Romanulu, aprilie 1878 (Anul 22)

1878-04-08

ANULU DONE­PECI ȘI DOAI Radacți­mea șî Admin­istrațiimea, strada Domnei, 14 VOlÉiCE ȘI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de SO litere petit, paginea IV,— 40 bani Dato » » » paginea III, 2 lai — A se adresa: IN RUMANIA, la administrațiunea (Jiarul-uî LA PARIS, la Havas, Laffite et C!-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, la Eagbne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C, LA VIENA, la d-nii Haasenstein ți Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLAKULU SAMBATA, S APRILE. 1S7S. LUMINÉZA-TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: unu anii 48 lei; §ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lunii 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimistru 15 le­i se adresa: IN K0MANIA, la administrațiunea ijGralui LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de 1’aneienecomédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA YIENA,la deB. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancat­e se refusă [UNK] 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci, ,1 Priarü Orizontele politicii se întunecă forte. Circulara principelui Gorciakoff, cu data de 27 Martie, stăruie în a măn­­ține ideia sea că supune congresu­lui întregii tractaturi, dérit își re­­se­rvă și Rusia dreptul­ d’a nu primi cutare sau cutare propunere a con­gresului. Altă scrie, totă atâtă de poso­molită, este schimbarea ministerului din Constantinopole. Mehemet - Rușdi și Savfet-pașa , cari au refusată presidenția consi­liului de miniștrii, simtă pentru po­litica englesă. Căderea lui Ah­met Vefik, refusulă celoră doui d’a primi ministerulu, daui cred çmentü scomp­­teloră, șapteloră de câtă-va timpii, că Rușii voră ocupa Constantinopole cu învoirea Sultanului. Că asemenea o­­cupare provoca fatalemente resbeluli. Cestiunea devine énsé și mai ame­­nințătore pentru noi, prin intrarea în țară a unui mare numeru din oștirea rusescă. Ni­ s’a spus­, în adeverü, că guvernul­ nostru a fost­ înșciințată oficială că intrarea în țară a divi­­siunii a 11-a, care s'a așezată de la Giurgiu pân’ la Sabară, este nu­mai că trecere pentru a se înturna în Rusia. D’atunci înse acestă oș­tire nu numai că nu ’și urmeză calea spre Rusia, dară încă primimă scrii că Basarabia este mai ocupată și că și alte oștiri mai intră în țară prin acele părți. Tóte aceste mișcări de oștiri, fi­nite cu sciril­e care se răspândesc­, că Rusia s’ară teme d’ună resbelă cu Austro-Ungaria în unire cu En­glitera, suntă de natură a ne da mari îngrijiri și temeri seriose, mai cu semn că se mai z zice că Rusia ară voi s­ o facă uă presiune asupra României pentru a se închiria uă nouă convențiune sau­­la din con­tra, se ocupe fără voia iei uă mare parte a țării. Se sperăm­ că tóte aceste solii sunt­ neadevărate sau cele mai pu­țină forte exagerate, se sperăm­­ că marele imperiu nu va voi să încerce sila asupra unei țări care­­ și­ a păs­trată cu sânțenie îngagiamintele sale și care a dată chiară sângele iei pentru împlinirea primei progra­me a Rusiei, care fusese adoptată de tóte puterile. Ca uă putere mare se voiescă a sili prin­ forța materiale pe uă putere mi­că, este uă scădere pentru puterea cea mare, pe care cu greu vomă crede că va primi-o puternica Rusiă. Uă putere mare ca Rusia scie a­­semenea că, cu câtă