Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)
1878-01-28
ANULU DOUE țECI ȘT DQUI VOIESCE 81 TEI PUTEA ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: I A ROMANIA, la administrațiunea ^ianului IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugiene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London £. C. LA TIENA, la d-nit HaaBenstein și Yogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea, strada Domnei, 14 București,27 CĂLINDARU. 8 FAURARII. Astăzi firüla telegraficii spune Europei întregi cu una mică popora, care și-a versat sângele și averea alături cu una aliată puternică, este coprinsă de ună fioră de durere și de indignare, vedându că, pe când corpurile fiilor lui sunt m încă calde pe câmpii de bătălie, aliatură puternică voiesce să răpescă micului său frate de armenă parte din pámêntul lui. Dérü în același timpă Europa întrega află că în sînulă națiunii române nu mai suntă astăzi ure, nu mai suntă desbinărî, nu mai este decâtă ună singură gândă, uă singură voce spre a striga, nu nu dămă nici uă fărâmătură din pamêntulö strămoșescă. Ruși și Români au luptată alături cu același eroismă, pentru aceiași sfântă causă. Deri fostă-aă ei cu totulă neinteresați? Sacrificiele ce ei aă făcută suntă vre uă curată abnegațiune ? Rusia își rectifică fruntariele în Asia. Rusia redobândesce ună prestigiă și uă înrâurire politică, care începuse sĕ’i lipsescá; mai multă decâtă atâtă, Rusia, sau celă mai puțină unii din omenii iei politici, voră să ia chiară micului stată română uă parte din teritorială séu. Rusia, în fine, ajunge la scopul ă de secol urmărită, la desființarea imperiului otomană. România, care în proporțiune cu Rusia și-a versat o totă atâtă sânge și totă atâta avere, ce pretinde ca are în chimicură sacrifieieloră făcute? Nimicit. Se remâne cu ceia ce a avută. E ce ce voiesce. A făcută cele mai mari înlesniri Rusiei; i-a pusă țara întrâgă la disposițiune; administrațiunea nu era ocupată de câtă a’i înlesni tote mijjlocele putinciose pentru îndestularea unor oștiri de sute de mii. Pentru tote acestea Românii nu ceră nici uă resplată; ei descarcă chiară pe puterniculă imperiă ală Rusiei de ori-ce simțimentă de gratitudine; un singură lucru îi cere și are dreptulă a’I cere : se’I lase în pace cum i-a găsită, să nu le răpescă pamêntulă loră, să nu le sfâșie uă parte din patria loră. Românii aă făcută mai multă decâtă a da, ca nesce aliați sinceri și leali, tóte înlesnirile putinciuse Rusiei; în momentul pericolului, în momentul cândă pe podul de la Zimnicea se îmbultjiaă în retragere și se înnecaă chiară arme și bagaje de tóte felurile, armata română nu pregetă să trecă Dunărea întru ajutorul aliațiloră séi amenințați; ea contribui puternică a opri pe locă mersul victoriosului Osman, numai mulțumită armatei române. Turcii putură să fră împresurați, ceia ce aduse capitularea de la 28 Noembre, adică victoria decisivă și isbânda campaniei întregi. Déja pentru tote acestea Românii era și nu ceră nici uă resplată, și orăși descarcă pe puternicii lor aliați chiară de sarcina gratitudine!. Ensé în numele miilor de vitezi, ale căroră corpuri îngrașă ogórele Bulgarilor, Românii aă dreptulă se spuie marei împărății rusesc! se-i lase în pace cum i-a găsită, se nu sfâșie uă parte din țara în care aă întâmpinată uă primire și mă ajutoră atâtă de frățescă. Românii se credă destulă de resplătiți prin faptulă că și-au dobândită independința cu propriele loră sacrificie, prin opiniunea ce aă dată Europei despre valorea loră și prin amicia sinceră ce speră că voră ave pentru dânșii în viitoră poporele emancipate. Ei se mulțămescă cu aceste cuceriri