Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)

1878-06-11

ANULU DOVE­ fIECI ȘI DQUI TOIESCE ȘI TEI PUTEA. ANUNCIURI. tirm­a de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto > » » paginea III, 2 lei — A se adresa: IS ROMANIA, la administrațiunea farului LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugfene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London £. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein gi Vogler, Walfischgasse 10. Li HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru t<5t& Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiimua și Administrațiimea, strada Üómrmi, 14 DUMINECA, llIUNIU, 1878. LUMINÉZA-TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: una am­ 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimistru 15 le­i se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ztatulu LA PARIS, la d-usî Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas: Laffite et C­une, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULE Bucuresci, la 2 Cireșaru. Mâne, 11 Iunie, suntu 30 de ani de cândă națiunea română s’a reve­lată lume­ și iei­ensă­și, și a înce­pută noua eră, care o rădica mai multă în posițiunea iui politică și o înainta mai multă pe calea progre­sului de­câtă alte națiuni în timpă de secole. Fii bine­cuvântată, mare­­ și națio­nală. Tu ne-ai arătată ce este națiunea română; tu ne-ai făcută s’o vedemă viteză, puternică, generosă, hotă­­rîtă, într’ună curentă mare, mare ca și gintea căreia aparține, mare ca și stăpânii lumei, din care se co­­bora. Fii bine­cuvântată, căci tu, ară­­tându-ne ce este națiunea română, ne-ai dată uă credință nemărginită în viitorul ă­iei. Și credința, acesta sântă taină a tutoră fapteloră celoră mari, ne-a dată puterea se înfruntămă și su­ferințele, și iubirile evenimentelor­, și lungele așteptări, și voința celoră mai puternice imperie ale lumei. Dreptulă națiune­ române fti din acea­­ Ji steu a nóstra conducétóre. Spre densa căutămă cu credință, mergăndă totă nainte, neclintiți la sguduirile evenimentelor­ și la în­­torcerea sórtei. Drepta și sigură este calea nós­tru­, căci steua ce ne conduce totă mai strălucită lucesce, credința ne face să pașimă lesne peste tóte pie­­decele și nu ne lasă să ne abatemă ună singură momentă. Fii bine­cuvăntată, cei de 11 Iu­­nie, tu ne făcuși să vedemă că na­țiunea română nu numără sacrifi­­ciile, nu numără predecele, nu nu­mără oștirile dușmanilor­ săi, spre a-și apăra dreptul­ și a iei­onore. Suntă treizeci de ani, oștiri nu­­meróse turcesci înaintau spre Bu­­curesci, pentru a suprima revoluțiu­­nea națională, care arsese regula­­m­entulu organică impusă de Rusia, care trebuia neapărată să aducă u­­nirea Moldovei cu Muntenia și să constituie în scurtă timpă uă Româ­nie puternică și absolută indepen­­dinte. Atunci poporulă română se aduna în grabă din tote părțile în jurul­ capitalei țărei. La marginile Bucu­­rescilor, cinci­ fzeci de mii de țărani, adică de acei adevărați Români în jurul­ cărora se mistuise putreziciu­nea fanariotică făr’a’i atinge, aler­gară întru apărarea țărei loră. Marea anim­ă de adevărați patri­oți români^bâtea în state pepturile lor­, și acesta aventă generosă nu era neutralizată la dânșii de ună în­delungă și funestă contactă cu po­litica de umilire multă timpă dom­­nitare în orașe. Baionetele turcesci lucinu deja în apropiarea Bucurescilor­. Unele din căpeteniele din orașă staă la mare îndouială. Ce să facă? să lupte séd să se supuie? Obiceiul­ unei înde­lungi supuneri, înrîurirea unei opi­­niuni abia formulată de însă­și gura Domnului că „acesta țară