Romanulu, aprilie 1879 (Anul 23)

1879-04-08

320 esterne, d. Waddington, însărcina pe amba­­sadorele francese la Petersburg a reînoiti în personal, în numele președintelui Repu­blicei și alți guvernului francesü, încredin­țarea celei mai cordiale simpatii. îndată ce sosi scriea despre atentată, d. Waddington se duse, în absența președintelui Grévy, la ambasadorele rusă, principele Orloff, spre a­ d esprima simțimintele guvernului francesü.* La République Fr­an­çaise vorbe­sce despre atentatul­ asupra împăratului Rusiei și dire :­r Uă crimă, care e totű atât­ de nelegitimă câtă și de nefolositare, nu póte de calü se revolte simțim­int­ele nos trec" Republica Fran­­cesă întrebă apoi ce impresiune póte pro­duce acesta atentată asupra Țarului și se teme că el­ va da mai cu semn semna­­lulă sa­uă reacțiune care va reclama póte multe victime. Astăzi este în biserica rusă de aici unu Te-Deum solemnă. Londra, 15 Aprile.—Tote diarele își es­­primă indignațiunea pentru atentatula co­misă asupra Țarului. Times zice că totá lumea ar­ fi regretată de ea atentatulu ară fi avută altă resultată. Paris, 15 Aprile.—Atentatul­ asupra Ța­rului a produsă în cercurile financiare dă sensațiune cu atâtă mai mare, de­ore­ce scrisori particulare sosite înaintea depeșei despre atentată exprimaă temerea că ară pute sé isbucnescá uă revoluțiune. Roma, 15 Aprile.—Diarele de aici înfie­­reza atentatul­ asupra împăratului Ale­­sandru. Colonia rusă de aici a adresată Țarului un telegramă de felicitare. La Te-Deumulă celebrată ieri în capela de la ambasada rusă au asistată represintanții Maiestăților- Loră și ai ministeriului, ambasadorii și alte no­tabilități. Lemberg, 15 Aprile.—Diarele poloneze se esprimă forte reservată în privința atenta­tului asupra Țarului și regretă numai că el­ va da focă la măsuri represive în con­tra poporului rusă. In privința proiectului unei uniri între Ruși și Poloni, la congre­­sul­ Slavilor, ce se va ține în Moscva, Gazeta Narodowa dice : »Rușii să se libe­reze mai ântâiă de despotismul, care-i a­­păsă și apoi să cugete la unirea cu alții. Ce ară folosi ore Polonesiloră uă unire cu nesce sclavi?* Petersburg, 15 Aprile.—După ce medicii au asigurată, prin măsurile luate, viața a­­tentatorului, acesta a fost­ transportată din prefectura poliției în fortăreța Petru și Pavelă cu un escortă tare din regimen­­tulă de cavaleria din garda imperială. Se asigură că prefectură orașului gene­ralulă Surow a fost­ destituită și că va fi­­­ înlocuită cu polițaiulă din Odesa, genera­luia Heins, dina numelui seu, se duse­se­ îșî facă ru­găciunea în capela de lângă căsuța lui Petru cel­ Mare. La reîntorcerea s­a, so­­sindă la țărmură Nevei, nu putu să trăcă rîulă, de­ore­ce podulă de vase fusese des­făcută ; se întorse doja înapoi și, trecăndă pe lângă grădina de vară și redândă la portă ună echipa­tă imperială, se amestecă printre mulțimea care aștepta acolo spre a vede pe împăratulă. Curândă după aceia eră isbuti­a pătrunde așa departe, în câtă zări pe împărată tocmai în momentul­ cândă voia să se suie în trăsură și își îm­brăca mantaua. Încă până nu se arătase împăratulă, Komisarov observase pe m­ă omă care se silia să străbată printre mul­țime ca să se apropie de împăratulă. Ko­misarov se retrase puțină ; vădu­insă că, în momentul­ cândă împăratul­ își îmbrăca mantaua, necunoscutulă scote din postnară u­ă