Romanulu, august 1878 (Anul 22)

1878-08-05

728 SOIM D’ALE 3?ILEÎ. Din capitală. Creditorii societății Horovitz, Greger și Cogan, constituită pentru aprovisionarea armatei ruse, s’aă întrunită ieri, la 3 August, în sala tribunalului de Ilfovă, spre a alege pe sindicii definitivi. Erau presințî 58 creditori, cu o o sumă de 8,429,936 fr., și a hotărîtă în unanimitate amânarea alegerii, pentru motivul că nu voiescă punerea în stare de falimentă a susă numitei societăți. El a și făcută contestațiune la tribunals Tribunalul, afișată pentru astădi, 4 Augustă, judecarea acestei contestări. In urma cererii creditorilor, alegerea sindicilor definitivi s’afișată pentru 10 August. Sentința tribunalului pentru arestarea celor trei asociați nu s’a putut esecuta decâtă în privința unuia Adolf C. Cogan, care singură se află în Bucuresci. Donsulă a fost arestată la domiciliu, în urma unui certificată medicale. Din străinătate. Printr’uă erere, Agenția Havas ne anuncia mai bilele trecute că d. Tisza, președintele cabinetului unguresc, a fost alesă la Sepsi și Szent-György în Transilvania. Adevărul este că primul-ministru al Ungariei a fostă alesă la Szepsi Szent György în Transilvania.* Gazeta Vienei publică o scrisore autografă a împăratului, care esprime mulțămirile M. S. pentru primirea cordiale ce s’a făcută principelui imperiale în călătoria cea întreprinsă la Praga. * Gazeta Coloniei primesce u telegramă din Berlin care-i anuncță că cei din giurulă împăratului Germaniei anuncță că sănătatea M. S. face progrese însemnate. Se crede că împăratul o va pută lua, la torina, frânele guvernului. Duce-se-va împăratulă la Gastein? Acesta depinde de opiniunea ce voră da medicii, care voră avătă consultare generală în acestă privință la Toeplitz. * A ., w . 1 A •! V pârâtului uă visită la Toeplit. Principele imperiale se va duce asemenea la Toeplit. * De la Kissingen s’anundă că, după tóte aparințele, s’a făcută înțelegere între principele de Bismarck și munciulă papale și că se va publica în curândă. * Președintele Republicei francese acordă grațiă, schimbare său micșorare de pedepsă la 25 individe, condamnați pentru afaceri din timpul rescolei din 1871. * Cestiunea elenică, tjrecuă telegramă din Constantinopole, stă totă în suspensiune. Grecia, conformându-se angagiamentului cea luată către Francia, va aștepta până la 1 Septembre. * Cu data de 10 Augustă, s’anunciă iărășî din Constantinopole că principele Labanoff, ambasadorele Rusiei, a înmânată în acea cji Pozitivă notă, care declară că Rușii nu se vor retrage din prejma Constantinopolei decâtă după deplina esecutare a tratatului de la Berlin, de către Turci, împreună cu regularea cestiunii elenice. * Die Post din Berlin anunță că construirea liniei ferate din valea Eufratelui pate fi considerată ca sigură. Garanția dobânziloră va fi înscrisă în bugetul Indiei. * Guvernul elenică a adresată puterilor semnatare ale tratatului de la Berlin un notă în care protestă în contra Porții din causa numeroselor incendie cari pustiescă de câteva săptămâni câmpiele Tesaliei. Vakit, menționândă acestă sorie, caută a arunca asupra Grecilor răspunderea pentru acele încendie, declarândă că ele sunt săvârșite de bandele de insurgenți eleni. • * Intendența rusă, dice La Turquie de la 2 Augustă, a făcută mari cumpărări de scânduri pentru barace. Aceste cumpărări lasă să se crădă că cuartia rul generale rusescă n’are de gândă a se retrage în curendă în interiorulu Rumeliei. * Ună fiară din Odesa anunciă că uă întrăgă colonie bulgară, compusă în cea mai mare parte de tineri, are de gândă d’a se așecia la acela orașă. Acești tineri bulgari I vor urma cursurile regulate în sculele ruseșci, pentru a se întorce apoi să ocupe funcțiuni în țăra țoră. Congresii monetarii internaționalii. La 11 August, s’a deschisă la Paris Congresul monetară internațională , în localul ministeriului de externe. Pentru esecutarea unui actă al Congresului de la 28 Februarie, 1878, guvernul Statelor Unite a invitată diferitele puteri europene să iea parte la oă conferință internațională în care se vor discuta cestiunile privitore la circulațiunea moneteloră d’aură și d’argintă. Statele care au primită invitări sunt: Austro-Ungaria, Belgia, Francia, Englitera, Grecia, Italia, Olanda, Rusia, Suedia și Elveția. Președința a fost deferită d-lui Léon Say, ministru de financie al Franciei, și vice-președinta d-lui Fenton, primulă delegată al Statelor Unite. ROMANULU, 5 AUGUSTU, 18788 Curte 1 a cu jurați din Dorohoiu. Sesiune estraordinara. 