este me­nită să fiă în veci i smerită“, amin­tirea încă prospera a emisarilor­ sul­tanului, care, venindă cu ună sim­plu firmană, erau primiți cu genuchi plecați de așa numiții boiari și se întorceaă ducendă cu denșii capulă Domniloră țărei; tótu acésta odrosa sistemă de avilire sufla încă berea sea ciumată și arunca temerea și în­­douiala în spirite. Dâră poporulă română, acelă po­­poră care, persecutată și înlăturată de la conducerea destinatelor­ ță­rei, rămăsese străină de coruperea de susă, se uită cu voinicie spre oș­tirile dușmane și de vă dată, într’uă singură voce, striga : „Lăsați-ne, și până de­ seră îi și în­­gropămă.“ Patriotismă, sacrificiu, vitejie, cre­dință, totă ce este mare, totă ce este sântă, era resumată în acestă strigătă spontaneă ală poporului română. Națiunea română se revela în fire pe deplină. Deră strigătulă­iei se perdu în nedumerirea, în nehotărîrea căpe­­tenielor­, poporală, lipsită de arme, lipsită de conducători, nu putu face nimică. Remaseră însă pompierii, ră­mână de ómeni, mai eroi de câtă clasi­cii eroi de la Termopile, care, în­­fruntândă tota puterea otomană, spălară în sângele loră onirea Ro­mâniei și arătară lumii ce este na­țiunea română. Sfărâmați, nimiciți supt numă­­rulâ înmiită mai mare fură atunci eroicii apărători ai patriei, oferă totuși ei că fostă adevărații Învin­gători. De atunci, România se rădica în­­tr'una; pe rândă aspirațiunile națio­nale se realisară și astăzi victoria adevăraților­ învingători de la Dea­­lul­ Spirei este de tota lumea re­cunoscută; România e una și pe de­plină independințe. Cum ne-ară putea deră slăbi as­­tăzi credința dobândită în marele fapte ale anului 1848, cândă vedemă că nici una, din aspirațiunile miș­cării naționale de atunci, n’a ră­masă nerealisată în scurtură timpă de trei­zeci ani, cândă vedemă, în luptătorii de la Grivița, Rahova și Smîrdan, atâtă de demni și de fal­nici urmași ai eroiloră de la Dealul­ Spirii! Nainte deră Români, mari la su­­fletă în anulă 1878 ca și în anulă 1848; mari după cum v’a revelată strigătură poporului la 1848, mari după cum v’a revelată jertfa de la Dealul­ Spirii. Nu vă numărați dușmanii, astăzi ca și atunci, și iotă ca și atunci dreptul­ națiunii române va triumfa și viitorul­ vă va bine­cuventa. Istoria pri­ntelui Europei, și mai cu sâmă istoria Peninsulei balca­nice, e pre puțină cunoscută chiară omenitoră de specialitate, eră cu a­­tâtă și mai puțină o cunoscă di­plomații , care — după cum zăcea vă­ dată cu francheță ducele de Bro­glie — nu dă timpă de a citi multe. Décá s’ară face deră României vre-uă nedreptate din partea Congre­sului, ceia­ ce noi nu credemă până acuma; decă diplomația europeană ne-ară împinge cum­va la estremi­­tatea de a ne face dreptate noi en­­iș­ne, desperați de injustiția altora ; una din căușele principale ară putea să fie, nu reaua voință, ci lipsa de cunoșcință, lipsa de noțiuni exacte asupra stării lucrurilor­, asupra ro­lului istorică ală Românilor”. Propunendă sch­imbată Basarabiei pe Dobrogea, Rusia a presintată Eu­ropei elementele acestei transacțiuni în cea mai falsă lumină, sperândă a surprinde buna credință a diplo­mației occidentale. Rusia a dată a înțelege că Ba­sarabia este uă țară rusescă, arendă­uă poporațiune rusescă, aparținândă prin urmare Rusiei chiară pe baza principiului naționalitățiloră. Dobro­gea, pe de altă parte, după cum o descrie diplomația de la St. Peters­burg, ară fi oă țară bulgărescă, pe care Rusia numai din generositate este gata a o ceda României, de­și Românii n’au nici ună dreptă a­­supra Dobrogei. Ambele aceste punturi de vedere suntă totă ce