Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)

1879-09-26

ANULU DOUE­PECI ȘI TREI Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 VOIESUR SI VEI PUTEA A­J­UN­G­I­U­R­I. Linia de 30 litere petit, pagina IV.— 40 baj I Deto . , , pagina III. 2 lei — A 80 adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la EugéneMicoud, N0.8I-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-niî Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU MERCURI, 26­ SEPTEMBRE, 1879. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE.­ la Capitals și districte, uni anii 48 lei; și­re luni 24 lei; trei luni 12 lei; că lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea rjiarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorfl Gust«vo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULU Ranir Parf 25 Rapciune ouuui cblti, 7 brumarelu „Deca nu poți sta de vorbă cu Béranger, cu Lamartine, etc.,­­Ilie Michelet, se convorbesc­ cu unii omn din poporu; de la cel din treptele mijlocii, nimicü nu pote învăța cine­va.“ Omenii cu simțiminte înalte și pa­triotice se conducă de principii, ori­nu de pasiuni. Inteligința lor­ li­beră și senină se întinde peste totü orisontele. Mintea celor­­l­alți este scofâlcită de pasiuni și interese per­sonale și, cândű este și întunecată de uă slabă instrucțiune, nu mai sunt în stare să judece bine și să ved­a câți­va pași mai departe ceia ce vine, în bine sau în rén. Pentru ca cititorii noștri să În­țelegă bine ce-a­u zisă Michelet, vomü da câte­va exemple. Tota lumea véi fu, în timpul­ res­­belului de la 1853, că Napoleon III luase România supt protecțiunea lui. Toți văzură că ele merse mai în urmă pănă a cere imperiosă de la Sublima Portă să anuleze alegerile făcute de Vogoridi în Moldova. Toți văzură că Napoleon procla­ma România de Bulevardul­ Occi­dentului. Totă lumea văd­u că micuța Stată, ce se numia Piemonte, trămise în resbelulă din Crimea 16,000 oșteni, și toți înțelegeau că Francia și En­­gh­tera nu aveau trebuință mate­rială de acelă mică ajutoră. Omenii cu vederi scurte din am­bele principate române nu văzură nimică, nu înțeleseră nimică, și de aceea nu imitară pe micuță Piemon­te și nu porniră, cu mica armată ce aveau aceste două principate spre câmpul­ de onore. Cine nu vă­zu în urmă câtă răă mare făcu României mintea uscată prin despotismă și sclaviă a clase­­lor­ diriginte din Moldova și din Muntenia ? Se întrunescă Divanurile ad-hoc. Tratatul­ cerea ca ele să se în­­trunască pe clase. Omenii a cărora inteligință era liberă se împotriviră la acestă bar­bară cerință și Francia ne susținu. Omenii, a căroră minte nu era întunecată prin pasiuni de interese personale și de domnie, luptară pen­tru a face pe cei mai mulți să în­­țelegă că nu pentru dragoste per­sonală ne susținea cu atâta căldură Napoleon III și că prin urmare era momentulă ca adunările să proclame îndată unirea principatelor­ și să procedă împreună la alegerea unui principe străină. Acei ănsă cari erau paralisați de uă lungă sclavie, și cei cari urmă­­riau meschinele for, interese și am­bițiuni, nu voiră să înțelegă, și mare, forte mare rău făcură României. Se putea chiară să perchemă totă, decă Napoleon perdea speranța ce pusese în coloniele lui Traian. Aceiași omeni, cari nu putură în­țelege pentru ce Napoleon III voia să rădice din nou la Dunăre vechiulă și gloriosulă Bulevard, și pentru ce Piemontele trimise mica sea oștire în Crimea, începură a lucra și a șiopti, în întru și în afară, că po­porală română este mulțămită și fe­ricită de a rămâne în starea în care se afla. Singura causă a miș­cării ce se vedea era,­­ficeaă ei, că revoluționarii de la 1848, socialiști și distrugători ai societății,” provo­­ca o poporală „nedegroșită“ contra ordinii, contra religiunii, contra fa­miliei și contra proprietății. Divanul­ ad-hoc ală României conținea 17 deputați săteni. Moșia, pământul, este pentru să­teană totă avuția, totă existența lui și a familiei sale. Respinse față de cei mai mulți din cei cu hainele albastre propune­rile, mai susă enumerate , ce le fă­­curămă: „Nu cereți acum moșiele vostre,­­fiserămă și săteniloră, ca să nimi­­cimă propaganda ce face în străină­tate reacțiunea.