1) PROCESULU LOCUITORILORU DIN DARABANI. 1Y. Ședința a treia se deschide la 11 ore dimineța. După formalitățile preliminarie, d. președinte precede la interogatoriu pentru constatarea identității acusaților. Toți defilăză unulă după altula, mai toți în costumă țărănescă. La întrebarea: Ce meserie ai ? cea mai mare parte răspunde : Sapa și cosa. Și la întrebarea: Ai mai fosta condamnată, toți unula câte unulă . M’a ferită Dică. Unula din acusați răspunde că e rotară. —Adică, observă ună avocată d’ai părților civile, slugă la d. Cimara.—Se înțelege, întrerupe d. Nic. Ionescu, slugă precum d-văatră sunteți slugi la părțile civile. Se procede apoi la apelul ă nominale ală martorilor. Lipsescă 11 martori ai acusațiunii și 31 ai părților civile. Procurorele generale declară că mărturii care lipsescă îi sunt necesari pentru amânarea pentru acestă motivă, cere însă se se trimită mandate de aducere pentru mărturii care lipsescă, reservându’șî drepturile de a cere mai tânăă amânarea procesului, dacă mărturii nu se voră presinta. D. Lepădatu, avocată ală părților civile, dice că ’i lipsescă marturi fără de care d-sea nu se póte judeca și acasă de neglijență séu rea credință pe primaruiă de la Darabani. D. Cimara repetă că partea civile n’are dreptulă d’a rădica asemenea incidinte; demonstreză că eitațiunile n’au fostă înaintate primarului de la Darabani de câtă la 11 iuliă sera, că, prin urmare, nu lui îi incumbă responsabilitatea întârzierei, ci prefecturei și supt-prefecturei, care aă ținută citățiele dece jte. Răspundândă procurorului, d. Cimara cere ca ministerulă publică se facă cunoscută care marturi anume suntă indispensabili, ca se potă aprecia Curtea. D. Lepădatu, răspundândă, susține dreptulă părți oră civile și acasă pe primăria din Darabani, ditândă că unulă din ajutore, anume Poenaru, este frate cu unulă din acusați. E breulă despre careamă vorbită La acesta acusare răspunde d. Cimara că părțile civile aă ută în contra lui Poenaru pentru că s’a botezată, dară, tocmai pentru că e frate cu unulă din acusați, nu póte fi bănuită c’a făcută ceva ca nn pută de câtă să se întorcă în contra fratelui său, împedicând o cursură regulată ală procesului. După câteva observări din partea procurorului-generală și ună lungă și substanțiale discursă ale d-lui P. Ghica, Curtea ordonă a se cerceta mărturii presinți și a decerne mandate de aducere în contra celoră care lipsescă, rămâindă a se discuta mai în urmă cestiunea de amânare, dăcă nu se voră găsi și nu se voră pută aduce mărturii indispensabili pentru cunosebrea adevărului. Ședința se rădică la 6 ore. A doua di săra, întâlnindu-se cu ună funcționară superioră ală adminitrațiunii județene, d-sea ne declara că, după ședință, găsise pe mărturii care lipsiră în ziua de 18 iun, ascunși și ținuți închiși în casa unui Ebreă din orașă ală cărui nume ni l’a spusă. Suntă convinsă că faptulă s’a denundată procurorelui-generală, care va lua măsuri în consecință pentru sesiunea viitóre. Ședința de la 19 se deschide la ora obicinuită, 11 dimineța. D. Maiorescu să facă printre advocații părților civile. Aprópe jumătate sala e plină cu Ebrei. Afară, pe tratare, se dă rudele, nevestele, surorile, mamele și prietenii acuzaților, așteptândă sentința. îndată după introducerea acuzaților, președintele dă citire unei comunicări a prefectura districtului Dorohoiă, prin care se arătă că administrațiunea județănă, acuzată de procuroră, și-a făcută datoria și că lista suplementară s’a formată la 2 iulie 1877 și s’a comunicată tribunalului, precum se probătă prin chitanța de