Romanulu, aprilie 1878 (Anul 22)
1878-04-08
ANULU DONEPECI ȘI DOAI Radacțimea șî Administrațiimea, strada Domnei, 14 VOlÉiCE ȘI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de SO litere petit, paginea IV,— 40 bani Dato » » » paginea III, 2 lai — A se adresa: IN RUMANIA, la administrațiunea (Jiarul-uî LA PARIS, la Havas, Laffite et C!-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, la Eagbne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C, LA VIENA, la d-nii Haasenstein ți Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLAKULU SAMBATA, S APRILE. 1S7S. LUMINÉZA-TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: unu anii 48 lei; §ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lunii 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimistru 15 lei se adresa: IN K0MANIA, la administrațiunea ijGralui LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de 1’aneienecomédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA YIENA,la deB. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă [UNK] 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci, ,1 Priarü Orizontele politicii se întunecă forte. Circulara principelui Gorciakoff, cu data de 27 Martie, stăruie în a mănține ideia sea că supune congresului întregii tractaturi, dérit își reservă și Rusia dreptul d’a nu primi cutare sau cutare propunere a congresului. Altă scrie, totă atâtă de posomolită, este schimbarea ministerului din Constantinopole. Mehemet - Rușdi și Savfet-pașa , cari au refusată presidenția consiliului de miniștrii, simtă pentru politica englesă. Căderea lui Ahmet Vefik, refusulă celoră doui d’a primi ministerulu, daui cred çmentü scompteloră, șapteloră de câtă-va timpii, că Rușii voră ocupa Constantinopole cu învoirea Sultanului. Că asemenea ocupare provoca fatalemente resbeluli. Cestiunea devine énsé și mai amenințătore pentru noi, prin intrarea în țară a unui mare numeru din oștirea rusescă. Ni s’a spus, în adeverü, că guvernul nostru a fost înșciințată oficială că intrarea în țară a divisiunii a 11-a, care s'a așezată de la Giurgiu pân’ la Sabară, este numai că trecere pentru a se înturna în Rusia. D’atunci înse acestă oștire nu numai că nu ’și urmeză calea spre Rusia, dară încă primimă scrii că Basarabia este mai ocupată și că și alte oștiri mai intră în țară prin acele părți. Tóte aceste mișcări de oștiri, finite cu scirile care se răspândesc, că Rusia s’ară teme d’ună resbelă cu Austro-Ungaria în unire cu Englitera, suntă de natură a ne da mari îngrijiri și temeri seriose, mai cu semn că se mai z zice că Rusia ară voi s o facă uă presiune asupra României pentru a se închiria uă nouă convențiune saula din contra, se ocupe fără voia iei uă mare parte a țării. Se sperăm că tóte aceste solii sunt neadevărate sau cele mai puțină forte exagerate, se sperăm că marele imperiu nu va voi să încerce sila asupra unei țări care și a păstrată cu sânțenie îngagiamintele sale și care a dată chiară sângele iei pentru împlinirea primei programe a Rusiei, care fusese adoptată de tóte puterile. Ca uă putere mare se voiescă a sili prin forța materiale pe uă putere mică, este uă scădere pentru puterea cea mare, pe care cu greu vomă crede că va primi-o puternica Rusiă. Uă putere mare ca Rusia scie asemenea că, cu câtă uă putere este mai mică, cu atâtă este și trebuiă să fie mai susceptibilă. Rusia pate se cedeze la cerințele altor puteri, fără a se rofori, ba încă, din contra, ea se rădică. Uă putere mică, îngenuchiândă în facia amenințărilor, se degradă, se sinucide, și nu este nici dreptă nici demnă de Rusia d’a voi ca România să se degrade, să se omore ea însași. Se sperămă demű, încă vă dată, că tóte aceste soiri sunt neadevărate, că Rusia nu va voi umilirea, uciderea balei sale aliate. Déea ensé, din nenorocire, speranțele nóstre voră fi deșarte, n’avemă de câtă să ne facemă datoria. Noi n’avemu dorință de cuceriri. Acestă adevérit l’amă dovedită. Avemă ensé, și trebuie s’avemă, în celă mai mare grabă, consciința drepturilor și simțimentulă demnității nóstre. Acesta asemenea a dovedit-o, prin fapte , națiunea română. Se facemă dură apelă la dreptatea Imperatorului Alesandru și la simțimintele de demnitate ale marelui imperiu, și, de ea nu vomă fi ascultați, se protestămă la tóte puterile și să ne susținemă înșine, pe câtă ne voră ierta puterile, drepturile și demnitatea nóstrá. Putemă fi loviți de cei tari, dére — onarea fiindă salvată — România va fi stimată de tóta Europa și chiară de acei cari ară comite marea, fórte marea greșală d’a o lovi. Dé ea ensé avemă mă récó, fiă elă câtă de durerosă, pentru a ne apăra pe câtă putință este în contra lovirilor din afară, este cu multă mai tristă și mai durerosa datoria d’a ne vede siliți să ne apărâmă totd’nă dată ’n contra loviriloră din întru. Nu vorbimă de fosele de josă ale oposițiunii: p’acelea ară fi uă sos orire chiară d’a le cita. Vorbimă cnsé, și cu mare durere, de organele cele mari ale oposițiunii, și mai cu semn de Pressa. Eco ce face ea chiară în ziua de astătji . Dechiară mereă că Ziarele partitei liberale atacă și provoca pe Rusia. De ea va fi vr’ună (Jiarii care, în durerea mea, a mersă pen’a o provoca, greșită este după noi. Ce suntă énse cei cari relevezi astăzi aceste greșeli? Nu suntă ei de faptă delatori ai națiunii loră și nu dau prin acesta protestă Rusiei d’a lovi în propria loră mamă ? Pressa atacă aici din nou călătoria d-lui ministru președinte. —Te-ai dusă, i-a <fisă oposițiunea, te-ai dusă în Austro-Ungaria pentru ca să faci alianță ’n contra Rusiei. Oposițiunea scie că ceia ce spune nu este unu adeverit. Oposițiunea scie că primul-ministru s’a dusă tocmai cândă era în dreptă a spera că va găsi în Viena pe cornițele Ignatieff. Oposițiunea scie că elă a mersă și la guvernul din Berlin, care este ună sinceră amică ală Rusiei. Pentru ce dora oposițiunea face acusări pe care le scie că nu suntă adevărate ? Ceva și mai gravă : oposițiunea scie forte bine că, în fața unor asemenea acusări, venite de la bărbați politici ca d-nil Boerescu, Manolache Costache, etc. etc. deea guvernală rusescă ară voi să se cobore pân’a ne căuta certa, ea îi dă însă și mă adă din cele mai paterice. — Conspirați cu Austro-Ungaria, ne vade Rusia; deci că suntă datare să me apără; deci sée faceți ună contractă de alianță cu mine, se ocupă țara, ca inamică mie. Acesta o voiescă cei de la Pressa, cei din centru și din drepta ? Pressa de astăzi mai fice, după Independința belgică, ca d. Tisza, vorbindă în parlamentul ungară, „a asigurată că alianțele nu’i voră lipsi, că Ungaria póte compta pe tote statele limitrofe ș’astfel ă a făcută alusiune directamente la România.“ Pressa scie că d. Brătianu nici c’a stată la Pesta. Pressa scie că nu póte fi elă respunzjétorá de ceia ce fi cu miniștrii și fiarele celorlalte puteri. Pressa scie că ne-am susținută în parlamentă și Engliteza și Italia, precum se va vede și mai la vale, și că d. prim-ministru n’a fost nici la Roma nici la London. Pressa scie că Ungaria are un mare interesă de gurele Dunării, precum se va vede mai la vale c’o spune din nou Deutsche Zeitung. Și, cu tote acestea, chiară astăzi ea zice : „Cum d. prim-ministru cu teza a „’și asuma uă asemenea responsabilitate, traptandă și sfirșindă alianțe’n contra simțului publică, în contra voinței generale, în contra necesitățiloră cjilei, în contra intereselor „țării, agravândă cu modulă acesta „posițiunea actuală a României, destulă de tristă până astăzi, compromițândă viitorulă nesigură, și as„vîrlindu-se numai în voința asar„durui.“ Așia dâră afirmare în fața Rusiei ș’a lumii că 'guvernulă română s’a aliată 'cu Austro-Ungaria. Așia dâră apelă la armata rusă d’a ocupa România, ca să se pótá apăra de conspirațiunea română și austro-ungară. Cum se chiamă acestă faptă, se judece publiculă și Europa tota, mai cu semn cândă Pressa mai adaugă ca conclusiune: „Și, spre încununarea operî, gazetele radicale credă că este patriotică, cuviinciosă, politică, de bună „gustă chiară, a nu imple zilnică „colónele loră de câtă cu espresiuni „vehemente, în contra acelora care o„cupă ar fi țara cu 200.000 de baionete.