“ Sătenii români înțeleseră, se ră­dicară îndată la înălțimea adevăra­tei politice și­­ fiseră : „Să se scape mai ântăiă moșia cea mare și vomă vede apoi de moșia cea mică.“ Câtă inteligință politică între acei săteni și câtă întunecime în majo­­ritatea claselor­ privilegiate ! La 1848, marea majoritate a gu­vernului provisoriu nu voi să apere țara cu arma. La 13 Sept. 1848, Turcii erau la Cotroceni. In gură erau vr’uă 40 de mii de săteni. Unii din membrii guvernului pro­visoriă erau la palatură din Bucu­­reșci. Pe când­ Turcii se gătiră să nă­­vălescă în capitală, vă sumă de să­teni veniră la guvernă și, îngenu­­chiândă, strigară : „Lăsați-ne, domniloră, și ne le­­gămă ca penă în seră să’i și îngro­­pama.“ Haina cea albă înțelese adevărata politică și era gata să’și verse sân­gele pentru triumful ă­iei. Haina albastră nu înțelese nimică, și națiunea perdu astu­feră marea ocasiune d’a arăta Europei, încă de la 1848, ceia ce abia la 1877 putu să’i dovedescă, ce este gintea latină de la Dunăre. Pompierii Înțeleseră asemenea, combătură singuri fără voia guvernu­lui, și lor datorimă, în mare parte, că numele Românilor­ începu a fi cu­noscută; loră datorimă în parte iu­birea marilor­ scriitori, Michelet, Quinet, etc. etc.; loră în sine dato­rimă, în bună parte, credința ce Napoleon III puse mai în urmă în Români. Și chiară acum, la 1877, nu vă­­­ jurama haina albastră opunăndu-se la resbelă din causă că’i lipsia cre­dința în virtutea și în vărtutea po­porului română ? Și cine cred­u în elă ? Ună forte mică numără de haine albastre, însă poporală întregă și principele Carol. Și cine învinse ? Poporală, arăndă în capu’i pe Domnuță Româniloră. Ecé­derű pentru ce <jise Miche­let : „Cândă nu poți vorbi cu bărbați ca Béranger vorbesce cu bărbații din popor­.“ Mâne, Mercuri, Camera începe din nou desbaterea în privința artico­lului 7 din Constituțiune, combinată cu articolul­ 44 din tratatul­ de la Berlin. In urma atâtor­ scrieri, din în­tru și din afară, și atâtoră dovedi ce se aduseră, nu mai pute fi acți ună singură omă care să nu sciă că tote puterile sunt­ legate să susțină în unire deplina esecutare a trata­tului de la Berlin. Rusia, învingetóre, și totu­și, de­și cu mare durere, se supuse pre­­scrierilor­ acelui tratată, învederată derit este că cei cari la noi <jică că nu voră să scră de cerințele tratatului, spună ceia ce suntă și cum­ că nu pote fi. Puterile, adaugă unii, nu potă să ne facă nimică altă de­câtă să nu ne recunoscă. Chiară așa de ară fi, ori­ce omă scie că uă națiune din cele mari nu pote trăi singură. Ce s’ară alege dorü de­uă națiune mică care ară remâne isolată ? Ce s’ară alege de națiunea nós­­tră, ocolită de ginți străine , și a­­cesta cândă imperială otomană este atât de slabă, cândeaă națiunile creș­tine ce ’să compună suntă în fier­berea renascerii și cândă Europa în­­tregă își caută noul căi și noul a­­lianțe ? învederată déja fiindă că tóte pu­terile dă îndatorire și interesă să facă ca de uă ’cam dată să se res­­­­pecte de toți tratatul­ de la Berlin, și cei mai întunecați înțelegă că ele ne voră sili să ’să esecutămă. Nici ună omă nu póte fi care să nu sciă, în modă positivă , că una sau două, și chiar trei mii de Israe­­liți, împământeniți acum de noi în­­și­ne, nu potă să ne facă nici ună­reă. Toți asemenea sciă că împământe­nirea impusă de străini ne va fi fa­tală, atâtă prin numărul­ celă mare ale celor­ împământeniți, câtă și prin consecințele fatale ce va ave din felurite punturi de vedere uă a­­semene silnică esecutare a artico­lului 44. Aacă ce­va