primire. Procurorulii generale recunosce că, în urma unei noui cercetări, a dobândită deplina convingere că în adeveră acea listă a fostă formată, că s’a primită la tribunală, dără că nu se scie ce s’a făcută. Trecută în registrul de intrare și în condica grefei, nu se află în tribunală. Prin urmare, procurorulă generale face amendă onorabile prefectului și aruncă totă vina asupra grefierului, promițendă că va urmări cu asprime pe acela care se va dovedi vinovată. Procurorula generală conchide cerândă amânarea procesului pene la sesiunea ordinară din Septembre. D. Cimara se miră de stăruința ministerului publică în cererea sa de amânare, și invocă lucruli judecată, demonstrândă că Curtea nu pate reveni asupra actelor și judecăților sele. De se va fi comisă vr’uă ilegalitate, acestă priveșce pe Curtea de Casațiune. D-sea arătă că Curtea de Casațiune din Paris stabilesce că, pentru nulitate de dreptă provenită din actele Curții cu jurați, nu pote aceiași Curte se revină asupra lor, pentru a remedia viciulă, precum nu pote amâna uă caută pentru asemenea motive. Procurorulu generală susține că nu este vorba de unu lucru judecată, ci este oă situațiune nouă, care s’a creată părților prin găsirea listei din 1877, situațiune care nu era cunoscută Curții, și asupra căreia urmăză ca Curtea se se pronuncie. De Ghili rpsiHră cort• rulă „fisirtjl .... procuroră generală și subordonații d-sea nu ’și aă făcută datoria. Curtea, dup’uă lungă deliberare, avendă în vedere lucrulă judecată pentru câtă privesce lista contestată, eră d’altă parte considerândă stăruința procurorelor generale, decide amânarea la un altă sesiune extraordinară care se va ține câtă se pare mai curândă, căci nu se póte uita că acusații staă deja de 14 luni în acusare preventivă. Ună murmură de bucurie se aude în galeria ocupată de Ebrei. Să întorcă spre acusați și îi vădă pe toți în piciore, tăcuți, înspăimântați și încrime de durere curgă din ochii lor. Amă plecată forte mișcată și, resumândă aci faptele, nu me potă opri d’a cere celoră competing ta se se ié pentru sesiunea intare tóte măsurile ca justiția se nu mai fiă împedicată în cursul ă iei. Nu este aci vorba de interesul acuzaților, ci de societate, care voiesce ca se se facă dreptate, procurată și voră procura totă deauna cu voioșie, când este vorba de instrucțiunea publică, îndemnurile privescă pe cei directă însărcinați cu aplicarea legei. Cândă îndemnurile morale nu sunt suficiente trebuiescă aplicate fre care mijloce coerecitive; atâtă de multă este legată starea de cultură a poporului, cu prosperitatea țerei, încâtă, în toți timpii și la tote poporele, s’a derogată de la principiile libertății, impuindu-se fiecăruia obligațiunea de a învăța carte, și a ’lă pedepsi chiară, cândă este îndărătnică; la acestă măsură a alergată și legea nostră a instrucțiunii publice. Binele, d-le prefectă, nu este bine pentru cineva de câtă atunci cândă ’i înțelege totă importanța, și nu i-o póte înțelege de câtă cândă ’î primesce bine-facerile. A face ca toți Românii să primăscă aceste bine faceri, prin tóte mijlocele posibile, acesta este datoria nostră. Dăca ne-amă întreba cnse în consciință: s’a făcută iotă ce se póte pentru a îndemna, a sili chiară pe poporă ca să se bucure de aceste bine-facerî? Nu mă voiă săii se răspundă că nu, și acesta nu din partea ministerului, nici a camereloră, ci din a acelora ce suntă însărcinați de lege cu esecutarea măsurilor prescrise de dânsa; și aci să ’mi permiteți să vă atragă totă atențiunea, d-le prefectă, căci tóte măsurile ce așă lua voră rămânea fără resultată, cum din nenorocire rămână adesea, decă d-vóstră nu vă veți da totă silința a face ca prescripțiunile legii să devină uă realitate. Sciă că vă interesați ca și mine, ca și toți aceia care apreciază îndestulă importanța instrucțiunii; derű numai interesulă platonică nu este suficientă, trebuiesce uă deosebită îngrijire, uă specială solicitudine pentru acesta; scă asemenea că d-vostră, la reclamațiunile revisorilor școlari, dați totă deauna ordine, dera acele