Romanulu, iulie 1878 (Anul 22)
1878-07-15
ANULU DOUE TECI ȘI DOÜI VOIESIE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto „t , pagina III. 2 lei — A se adresa: EN ROMANIA, la administrațiunea diarulul LA PAAIS. la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAUMBRG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Refracțiunea și Administrațiunea strada Primiei 14 București, Cuptorii. Opera de pace de la Berlin face mereu de ale iei. In Englitera asociațiunile liberale din Camera comunelor a cerit darea în judecată a șefului cabinetului, lordul Beaconsfield. In Italia agitațiunea urmeza, atâtă în contra Engliterei, din causa insulei Cipru, câtă și în contra Austro-Ungariei, din causa anexiunilor facute în Bosnia și Brzegovina, fără ca Italia sé dobândesca nici uă compensare. In Grecia fierberea nu inceteza, și notele ce se schimbă între cabinetele din Atena și Constantinopole semănă în mai multe punte cu nisce ultimate. După ultimele serii se pare că Porta, somată de guvernul elenii ar și numi delegații pentru delimitarea nouelor fruntarie, ar fi dispusă să intre pe calea unei bune învoieli. Deja mai întâiă acestă sorie nu este positivă, apoi concesiunile, ce se zice că Porta ar fi dispusă să le facă, sunt forte departe de pretensiunile Greciei; astfel, chiar i deea ïnvoiela aru fi posibilă ïn viitoru, nu este ánca delocit asigurată ïn presento. In fine, scirea cea mare a jilei, și cea mai rea discordantă ín concertul de pace combinata de marii compositori de la Berlin, este că Austro-Ungaria a închisă prin torpile portulu Klek de pe Adriatica și canalul Stagno Piccolo. Acestă scrie atâtü de belicosa, consecință a tratatului de pace de la Berlin, a fost comunicată printr’u publicațiune oficială a prefecturei maritime austriace de la Triest. Mai este încă să scrie, negreșită forte plăcută din puntule de vedere alu progresului și ale simțiminteloru umanității, dera care va nemulțămi pe Rusia și, până la orecare punta, chiar pe Italia și pe Francia. Acestă scrie este dată de «fiarul» limes, care zice că Englitera va pretinde ca în Turcia asiatică să se numescă judecători competenți și instruiți, să se stabilască uă polițiă eficace și să se desființeze arendarea impozitelor. Tóte acestea sunt lucruri forte bune, forte necesare, în interesulu progresului și ale umanității; déri nu este mai puțină adevărata că ele dovedescü intențiunea Englitezei de a lua dominațiunea de faptă în ceiace a mai rémasft din Turcia, și de a reduce pe Sultanulă și pe guvernulu séa aprope la ceia ce suntu reduși Sultanii și nababii din posesiunile englese. Nu încape Indouiala că acesta va spăimenta pe Rusia și că chiar Italia și Francia, care ambele aspiră la esploatarea prientelui în folosulu industriei și comerciului loru, vom considera că acestü dominațiune exclusivă a Englitezei în Mediterana și în Asia minoră nimicesceră mare parte din speranțele loru. In scurtă, uă răsturnare totală a condițiunilor politice în care trăiau statele Europei, nemulțumiri și amenințări mari în tote părțile, éco resultatele venite până astăzi ale operei de pace de la Berlin. Déru óre aceste resultate avea vorbele de efecte imediată a rea,prinde facla resbelului ? Cu tóte că, după cele ce se petrecu, lucruru s’arü părea posibila, totuși nu este mai nimeni în Europa care se creda astăzi într’una resbelu imediată. Europa în genere, și mai cu osebire puterile cele mari, avendu în capă pe Germania, voiescu pacea, pacea cu orice preță, fiă și numai pentru unii timp oarecare, pentru câțiva ani. Acolo unde pacea arü amenința să fiă turburată, negreșită tóte puterile vor interveni și vom stabili bine-vou învoiela. In acesta stare a lucrurilor, situațiunea Englitezei este cea mai fericită, căci îi permite să se întărască în posițiunea ce a solutit sĕ ocupe cu atâta dibăcia, profitândă de confusiunea generală ce domnia în Europa. Oricum éuse, pacea, pe care o voiescu astăzi puterile, este în astfel de condițiuni, încâtă e peste totá putința se ftă de lungă durată. Acesta o simtă atâta de bine tóte statele Europei, încâtü silințele și sacrificiele pentru armare suntă acum mai mari de câtu totu-de auna: încheiarea păcii coincide cu cele mai mari pregătiri de resbelu. Acesta fapta nu trebuie să scape una singură momentu din vederea Româniloră, care, mai multu de câta 51.1 ■f.