de a­­cestă resultată. Orleaniștii sunt­ forte iri­tați de înfrângerea suferită în departamen­­tulü Eure de d. de Broglie care a fostă în­locuită de ună bonapartistă. Compunerea ministeriului Poyer-Quer­­tier, astă­felă cum a fostă indicată de Mo­nitor­u­lu universale, este probabile, dară ni­­mică definitivă nu s’a otorîtă încă. Nu este sigurű daca numirea nouilor, miniștrii va apare mâne în lin­aluri ofici­ale. este care a luată Teteveni la 19 Octobre, mulțumită dib acelor­ disposițiuni luate de maioră Bester, care a condusă ataculă nu­mai asupra redutei dominante și a silită astă­feră pe Turci se părăsescă pe cele­lalte. Rușii au avută 1 mortă, 4 răniți, 17 contusionați. Căpitanul­ Iacowleff, coman­­dantul­ companiei 2-a de tiraliorî din ală 9-lea regimentă de infanteriă, s’a urcată celă d’ântâiă pe parapetă. Turcii au fugită prin potecile munților­ spre Karlowa și Or­­hanie; ei erau în numără ț de 600 infante­riă regulată și 150 călăreți. Ei au lăsată 100 de morți pe câmpul­ luptei și și-au luată pe răniți în 100 de care. Ieri, 23 Oct­bre. Imperatură a visitată posițiunile de dincolo de Vid și a fost­ primită de trupe cu entusiasmă. AGENȚIA RUSA Telegrama R. S. I. Marele duce Nicolae. Bogota, 24 Octobre.—Detașamentul­ co­lonelului Orloff, adjutantă ală împăratului. 1) Peste două i­ile, pline, Agenția Havas nu scie încă resultatulă. Fericită agențiă! Ea are facultatea d’a nu sei nici uă­dată ceia ce nu place guverneloru d’a sei. (Nota red. Pom.) Cândft­ânsuși Le Francais, vorbesce astă­­felă, este ’nvederată că fórte a simțită simți­­torea manifestare a națiunii contra guvernului actuală. (Nota red. Rom.) MER.GURI, 26 OCTOBRE 1877. luminiza­te și vei fi. ABONAMENTE. In capitală, unii anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unü anii 54 lei; șese luni 27­ lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru taie țările Europei trimestrulu 15 lei.­­A. se adresa: IN ROMANIA, la ailminijtrațiunea tjiaruluî. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA YIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARÜLU. D.mii­nenl 25 BRUMARELU. tiliCl­rESGI, G BRUMARU. Multe și felurite suntă și voră fi pentru noi folosele ce vom­ trage din resbelulă de fața. Ca cetățeni, ne­amü convinsă și ne vomă întări în convingerea că numai prin muncă, prin suferințe și prin sacrificie se dobândesce respec­­tulu sträinilor­, că numai ast­fel, se recupără drepturile de cei mai puternici încălcate. Ca Români, ne­amu redată inimă și ’ncredere ’n propria nostră vigo­­re, în capacitatea și calitățile de care scimă și putemă da probe ne­­îndoiose, și tóte acestea prin pro­­priele nostre silințe, prin patriotismă și prin abnegarea de sine. Dórii, între altele, mai e­ună în­­vățămăntă care multă bine va prin­de țării, și mai cu sâmă bărbaților­ politici, însărcinați a conduce aface­rile publice. Acestă puntă, d’uă capitală ’nsem­­nătate, merită să ne atragă tota a­­tențiunea, chiară din causa acestei însemnătăți. In adevără, ce văi jurămă în tim­­pul­ acestoră eveniminte ? Ună spectacolă învietoră, ș’am­ă pute (fire și neașteptată, nu numai pentru străini, dâră— s’o mărturimă cu sinceritate— și pentru mulți din­tre noi. Abia scăpați de gh­iarele Fanario­­ților­, adică de sclaviă și de ’mpi­­lare; abia desceptați la lumina ci­­vilisării; abia desfăcuți de căimăcă­­mii și protectorate; abia dădați cu armele și cu libertatea, nu numai străinii, dară și noi, noi