curată morale, și nu voră să -și întunece gloria alergândă după cuceriri materiale, deși aă uă țară mică și puțină avută. Tari însé de acesta purtare, ei du ceră puțină dreptur de a pretinde Rusiei să nu le facă răa în schimbul binelui cea primită; ei aumai cu osebire dreptul ă se ceru guvernului rusescă să ’și țină îngagiamêntul, în scrisă cea luată către România; déca Rusia și-ară călca acestă îngagiamântă, convențiunea de la 4 Aprile n’ară mai fi decâtă uă înșelăciune, nedemnă nu numai de ună mare poporă ca celă rusescă, déjit chiară de micele popore ce stau pe ultima trepta a civilisațiunii. Nu credemă că Rusia, nu credemă mai cu osebire că puternicul ăiei împărate va primi să se puieră asemene pată pe gloriasa lui domnie. In ori ce casă case Românii vor rămânea toți pene la mulătari și neînduplecați în hotărîrea de a nu admite să se înstrăineze nici ună naimacă din pămentulă sară. Rusia. Europa întragă vede astăzi pe toți Românii uniți cu mândrie în acesta patriotică hotărîre. Moșia strămoșiască fiind amenințată, nici uă certa nu mai este între Români. Procesul a celă mare politică, darea în judecată a foștilor miniștri, care a pasionată atâtă timpă națiunea, s’a nimicită, s’a topită ieri într’ună momentă supt căldura simțimintelor patriotice. Astăți nu mai suntă nici acuzați, nici acusatori; nu mai suntă de câtă frați, cari aă jurată, în adâncuri sufletului soră, să nu se mai despartă și să nu cruțe nici ună sacrificiă, spre a ’și face deplină și péne la sfîrșită datoria către Patrie. E co cum se presintă astăzi națiunea română înaintea Europei. In fa jia atâtor fie drepturi ș’a unei asemeni purtări, faptul răpirii tocmai de către Rusia a unei părți din pământulu României, ară apărea în totu odiosa lui unichitate. Nu, încă vădată, nu credemă că impăratulu Alesandru II va îngădui a se severși supta lui domnie ună faptă atâtă de monstruosă, mânia, împotrivindu-se pretensiunilor și chiară oferirilor d ispititore de compensare ale Rusiei, dă dovada de caracteră și desminte astă-feră acusațiunile nedrepte, ice i s’aă făcută, d’a fi consimțită să schimbe dependința nominală al Turciei în contra vaselagiului reală ală Rusiei. Afară d’acésta România, nepermițândă Țarului d’a lua în stăpânire gurele Dunării, apera interesele chiară ale Europei întregi, care i-a încredințată paza rîului, în interesul siguranței sale. Déja Europa susține va ea pe Români în conflictul în care suntă pe puntul ă d’a se îngagia cu pré puterniculă loră aliată?“ marală parisiană Le temps a publicată a corespondință din Viena asupra cestiunii Basarabiei. Corespondința stăruieșce asupra vitalității României dovedită în restreiuri actuale. D’altă parte Le Siécle publică următorulă articolă asupra aceleiași cestiuni: „Rușii, urmărindă într’ună modă sistematică deplina desființare a tratatului de la Paris, trebuia să revendice înapoiarea acelei părți a Basarabiei, acordată de Europa principatului română pentru a lua din mâna Rusiei stăpânirea asupra gurelor Dunării. „Timpul ă părea a fi consacrată posedarea acestei părticele de pământ”, și cândă Țarulă încheia cu Românii tratatul, din luna Aprile 1877, acești din urmă primiră,fice-sc, asigurarea că gurele Dunării nu voră fi obiectulă nici unei revendicări. In timpulă câtă afacerile Rușiloră merseră rău, nu se vorbi de locă d’a lua înapoi aliațiloră din 1877, ceia ce se cedase statului creată în 1856. Astăfelă scriea că Rusia se pregătesce a pune mâna p’acelă pământă a fostă primită cu multă scepticismă d’aceia cari încă mai credă puțintelă în buna credință a diplomației moscovite. „Uă telegramă ce primimă de la Bucuresci, și care emană de la unul din cele mai însemnate personagie politice din acelă orașă, confirmă seometele ale căroră organă se făcuse Gazeta Germaniei de Nord, derü ea adauge că România nu va ceda. Nu putemă decâtă s’aprobămă acesta atitudine a Principateloră. RO SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS. Paris. 