ordine se înfundără la sub-prefecturi seă putrezescă în arhivele primăriilor (raportul No. 156, din luna curentă ală revisorului de Botoșani-Dorohoiă), primării care în acestă privință sunt cele mai culpabile. Legea dă în sarcina statului personalulă și materialul didactică ale sculetorii primare, lăsândă pe sema comuneloră ceia ce privesce localură, mobilierul și întreținerea scalei, precum și grija d’a aplica obligativitatea ordonată de deasa. Cum primarii ’și împlinescă acestă sacră_ datorie,— generală suntă bine inspirate în acestă privință, ci de cele rurale, — raporturile revisoriloră și chiară ale colegilor d-v., acum că anulă școlară s’a terminată, și că acele raporturi ’mînă sosită, o aretă cu prisosință. 1 Legea instrucțiunei publice de la art. 32 pînă la 43 cuprinde, o sciți acesta, d-le prefectă, mesurile ji privitóre la aceste școli; ea obligă a se face pe fiecare ană liste de toți copiii ce trebuescă dați la școlă (art. 40); după acesta listă învâțătărulă trebuie să primesca copiii la școlă; la casă contrariă elă trebuie să avertiseze pe părinți și cândă aceștia totălu-și voră trimite copiii la școlă !(art. 40 și 36), va înșciința pe primară, care trebuie să esecuteze prescripțiunile legei de amendare. Dacá acestă disposițiune a legei se esecută vă potă răspunde faptele următore: Citeză pe aceste două, din cele forte numerose: învețătorul Dinu Teodoronu, din comuna Mamornița, județul Dorohoiă, o dată anulă acesta, numai până în luna Mai, în 12, suma respectabilă de 310 avertismente, fără ca cu tote acestea să isbutăscă a avea copii la șcală; depă cum obligativitatea instrucțiunei se aplică, se vede și mai clară din raportul c onor. prefecturi de Sucăva, cu No. 4,893, din luna iuliă a. c., care în tabloulă anesată la densulă, de numerasă copiilor, cu etatea legiuita d’a fi dați la scolă și de ală acelora ce au urmată anulă acesta, ne arăta realitatea in totă goliciunea ei. In comuna Miroslăvesci, ne spune d. prefectă, din 89 băețî cu etatea legiuită de școlă, nu au urmată anulă acesta de câtă 15; în comuna Mălinii, din 183 băieți 212 fete, nu au urmată de câtă 48 băieți și 7 fete! Lucru însă și mai întristătorii. In județul întregă, unde funcționăză 35 de scóle, nu mergă la scală de câtă 40 fete. Mă oprescă aci, destulă în privința obligativităței. In privința materialului vă voiă atrage asemenea totă atențiunea dv., d-le prefectă. Puține case de scole rurale, cele mai multe, cele făcute de proprietari, mai merită acestă nume; restulă sunt mai bune pentru alte destinațiuni, decâtă pentru case de scule : strâmte, jose, ferestrele mici și acestea fără gămurî, lipite cu hârtie, cândă esistă și acesta, fără bănci, fără table, fără de lemne de încâlejită; éco tristulă tabloă ală celoră mai multe ® scc"lele rurale, tabloă ce resultă diferiele raporturi ale revisorilor școlari 11'^1 re"visorii ceră cele necesari, prima'® sPun^ prin adrese oficiale . Nu se póte j nici mobilieră, nefiindü alocuțiuni spee*n bugetü (raportulăNo. 135, din luna P a- C a revisorului Mehedinți-Gorjă),fc ® s^a notat că este vorba deuă primărie ,an^" P1"1" măria Turnu-Severină. Ce Petrec9 Pe la comunele rurale este șmai înristătoră. Dăcă prima rură are a interes^area care pentru a se înființa ;0ră în comuna sea, îndată face raportă^ ministeră și pornesce și pe locuitori 1 Petru secera scală, ca se nu rămână pin 1 ° TM în^v_ nerecă; scala se înființdi fără a întreține numai ună ană, și ape interesută pentru care s’a cerută înființaia iei, ne mai esistândă o părăsesce, se uviază și devine adăpostură viteloră. Avisorulă stăruiesce a se repara ș’a se pur posiție da funcționa, nu’să ascultă nimeni; raportăză la ministeră se se mre scóla la uă altă comună, unde are leafă, pentru a nu plăti pe învățători de »alta, și așa cu una, așa cu alta, pe fie ce 4« suntd silită »să aprobă desființat de școli și strămutări de învățători de a mă Wcă la altulă. Acesta este un stare de lucruri ce nu mai pote merge. Pentru a pune capătă unei asemenea anomalii, pentru ca țăra se tragă tote evantagiele din banii ce se chieltuiescu pentru sculele rurale, vă învită, c-le prefectă, să fiți cu cea mai mare luare aminte, și să nu cruțați nici aă ostenălă pentru esecutarea cu strictețe acelor următore : 1. Profitândă de vacanțe, să dați ordine a se face scoleiară reparațiele necesarii înainte de începerea cursuriloră. 