pistolă și o chieșce spre împărată. Ko­misarow lovi răpede pe atentatore peste cotă, pistolul­ se slobodi, însă pre susü ca să nemerescă pe împărată. Făptuitorulă fu prinsă îndată, încremenită de spaimă, Komisarow se perdu prin mulțime. Scirea despre atentată se lău­ răpede prin orașă și produse mare sensațiune. Curendă după incidență , împăratul­ se duse în catedrala numită de Kasan, spre a mulțămi lui Dum­­nedeu pentru scăparea vieței sale. La so­sirea s­a în palatură de iarnă, membrii consiliului de stat­, cari ținuseră tocmai uă ședință, fură cei de întâi cari salutară pe împărată. Peste puțină se adunară în pa­latură de sărnă­tate generalitățile și toți demnitarii cari aveau intrare la Curte. Cândă apăru împăratulă, fu salutată de cei pre­­sinți cu strigăte de bucurie și cu cele mai viui semne de intusiasmă. Monarh­ul a mul­țămi prin câte­va cuvinte grațiose și ceru să vâdă pe salvatorul ă scă Komisarov. A­­cesta se afla deja în paiață , fu introdusă; împăratul­ îi esprima mulțămirile sale di­naintea adunării întregi și­­ să rădica îndată la rangul­ de nobilă. Sora, Petersburgul, era iluminată sărbătoresce. Ună ană mai târziiu, la 6 iunie 1867 , s’a făcută ală douilea atentată asupra îm­păratului Alesandru, cândă Polonesulă Be­­rezowski a trasă asupra lui, pe cândă se întorcea cu împăratul­ Napoleon III de la marea revistă militară din Longchamp. La o s­cârmitură a drumului, pe unde avea să tracă atunci trăsura Imperatesea, ună tâ­nără cu brusa albă ieși din mulțimea cea îndesată, băga mâna în posunară și ținu apoi ambele mâni în aeră. Ecuterulă îm­­părătescă Raimbeaux, care călăria îndără­­tură trăsurii, observândă acésta mișcare, credu că individul­ în cestiune voiesce să arunce uă petițiune în trăsură; dete pinteni calului său spre a se întrepune; acesta făcu uă săritură înainte, se au­ji uă detunătură și îndată după aceia uă a doua. Calul­ lui Raimbeaux primi ună glonță în nări, sări în susă și stropi cu sângele său pe prin­­cipii din trăsură. In facia împăratului Na­poleon ședea marele duce Vladimir și, vă­­d­endu’lă împăratură stropită de sânge, îl­ apucă de brad­u și lu întreba : »Ești ră­­­­nită?* »Nu, dorü d-tea, sire?* întrebă ma­rtie duce, căci și uniforma lui Napoleon era plină de sânge. Principii, convingăndu-­­ se că nu li se întâmplase ni­mică, se rădi­cară în susă spre a se arăta poporului, care scotea strigăte de bucurie, și apoi se ’ntorseră în orașă. Atentatorele voia să fugă prin tufișă, fu cnsă apucată de asistenți, car îl năvăliră a­­supra lui. Celă d’âniără care puse mâna pe densulă fu căpitanulă gardeî din Paris, d. Lubert, se isca uă învălmășălă forte aprigă, publiculă voia să linșeze pe Berezowski. Se audiau strigăte de: »Brancons­ L ! Branchons­­le­* (Să’lă acâțămă!) Numai cu multă greu­tate isbutiră colonelulă Lallemand și căpi­­tanulă gardei orășenesei Presle ■— care a­­lergase îndată după slobodirea focurilor, pe oă aleă laterală și sărise de pe cală — a scăpa pe prisonieră din mânile unei mul­țimi întărziate de peste nă­sulă persóne și a’lă­târî în tufișă; agenți polițienesc­ și sol­dați alergară într’ajutoră și puseră capătă, încă la timpu și înainte de­ a ușa de baio­netă, acestei furiose învălmășeli, care ținu peste­­ zece minute. Sosi­ră trăsură; uă per­­sonă se coborî dintr’ânsa; patru agenți în­­ haine civile se urcară pe coșulă trăsu­rii, alți trei