póte fi mai neadevă­rată. Susținându-le, Rusia nu are nici măcară scuza de a crede ea în­­să­și ceia­ ce spune. Ea scie forte bine că Basarabia n’a putută fi nici vă­dată uă țară rusescă, de­câtă numai dura prin faptură brutală ală tratatului din 1812; ea scie totă așa de bine că Bulgaria nu are nici ună dreptă asupra Dobrogei. Ea scre acestea, și conteza pe nesciința Eu­ropei. In privința Basarabiei amă vor­bită deja în mai multe din revistele nóstre trecute. Alții vezumű că în­­să­și Rusia, chiară după 1812, prin gura nemuritorului său împărată A­­lesandru I, recunoscea fără șovăire românismulă Basarabiei întregi. Amă demonstrată de asemenea că la 1800 nu exista în tota Basarabia nici ună Rusă și se afla pe ici-colea abia vr’uă 1000 de fugari Bulgari. Modulă, în care poporațiunea bul­gară s’a îmulțită în partea de jos­ a Basarabiei după 1812, a fost­ ur­mărită pusă la pasă de către statisti­­culă rusescă Skalkowski. Din cerce­tările acestui funcționară ale minis­terului de interne al­ Rusiei, cerce­­t­­ări de valore oficiale, resultă ur­­i­­­matorele. La 1819, în porțiunea Basarabiei­­ înapoiată României prin tratatul­ ! de la Paris, se număraă peste totă,­­ după ună raportă ală guvernatoru­lui Inzov, 1406 familii de Bulgari, dintre care cea mai mare parte e­­rau veniți atunci de curendă și de aceia se și numină „Bulgari noul“. Socotindă câte cinci suflete la­să familia, eraă deră vr uă 7,000 de Bul­gari, din care peste 4.000 „Bulgari noui“. Pentru a îmulți pe furișă acestă „poporațiune rusă“ a Basarabiei, pe care o recomandă astăzi cu gingă­șia atențiunii Congresului, Rusia nu i s’a sfiită a ademeni de pretutindeni­­ și a așeza acolo chiară pe vaga­­roami. Așa într’ună ariază din 19 Februariă 1827 se zice că : „s’a per­­­misă a se stabili în Basarabia, cu „drepturile și privilegiele de colo­niști, 200 familii de volintirî, Ar­­u năuți, Bulgari, Șerbi și alții, care „n’au nici oă profesiune­otărîtă“. Acestă actă se află publicată în colecțiunea cea mare a legilor­ ru­sescă, supt anulă 1827, No. 913. Eco cu ce felă de „poporațiune rusă“ a fostă înzestrată Basarabia! Se ne întdreamă acum la Do­brogia. Rusia ne-o propune în schimbă pentru Basarabia. Aci se nască două cestiuni capi­tale: ori că Dobrogia se cuvine de dreptă României, ori că ea se cuvine de dreptă Bulgariei. Decă Dobrogia se cuvine de dreptă Bulgariei, după cum pare a crede guvernul­ rusescă, atunci de ce ne-o dați nouă? Națiunea română nu este bântuită de patima altora de a răpi averea străină. Ceia ce nu este ală nostru, nu primimă. Dacă, din contra, Dobrogia se cu­vine de dreptă României, atunci cum de ne-o dați în schimbă ? Este are vr’uă logică de a lua de la noi u­ă lucru ala nostru, dându­­ne în schimbă ună altă lucru totă ala nostru? Faptulă istorică este că Bulgaria Intrega a căzută cu desăverșire supt jugulă turcescă la anulă 1398, pe cândă Mir­cea celă Mare stâpânia încă Dobrogia, d’impreună cu Sili­­stra, la anii 1399 și 1406. Actulă, din care resultă acesta stăpânire la 1399, s’a publicată chiară de către Academia rusesca in co­lecțiunea documentelor­ slavo-române ale lui Venesin. Urmeza­dară că Turcii au cuce­rită Dobrogia de la Români, nu de la Bulgari. România nu cere, nu vrea, nu pri­­mesce nimică străină, deră să ne lă­sați în pace pe ale nóstre, lasă principială majorității Bulga­­rilor”, propune urmatorea delimi­tare : „La Timok granița rémáne cum a fost ă. De la Gramada ea străbate în valea Risavei la Pirot, trece prin Suczava și ajunge la muntele Sneg­­polje. De aci merge paralelă cu mun­tele Kumanova, ajunge în valea Bre­­galnitza, rămânendă