2. Să căutați a vă informa personală, dăcă primarii stăruiescă în aplicarea cu sinceritate a obligativității instrucțiunii publice, ca nu verîură copilă, cu etatea legiuită de scală, să nu se bucure de binefacerile ei, și să faceți responsabili pe primari de neîndeplinirea acestei prescripțiuni. 3. Să stăruiți ca localele de scale să fie, dăcă nu pră bune, celă puțină mediocre, spațiose, aerate și luminase, condițiuni indispensabile pentru higiena tinerilor, ființe ce le poporăză, ca mobilierul și întreținerea să nu lipsescă nici vă-dată. Cândăsemenea obiecte, să nu vă mărginiți a da numai ordine, ce nu lipsescă nici vă-dată, dără să stăruiți cu dinadinsulă se se esecuteze de către supt-prefecți și primari. 4. Să aveți cea mai dinaprope îngrijire, ca să dată uăscolă înființată într’uă comună, să nu se desființeze din lipsa de locală și întreținere, pentru a nu lipsi astăfelă pe copii de carte și pentru a scuti pe învățători de a deveni nisce adevărați nomadî, alergândă din comună în comună, întreținerea scalei este uă cheltuială obligatorie pentru comune ; veți stărui dără, pe lângă comitetul permanentă, ca să înscrie ex-oficio fondurile necesare pentru întreținerea scalei, în bugetele aceloră primării ce au scule, și care prin incuria și culpabilitatea loră nu prevedă în bugete fondurile necesare. Convinsă, d-le prefectă, că cunosceți tóte consecințele și imensa responsabilitate morală ce apasă asupra d-vóstre, din cele espuse mai susă, nu mă îndouiescă că, armată cu legea într’pămână și cu marele interesă alătereî ,în cealaltă, veți lua astăfelă de măsuri, ca numărulă scoleioră să se îmulțăscă, poporațiunea școlară să se tripleze și țăra, satisfăcută, să dică cu mulțumire: nu mai amă comună fără școlă, nu mai amă locuitoră fără șciință de carte. Primiți, d-le prefectă, încredințarea distinsei mele considerațiuni. p. Ministru, Stefanescu. No. 7,207. 1878, Iuliă 31. 1) A se vede Românulü de ieri. INVETAMENTULU PUBLICU. Circulara d-lui ministru culteloră și instrucțiune publice către d-nii prefecți de județe. Domnule prefecții. Cunosceți ca și mine totă importanța instrucțiunei primare însă țeră, și cu atâta mai multă cândă acesta țeră este liberă și democratică cum este țăra nostră, unde totă românulă iea parte într’ună modă sau într’altulă la mersulă guvernului, și se bucură de cea mai mare libertate în acțiunile sale; în uă asemenea țeră instrucțiunea este și mai necesară și mai imperiosă cerută; fără instrucțiune, instituțiunile cele mai liberale nu potă da fructele la care trebuie se ne așteptămu. Cu câtă deră poporul nostru se bucură de mai multe și mai mari libertăți, cu atâtă trebuie se îngrijimă ca instrucțiunea se fiă răspândită mai multă în masa lui, cu atâtă trebuie se ne clamă tóte silințele ca nici uă suflare românescă, bărbată sau femeie, tîneră seă copilă, se nu fiă lipsită de binefacerea instrucțiunei. Pentru a se ajunge la acestă scopă se cere mijloce materiale și îndemnuri morale, și chiară impuneri în certe împrejurări. Mijlóce materiali Camerele nóstre au GERMANIA ȘI VATICANULU. In Germania, dice Independința belgică, se urmără cu cea mai vină atențiune scirile care transpiră asupra compromisului, ce se anundă ca apropiată, dăcă nu va fi și încheiată, între Vaticiană și principele de Bismark. Fără, curia romană neavendă obiceiulă d’a se mulțămi cu concesiuni neînsemnate și cancelarulă nearuncândă cu mână plină p’ale săle, publiculă rămâne totă necredulă la asigurările pacifice ale presei oficiase și la cântecele de triumfă ale presei ultramontane. Se scie ce cere Roma. Cineva sei însă ce pote acorda Germania, fără să se lase în voia inimicului său seculară ? Totuși, în generale, se pare că marele cancelarii nu va lăsa prăda