â. rio^i nnn flin O «'i o»» F i**, buie să se pregătescă pentru ora ultimelor încercări și ultimelor revendicări. Amii vorbită ieri despre situațiunea nóstru financiară. Câteva cifre, pe care le vomă estrage astăzi din compturile publicate de direcțiunea comptabilității generale, vom atesta cu mai mare putere de câtü ori ce alte aprecieri prosperitatea neașteptată a financielorü statului. Este generalmente solutit că anul 1877 a fostu forte buna din puntulü de vedere financiară. Déja n’arü fi fostu bunü, guvernulu n’arü fi pututü sé facă faciă, și tutorii angagiamentelorű statului contractate în țară și în străinătate, și tutorii grelelorü nevoi ale unui resbelu peste fruntarie. Ei bine, deși anulu 1877 a fostu dintre cei buni în ceia ce priveșce financiele, anul 1878 îl întrece cu multü. Tabloidă publicată în Monitorulü de la 8 Iulie curentă ne arăta că în primele cinci luni ale anului 1877 s’a íncasatü în totală din veniturile directe și indirecte suma de 30,218,723 lei, ora în primele cinci luni ale anului curent s’au încasată din aceleași venituri suma de 41,821,001. Tabloul oficială arata cifra de 16,199,001 lei, dară în acesta cifră este coprinsă și aceia de 1,375,000 lei din biletele ipotecare emise până la 1 Iuniu. Noi amă scăzută acesta cifră fiindu ca este ună venitü estraordinara, ce nu exista anulă trecută. Avem o déja în cinci luni numai ale anului 1878 una escedenta de încasări de 11,575,281 lei asupra lunelor corespunisétóre din anulu 1877. Admitendu-se că aceiași proporțiune se va menține până la capitula anului, vomă avea în douăsprezece luni unu escedenta totala de vre 35 de milióne asupra anului trecut. Dejű, chiarü déca proporțiunea nu s’arü pastra, deși recolta anului curentu este din cele mai frumóse, deși comercialu și esportulu s’au redeschisă cu deschiderea Dunărei, totuși este peste putință ca anulă 1878 se nu dea unű escedenta de încasări asupra bugetului escedenta multu mai mare de câtü tóte escedentele câte s’au pututu dobândi pâne astăzi în România. Aceste resultatu, pe care iu putemu numi estraordinarü, fără a comite nici oăesagerare, se dovedesce chiar de pe acum din compararea evaluariloru bugetare cu încasările. Din venitulu vamilorü se prevăzuse prin bugeta suma de 8,168,216 lei, și deja în cele prime cinci luni ale anului s’a încasatü sumA de 7,231,6S6 lei, adică aprópe cifra strega. Mai totu ce se va încasa de aci înainte de la vămi va fi escedenta asupra evaluării bugetare. De la poștă se prevăzuse în bugeta una venita anuală de 2 milione și deja s’a încasată în cinci luni ună milionă,deși guvernul rusescă n’a plătită uă sumă forte mare ce ne datoresce. T | rvort l rd Í'’ ncu 1 AO 1 800,000 și în cinci luni s’a încasată 1,016,530 lei, afară de datoria rusescă. Din veniturile Intemplatei’e se prevăzuse în bugetă numai 400,000 lei și deja s’aă încasată 1,042,149 lei. Din rămășițele exercițielor închise se prevăzuse în bugetă 2,000,000, și în cinci luni s’aă încasată 2,124,398 t. La aceste două din urmă paragrafe escedentală este deja forte mare, și mai rămână încă șapte luni de făcută încasări. Daca la câteva venituri, precum la darea pentru drumuri și la foncieră, nu se vede aceiași proporțiune, causa este că anulă acesta s’a aplicată riguros legea de percepere, nu s’a trecută, ca mai ’nainte, în socotela anului curentă încasări care ară fi trebuită