uă putere este mai mică, cu atâtă este și trebuiă să fie mai susceptibilă. Rusia pate se cedeze la cerințele altor­ puteri, fără a se rofori, ba încă, din contra, ea se rădică. Uă putere mică, îngenuchiândă în facia amenințărilor­, se degradă, se sinucide, și nu este nici dreptă nici demnă de Rusia d’a voi ca România să se degrade, să se omore ea în­­sași. Se sperămă demű, încă vă dată, că tóte aceste soiri sunt­ neadevă­­rate, că Rusia nu va voi umilirea, uciderea b­alei sale aliate. Déea ensé, din nenorocire, speranțele nóstre voră fi deșarte, n’avemă de câtă să ne facemă datoria. Noi n’avemu dorință de cuceriri. Acestă adevérit l’amă dovedită. Avemă ensé, și trebuie s’avemă, în celă mai mare grabă, consciința drepturilor­ și simțimentulă demni­tății nóstre. Acesta asemenea a do­vedit-o, prin fapte , națiunea ro­mână. Se facemă dură apelă la drepta­tea Imperatorului Alesandru și la simțimintele de demnitate ale ma­relui imperiu, și, de ea nu vomă fi ascultați, se protestămă la tóte pu­terile și să ne susținemă înșine, pe câtă ne voră ierta puterile, drep­turile și demnitatea nóstrá. Putemă fi loviți de cei tari, dére — onarea fiindă salvată — România va fi sti­mată de tóta Europa și chiară de a­­cei cari ară comite marea, fórte marea greșală d’a o lovi. Dé ea ensé avemă m­ă récó, fiă elă câtă de durerosă, pentru a ne apăra pe câtă putință este în contra loviri­lor­­ din afară, este cu multă mai tristă și­ mai durerosa datoria d’a ne vede siliți să ne apărâmă tot­­d’nă­ dată ’n contra loviriloră din întru. Nu vorbimă de fosele de josă ale oposițiunii: p’acelea ară fi uă sos orire chiară d’a le cita. Vorbimă cnsé, și cu mare durere, de organele cele mari ale oposițiunii, și mai cu semn de Pressa. Eco ce face ea chiară în­­ ziua de astătji . Dechiară mereă că Ziarele par­titei liberale atacă și provoca pe Rusia. De ea va fi vr’ună (Jiarii care, în durerea mea, a mersă pen’a o provoca, greșită este după noi. Ce suntă énse cei cari relevezi astăzi aceste greșeli? Nu suntă ei de faptă delatori ai națiunii loră și nu dau prin acesta protestă Rusiei d’a lovi în propria loră mamă ? Pressa atacă aici din nou călăto­ria d-lui ministru președinte. —Te-ai dusă, i-a <fisă oposițiunea, te-ai dusă în Austro-Ungaria pen­tru ca să faci alianță ’n contra Ru­siei. Oposițiunea scie că ceia­ ce spune nu este unu adeverit. Oposițiunea scie că primul­-mi­­nistru s’a dusă tocmai cândă era în dreptă a spera că va găsi în Vien­a pe cornițele Ignatieff. Oposițiunea scie că elă a mersă și la guvernul­ din Berlin, care este ună sinceră amică ală Rusiei. Pentru ce dora oposițiunea face acusări pe care le scie că nu suntă ade­vărate ? Ceva și mai gravă : oposiți­unea scie forte bine că, în faț­a u­­nor­ asemenea acusări, venite de la bărbați politici ca d-nil Boerescu, Manolache Costache, etc. etc. deea guvernală rusescă ară voi să se co­­bore pân’a ne căuta certa, ea îi dă însă și m­ă ad­ă din cele mai pate­rice. — Conspirați cu Austro-Ungaria, ne va­­de Rusia; deci că suntă da­­tare să me apără; deci sée faceți ună contractă de alianță cu mine, se­ ocupă țara, ca inamică mie. Acesta o voiescă cei de la Pressa, cei din centru și din drepta ? Pressa de astăzi mai­­ fice, după Independința belgică, ca d. Tisza, vor­­bindă în parlamentul­ ungară, „a asigurată că alianțele nu’i voră lipsi, că Ungaria póte compta pe tote sta­tele limitrofe ș’ast­fel ă a făcută a­­lusiune directamente la România.