înșine, esi­­tamă d’a ne pre ’ncrede ’n aventură și ’n vitejia neamului nostru. Căci ne ’ntrebamă dec’acelă plu­­gară — veacuri întregi îndoită supt gârbaciulă zapciescă, isprăvnicescă și chiară epistățescă, esploatată de a­­ceia pe care­ elă îi numesce ciocoi, lăsată fără instrucțiune și fără ’n­­grijire—ne ’ntrebamă dec’acelă plu­­gară va fi ’n stare să mânuiescă armele vitejiei cu aceiași tragere­ de­­inimă cum mânuia sapa, rămasă une­ori ș’aceia de lemnă, casa, grapa și cormanulu. De două veacuri nu mai călca­­semă pe câmpul­ de luptă, și tema aveau mulți ca nu cum­va lipsa deprinderii s’aducă și lipsa cura­­giului. Batjocori multe ne asurziseră, și tema era unora ca nu cum­va uă parte dintr’ânsele să se dovedescă de adevărate. Ei bine, nu. Țăranulă română, „temelia casei“ și puterea națiunii, țăranulă română se arăta mai pre­sus de c­efetirile vrăjmașilor­, mai pre­sus de fires­­cele efecte ce se bănuia că voră fi avută epocele de tristă memoriă, mai pre­sus chiară de temerile ace­lora, care să ’ndoină d’a lui noblețe, d ală lui patriotismă și d’a lui vi­tejia. Țăranul­ din armata permanente — căci totă­­lă formeze și acestă putere — porni cu acea resemnare, pe care nu i-am putut-o stinge nici strivitarea educațiune din cazarme, nici schimbarea traiului, nici acele multe neajunsuri care se trecă la socotela disciplinei militare. Țăranul­ din reserve își părăsi o­­gorulă, căminulă și iubita’n­ familiă, și, cu ideia datoriei în sufletă, cu speranța ’n animă și cu stindardulă în frunte, păși ca să se logodescă e’uă de multă asceptată mirésa, cu gloria cea renumită. Dorobanțulă, acelă plăiașiă ală Carpațiloră ș’acelă grăniceră ală țăr­­murilor­ dunărene; dorobanțură celă vid­ă, și falnică ea însăși fala ro­mână; în fine acelă curcanii - căci memorabilă ’i va remâne acésta po­­porară poreclă — elă duse ’n luptă agerimea mișcăriloră, agerimea min­ții, agerimea inimii care se devo­­teză pentru onirea și drepturile pa­triei, precum în totă-de-una a mun­cită ș’a asudată pentru a iei­e sis­­tență. Noblețea cu care se conduse, animo­­șia ce desvolta ’n tóte ’mprejurările, disprețulă cu care ’nfrunta mortea și durerea ranelor­, setea cu care urmări nemurirea și plăcerea tri­umfului fuseră, ca să nu­­ Ji­emă mai mari, celă puțină do­uă-potrivă cu ale armatei permaninte și cu ale ori­căroră vechi și ’ncercate armate. Ș’ast­felă 0că-ne cu fericire siliți să ne ’ntorcemd totă stima și tótu iu­birea spre acestă filă ală adevă­ratului poporă, ală acestui poporă nobile și plină de vitalitate, care ne-a păstrată­­ latinele și limba, ca­­racterulă națională și totă ce există în acesta țară. Vădăudă aceste legiuni, formate de frumósa și cumpătata opincă, ve­­demă însăși națiunea română, na­țiune frugală și modestă, vânjosă și plină de deșteptăciune. Pe fruntea legionariloră, e scrisă seninătatea consciinței. In ochii loră sclipescă rudele inteliginței; în mișcările loră se cunosce înrîurirea unei viețe pe­trecute la aerulă celă curată ală câmpului și ală codriloră; în sfîrșită, totulă dovedesce că avânturile ce­­ conducă nu suntă impuse, silite, co­mandate sau prefăcute, ci înăscute și d’uă firescă vioiciune. D’aci resultă două fapte nem­oio­­iose, asupra cărora cugetătorul­ și bărbatul­ de stază trebuie să se o­­prescă cu lungă gândire, spre a ține samă de densele ș’a lucra în conse­cință. Celă d’ântâiă este că societatea română—imensa majoritate a țării— e compusă d’uă puternică