Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)
1878-06-11
ANULU DOVE fIECI ȘI DQUI TOIESCE ȘI TEI PUTEA. ANUNCIURI. tirma de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto > » » paginea III, 2 lei — A se adresa: IS ROMANIA, la administrațiunea farului LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugfene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London £. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein gi Vogler, Walfischgasse 10. Li HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru t<5t& Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiimua și Administrațiimea, strada Üómrmi, 14 DUMINECA, llIUNIU, 1878. LUMINÉZA-TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: una am 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimistru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ztatulu LA PARIS, la d-usî Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas: Laffite et Cune, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULE Bucuresci, la 2 Cireșaru. Mâne, 11 Iunie, suntu 30 de ani de cândă națiunea română s’a revelată lume și ieiensăși, și a începută noua eră, care o rădica mai multă în posițiunea iui politică și o înainta mai multă pe calea progresului decâtă alte națiuni în timpă de secole. Fii binecuvântată, mare și națională. Tu ne-ai arătată ce este națiunea română; tu ne-ai făcută s’o vedemă viteză, puternică, generosă, hotărîtă, într’ună curentă mare, mare ca și gintea căreia aparține, mare ca și stăpânii lumei, din care se cobora. Fii binecuvântată, căci tu, arătându-ne ce este națiunea română, ne-ai dată uă credință nemărginită în viitorul ăiei. Și credința, acesta sântă taină a tutoră fapteloră celoră mari, ne-a dată puterea se înfruntămă și suferințele, și iubirile evenimentelor, și lungele așteptări, și voința celoră mai puternice imperie ale lumei. Dreptulă națiune române fti din acea Ji steu a nóstra conducétóre. Spre densa căutămă cu credință, mergăndă totă nainte, neclintiți la sguduirile evenimentelor și la întorcerea sórtei. Drepta și sigură este calea nóstru, căci steua ce ne conduce totă mai strălucită lucesce, credința ne face să pașimă lesne peste tóte piedecele și nu ne lasă să ne abatemă ună singură momentă. Fii binecuvăntată, cei de 11 Iunie, tu ne făcuși să vedemă că națiunea română nu numără sacrificiile, nu numără predecele, nu numără oștirile dușmanilor săi, spre a-și apăra dreptul și a ieionore. Suntă treizeci de ani, oștiri numeróse turcesci înaintau spre Bucuresci, pentru a suprima revoluțiunea națională, care arsese regulamentulu organică impusă de Rusia, care trebuia neapărată să aducă unirea Moldovei cu Muntenia și să constituie în scurtă timpă uă Românie puternică și absolută independinte. Atunci poporulă română se aduna în grabă din tote părțile în jurul capitalei țărei. La marginile Bucurescilor, cinci fzeci de mii de țărani, adică de acei adevărați Români în jurul cărora se mistuise putreziciunea fanariotică făr’a’i atinge, alergară întru apărarea țărei loră. Marea animă de adevărați patrioți români^bâtea în state pepturile lor, și acesta aventă generosă nu era neutralizată la dânșii de ună îndelungă și funestă contactă cu politica de umilire multă timpă domnitare în orașe. Baionetele turcesci lucinu deja în apropiarea Bucurescilor. Unele din căpeteniele din orașă staă la mare îndouială. Ce să facă? să lupte séd să se supuie? Obiceiul unei îndelungi supuneri, înrîurirea unei opiniuni abia formulată de însăși gura Domnului că „acesta țară