agenți împinseră pe atentatore în întrulă trăsurii și se așeciară lângă el. Escortată de ună despărțământă de gardă orășenască, elă fu condusă într'oă cârciumă din apropiere, unde i-se aduse celă de ânteiă ajutoră; elă fusese greă rănită prin plesni­­rea pistolului seă, perduse­ră cantitate în­semnată de sânge și leșinase aprope, în ur­ma luptei care o susținuse pentru persona sea; veștmintele sale erau sdrențuite și uă mânecă ruptă cu totulă. De la acea câr­ciumă, fu condusă la comiergență. Berezows­ki fu condamnată la morte, mai târziiu éase grațiată la deportațiune la Noua­ Caledoniă. Atentate anteriore asupra împăratului Rusiei Aprope cu trei­spre­zece ani înainte de acesta, la 16 Aprile 1866, s’a comisă celă d’ântâi atentată asupra împăratului Alexan­dru. Atunci, după ce împăratul­ făcuse­ră preumblare pe lângă grădina de vără din Petersburg și voia să se suie în trăsura sea, se trase asupră’s­ună focă de pistolă, împăratulă nu fu atinsă, atentatorele fu arestată. Criminalulă era Dimitri Wladimi­­rov Karakasov, născută în guvernămân­­tul­ Saratov și auditoră estraordinară la Universitatea din Moscva. El­ profesa prin­­cipiile celui mai estremă socialismă. Ser­­vitlă Osip Ivanovici Komisarov scăpa îm­păratului viața. El­ fusese mai nainte servă la moșiile baronului Kister, veni énse­ancă ca băiată la Petersburg, unde intră ca ucenică la șepcarulă Sadow. De­ore­ce Komisarow serbătoria tocmai în 16 Aprile FOIȚA ROMANULUI 7 APRILE. LUCIANA de Judith Gautier Tradusă din franțuzescă de F. D. Partea anteia IV 1) — Multă îți place la țără, după cum vădă, domniș0ră? di­se Adrian. Pari a fi prea fericită. — Nici vă­ dată n’amă fostă mai feri­cită de­câtă acum! respinse Luciana, pri­­vindusă cu ochii lucindă de pasiune.­­.. Și de uă dată plecâ ochii. — Multă îmi place marea, adăugă densa. — Soi­ să înoți? întrebă tenărulă, care păru că nu observă acestă privire. — Credeamă că sciü, dorii, de când o te­amă văzută pe d-tea în apă, mi se pare că nu mai sc­ă de locă. 1) A se vede Românitlu de la 1, 4, 5, 6 și 7 Aprile. — Iți voiă da lecțiuni daca vrei, tjise Adrian cu ună surîsă, în care Lucianei i se păru că vede uă umbră de ironiă. — Frumosă profesoră, elise Jenny, care se apropiase. Inchipuiesce-țî că n’a putută să mă învețe pe mine. — Mărturesce că ești uă elevă prostă... Judecă, domnișoră, e peste putință să o faci să’șî deslipăscă piciorele de la fundă. — Da, mi-e frică. Ajunseseră. Castelul­, situată în mi­jlo­­cul­ unei gradine minunate, forte bine în­treținută, părea a fi în cea mai bună stare. Partea cea mai vechiă era ună turnă ro­tundă, ascuțită la versă, care se înălța la ună colță ală edificiului și se oglindia în apa unui șanță. Castelul­ propriă disă era din secolul­ lui Ludovic XIII și consta, ca tóte monu­mentele din acea epocă, într’uă amestecare de petru și de cărămizi și balcane artistică lucrate. Ceia ce se numia­u ruinele* era un ră­­mășiță de capelă gotică acoperită cu iederă și cu plante acățătore; dorit, în mijloculă acestoră tufișuri de flori, ruinele păreaă a ROMANULUI 8 APRILIU 1879 Garibaldi la regele Umbert. Citima în VItalie de la 14 A­­prile . Generalulu Garibaldi s’a dusă ieri la Qui­­rinal spre a face visită regelui. La ameda, generalulu trimise la rege se­ să întrebe cândă ară puté să se ducă la elă spre a’î mulțămi pentru visita sea. Regele respunse că ară fi