“ Pressa scie că d. Brătianu nici c’a stată la Pesta. Pressa scie că nu póte fi elă res­­punzjétorá de ceia­ ce­­ fi cu miniștrii și fiarele celor­l­alte puteri. Pressa scie că ne-am susținută în parlamentă și Engliteza și Italia, precum se va vede și mai la vale, și că d. prim-ministru n’a fost­ nici la Roma nici la London. Pressa scie că Ungaria are un­ mare interesă de gurele Dunării, precum se va vede mai la vale c’o spune din nou Deutsche­ Zeitung. Și, cu tote acestea, chiară astăzi ea zice : „Cum d. prim-ministru cu teza a „’și asuma uă asemenea responsa­bilitate, traptandă și sfirșindă ali­­­anțe’n contra simțului publică, în con­­­tra voinței generale, în contra nece­­­sitățiloră cjilei, în contra intereselor­ „țării, agravândă cu modulă acesta „posițiunea actuală a României, des­tulă de tristă până astăzi, compro­­­m­ițândă viitorulă nesigură, și as­­„vîrlindu-se numai în voința asar­­„durui.“ Așia dâră afirmare în faț­a Ru­siei ș’a lumii că 'guvernulă română s’a aliată 'cu Austro-Ungaria. Așia dâră apelă la armata rusă d’a ocu­pa România, ca să se pótá apăra de conspirațiunea română și austro-un­­gară. Cum se chiamă acestă faptă, se judece publiculă și Europa tota, mai cu semn cândă Pressa mai adaugă ca conclusiune: „Și, spre încununarea operî, gaze­tele radicale credă că este patrio­tică, cuviinciosă, politică, de bună „gustă chiară, a nu imple­­ zilnică „colónele loră de câtă cu espresiuni „vehemente, în contra acelora care o­­„cupă ar fi țara cu 200.000 de ba­­­ionete.“ Cei de la Pressa aă acusată și acasă pe guvernă, și’n <s*are jenată, că culpă mare­a comisă lu­­n­ândă parte la resbelă, că greșială mare a făcută că n’a mai cerută țnă zapisă Rusiei, cândă ea a ce­rută la Plevna armata română ; că ast­felă a deconsiderată națiu­nea, a compromis-o ș’a dată dreptă Rusiei să ne reia Basarabia. Presa străină, în întregulă iei, publică pe totu­l Jiua articule care susțină tote actele guvernului no­stru, și arată câtă de greșită este guvernul­ rusă în purtarea s­a că­tre noi. Corespondintele din Roma ale Zia­rului franceză Le Temps spune că­­ ziarul) italiana Diforma a publicată mai multe articole entusiaste în fa­­vorea României. Les Débats de la 15 Aprile com­bate din nou ziaru­lö Le Nord, în privința drepturilor­ nóstre. Nu putem­ reproduce acestă prim-Paris­ală Ziarului Débats, căci iarăși pa­trioții conservatori vor­ zice celor­ 200.000 de Ruși. — Intrați în ca­pitală și resturnați acestă guvernă de radicali, care va combate și va provoca. — Totuși cnsé, complândă pe bunură simță ală Rușiloră, vomă reproduce câte­va linii. P­ublicămă urmatórele estrase după Ziarele străine, ca sé vézà Românii că străinii mergă pené la indignare, apărândă drepturile nóstre, pe cândă Românii conservatori mergă până la delațiune pentru a le lori și compromite. Acesta tristă purtare a reacțiunii findă constatată din noă, vomă zice din noă Româniloră : Se facemă cunoscută tutoră pu­­teriloră că acum, că toto­de­una, Românii aă fostă și suntă amici ai tutoră națiuniloră, c’aă fostă și suntă leali către toți, dară c’aă susținută și voră susține, în contra ori­cui, drep­ți­urile și demnitatea loră. Ziarulă de Nord, vorbindă des­pre cestiunea Zilei a Zile • „Décá este bine ca cei tari să nu abuseze de puterea loră, trebuie ca și cei slabi să nu abuseze de slăbi­ciunea loră.