“ Cei de la Pressa aă acusată și acasă pe guvernă, și’n <s*are jenată, că culpă marea comisă lunândă parte la resbelă, că greșială mare a făcută că n’a mai cerută țnă zapisă Rusiei, cândă ea a cerută la Plevna armata română ; că astfelă a deconsiderată națiunea, a compromis-o ș’a dată dreptă Rusiei să ne reia Basarabia. Presa străină, în întregulă iei, publică pe totul Jiua articule care susțină tote actele guvernului nostru, și arată câtă de greșită este guvernul rusă în purtarea sa către noi. Corespondintele din Roma ale Ziarului franceză Le Temps spune că ziarul) italiana Diforma a publicată mai multe articole entusiaste în favorea României. Les Débats de la 15 Aprile combate din nou ziarulö Le Nord, în privința drepturilor nóstre. Nu putem reproduce acestă prim-Parisală Ziarului Débats, căci iarăși patrioții conservatori vor zice celor 200.000 de Ruși. — Intrați în capitală și resturnați acestă guvernă de radicali, care va combate și va provoca. — Totuși cnsé, complândă pe bunură simță ală Rușiloră, vomă reproduce câteva linii. Publicămă urmatórele estrase după Ziarele străine, ca sé vézà Românii că străinii mergă pené la indignare, apărândă drepturile nóstre, pe cândă Românii conservatori mergă până la delațiune pentru a le lori și compromite. Acesta tristă purtare a reacțiunii findă constatată din noă, vomă zice din noă Româniloră : Se facemă cunoscută tutoră puteriloră că acum, că totodeuna, Românii aă fostă și suntă amici ai tutoră națiuniloră, c’aă fostă și suntă leali către toți, dară c’aă susținută și voră susține, în contra oricui, drepțiurile și demnitatea loră. Ziarulă de Nord, vorbindă despre cestiunea Zilei a Zile • „Décá este bine ca cei tari să nu abuseze de puterea loră, trebuie ca și cei slabi să nu abuseze de slăbiciunea loră.“ Débats răspunde: „României s’adreseză, se’nțelege lesne, acésta strania masimă. Cu totă încăpețînacea loră, d’a voi se despaie România. Rușii se găsescu într’un orecare încurcătură d’a-și justifica purtarea. Incidintele Basarabiei, atâtă de mediocru în aparință, a contribuită mai multă decâtă tóte celelalte d’a face să strălucască, înaintea tutoră ochiloră, spiritulă politicei moscovite. Acei carii credeau mai multă în filantropia, în chreștinismul, în desinteresarea Rusiei aă rămasă îmărmurițî de ingratitudinea cu care acastă imensă națiune se înverșuna în contra micului principală care venise în ajutorul ăseă în timpul desastrelor”. „Opiniunea publică din Europa întrega se rădică în contra Rusiei. „Incidintele Basarabiei, dice cu dreptă curentă Koelnische Zeitung, echivaleză pentru Rusia cu perderea unei mari bătălii.“ Rusofilii cei maiotărîți au împărtășită acestă simțimentă universală.“ Aci aminteste cuvintele zise de d. Gladstone în Cameră, amintesce asemenea cuvintele d-lui Campbell, și Zice : „In fața acestei unanime reprobări, opritu-s’a Rusia ? Nici decum. Principele Gorciakoff urmeză, c’uă încăpeținare aprópe puerile, scopulă ce și-a propusă. Guvernul din St. Petersburg nu se dă înapoi nici chiară în fâșia mesuriloră celoră mai odiose.“ Ies Débats dă aci scirile ce primesce din Viena și din Englitera despre oștirile ruse, care intră în țară la noi, și apoi zice :" „Astfel, Rusia caută a-și plăti datoria către România prin dezarmare, prin ocupare și prin revoluțiune. Pentru a confisca uă fășiă de teritoriu atâtă de mică, cum e Basarabia, ea va umili, de va fi trebuință, armata ce se luptă lângă aici la Plevna, și va răsturna pe principele care a scăpat-o de învingere. Cardinalul Antonelli dicea într’un 4le despre un scimn ce imobilă ală bisericei, pe care și-lă însușise guvernulă italiană: „a luată provinciă,toată mai merge; dară a-țî lua în același timpă și umbrela, acesta te indigneză.“ Rusia nu se va mulțămi ore cu resultatele nesperate cea dobândită în acestă resbelă ală Oriintelui? Trebui va ore ca ea sĕ ié ș’uă umbrelă, cu risicul d’a provoca în tota Europa una din acele mișcări de repulsiune, de care vorbia cardinalulă Antonelli?