Romanulu, octombrie 1880 (Anul 24)

1880-10-26

ANULU DOUĂ­ZECI ȘI PATRU VOIESCE ȘI VEI PUTII ABUNCIORI, Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » » , pagina III — 2 lei — A se adresa: N ROMANIA, la adm­inistrațiunea țjiarului, LA PARIS, la Havas, Laffîte et G­ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud et C­uie, 139 — 140, Fleet Street, London E. 0. LA VIENA, la d-nii Hansentein și Vogler, V­allischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totu Germania. Articolele nepublicate se ardu­. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțlnnea și Adminlstrațlmiea strada Dónmeí 14 R OMANULU 25 brumarelu OUl­Ui ObW, G BRUMARU Gestiunea cedării Dulcignei este totu în stadiul­ în care se afla a­­cum două septemâni. Guvernulu turcescu și celu mun­tenegreanul trateza, ele discută con­­vențiunea menită a fixa amănuntele predării pacinice și a indica măsu­­rile ce aru putea înlătura vre­o­ ciocnire eventuală. Ori ce s’are zice, autoritățile ce­­lorü două state directe interesate în cestiune prin ore­care bună-voință în tratările lorü. Turcia din parte-i, căpătându­ pe­­ Ji­ce merge din ce în ce mai multú încrederea că puterile nu voru în­trebuința în contră-I violența spre a vă face să esecute tratatulu de la Berlin în totalitatea lui, manifestă din ce în ce mai clar h­otărîrea de a ceda Dub­igno. Muntenegrul­, deșilusionati pate și părăsiții de speranțele ce-lű fă­cuse să nutrescă demonstrațiunea navală, de­și luptă spre a dobândi câtü mai multú teritoriu și pentru a se lua tóte măsurile putinciose spre a înlătura uă ciocnire, pune enso în acesta luptă mai multă bună-voință de­câta mai nainte. Acesta situațiune contribuie a men­­ține — decă nu și a întări — cre­dința că autoritățile turcesci vor­ ceda Dub­igno. Enso nu e mai puțind adevérata că poporul­, amenințații de a fi ciun­­titű, e mai otărîtil de câtü ori­­cânda de a nu se lăsa să fiă des­puiată. Albanesii se pregătescă; sănta și măreța ideiă a iubirei de țeră le in­spiră acela sublima entusiasma care face pe națiuni să lupte chiar con­tra imposibilului, să lupte chiar cându nici uă speranță de succesü nu le surîde, numai pentru a înregistra în marea carte a istoriei omenirei uă protestare energică, uă protestare ce nici uă­ dată nu s’are putea pune în îndouială, protestarea versarei de sânge pentru apĕrarea căminului lorü și a morminteloriî glorioșilouă lord străbuni. Albanesii se voru lupta póte , și voru răpi din nod admirațiunea lumei prin vitejia lorü, înse în sta­diulü actualu ale politicei europene protestarea loru va rémane fără in­fect­e. Albanesii ue se voru lupta , voru fi sdrobiți de mimerit—decă și Tur­cii vor­ lua parte la luptă în con­tra lord—, vor­ fi sdrobiți de si­­tuațiunea politică a Europei și is­toria va înregistra încă uă nedrep­tate , spre a o supune la judecata nepărtinitorei și dreptei viitori­mi. Intr’adevĕrit, situațiunea politică a Europei este așa în­câtă cu câtü vorü cresce pentru Turcia sorții de a nu fi silită să esecute în totali­tatea lui tratatulu de la Berlin, cu atâta mai multű se va mări și dis­­posițiunea guvernului turcescu de a ceda Dub­igno, chiar­ întrebuințând a forța în contra credincioșilor­ su­puși de altă dată ai Sultanului. Rațiunea politică a momentului cere acesta și rațiunea politică, — cum o dovedescu tóte paginele isto­riei — n’are nici