fericită de a’lă primi îndată și adause că, spre a scuti pe generală, în starea în care se află, de os­­tenela de a urca scara, îl­ va aștepta în grădină. Puțină după acesta uă trăsură conducea la palatură regescă pe generală și pe fiiuță séu Menotti. Regele se preumbla prin gră­dină, însoțită de generalul­ Medici. Obser­vând­­ trăsura, Maiestatea rea se duse în­dată se întâmpine pe generală. Menotti se coborî din trăsură și se depărta puțină cu generalul­ Medici, era regele se sui în tră­sură. Când­ se despărțiră, regele și Garibaldi păreau mișcați. ANIVERSAREA FUNDAȚIUNII ROMEI. EcL ce citimă în acesta privință în dia­­vulă VItalie : Anulă acesta, aniversarea fundațiunii Ro­mei, care, după cum se scie, cade în dana de 21 a. ew va fi celebrată printr’ună ma­re banchetă, pe care ’lă va da primarulă orașului, în sala numită sala Căpitaniloru din palatulă Conservatorilor”. Voră lua parte la acestă banchetă : o­­norabilul­ Depretis și toți miniștrii, amba­sadorii și miniștrii puterilor­ străine, p­re­ședințele Senatului, președintele Camerei, prefectură, generalul, divisiunii din Roma, primii președinți ai tribunalelor­ și ase­sorii. Se cfice că d. Ruspoli, primarul­ Romei, dă acestă banchetă, pe ch­eltuiala sea. După banchetă va fi primire la Museulă din Capitoliu, în onorea membrilor­ Con­gresului meteorologică. SCIRI D’ALE PILEI. Din capitală, Monitorani de astă­­i publică decretulă prin care se facă următorele numiri : I­. Al. Amână, actuală președinte de sec­ție, la curtea din Craiova, primă-preșe­­dinte la aceiași curte, în locul­ d-lui An­­toni Brăiloiu, trecută în altă poștă. I­. I. Titulescu, licențiată în dreptă și fostă membru de curte, președinte de sec­ție la curtea din Craiova, în locul­ d-lui Al. Amână, înaintată. Pentru ca sala de lectură a Bibliotecei Centrale să potă fi mai multă timpă des­chisă pentru publiculă cititoră, direcțiunea acestei Bibliotece a luată măsuri ca, înce­­­pândă de Luni, 9 Aprile, sala se fiă des­chisă și sera; astă­ feră, din­­ țină numită, orele de lectură vor­ fi următorele : 9—1 înainte de amiedi și 6—10 sora. Felicitămă direcțiunea Bibliotecei pentru acesta măsură prin care se aduce publicu­lui cititoră ună serviții­ reală, făcândă ca bibliotece să fiă disposițiunea lui în orele cele mai potrivite. Din județe,­ ­Ministerulfl exprimă prin Monitoru­ mul­țămirile sale d-lui D. Dimitrescu, învățăto­­rul­ scólei din comuna Plesna-Nouă, di­­strictulăllfovă, care a oferită în folosulă ar­matei suma de lei 18. * Mesagerul­ Brăilei anuncță că consili­­ul­ generală ală județului Brăila a decisă a înființa­tă funcțiune de supt­revisoră școlară, plătită din casa județului cu 200 lei loi, și 100 progenă lunară. Din țevile latine. Un telegramă din Madrid cu data de 15 Aprile spune că starea prințesei Cristina nu mai lasă nici uă speranță. Din Lisabona se telegrafiază că regina Portugaliei se află mai binișoră. * In Sevilla s’a­ făcută mai multe arestări din causa aruncării de petarde în biserică. * Garibaldi a fost­ primită în Dumineca Pasciloră de rege în grădina Quirinalului. Intrevorbirea a ținută ună pătrară de oră. In 21 Aprile va fi la Roma o o întru­nire de vr’o cinci­ cinci de capi de partidă republicani, invitați de Garibaldi, cari se zice că voră ave să se consulte asupra re­formei electorale. Garibaldi a primită pe Brzegovinenu la Liubibratici. Crispi