să fie trecute în socotela anului 1877. Dară probă, că anulă acesta și de la aceste venituri s’a încasată mai multă decâtă în orice ană, este că în primele cinci luni s’aă încasată din veniturile anului trecută 14,636,521 lei, pe cândă în 1877 nu s’aă încasată în aceleași luni din veniturile anului 1876 de câtă 7,987,032 lei. Diferența este enormă. Să notăm, pentru a termina, că în comptniă publicată de direcțiunea comptabilității generale nu sunt trecute încă delocă veniturile de la căiele ferate. Aceste venituri sunt prevăzute în bugetă în cifră totală de 9 milione, afară de veniturü căilor Bucuresci-Giurgiu și Iași-Ungheni. După informațiunile ce avemă, suma prevăzută în bugetă este deja aprope acoperită pănă astăzi astăfelă că ceia ce se va încasa de aci î nainte este escedenta peste prevederea bugetară. Spațiulă ne silesce a ne opri aci pentru astăzi, și a lăsa pentru uni altă numără observațiunile nóstre asupra creditului statului. Din cele ce amă constatată însă mai susü, putem afirma că acestă credită este bine și solidă întemeiată, că elă se va rădica încă multü mai sosü, căci nici vă dată âncă România nu s’a aflată într’uă atâtă de frumósa situațiune financiară. SERVIȚIULE TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 25 Iulie. Camera comunelor.— Asociațiunile liberale au adresată uă petițiune în care ceru punerea în acusare a lordului Beaconsfield. D. Bourke refusă d’a comunica memorandum de la 30 Main. Censulă zice că guvernulă nu cunosce tratatulă încheiată, în 1873, între cei trei împărați. Camera comuneloră și Camera lorziloră au votată că dotațiune pentru ducele de Connaught. Paris, 25 iulie. — Greva de la Auzin pare a fi în descrescere. Francia va numi în curendă ună consule la insula Cipru. Roma, 25 Iulie. — Agitațiunea provocată dle Italia irredente se micșorăză Viena, 25 Iulie. — Din Constantinopole se telegrafieză Corespodinnței politice: „Cu tote observațiunile confidențiale făcute de I urcia la Atena, guvernul elenică a trimisă la Constantinopole uă notă în care invită pe Portă a numi delegați pentru delimitarea noueloră fruntarie. Porta n’a respinsă, fără s’asigură că e dispusă a ceda Greciei teritoriul ce merge de la Zagora (Peiion) până la Margarita, /nin vin/în "Casa Toricior a nu anca 05 Tricala și Ianina.“ Triest, 25 Iulie. — Prefectura maritimă locale anuncță că portulă Klek și canalulă Stagno Piccolo au fost închise cu torpile. SAMBATA, 15 IULIU, 1878 LUMINEZA-TE ȘI YEI FI. abonamente. In Capitală și districte: umană 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain,’ 5 rue de Tanciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleick markt. Scrisorile nefrancate se refusti. 20 BANI ESEMLPARl LU ITALIA IRREDENTA. La meetingură ținută la Roma Duminecă, în 21 Iulie, și despre care am o dată seria pe scurta, președintele, d. Menotti Garibaldi, fiul ilustrului Garibaldi, a ținută următorulă discursă: „Modestulu mea limbagiu nu póte găsi espresiuni pentru a mulțămi amicilorü care au voită să’mi facă onorea d’a [mé alege președinte ale acestei adunări. „Cetățeni, neamă întrunită aici pentru ca sĕ protestămu în contra tratatului de la Berlin, care nu e de câtură a doua edițiune a tratatului de la 1815 (Forte bine!) „Se strigă că s’a făcută pace, dérü cum se pate să fiă pace între mielü și lupă? „Roma împlinesce astăzi vă sânta datoriă. Roma e care trebuie se trămită mă semnă de speranță Triestului și Trientului, unde gemă frații noștri. Pene când aceste două provincii nu vor fi înapoiate patriei-mame, pacea e cu neputință.“ D. Matteo Imbriani ținu mă discursă mai lungă și zise între altele cu uă voce forte mișcată : „Ni se zice: »Ce putea să facă d. Corti la Berlin în facia unei lige de patru puteri, care încheiase deja târgul de popare?