inimă , nici me­moria. Urmându asta­felu,diplomația tur­­cescă—care, de­și mai patriarh­ală, e totu fără inimă și fără memoria, — am­ înregistra unu succesü, a­­cela de a fi adusü pe Europa, în­­tr’unü modu indirectă, sé accepte condițiunea pusă de Turcia într­uă notă , pentru cedarea Dul­ignei , condițiune care consta în renunța­rea la ori-ce demonstrațiune navală. Urmându asta­felu, Turcia arü mai aré și unü altü avantagia, acela de a înlătura posibilitatea unei uniri între Muntenegreni și Greci, unire care—de nu ’i-ar periclita posițiu­­nea—totuși T-aru îngreuna-o întru­câtü­va, și aru provoca pete eveni­­mente mult­ mai grave în penin­sula baltică. Aceste considerațiuni sunt­ tota atâtea temeiuri seriose pentru opi­­niunea că Turcia va voi să cedeze Dulcigno chiar o luptândă în contra Dulcignesilorű. 1 . Și Pe ce merge guvernul, tur­cescu capătă convingerea că Europa a renunțată la esecuțiunea forțată. Intr’adevĕrit, pe lângă neconteni­tele demonstrațiuni ale opiniunii pu­blice în favorea renunțării la acesta demonstrațiune, astăzii se pate ală­tura oă declarațiune oficială cate­gorică. Baronul­ de Haymerle, cancela­­rula austriacă — după telegrama publicată de noi în edițiunea de di­­mineță a numărului precedinte — a declarată că „puterile semnatare tratatului de la Berlin nu sunt­ o­­bligate a interveni în favorea liniei de fruntaria fixată de conferința de la Berlin.“ Cancelarulü a vorbiții de puteri, deci opiniunea emisă nu e adoptată numai de imperiala austriacă, ci și de alte puteri—póte chiar de tóte. A mai vorbit­ despre linia de fruntariă fixată de conferința de la Berlin — și se scie că acea confe­rință n’a fixat­ de câtü fruntaria turco-grecască. Deci — după acestă declarațiune oficială — puterile nu sunt­ obli­gate de a interveni în cestiunea re­gularii litigiului dintre Turcia și Grecia. Situațiunea e lămurită în sensulű acesta că puterile aru fi satisfăcute cu cedarea Dulcignei și aru amâna cele­l­alte cestiuni, că — celu pu­țină pentru momentu — Grecii nu potu compta de­câtu pe depșii, că alța miijlocü de câtă resboluru nu au, spre a pute lua în stăpânire provinciele ce li s’au cedatü de con­ferința de la Berlin. Resbelula­ensé, care ar­ fi pre­­sintatü sorți serioși de succesü în timpulü marelor­ evenimente ’’din 1877-78, acum lasă să se véda pen­tru Grecia multű mai multa per­spectiva unei învingeri de câtă vre­­uuü succesü. Armata turcescă într’­­adevĕru e mult­ mai numerosă și mai bine organisată de­câtü a Gre­ciei, și apoi mare parte din una și majoritatea poporațiunilor și din cea­­l­altă provincia pe care Grecii arti voi sĕ le cucerescă, nu cu flori vorü primi pe năvălitori, mai cu semă că voru fi inspirate de exemplulu Albanesilorü și susținute de vitezele armate otomane. Afară de acesta, situațiunea fi­nanciară a Greciei nu e cu mult­ mai bună de­câtü a Turciei și re­sursele iei naturale sunt­ cu multü inferiore resurselorű ce posede Tur­cia în secundulü i ei teritoriu. Deci, în casa de neisbândă, vitejii succe­sori ai vitejilorü de la Termopile mai anevoiă își vor­ putea repara per­derile de câtü termenosulu imperiu otom­anü. Aceste considerațiuni, inspirate de prudență, resună pretutindeni în presa europeană ; toți sfatuiescu pe Greci­a nu se asvîrli într’’uă aven­tură, ale cărei urmări nu se seiu, dérii potu fi grave pentru cela ce va fi biruiții, ci