care este pentru toți învederată. Camera trecută a recunoscută tra­tatul­ de la Berlin și a votată că este locă a revizui art. 7 din Constitu­­țiune. Camera actuală este datore să re­­vizuiască acelă articolă. Proiectulă propusă de oposițiune­a căzută sdrobită de uă mare ma­joritate. Oposițiunea scle dozii că, venindă la putere n’are în Cameră nici chiară majoritatea legală pentru a gu­verna. Decă dorit­tă parte din oposiți­une nu va vota proiectură propusă de guvernă,­va cade pro ectură, însă numai pentru că ’i-ară fi lipsită câ­te­va voturi din două treimi. In acestă casă oposițiunea, dechla­­rată că nu pote da unu ministeru, face ca, cu totă marea majoritate ce are guvernulă și proiectură săă, Camera să fiă în neputință de a face ceruta revisiune. Ce mai remâne dorit în acestă casă ? Responsulă este simpla și vine de sine și. Minoritatea aprindă lucrarea ma­­jorității și provocând o astă­felă a­­supra țărei mari rele și mari peri­cole, națiunea trebuie să d­oréscă între minoritatea și majoritatea Ca­merei. Scimă toți că acesta este și dorința celoră cari represintă în Cameră și Senată opiniunile d-lui Manolaki Kostaki ș’a celoră cu petițiunea de la Iași. Scrmnă ânsă, arăși cu toții, că Pre­ședintele Consiliului de miniștri a spusă în Cameră că, după demisio­­narea sea, a fostă silită a recom­pune ună noă ministeru fiindă-că datoria sea, către Țară și către Tronă, îl­ opuna de a propune Capului Sta­tului formarea unui asemene cabi­­netă. Ce va face doru­nță acum dacâ Camera se va disolve naturală, prin neputința în care o pune minorita­tea, de a’și pute îndeplini misiunea pentru care fu convocată? Și puterile voi­ voră să aștepte con­vocarea unoră alte Camere ? Periculosă este acesta din urmă cestiune. Dérü, cândă Țara este pusă în pericolü de oă minoritate com­pusă de ómeni cari nu voră să ’n­­țelegă, majoritatea țărei este silită de a face tară pentru ca să oprască ca câți­va ambițioși și câți­va rătă­ciți s’o pună în pericolu de a muri plină de­­ zile; și acesta tocmai cândă ea a dobândită asigurarea că­­ i se deschide largă calea de a merge cu pași și cum­ spre îndeplinirea marei misiuni ce gintea și inteligința iei îi impune, la gurile Dunării, SERVIȚIULU TELEGRAFICI­ ALA AGENȚIEI HAVAS. Sit­lah, 6 Octobre.—Generalul­ Roberts încunosciințeză că se află la depărtare de vă di de mersă de la Cahul. Paris, 6 Octobre.—Imperatesa Rusiei,­­ve­nindă de la castelul­ din Jugenheim de lângă Darmstadt, va sosi la Belfort Mer­curi în 8 Octobre . Maiestatea Sea se va duce de-a dreptul­ la Cannes, unde are de gândă să petrecá iarna. Principele Orloff, ambasadorul­ Rusiei, s’a reîntors șl la Paris. Viena, 6 Octobre. — Deputații partidei constituționale, în numără de 161, au ți­nută uă întrunire ln care s’a­otărîtă, în u­­nanimitate, ca membrii partidei să ie­o­­tărîrile loră de mai nainte și în comună, asupra tuturorü cestiunilor­ privitóre Constituțiune ce se vor­ trata în noua Ca­la­meră, precum și asupra cestiunilor, care înteresară directă partida, precum alege­rea membrilor a biuroului. Ună com­i­tetă de 21 membri va fi însărcinată a pregăti deliberațiunile asupra­otărîrilor­ de luată de reuniunea deputaților­ constituționali și tóte­otărîrile luate în aceste întruniri cu majoritate de 2/s VOr­ă fi obligatorii pentru membrii partidei când c cestiunile acelea voră veni în discuțiunea Camerei. Deputații naționali-liberali din Moravia a h­otărîtă a face parte din clubulă Cehiloră. Viena, 6 Octobre.