democra­ția, animată d’ună spirită, d’uă ten­dință și de aspirațiuni cu totul­ de­mocratice. Celă d’al­ doilea e că nu pate fi ceva mai binefăcătoră pentru statură română, de câtă uă sistemă basată pe libertatea, pe ocrotirea și pe in­struirea sătanului, elemente prepon­­derante și temelia întregului orga­­nisme sociale. D’adi uă ’ntréga normă, vă ’ntré­­gă programă pentru guvernul­ de azi, ca și pentru cele viitore. Imediată după potolirea eveni­­mintelor, ce ne frământă, suntemă datori a lucra cu toții în înțelesulă acesta și a sili pe guverne—ori­care ară fi dânsele—ca tote viitorele re­forme să fiă făcute în spirită demo­cratică. In justițiă stă în administrațiune, în scóle sed în armată, în totă me­­canismulă nostru politică, și guver­nulă, și legislatorii, și toți cetățenii aă vă neapărată datoriă, uă datoriă de consciință și impusă de cele mai ne’ndoiase probe, d’a Introduce ap­titudinile, caracterul­ și firea Ro­mânului. Românul­ e frugală și economii, modestă și blândă, tolerantă și se­­tosă de libertate, căci într’ânsa îi privesce ca și bradului pe culmea munțiloră; dară îi trebuie încă lu­mină, ș’uă lungă, ș’uă întinsă, ș’uă generală deprindere cu mânuirea ar­­meloră. P’aceste base să se reclădescă deră și noulă nostru edificii sociale. Economia, frugalitate și modestiă în tóte, deră multă libertate, multe scule și multe instituțiuni democra­tice pretutindeni. Țăranului română îi privesce cu li­bertatea? Să ’i dămă dor descentraliza­­rea comunală și județenă, adică tă­­râmulă pe care să se pută esercita nesilită și cu demnitatea sea de pro­prietară mică, ânsă liberă și inde­­pendinte într’uă țară liberă și inde­­pendinte prin ea ânsași. Țăranului română îi privesce cu libertatea ? Să facemă dâră dintr’a­­cestă cetățână u­ă soldată inteli­­ginte și plină de vitejiă, ânsă înlo­­cuindă casarma cu coliba, și sugru­­mătorea desciplină din casarmă cu disciplina libertății ș’a voioșiei, cu acea desciplină, care făcu din sate­­rilă dorobanță podoba și mândria armatei române, ba, amă pute Zice, ș’a armatelor­ aliate. Țăranulă română e fără instruc­țiune și ’n mare suferință materială? Să facemă economii de pretutindeni, ca din fie­care sumă să răsară nă sculă, îngrijită și cu bune resultate. Se ’i creămă instituțiuni de credită, de agricultură, de economiă și, cu frățască solicitudine, să ’să scăpămă de viclenia notoricesca, de spaima zapciiloră și de esploatarea lipito­­rilor­. E că, după noi, opera ce se impune guvernului și parlamentului, îndată după terminarea resbelului și ca con­secință imperiosă a resultatelor­ ce va aduce acestă resbelă. Ast­felă vomă ave ună organismă durabilă, care dreptă temeliă va ave însăși firea și necesitățile na­țiunii. Ca coronămentă, acesă edifi­ciu va purta uă frumosă dedica­țiune: „vitejia neamului românescu­“, înscrisă la piciorele statuei care va repre­­sinta independința R­omâniei, recu­­părată prin voința și cu sângele fi­­ilor ă iei. Alegerile consiliilor­ departamen­tale și de arondismentă s’aă sfîrșită, cu tota sugrumarea guvernamen­tală, totă în favorea republicanilor­. Numărul­ acestora s’a mărită ast­­­felă că, la viitórele alegeri pentru Senatori, republicanii voră dobândi majoritate și ’n Senatul. Câtă despre ministerul­ actuală, cu tóte că cei cari s’aă compusă nu­mai de Senatori, s’ară părea c’ară cugeta să guverneze numai cu Se­­natulă, este ’nvederată pentru toți,­ și chiară pentru elă ânsuși, că, ori­câtă de