călătoresce prin Sicilia. Din străinătate, Cornițele Karoly, ambasadorulă austro­­ungară la Londra, ală cărui toastă din zi­­lele trecute a făcută atâta svenă în Euro­pa, a profitată era de pă ocasiune spre a ține lină apă discursă. Corespondintele din Londra ale diarulu­i vienești Neue Freie Presse comunică testuală cuvintele pronun­­ciate acum pentru a doua oră de cornitele Karoly. Elă­ară fi cjisă: «M’ama bucurată din animă, audindă pe lordură maiorii că face, în toastulă pe care l’a pronunciată a­­cum să alusiune la strînsele legături care esistă din fericire între Austria și Englitera, și pe care amă avută dilele trecute, spre marea mea mulțămire, ocasiunea a se ac­centua cu deosebirea. Se asigură din is­fi artificiale. Eraă ore­cum íncântatare, cu frumusele lor­ arcuri. Acoperișul­ căzuse; zidăria, din contră, era aprope neatinsă și se puteau citi inscripțiunile funerarie, care arătau pe morții ce dormină acolo. In ar­cadele ferestrelor­, frunctele încrucișate fă­­ceau ca nesco­perdele pe care sarele le străbătea cu veseliă. Dinderetulü altarului, ln floria ună trandafiră; două fluturi albi se jucau prin florile lui. Pe altară, era pusă ună albumă, în care călătorii scriau unii versuri, alții vă cuge­tare, alții numai numele. Luciana, totă la brațul­ lui Adrian, sui scările altarului și restoi cartea. — Pare că sunteți douî logodnici, disc Jenny, paserile ce cântă Isaiia dănțuiesce. Luciana tresări și pleca capulă, pe cândă Adrian lăsâ­se cadjă asupra iei uă dulce privire, pe care densa nu o vedu. Se preumblază multă timpă prin grădină și apoi se întorseră la hană, unde îi aș­tepta prândură. Masa fa forte veselă. D-na Després era încântată de nouiî sei amici. D. Pro vot găsia pe acesta demnă forte a­­mabilă. Singură Luciana era cam melan­colică. După ce se întorseră, se făcu nóp­­te; cerulă se acoperi de stele și suna re­­sări în valuri de rade argintii. Luciana ră­­mase tăcută, adâncită într’uă lume de gân­duri, pe care le deșteptase în ea vorba ne­vinovatei Jenny : »Pare că sunteți două logodnici.* V câte­va­­ file în urmă, Luciana, care era fată tristă, lucra, lângă d-na Despres, în­­cercândă uă nouă broderiă cu cârligulă, pe care o învățase de la Jenny. Era pe balconul­ de la Casino; musica resuna cu mare scomptă; cerulă era se­nină, bătea puțină veni și și cortulă se clă­tina făcândă să scârție parii de care era susținută. D. Prévot se dusese la biliardă cu A­­drian. Jenny observa pe eleva s­a, și adesea li lua lucrură din mână, ca să îndrepteze câte uă greșeli. — Ce capă tare ai­­dicea ea cu rîsulă ie­ copilărescă. Luciana se silia sĕ facă bine; dera gân­­dulă îi era aiurea, voră autentică, elice apoi corespondintele diarulu­i vienesă, că acesta frasă are de scopă de a esprime deplina aprobare a co­mitelui Andrassy la celă d’ânteiă toastă ală lui Karoly.* Diavulă italiană l’Avventire nu crede că Porta ară pute schimba firma nul, care re­­guleza succesiunea tronului din Egiptă, fără a consulta puterile, de­ore­ce succesiunea de tronă a Khedivului este oă cestiune de înțelegere internațională. * Din Londra se telegrafică chiarului Neue Freie Presse că noulă guvernă egipteană a ordonată șefului posteloră a opri broșurele care conțină ală douilea raportă ală comi­­siunii de anchetă. Acesta a protestată în contra unei asemenea pretensiune și a ob­servată că, după esecutarea unui asemenea