— Se anunciă din Con­stantinople Corespondinței Politice : «Ple­nipotențiarii greci au înmânată în ședința ținută ieri proiectulă foră de declarațiune comună, care­­ zice că Turcia și Grecia pri­­mescă indicațiunile protocolului al­ 13-lea ale tratatului din Berlin ca baza a nego­­ciărilor­ de urmată pentru delimitarea frun­­tariilor­ greco-turcescă. La întrebarea lui Savfet-pașa dăcă Gre­cii ar­ admite oă modificare eventuală în traseală indicată în protocolul­ 13, pleni­potențiarii greci aă respunsă manținfind^ ^ declarațiunea loră așa cum e. Atunci Saa^Ur^ fet-pașa a citită din partea I proiectulă seă de declarațiune comună, care e forte con­ciliantă, ânsă care conține principiul­ libe­rei discuțiuni a protocolului 13. Plenipo­tențiarii greci au declarată că trebuie se refere din nou guvernului soră. Pesta. 6 Octobre.— Camera ungară a a­­lesă pe președintele sef, precum și între­­gulă biurcă, după listele stabilite de partida liberală. Atena. 7 Octobre. — Alegerile generale ce s’aă făcută în Grecia pentru Camera deputațiloră dă dată majoritate liberaliloră. Berlin, 7 Octobre. — Principele de Bis­marck a adresată tutoră guvernelor­ eu­ropeane asigurări amicale in privința călă­toriei ce­a făcută de curândii la Viena. Londra, 7 Octobre. — Se asigură că gu­vernul­ engleză h­otărîtă a face ca tru­pele sale să ocupe temporară Afganistanulă. Ilice Standard afirmă că principele Gor­­ciakoff își va da demisiunea de cancelară ală imperiului Rusiei, pe la sfirșitul­ lui Octobre. --------------------------­ Plecarea principelui Bulgariei. Citimă în Monitorulu de az jî. A. S. Principele Bulgariei a plecată Du­minecă, 23 curentă, din Bucuresci, spre a se intorce in principatulu seu. La orele 2 și jumătate după amiez­i, Al­­tețea Sea Principele, însoțită de Prea Inal­­țatură nostru Domnă, a luată trenulă spe­cială la gara Cotroceni, unde se aflaă fa­­cia d-nii miniștri, casa domnesca, d. gene­rală comandantă ală divisiei a 2-a militară teritorială cu șeful­ de stată­ majoră ală divisiei, d-nii prefecți de poliție și de N­­­iovü și d. comandantă ală pieței. Notabilii coloniei bulgare, cu Mitropolitulă sară în frunte, veniseră aci spre a­ura călătoriă bună Principelui Alexandru. După ce ’.și-a luată remasă bună de la toți asistenții, Altețea Sea Principele, împreună cu A. S. R. Domnitorulă, au pornită [spre Giurgiu, în locu­i de d. ministru de resbelă, de d. generală Cernată, de nareșalulă Curții domnesc­, de d. prefectă de Ilfovă și de d. ajutantă domnescă de servițiă. Pe lângă suita Principelui Bulgariei mai însociaă încă d-nii coloneii Fălcoianu și Polizu, d. locot.-colonelă Băicoianu, precum și d-nii colonelă Pastia și majoră Pandrav, atașați pe lângă A. S. Principele Bulgariei. Pe totă parcursul­ trenului domnescă, garele erau frumosă decorate și sătenii se adunaseră spre a saluta trecerea Altețelor­ Loră. La Comana Altețele Loră au fost­ primite de d. prefectă ală județului Vlașca și în gara Giurgiu tote autoritățile distric­tului și ale orașului, precum și d-nnî con­suli străini, cari dă reședință aci, așteptaă sosirea trenului domnescă. Uă companie din ală 5-lea regimentă de dorobanți cu drapelă și musică, o dată onorurile mili­tare , corpulă oficialilor, gardei orășenescî și ai armatei din garnisonă adăsta pe pe­­ronă. A. S. R. Domnitorulă presinta A. S. principelui Bulgariei diferitele autorități și apoi Altețele Loră se urcară în trăsură trecând­ prin orașă, ale cărui strade erau frumosă decorate cu ghirlande de flori și drapele cu tricolorulă bulgară și română și pe care se afla adunată u­ imensă po­­porațiune salutândă trecerea cortegiului Dom­nescu cu nesfârșite ovațiuni. Altețele Loră se îndreptară spre biserica catedrală, care este încă în reparațiune din causa stricăciu­­nilor, aduse de ultimul­ bombardamentă, și asistară aci la Te-Deum. Apoi Altețele Loră merserâ de visitară temnița județului, unde A. S. R. Domnitorulă ceru a ’i se reco­manda din arestanți acel cari prin căința și buna loră purtare meritaă graciare; de aci se îndreptară spre cazarmă, unde Dom­nitorulă inspecta recruții regimentului ală 5-lea de dorobanți, și inspecțiunea se ter­mină prin visita făcută spitalului orașului, după care ambii ■Domnitori se reintorsera la gară și, luând o trenulă, porniră la Smâr-

Next