“ Débats răspunde: „României s’adreseză, se’nțelege lesne, acésta strania masimă. Cu totă încăpețî­­nacea loră, d’a voi se despaie România. Rușii se găsescu într’un ore­care încurcătură d’a-și justifica purtarea. Incidintele Basarabiei, a­­tâtă de mediocru în aparință, a contribuită mai multă de­câtă tóte cele­l­alte d’a face să strălucască, înaintea tutoră ochiloră, spi­­ritulă politicei moscovite. Acei carii cre­­deau mai multă în filantropia, în chrești­­nismul­, în desinteresarea Rusiei aă rămasă îmărmurițî de ingratitudinea cu care acastă i­­mensă națiune se înverșuna în contra mi­cului principală care venise în ajutorul ă­seă în timpul­ desastrelor”. „Opiniunea publică din Europa întrega se rădică în contra Rusiei. „Incidintele Ba­sarabiei, dice cu dreptă curentă Koelni­­sche Zeitung, echivaleză pentru Rusia cu perderea unei mari bătălii.“ Rusofilii cei mai­otărîți au împărtășită acestă simți­­mentă universală.“ Aci aminteste cuvintele zise de d. Gladstone în Cameră, amintesce asemenea cuvintele d-lui Campbell, și Zice : „In fața acestei unanime reprobări, o­­pritu-s’a Rusia ? Nici de­cum. Principele Gorciakoff urmeză, c’uă încăpeținare aprópe puerile, scopulă ce și-a propusă. Guvernul­ din St. Petersburg nu se­­ dă înapoi nici chiară în fâșia mesuriloră celoră mai o­­diose.“ I­es Débats dă aci scirile ce pri­­mesce din Viena și din Englitera despre oștirile ruse, care intră în țară la noi, și apoi zice :" „Ast­fel, Rusia caută a-și plăti datoria către România prin dezarmare, prin ocu­pare și prin revoluțiune. Pentru a confisca uă fășiă de teritoriu atâtă de mică, cum e Basarabia, ea va umili, de va fi trebuință, armata ce se luptă lângă a­ici la Plevna, și va răsturna pe principele care a scă­­pat-o de învingere. Cardinalul­ Antonelli dicea într’un 4le despre un scimn ce imo­bilă ală bisericei, pe care și-lă însușise gu­vernulă italiană: „a lua­tă provinciă,toată mai merge; dară a-țî lua în același timpă și umbrela, acesta te indigneză.“ Rusia nu se va mulțămi ore cu resultatele nespe­rate ce­a dobândită în acestă resbelă ală Oriintelui? Trebui­ va ore ca ea sĕ ié ș’uă umbrelă, cu risicul d’a provoca în tota Europa una din acele mișcări de repulsiune, de care vorbia cardinalulă Antonelli?“ li­ se oferiese de Sultană. Sadyk-pașa, minis­­trulă contribuțiuniloră și fostulă ambasa­­dore la Paris, o fostă cin­ematu să înlocu­­escă pe Ah­med-Vefik. Șeik-ul-islamulă a­­semenea și-a dată demisiunea; el­ a fost­ înlocuită prin Mollali-bey. In urma acestei schimbări ministeriale, Said-pașa, directorele listei civile, o mulă de încredere ală Sultanului și adversarul­ lui Velik-pașa, va intra în cabinetul. I SERVITIULU TELEGRAFICU ALU AGENȚIEI HAWAS.­ I Londra, 18 Aprile. — Times anuncță că guvernul­ engleză închirieză vase în Indii pentru a transporta trupe în Malta.­­ Cele mai multe­­ di­are consideră trimite­­­­rea la Malta, de trupe compuse numai de Indieni, ca un simplă măsură de precau­­țiune și nu redă în ea nici oă amenin­țare. Times afirmă că acestă măsură n’are un însemnătate mai mare de­­câtă trimiterea f­lotei în marea de Marmara, Daily­ News este singurulă diară care con­sideră trimiterea trupelor­ indiene ca ună 5 noă pasă în calea desvoltării politicei res­­­­belului. I­n Londra, 19 Aprile.