ordine, nu va mai pute sfătui pe guvernele străine să desființeze biurourile for­ poștale din Egipt­. Raportul­ comisiunii de anche­tă recomandă reducerea dobândei și date­­ză bancruta Egiptului încă din Aprile 1876. * Din țeza atentatelorü. ■— Din orașul­ Ar­h­angelsk, situată la nordul­ Rusiei, se scrie către Novoje Vremja din Petersburg că, în dina de 10 a. c., polițaiulă de acolo, a­nu­­me Piotrowskii, a fostă găsită înjunghiată în locuința sea. Lângă cadavru s’a găsită ună biletă cu următorulă cuprinsă : »Ai fostă m­ă Polonesii, case ai fostă cu Po­­lonesii e silațî aici mai reă de­câtă celă mai crudă călâă rusescă ! Drept dérit, câ­ne, căci nu ești vrednică să trăiesc­ între omeni! Comitetulă esecutivă.* * Se asigură că, la nunta de aură a îm­păratului Wilhelm, nu numai Țarulă, dérü și împăratul­ Austriei se va duce la Berlin. * Se telegrafieză din Teplitz cu data de 15 Aprile : După cum scrie din Berlin oă personă demnă de totă încrederea primarului de­­aici, împăratul­ Wilhelm va sosi aici, spre a face cuta­rea obicinuită, între 15 și 20 Iuni. Primăria h­otărîtă a începe îndată pregătirile trebuinciuse pentru acestă casă. * Reichsanzeiger din Berlin publică ună de­cretă prin care se opresce răspândirea dia­­rului umoristică Kikeriki din Viena în totă imperială germană pe timpă de două ani. * Le Temps crice că Francia și Englitera s’au învoită a prelungi pentru 6 luni tra­­tatul­ de comerciă care espiră la 31 De­cembre, spre a da timpă parlamentului francesü de­ a discuta tarifură generală și a se face negocieri pentru u­ă nou tratată. * Se telegrafiază din Moscva cu data de 12 Aprile . Delegații germani­­ și austro-ungarî, cari se întorcă din părțile ciumate, nă sosită astăzi sănătoși aici. STATISTICA DISTRICTULUI ILFOV. II 1) Plasa Negoese). Acesta plasă are 15 comune, a­nume: Budescii (1120 f.), Călăreții-Seineia (588 1.), Aprocjil-Negoiescii (1512 f.), Luica-Cotroceni (477 f.), Preasna-Nouă (725 1.), Pârlita-Să­­rulesciî (2327 1.), Vasilații-Popescii (2031 1.), Herăscii-Buciumenii (23241.), Sohat (655 f.), Valea­ Dragului (1716 1.),­ Lămotesciî-Grădi­­nașî (11011.), Frumușeni-Gusturenii (17031.), Obilesei-Vechi (6501.), Gurbănesci-Coțofenca (1735 1.) și Obilesci-Noui (1329 1). Aceste 15 comune se compună din 49 cătune, a­nume: Budescii, Aprod­ii, Negoie­­scii, Frecații, Nania, Rătoiulă, Lacul-Coco­­rului, Luica-Cotroceni, Preasna-Nouă, Preas­ 1). A se ved­e Românulu de la 7 Aprile. D-na Despres o observa de câtă­va timpă acea melancolii­ îi dedea ceva reservată și modestă, care plăcea forte multă mamei lui Adrian și îndrepta roua impresiune de la începută. Câte­va amănunte de toaletă o îngrijină încă, dera se gândia că, la Pa­ris, fetele du exemple rele înaintea ochi­­lor, și că nu s d­ă tocmai ce e bine și ce e reă în îmbrăcăminte, ispitite fiindă de ceia ce e frumosă. De aceia își promisese de-a face Lucianei fre­care mustrări. Cândă orfeoniștii se opriră ca sé ]re­­sufle, d-na Despres își puse tapițeria în polă și întorcându-se spre Luciana: — Scumpa mea, ciise ea, de ce porți porula așa josă pe frunte ? Nu e conve­nabilă. —• Nu sciamă, domnă, dise Luciana ro­­șindu-se, unchiulă meă dice că îmi șede mai bine. — E pre adevărată! adăugă Jenny. — Se vede că de asta îți tragi de câte­va cjise porula pe ochi, așa în­câtă semeni cu m­ă cățelă havaneză, respinse d-na Després,

Next