este menită să fiă în veci i smerită“, amintirea încă prospera a emisarilor sultanului, care, venindă cu ună simplu firmană, erau primiți cu genuchi plecați de așa numiții boiari și se întorceaă ducendă cu denșii capulă Domniloră țărei; tótu acésta odrosa sistemă de avilire sufla încă berea sea ciumată și arunca temerea și îndouiala în spirite. Dâră poporulă română, acelă poporă care, persecutată și înlăturată de la conducerea destinatelor țărei, rămăsese străină de coruperea de susă, se uită cu voinicie spre oștirile dușmane și de vă dată, într’uă singură voce, striga : „Lăsați-ne, și până de seră îi și îngropămă.“ Patriotismă, sacrificiu, vitejie, credință, totă ce este mare, totă ce este sântă, era resumată în acestă strigătă spontaneă ală poporului română. Națiunea română se revela în fire pe deplină. Deră strigătulăiei se perdu în nedumerirea, în nehotărîrea căpetenielor, poporală, lipsită de arme, lipsită de conducători, nu putu face nimică. Remaseră însă pompierii, rămână de ómeni, mai eroi de câtă clasicii eroi de la Termopile, care, înfruntândă tota puterea otomană, spălară în sângele loră onirea României și arătară lumii ce este națiunea română. Sfărâmați, nimiciți supt numărulâ înmiită mai mare fură atunci eroicii apărători ai patriei, oferă totuși ei că fostă adevărații Învingători. De atunci, România se rădica într'una; pe rândă aspirațiunile naționale se realisară și astăzi victoria adevăraților învingători de la Dealul Spirei este de tota lumea recunoscută; România e una și pe deplină independințe. Cum ne-ară putea deră slăbi astăzi credința dobândită în marele fapte ale anului 1848, cândă vedemă că nici una, din aspirațiunile mișcării naționale de atunci, n’a rămasă nerealisată în scurtură timpă de treizeci ani, cândă vedemă, în luptătorii de la Grivița, Rahova și Smîrdan, atâtă de demni și de falnici urmași ai eroiloră de la Dealul Spirii! Nainte deră Români, mari la sufletă în anulă 1878 ca și în anulă 1848; mari după cum v’a revelată strigătură poporului la 1848, mari după cum v’a revelată jertfa de la Dealul Spirii. Nu vă numărați dușmanii, astăzi ca și atunci, și iotă ca și atunci dreptul națiunii române va triumfa și viitorul vă va binecuventa. Istoria printelui Europei, și mai cu sâmă istoria Peninsulei balcanice, e pre puțină cunoscută chiară omenitoră de specialitate, eră cu atâtă și mai puțină o cunoscă diplomații , care — după cum zăcea vă dată cu francheță ducele de Broglie — nu dă timpă de a citi multe. Décá s’ară face deră României vre-uă nedreptate din partea Congresului, ceia ce noi nu credemă până acuma; decă diplomația europeană ne-ară împinge cumva la estremitatea de a ne face dreptate noi enișne, desperați de injustiția altora ; una din căușele principale ară putea să fie, nu reaua voință, ci lipsa de cunoșcință, lipsa de noțiuni exacte asupra stării lucrurilor, asupra rolului istorică ală Românilor”. Propunendă schimbată Basarabiei pe Dobrogea, Rusia a presintată Europei elementele acestei transacțiuni în cea mai falsă lumină, sperândă a surprinde buna credință a diplomației occidentale. Rusia a dată a înțelege că Basarabia este uă țară rusescă, arendăuă poporațiune rusescă, aparținândă prin urmare Rusiei chiară pe baza principiului naționalitățiloră. Dobrogea, pe de altă parte, după cum o descrie diplomația de la St. Petersburg, ară fi oă țară bulgărescă, pe care Rusia numai din generositate este gata a o ceda României, deși Românii n’au nici ună dreptă asupra Dobrogei. Ambele aceste punturi de vedere suntă