—L’Echo­dice că in­­­­vitârile pentru congresă voră fi pornite as­­­­tădî­ énsă acestă sorie nu este confirmată ‘ pen’acum. Renta englesă s’a urcată numai­­ cu Vie­t­a Constantinopole, 18 Aprile.—Demisiunea­­ primului ministru a fostă primită astăzî de­­­­ Sultană, Mehemed Rud­di și Savfet-pașa , refusându postură de primă-ministru ce Agenția rusă de la I­ Aprile a­­nunc­ă urmatórele: „Cu România se va încheia o­ nouă convențiune, care se înlocu­­iescu articolulă­8 ală convențiunei precedinte, devenită fără valore după încheiarea păcii, întru­câtă privesce trecerea oștiriloră rusesc!.“ Gazeta Coloniei primesce din Berlin urmatorea telegramă: „Principele Bismark pǎstreza­tă adâncă tăcere în privința politicei externe. Se vede că e forte ocupată cu încercările de­­ mijlocire. In ade­­vere, publiculă are un mare încre­dere în reunirea mijlocirei Germa­niei, de­și politicii de profesiune­ nu redu încă fapte care se stă în stare de a aplana desbinările dintre Rusia și Englitera. Deutsche Zeitung, de la 16 Aprile, scrie urmatorele într’ună articolă in­titulată „Austria și Prusia“: „Dorimă cu ardere ca guvernul­ din Viena se observe uă atitudine independinte în fac­ă cu cei din Berlin, celă puțină în cestiunea Ro­mâniei. Principele Bismark póte să nu puie mare pieță pe gurile Du­nării, énse cornițele Andrassy n’are dreptul ă d’a face totă astă­felu. In­teresele nóstre sunt­ îngagiate a­­colo în gradul­ celă mai mare. Decă gurile Dunării vor­ rămâne în po­sesiunea României, pentru noi e fórte bine, pe cândă, decă voră trece în stăpânirea Rusiei, ară fi pentru noi ună pericolă ș’ună obstacolă perma­­nente. „Noi trebuie s’apărămă integrita­tea României cu tóte mijlocele pe care le cunosce diplomația. Acesta e puntulu celă mai de căpeteniă pentru noi. Afacerile Bulgariei, Ru­­meliei, Epirului, Tesaliei, Dardane­­lelor­ și Armeniei suntă pentru noi cestiuni d’a doua séu d’a treia ma­­mă, înse la Sulii­a, afară de inte­resele nóstre materiale, e îngagiată întrega nóstra postită de mare pu­tere. Se mergă are legăturile nós­tre cu Berlinul, atâtă de departe în­câtă se renund­ăm­ la acestă pantă, mai cu semn atunci, cândă Engli­­tera, Francia și Italia împărtășescu vederile Austriei în privința Româ­niei și combată d’uă­potrivă resta­bilirea protectoratului rusă la Du­nărea de jos­?“ ---------———— ---------— En­glitera. — Uciderea comitelui de Leitrim a provocată Vinerea tre­cută în Camera Lorzilor, uă discu­­țiune interesantă și în Camera Co­­muneloră uă scenă violente. Lorzii Cranmore și Browne a propusă Ca­merei să declare că este uă datoriă pentru guvernă d’a recurge la nișee măsuri grabnice, ca se opresc­ în Ir­landa crimele agrarie (adică comise de țărani în contra proprietarilor­). In cursul­ discuți­unei, diferiți ora­tori au insistată asupra tristei ac­țiuni a societăților­ secrete în Irlanda, care prescriu uciderea proprietari­lor, și câte­ uă­ dată a arendașilor­, și care împedică cursul­ justiției in­­timidândă pe martori și pe jurați. Lordul­ cancelară Cairus a anun­­cțată că, îndată ce guvernul­ va fi convinsă de necesitatea de a cere Par­lamentului puteri mai mari cu scapă de a ocroti personele, este dispusă a se adresa Camerelor­. La Camera Comunelor­, ună deputată irlan­­deză, d. O’Donnell, a întreprinsă o­ apologie indirectă a omorului lordului Leitrim, fácând ipoteza unei [asemenea

Next