7 Februarie (3 ore sera). — Papa e forte bolnavă. Dânsulă a primită comunicarea. Sântulă sacramentă este espusă în biserici. Nimeni nu pate eși din Vatican. Cardinalii străini au fostă chemați. Roma, 7 Februarie (3 ore sera).—Papa a primită comunicarea. Er a intrată în agoniă, acjî dimineță, la 6 ore și jumătate. Se crede că va muri peste di. 4 ore sera. — Papa a murită la 3 ore Conclavulă se va î ntruni imediată. Lausanne, 6 Februarie.—Déca Rusia și Germania nu vor primii Viena ca reședință a conferinței viitore, alegerea pare a se mărgini între Bruxelles și Lausanne. Semnin, 6 Februarie.—D. Protici, represintante ală Serbiei, a plecată astăzi la Petersburg, unde e însărcinată a ]ndeplinită misiune specială. Guvernul sârbescu cere autoritarea d’a f represintată la conferință printr’una delegată care să aibe votă consultativă, pentru a face cunoscută opiniunea sa în cestiunile privitóre la principată. Viena, 7 Februarie.—Cornițele Andrassy va trimite Turciei invitarea d’a asista la conferință, cândă îi va veni respunsulă celorălalte puteri. Astăzi a sosită răspunsulă formale ală Rusiei de a lua parte la conferință. Elă este afirmativă; dérii Rusia nu primește Viena ca locă de întrunire a conferinței. Și răspunsulă Franciei a sosit ă. Se telegrafieza din Belgrad Corespondință politice: Serbia cere Rusiei ca represintantele să să asiste la conferință cu votă consultativă. Colonia, 7 Februarie.—Se telegrafieza din Londra Gazetei de Colonia cu data de 6 . Engliteza și Austria dorescă ca conferința să se íntrunesca imediată, pentru ca regularile Rusiei și ale Turciei să nu prejudece deliberările. Aceste două puteri ară voi ca deliberările conferinței se aibe dreptă beasă tratatulă de la Paris, dară Rusia se va opune probabile la realizarea acestei dorințe, precum și la întrunirea apropiată a conferinței. Paris, 7 Februarie. — Intrarea Rușilor în Constantinopole, anunciată de fiarele englese apărute ieri diminața în Londra, nu e confirmată. Se crede că acesta noutate provine din informațiuni neexacre. Oricum i Globală, chiară englesă, afirmă că Rușii continuă a înainta răpede. Londra, 7 Februarie. — In Camera comuneloră, d. Northcote confirmă că Rușii se află la treizeci de mile departe de Constantinopole. Engleteza cere explicațiuni Rusiei, amintindă că în Iulia trecută imperatorele a promisă să nu ocupe nici uă dată Constantinopole fără neapărată trebuință. D. Forster își retrage amendamentul. (Aplause). Atena, 7 Februarie. — Adunarea cretană, după ce a decretată anexarea la Grecia, s’afișată la Apokorona. Ună guvernământă provisoriă a fost însărcinată să mănțină ordinea. Cretanii speră înotărîrea conferinței. 1) Santulu sacramentu e unu sere aserjatu p’unu picioru, și pe care se așeză comunicatura la catolici. ISAMBATA, 28 IANUARIU, 1878. LUMINEZA-TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte, unii anii 48 lei, și se sunî 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea filinului LA PARIS,la d-nii Darran-Halegrain, 5 rue de l'ancime comédie și Havas: Laffite et C-nne, 8 Placa de la Bourse, LA VIENA,la de B. O. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU Navigațiunea pe Dunăre. Telegrama circulară a d-lui ministru ală afaceriloră străine, către căpitanii porturiloră Severină și Calafată și către comandanții porturiloră Bechetă, Bistrețuiă , Cetatea și Islazul. Faciă cu încetarea ostilitățiloră, guvernulă a decisă a se restabili libera navigațiune pe Dunăre până la Nikopoli și esportarea cerealelor, ca în timpă normală. Cu tote acestea, veți preveni pe d-nii armatori că, situațiunea militară spre Vidin nefiindă încă cu totulă regulată, circulațiunea în aceste părți mai cu semă va fi cu risculă și pericolulă soră. Kogălnicenu. Alegeri suplimentare. Pentru Senatu. Coleg. I de Bolgrad a alesă pe d. Emanuel Filipescu cu unanimitatea voturilor desprimate. Coleg. I de Sucéva a alesă pe d. Alesandru Morțun cu unanimitate. Pentru Cameră. Col. III de Ilfovă Dim. Ionescu cu 613 și dr. Sergiă cu 482 din 929 votanți. Col. II de Buzeu Ion Marghiloman cu 84 voturi contra 54 obținute de d. Marácinenu. SENATULU Ședința de Joul, 26 Ianuariu, 1878. gg Supt președința Eminenței Sale părintele mitropolitu primară, ședința se deschide la 1 și jumătate oră după amedi cu 46 d-ni senatori presinți. —Se dă citire sumarului procesului-verbală ale ședinței precedinte, care se adoptă. Eminențarea președintele invită pe d-nii senatori de a se întruni în comitetă secretă împreună cu d-nii deputați, conformă decisiunii luată ieri. —Ședința publică este suspendată la 2 ore după a mărji. — Se redeschide ședința publică a 3 ore. D. D. Ghica avându cuvântul) pentru a -și desvolta interpelarea (vice : D-sară senatori, nu vă așteptați la mnă discursă seă la uă desvoltare mai mare în privința interpelațiunii ce amă avută onore a atuncia suntă acum câteva file. Importanta cestiune care face obiectulă interpelațiunii nu are nevoia de desvoltare. Dăcă amă făcută să interpelare acesta a fostă mai cu osebire [spre a dovedi că în cestiuni naționale, cândă este vorba de scumpa nóstră patria, România Intrega n’are de câtă uă singure gândire: a ’și apăra drepturile și naționalitatea, (aplause). N’amă făcută acésta interpelațiune pentru d-nii miniștri, fiindăcă n’amă pusă ună singură momentă în dubiu mărinimia împăratului Rusieloră. Ară fi uă crimă pentru noi Românii să punemă în índoaiala lealitatea a totă puternicului Suverană, care prin faptele sale a făcută și face admirațiunea Europei întregi. Vodă numai aproba că națiunea română nu vrea să traficese pământulă strămoșescă. (aplause). Vodă aproba că noi n’amă intrată în luptă pentru a face conchide. (aplause). Astă-feră mă voiă feri a atinge alte cestiuni, mă voiă mărgini numai în cestiunea scomotului răspândită, că. Românii ară consimți vr’uă dată a ceda de o loră bună-voie Basarabia. Nu este uă critică făcută guvernului; nu este oportună în momentele de faciă care venimă se sidămă spectacolă Europei că este uă desbinare, ci vremă, încă vădată mică, aproba Europei întregi că Românii în unele cazuri urmeza exemplulă strâbuniloră loră, cari nici uădată n’au fost de deosebite opiniuni cândă era vorba de scumpa loră țară, (aplause prelungite). Acum ’mi veți permite a da citire moțiunii care amă făcut’o asupra acestei cestiuni. D. Vice-președinte. Veți citi-o după ce va răspunde d. ministru. D. D. Ghica. Trebuie mai âutâtă se citescă moțiunea pentru ca d. ministru se potă răspunde ei. D. vice-președinte. Mă ertați, d. ministru are cuventură. D. Cogâlnicenu, ministru de esterne. D-loră, trei dile de rendi, amă avută onorea a vă da citire de corespondință oficiosă, care a urmată între guvernă și deosebiții agenți ai săi, și între alte persone ,îi ș4rit.uite a jice cuvântulü loră în priviea cestiuni a înapoiării Basară Amă fi dorită să fimă puși în posițiune de a putea da publicităței totă acesta corespondință; țera, împreună cu dv. și totă Europa, ară fi vădută că într’un asemenea mare