orașulă Kvato­­va totă în Bulgaria. Orașul­ Mel­nik, din valea Karusu, formeza pan­­tulă extremă din de la apusă ală graniței dintre Bulgaria și Macedo­nia. De la muntele Ci­lar, situată la patru mile sud-est de Haskeus, granița se -ntorce către nord, trece prin Marița spre Tchirpa și merge paralelă cu drumul­ care duce la Eski-Sagra și Slivno. De la Slivno granița Bulgariei va trece peste cre­­sta Balkanilor, în direcțiunea Kos­­tel, și lăsândă la­ră parte Osman- Bazar, străbate în ținutul­ Lomului negru, care formezá granița până la Rusciuk. Districtele care se ’ntindă de a lungul­ granițelor­ de estă ale Bulgariei până la Marea­ Negra, fiind­ locuite în majoritate de mahome­­tani, nu simtă cuprinse în noua Bul­garia. Suprafaț­a teritoriului acestei Bulgarie va fi de 15001 mile geogra­fice, avendă peste 2,000,000 locui­tori, între care se găsescă 350,000 mahometani și 10 0,000 greci.“ Acelașă Ziar­ă adauge că memo­­rială englesă în cestiune ar­ fi fă­cută un mare sensațiune în cercu­rile rusesc­ și ruso­file, pentru mo­­tivul­ că Bulgaria, astă­feră măr­ginită, va fi despărțită cu desăver­­șire de Marea­ Negra. Eco cifrele : In Ismail Bulg. vechi 143 Bulg, noul 261; In Chilia „ ,, 14 „ „ 4; In Reni „ „ 5 » » 189-In sate „ „ 411 „ „ 371); Totală 573 833. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 21 Iunie. — Camera magnaților­ a adoptată legile privitore la Bancă și la punerea ’n vigore a compromisului. Legile privitóre la compromisă au fostă adoptate de Parlamentul­ austriacă. Sesiunea nu s’a ’nchisă încă formală. Berlin, 21 Iunie. — După dorința expri­­mată de puterile cele mai interesate, care urmeză între ele tratările privitóre la ces­­tiunea Bulgariei, Congresul­ nu va ține ședință astăzi. Ședința se va amâna pen­tru mâne. Londra, 21 Iunie. — Se telegrafieză din Berlin diarului Times: „Ună mesager spe­ciale s’a dusă la Petersburg pentru a su­pune împăratului cestiunea garnisonei ce trebuie a se pune pe linia Balkanilor­.“ Noua Bulgariă. Deutsche Zeitung de la 20 Iuniă află urmátórele din Berlin: „Guvernul­ Engliteze” a supusă membrilor­ Congresului mai multe acte etnografice și statistice în pri­vința delimitării Bulgariei. Intre ac­tele menționate s’află ș’ună memo­­riă care arăta că tratatul­ de la St. Stefano, în ceia­ ce privesce delimi­tarea Bulgariei, n’a avută în vedere principiulă de naționalitate. „Astă­felă Engliteza, luândă de Unii tratatü séü­ită tocmela. Republica francesă declară că nu pote crede în autenticitatea învoie­­lei ruso-engleze publicată de The Globe, căci, d’ară fi autentică, opera Congresului de la Berlin nu va mai fi ună tratată, ci uă curată toc­maiă. „ D’ară fi adevărată, adauge Repu­blica, cabinetulă englesă ară fi con­vinsă că s’a depărtată de principială fundamentale ală politicei ce inau­gurase într’ună modă atâtă de stră­lucită, și pe care o afirmase cu a­­tâta noblețe la începutul­ negocie­­rilor”; autoritatea și demnitatea En­­glitezei ar­ primi în acestă casă uă gravă atingere. „Singurulă faptă, că guvernul­ en­glesă póte fi bănuită c’a făcută că tocmela (a bargain) precum Zoe -PaW Mall Gazette, este cu totul­ regre­tabile și opiniunea publică în En­gliteza n’ară aștepta multă ca să facă pe miniștri să simtă acesta în­­tr’ună modă cam aspru. „Ceia ce amă susținută neconte­nită este respectulă dreptului gin­­țiloră, respectulă tratateloră și ală contrasteloră în josul ă cărora se a­­flă supt semnarea puterilor”. „Am­ declarată formale că, în o­­chii noștri, Congresul­ nu va ave nici ună sensă, nici uă valore, deci se va mărgini a sancționa prelimi­nariile de la San-Stefano,

Next