totă ce póte fi mai neadevărată. Susținându-le, Rusia nu are nici măcară scuza de a crede ea însăși ceia ce spune. Ea scie forte bine că Basarabia n’a putută fi nici vădată uă țară rusescă, decâtă numai dura prin faptură brutală ală tratatului din 1812; ea scie totă așa de bine că Bulgaria nu are nici ună dreptă asupra Dobrogei. Ea scre acestea, și conteza pe nesciința Europei. In privința Basarabiei amă vorbită deja în mai multe din revistele nóstre trecute. Alții vezumű că însăși Rusia, chiară după 1812, prin gura nemuritorului său împărată Alesandru I, recunoscea fără șovăire românismulă Basarabiei întregi. Amă demonstrată de asemenea că la 1800 nu exista în tota Basarabia nici ună Rusă și se afla pe ici-colea abia vr’uă 1000 de fugari Bulgari. Modulă, în care poporațiunea bulgară s’a îmulțită în partea de jos a Basarabiei după 1812, a fost urmărită pusă la pasă de către statisticulă rusescă Skalkowski. Din cercetările acestui funcționară ale ministerului de interne al Rusiei, cercetări de valore oficiale, resultă urimatorele. La 1819, în porțiunea Basarabiei înapoiată României prin tratatul ! de la Paris, se număraă peste totă, după ună raportă ală guvernatorului Inzov, 1406 familii de Bulgari, dintre care cea mai mare parte erau veniți atunci de curendă și de aceia se și numină „Bulgari noul“. Socotindă câte cinci suflete lasă familia, eraă deră vr uă 7,000 de Bulgari, din care peste 4.000 „Bulgari noui“. Pentru a îmulți pe furișă acestă „poporațiune rusă“ a Basarabiei, pe care o recomandă astăzi cu gingășia atențiunii Congresului, Rusia nu i s’a sfiită a ademeni de pretutindeni și a așeza acolo chiară pe vagaroami. Așa într’ună ariază din 19 Februariă 1827 se zice că : „s’a permisă a se stabili în Basarabia, cu „drepturile și privilegiele de coloniști, 200 familii de volintirî, Aru năuți, Bulgari, Șerbi și alții, care „n’au nici oă profesiuneotărîtă“. Acestă actă se află publicată în colecțiunea cea mare a legilor rusescă, supt anulă 1827, No. 913. Eco cu ce felă de „poporațiune rusă“ a fostă înzestrată Basarabia! Se ne întdreamă acum la Dobrogia. Rusia ne-o propune în schimbă pentru Basarabia. Aci se nască două cestiuni capitale: ori că Dobrogia se cuvine de dreptă României, ori că ea se cuvine de dreptă Bulgariei. Decă Dobrogia se cuvine de dreptă Bulgariei, după cum pare a crede guvernul rusescă, atunci de ce ne-o dați nouă? Națiunea română nu este bântuită de patima altora de a răpi averea străină. Ceia ce nu este ală nostru, nu primimă. Dacă, din contra, Dobrogia se cuvine de dreptă României, atunci cum de ne-o dați în schimbă ? Este are vr’uă logică de a lua de la noi uă lucru ala nostru, dândune în schimbă ună altă lucru totă ala nostru? Faptulă istorică este că Bulgaria Intrega a căzută cu desăverșire supt jugulă turcescă la anulă 1398, pe cândă Mircea celă Mare stâpânia încă Dobrogia, d’impreună cu Silistra, la anii 1399 și 1406. Actulă, din care resultă acesta stăpânire la 1399, s’a publicată chiară de către Academia rusesca in colecțiunea documentelor slavo-române ale lui Venesin. Urmezadară că Turcii au cucerită Dobrogia de la Români, nu de la Bulgari. România nu cere, nu vrea, nu primesce nimică străină, deră să ne lăsați în pace pe ale nóstre, lasă principială majorității Bulgarilor”, propune urmatorea delimitare : „La Timok granița rémáne cum a fost ă. De la Gramada ea străbate în valea Risavei la Pirot, trece prin Suczava și ajunge la muntele Snegpolje. De aci merge paralelă cu muntele Kumanova, ajunge în valea Bregalnitza, rămânendă