mare chimistă este d. Du­mas, nu va putea trăi de câtă câte­va Z’le. D. ministru-președinte s’a ’ntorsă din calătoria din Moldova și va sta trei-patru ore în Bucuresci. Primim­d urmatorea telegramă din Calafată. Calafata, 5 Noembre, (8 ore sóra). Observândă astăzi în Vidin ca la 400 lucrători cari construiaă uă bateriă, bate­riile române au deschisă una focă asupra loră, tragândű cu uă mare precisiune și ră­­nindă pe mulți din acei lucrători. Inami­­cul a respunjéndu, Românii au continuată bombardarea. S’au trasă de Turci vre 200 de tunuri și de Români vre 70. Atunci s’a demascată pe malul­ Dună­rii, la 800 metrii] în facia bateriei nóstre, Elisabeta, un noua bateriă armată cu 5 tu­nuri, pe care Turcii o construiaă mai de multă timpű, case a cărei lucrare nu se putuse precisa pene a­ fi. Foculă acestei baterii a fostă forte violente, și în inter­­vală de 2 ore s’au trasă mai multă­­ le 140 focuri, fără oase a­ne fi vătămătore. Bateriile nóstre au mai trasă atunci vre 25 focuri asupra acestei baterii și îndată ce tirulu nostru a fostă regulată, grațiă a­­semenea unui focă de pusei cari s’au trasă din bateria Mircea, inamiculu a încetată foculă. Românii au trasă în totală 95 fo­curi. Turcii 280. Bombardarea a durată 4 ore. In bateriile nóstre au cujută 8 oluse în parapetă, case fără a causa nici m­ă­reă. In orașă s’aă atinsă ușoră 8 case. Despre pace și resbelu dapä­diare en­glese, austriaco și rusesci. Standard al e urmatórele: „ De câte­va­ luni a încep atu a se răs­pândi pintre noi simțimântulu că An­glia n’arü mai avea interesă in pri­vința resbelului. Energica resistență a Turciei ne-a făcută se uitămă că causa iei e strânsă legată cu a nós­­tră. Acum ease preponderanța ce-o dobândesce Rusia In Orivnte reî nvieza din noă îngrijirile și temerile nóstre, ce se avemă acum șase luni în pri­vința modului soluțiunii cestiunii o­­rientale. D’uă­dată cu reîmprospăta­rea interesării nóstre asupra resbe­lului ruso-turcă trebuie să se reno­­iascä și stăruințele nóstre pentru res­tabilirea păcii. Guvernul­ Britaniei e datoră a stării în acesta privință. „Acum lupta dureza numai pen­tru cuceriri, pentru scopuri de în­­tindere, și de aceia resbelulă privesce de uă potrivă pe tóte națiunile pe a cărora cheltuela se va realisa sco­­pul­. Intre aceste națiuni, Anglia e cea mai distinsă, și de aceia ea e ți­nută să participe în modă activă la curmarea resbelului. „Timpulă a sosită pentru ca di­plomația Britaniei să țină ună lim­­ba giă categorică. Déci resbelulű va mai dura, vom­ fi nevoiți, mai curândă soci mai târziu, se intervenimă cu saă fără aliați.“ La Voce della Verità­di ° e de Crispi, la întorcerea s­a din străină­tate, s’ar­ fi esprimată către amicii săi în următorulă modă: „Si deve preparatsi a tempi grossi“.­­Trebuie să vé pregătiți pentru tim­puri furtunose.“ Golos, vorbindă despre acțiunea de mijlocire a Angliei, se esprimă ast­­­felă : „Cabinetul­ Britaniei orăși­a ’n­­cepută a se mișca. Elă stăruie ea cu ori­ce preță să’și câștige aliați pentru încercările sale de mijlocire. Dară nici cel din Viena, nici cel din Berlin, nu voiescă să se lipésca d’a­­césta vargă cleiasa. In Viena s’as­­tepta sfârșitul­ operațiuniloru de la Plevna, orci la Berlin nu voiescă se pregatesca greutăți pentru Rusia., Corespondința politică primeșce din Berlin un corespondință din care ex­­tragemă următorulă pantă : „Rusia nu pretinde nici ună po­tecă de pămentă din provinciele eu-

Next