“ li se oferiese de Sultană. Sadyk-pașa, ministrulă contribuțiuniloră și fostulă ambasadore la Paris, o fostă cinematu să înlocuescă pe Ahmed-Vefik. Șeik-ul-islamulă asemenea și-a dată demisiunea; el a fost înlocuită prin Mollali-bey. In urma acestei schimbări ministeriale, Said-pașa, directorele listei civile, o mulă de încredere ală Sultanului și adversarul lui Velik-pașa, va intra în cabinetul. I SERVITIULU TELEGRAFICU ALU AGENȚIEI HAWAS. I Londra, 18 Aprile. — Times anuncță că guvernul engleză închirieză vase în Indii pentru a transporta trupe în Malta. Cele mai multe diare consideră trimiterea la Malta, de trupe compuse numai de Indieni, ca un simplă măsură de precauțiune și nu redă în ea nici oă amenințare. Times afirmă că acestă măsură n’are un însemnătate mai mare decâtă trimiterea flotei în marea de Marmara, Daily News este singurulă diară care consideră trimiterea trupelor indiene ca ună 5 noă pasă în calea desvoltării politicei resbelului. In Londra, 19 Aprile.—L’Echodice că invitârile pentru congresă voră fi pornite astădî énsă acestă sorie nu este confirmată ‘ pen’acum. Renta englesă s’a urcată numai cu Vieta Constantinopole, 18 Aprile.—Demisiunea primului ministru a fostă primită astăzî de Sultană, Mehemed Ruddi și Savfet-pașa , refusându postură de primă-ministru ce Agenția rusă de la I Aprile anuncă urmatórele: „Cu România se va încheia o nouă convențiune, care se înlocuiescu articolulă8 ală convențiunei precedinte, devenită fără valore după încheiarea păcii, întrucâtă privesce trecerea oștiriloră rusesc!.“ Gazeta Coloniei primesce din Berlin urmatorea telegramă: „Principele Bismark pǎstrezată adâncă tăcere în privința politicei externe. Se vede că e forte ocupată cu încercările de mijlocire. In adevere, publiculă are un mare încredere în reunirea mijlocirei Germaniei, deși politicii de profesiune nu redu încă fapte care se stă în stare de a aplana desbinările dintre Rusia și Englitera. Deutsche Zeitung, de la 16 Aprile, scrie urmatorele într’ună articolă intitulată „Austria și Prusia“: „Dorimă cu ardere ca guvernul din Viena se observe uă atitudine independinte în facă cu cei din Berlin, celă puțină în cestiunea României. Principele Bismark póte să nu puie mare pieță pe gurile Dunării, énse cornițele Andrassy n’are dreptul ă d’a face totă astăfelu. Interesele nóstre sunt îngagiate acolo în gradul celă mai mare. Decă gurile Dunării vor rămâne în posesiunea României, pentru noi e fórte bine, pe cândă, decă voră trece în stăpânirea Rusiei, ară fi pentru noi ună pericolă ș’ună obstacolă permanente. „Noi trebuie s’apărămă integritatea României cu tóte mijlocele pe care le cunosce diplomația. Acesta e puntulu celă mai de căpeteniă pentru noi. Afacerile Bulgariei, Rumeliei, Epirului, Tesaliei, Dardanelelor și Armeniei suntă pentru noi cestiuni d’a doua séu d’a treia mamă, înse la Suliia, afară de interesele nóstre materiale, e îngagiată întrega nóstra postită de mare putere. Se mergă are legăturile nóstre cu Berlinul, atâtă de departe încâtă se renundăm la acestă pantă, mai cu semn atunci, cândă Englitera, Francia și Italia împărtășescu vederile Austriei în privința României și combată d’uăpotrivă restabilirea protectoratului rusă la Dunărea de jos?“ ---------———— ---------— Englitera. — Uciderea comitelui de Leitrim a provocată Vinerea trecută în Camera Lorzilor, uă discuțiune interesantă și în Camera Comuneloră uă scenă violente. Lorzii Cranmore și Browne a propusă Camerei să declare că este uă datoriă pentru guvernă d’a recurge la nișee măsuri grabnice, ca se opresc în Irlanda crimele agrarie (adică comise de țărani în contra proprietarilor). In cursul discuțiunei, diferiți oratori au insistată asupra tristei acțiuni a societăților secrete în Irlanda, care prescriu uciderea proprietarilor, și câte uă dată a arendașilor, și care împedică cursul justiției intimidândă pe martori și pe jurați. Lordul cancelară Cairus a anuncțată că, îndată ce guvernul va fi convinsă de necesitatea de a cere Parlamentului puteri mai mari cu scapă de a ocroti personele, este dispusă a se adresa Camerelor. La Camera Comunelor, ună deputată irlandeză, d. O’Donnell, a întreprinsă o apologie indirectă a omorului lordului Leitrim, fácând ipoteza unei [asemenea