orașulă Kvatova totă în Bulgaria. Orașul Melnik, din valea Karusu, formeza pantulă extremă din de la apusă ală graniței dintre Bulgaria și Macedonia. De la muntele Cilar, situată la patru mile sud-est de Haskeus, granița se -ntorce către nord, trece prin Marița spre Tchirpa și merge paralelă cu drumul care duce la Eski-Sagra și Slivno. De la Slivno granița Bulgariei va trece peste cresta Balkanilor, în direcțiunea Kostel, și lăsândă lară parte Osman- Bazar, străbate în ținutul Lomului negru, care formezá granița până la Rusciuk. Districtele care se ’ntindă de a lungul granițelor de estă ale Bulgariei până la Marea Negra, fiind locuite în majoritate de mahometani, nu simtă cuprinse în noua Bulgaria. Suprafața teritoriului acestei Bulgarie va fi de 15001 mile geografice, avendă peste 2,000,000 locuitori, între care se găsescă 350,000 mahometani și 10 0,000 greci.“ Acelașă Ziară adauge că memorială englesă în cestiune ar fi făcută un mare sensațiune în cercurile rusesc și rusofile, pentru motivul că Bulgaria, astăferă mărginită, va fi despărțită cu desăverșire de Marea Negra. Eco cifrele : In Ismail Bulg. vechi 143 Bulg, noul 261; In Chilia „ ,, 14 „ „ 4; In Reni „ „ 5 » » 189-In sate „ „ 411 „ „ 371); Totală 573 833. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 21 Iunie. — Camera magnaților a adoptată legile privitore la Bancă și la punerea ’n vigore a compromisului. Legile privitóre la compromisă au fostă adoptate de Parlamentul austriacă. Sesiunea nu s’a ’nchisă încă formală. Berlin, 21 Iunie. — După dorința exprimată de puterile cele mai interesate, care urmeză între ele tratările privitóre la cestiunea Bulgariei, Congresul nu va ține ședință astăzi. Ședința se va amâna pentru mâne. Londra, 21 Iunie. — Se telegrafieză din Berlin diarului Times: „Ună mesager speciale s’a dusă la Petersburg pentru a supune împăratului cestiunea garnisonei ce trebuie a se pune pe linia Balkanilor.“ Noua Bulgariă. Deutsche Zeitung de la 20 Iuniă află urmátórele din Berlin: „Guvernul Engliteze” a supusă membrilor Congresului mai multe acte etnografice și statistice în privința delimitării Bulgariei. Intre actele menționate s’află ș’ună memoriă care arăta că tratatul de la St. Stefano, în ceia ce privesce delimitarea Bulgariei, n’a avută în vedere principiulă de naționalitate. „Astăfelă Engliteza, luândă de Unii tratatü séüită tocmela. Republica francesă declară că nu pote crede în autenticitatea învoielei ruso-engleze publicată de The Globe, căci, d’ară fi autentică, opera Congresului de la Berlin nu va mai fi ună tratată, ci uă curată tocmaiă. „ D’ară fi adevărată, adauge Republica, cabinetulă englesă ară fi convinsă că s’a depărtată de principială fundamentale ală politicei ce inaugurase într’ună modă atâtă de strălucită, și pe care o afirmase cu atâta noblețe la începutul negocierilor”; autoritatea și demnitatea Englitezei ar primi în acestă casă uă gravă atingere. „Singurulă faptă, că guvernul englesă póte fi bănuită c’a făcută că tocmela (a bargain) precum Zoe -PaW Mall Gazette, este cu totul regretabile și opiniunea publică în Engliteza n’ară aștepta multă ca să facă pe miniștri să simtă acesta într’ună modă cam aspru. „Ceia ce amă susținută necontenită este respectulă dreptului gințiloră, respectulă tratateloră și ală contrasteloră în josul ă cărora se află supt semnarea puterilor”. „Am declarată formale că, în ochii noștri, Congresul nu va ave nici ună sensă, nici uă valore, deci se va mărgini a sancționa preliminariile de la San-Stefano,