“ Ce trebuia să facă! Trebuia să răspundă acestea: „Voiți să măriți vă putere care e inamica nostră, care e la porțile nóstre, care e pe pământurile nóstre? Faceți-o; case atunci dați-ne fruntariile nóstre naturale, pentru securitatea nostră.“ Decă Congresulu s’arü fi arétata contrariu cererii nóstre, cornițele Corti art fi trebuită să se retragă și Italia arü fi fosta gata a ’lü susține, căci Italia n’a refuzatü nici uă dată d’a face sacrificii. Decă s’arü fi făcută apelă la fiii sei, toți s’arü fi rădicată ca ună singură omu. „E vremea d’a vorbi lămurită. „Noi nu vom dobândi nici uădată aceste două provincii prin convingere : drepturile nóstre vom fi totu d’a una nesocotite, decă nu ni le vom afirma într’una modă mai puțină platonică. „Sé nu ne sprijinimü pe Germania. S’a cam pré uitată în timpul din urmă care suntă tendințele acestei țeri. „Germania nu ne va da nici uă dată Triestală, căci ea îl voesce pentru dânsa. Acesta s’a vezut, chiară de la 1859, cândă Prusia opria la Villafranca armatele coalisate ale Franciei și Italiei. (Fórte bine!) „Cornițele Corti a semnată tratatulă de la Berlin, înse Italia zice astăzi, prin glasulă fiiilor ă iei,gcă ea ’și revendică drepturile sale, că nu ratifică delocu acesta tratată.“ (Aplause vim). Parboni ține unu discursu fórte poporaru, care e deja întreruptă de ap]a zse. Vorbindu de diplomația, zice : „îmi pare că ’i vedü pe acești diplomați, cum discută între dânșii modulă d’a sfâșia poparele. Nu, ție bucata asta; na, și mie pe ce stă-lalte. Câtă despre tine, care ceri și tu ceva, să faci bine sĕ pleci d’aci cu mânele gole, că de unde nu o pățesci. “ Ele încheiă cu urmatórele cuvinte : „Trebuie să începeam astăzi uă agitațiune generale, pentru revendicarea celor a două provincii italiane supuse Austriei. Ne trebuie resbelulu; acum ori mai târziiă resbelulu e neapărată.“ Represintanții societăților de lucrători se ducii să strîngă mâna oratorului. Imbriani citesce trei telegrame: una de la comitetul a triestino a doua de la celü trentino, ora a treia de la Giuseppe Garibaldi. Telegrama lui Garibaldi e întâmpinată cu celu mai mare entusiasmo. Se rădică pălăriele și batistele și din tote părțile se strigă cu putere . Telegrama lui Garibaldi era în urmatorulu cuprinsu : „Sclavii au dreptulu d’a se rescula. Trie„stinsî se se munții.“ „Se ținemă minte aceste cuvinte, Zice oratorulu, și sé strigamü din tóte puterile nóstre: Traiésco Trientulu ! Traiéscu Triestulü!“ Zucariie cuvéntulü spre a desvolta ordinea de Zi pe care comitetulu o propune adunării spre aprobare. Elü zice între altele: „Adecă fiăcare cetățână arü fi avut una carabină, d. Corti n’arü fi iscălită tratatulu de la Berlin, pentru c’arü fi solutu în ce modu arü fi fostu primitü acele tratatu.“ Ete testulu ordinei de Zi care a fost aprobată prin aclamațiune: „Poporulu Romei, întrunită în adunarea solemnă de la 21 iuliu 1878, în facia călcuriiorü dreptului de naționalitate și a vătămării ce s’a adusă de către Congresulu de la Berlin suveranității poporului, convinsă că după artificiile diplomației trebuie să urmeze rațiunea dreptului și solidaritatea națiuniloru; că nu se face fără pedepsă unii traficü cu poporele, când fiecare cetățenă e armată și se bucură de libertatea votului; că Italianii supuși străinului au dreptul d’a fi uniți cu patriamamă; afirmă solidaritatea sea cu poporele care au fostu considerate ca uă marfă de către Congresulu din Berlin; reaminteste Italiei că suntă pământuri italiane care stau încă suptă domnia străinului, și ’și manifestă încrederea sea într’unii viitori de dreptate și de adeverű.“ După acesta, Menotti Garibaldi mulțămește adunării pentru simpatica manifestare cea făcută pentru tatalü său și declară meetingulă închisă. Mulțimea aplaudă și se desparte cu strigăte intusiaste de : Traiescd Garibaldi! Traiescd Triestuly! Traiescd Trientulü! și Irdiéscd resbelulu! Nu s’a întâmplată nici cea mai mică tulburare.