cestiune, precum și în tote cestiunile cele mari, și miniștrii sunt Români, și prin urmare, nu potă cugetă, vorbi și lucra de câtă românesce. înainte, cuse ca națiunea să potă vedea susținerea, în modă oficială, actele nóstre, suntemă datori a vă spune că da, ni s’aă făcută uverturi, cum se elice, ore care propuneri, gote și nu în modă oficială, pentru înapoiarea Basarabiei, cu compensațiune. Eramă siguri de mai înainte că lucramă românesce, că eramă interpretată glasului țărei, cândă neamă mărginită a răspunde de îndată cu ună singură cuvântă : „Nu putemă.“ (Aplause prelungite) și cândă amă rostită acestă cuvântă, nu putemă, amă comptatu pe dreptulă nostru, amă comptată pe convențiunea încheiată la 4 (16) Aprilie, convențiune care ne garantăză integritatea teritoriului nostru, și pentru care amă făcută atâtea sacrificii, și amă vărsată atâta sânge, amă comptată și complimă și astăzi pe mărinimia, pe sentimentele de înaltă dreptate ale unui împărată care ’și a făcută dovedile sale, nu numai în imperiulă săă, dori în întregă universală, că este primulă Gentleman, că este bărbatulă mărinimiei și ală echității. Da, d-lară, sentimentele acestui mare împărat ă echivaleza pentru noi mai multă decâtă ună tractată, cu tote că avemă în cestiunea de factă tractată formală cu Rusia. Așa déra, o mai repetă, comptândă pe dreptul nostru, pe sentimentele de înaltă dreptate ale împăratului, dică, amă răspunsă și vomă răspunde : „Nu putemă.“ (Aplause prelungite). D. Dimitrie Ghica. Voiă da citire moțiunei, acoo . Asupra interpelare d-lui Dimitrie Gr. Ghica. Ascultând d explicările ministerului în privința disposițiunilor, ce a arătată guvernulă Rusescă, d’a luată parte din teritoriul României, în schimbă cu pământurile de peste Dunăre. Avendu în vedere că integritatea României este garantată de Marele Puteri europene. Avendu în vedere că, prin convențiunea de la 4 Aprilie 1877, Rusia în specială a garantată din nou acesta integritate prin art. 2 în cuprinderea următore: „Pentru ca nici una inconvenientască pericolă să nu resulte pentru România din faptulă trecerea trupelor ruse pe teritoriul ă săă, guvernul Maiestăței Sale Imperatorului tuturoră Rusieioră se obligă a manține și a face a se respecta drepturile politice ale Statului Română, astăfelă cum rezultă din legile interiore și tractatele esistente, precum și a menține și a apăra integritatea actuală, a României.“ Considerândă că România ’și a îndeplinită cu fidelitate obligațiunile ce decurgă din acea convențiune,și este deplină convinsă de simțământele de înaltă dreptate ale Maiestăței Sale Imperatorului Rusiei. Considerândă marele sacrificie și chiară sacrificie de sânge făcute de țară pentru păstrarea integrităței și pentru consolidarea independinței sale. Considerândă că uă Românie independentă și omogenă răspunde atâtă la interesele vecinilor săi, câtă și la acelea ale Europei întregi. Senatulă declară: Că esteotărîtu a mănține integritatea teritoriului țărei, și a nu admite uă înstreinare din pământul ei, supt nici uă denumire și pentru nici uă compensațiune teritoriale sau desciaunare. (Semnați), D. Ghika, D. Sturdza, B. Boerescu. (Aplause entusiaste din partea întregului Senată). Voci. La votă. Alte voci. La votă prin bile. Voci numerase. Prin apelulă nominală, d-le președinte, D. G. Lecca, secretară, dă citire apelului nominală. Răspundă 46 d-ne senatori presenți pentru și anume: Prea S. Sea Mitropolitului Moldovei și Sucevei, Prea S. Sea Episcopală de Buteă, Prea S. Sea Episcopală de Argeș, Prea S. Sea Episcopulă Dunărei-de-jos, D-nii Arion N. (colonelă), Bantaș C. (major), Bibescu N. (colonelă), Boerescu Vasile, Carp E