a răbda și a aștepta. Intr’uă situațiune ca cea de față, cândü puterile nu gasesc­ oportună de a face onore semnăturii lorü, cându tóte se reculegă și se pregă­tescă în vederea unor­ evenimente viitore, politica de așteptare și de răbdare ar­ fi cea mai bună , cea mai dibace chiar. Ea arü reserva totul­, fără a es­­pune nimică la sorții unei bătălii și arü dobândi micului statu alü Greciei aprobarea opiniunii publice, care-i va ține semă la timpü opor­tunii de faptulu de a fi respectată pacea, cândü putea s- o tulbure. SERVIȚI ÜLÜ TELEGRAFICÜ ALÜ AGENȚIEI HAVAS. Paris. 5 Noembre. — Espunsiunea tutoră congregațiunilor, ne­autorizate de autori­tăți, afară de aceea a trapiștilor­ și de la Ghartreux, se va isprăvi mâine 6 No­embre. Tribunalulu pentru conflicte, întrunindu­se astăzi, a confirmat h­otărîrile asupra conflictelor­ luate de­­prefecțî față cu tri­bunalele care se declaraseră competente în referatele introduse de jesuiți și alte con­­gregațiuni expunse. Milano, 5 Noembre. — Generalul­ Ga­ribaldi este forte bolnavă. Depeșă comercială. Paris, 5 Noembre. — Semănăturile de tomnă s’aă terminată în Francia în con­­dițiuni destul­ de bune. Piețele sunt­ mai ferme , sosirile de grâne străine sunt­ mai puțină importante. In Englitera și America prețurile se mențină. DI ALTÜ ORDINI DE DI «*> către trupele de la Țigănesă și Roman Ostași. Concentrările și taberile de instrucție sunt, astă­­­i, principalulă mijlocă de a desvolta [și de a da tărie numeróselor] trupe ce organizația militară cere de a pune în acțiune. Printr’easele numai șefa superiori, de totă trepta, învață a cunosce și a avea de aprope, în mână , trupele ce comandă, și iarăși printr’casele trupe do­­bendesce încrederea și conesiunea trebuin­­ciosă și câștigă prin contactulă­dilnic, dra­gostea șefilor­, meniți a o conduce la înde­plinirea datoriilor­ sale către Patria. Ostași din taberile Țigănesă și Roman Ați avută ocasie să ve convingeți înși­re de resultatele dobândite în acest an; și mai cu samă voî dorobanți și călărași, cari de și organisațî numai semi-permanent, ați soltt, cu tote acestea, prin râvna și silința ce ați arătat, a ve înfățișa întocmai ca tru­pele cele vechi, ați dovedit că temelia pu­terei nóstre armate este pusă , și că țara póte compta pe instituțiile sale militare. Inainte dorft pe acestă cale , și să voi­ fi pururea mândru de a fi în capul vostru, precum am simțită cea mai vine satisfacțiu­­ne constatândă in personă, la diferitele e­­sercițiuri, marșuri și manevre, adeveratură progresă realisată, prin silințele vóstre. Exprimă dora șefilor și trupeloră domne­­sc a­cea mulțumire pentru celulă și devo­­tamentulă ce­hă desfășurată. Dată în Iași, la 21 Octombrie 1880. CAROL. A. S. Regală Domnulă, înaintea plecării Sale din Iași, a bine-voită a adresa d-lui Primară ală urbei următorea scrisore , ală căreia textă îlă găsimă în Știua Româ­niei : Domnule Primar, De câte orî Domna și Eă amă venită în Iași, amă simțită uă deosebită plăcere de a petrece cât­ va timpă , în mi­jlocul­ pa­trioticei și credinciosei sale populațiuni, care Ne-a primită în totă­dea­una cu brațe des­chise și cu semnele celei mai sincere iu­biri. Aceiași căldurosă primire amă întâm­pinat o în scurtele dar plăcutele,dile­câtă amă stată în acestă orașă, și regretândă că împrejurările nu Ne-au permisă a re­­mâne mai multă, ve rogă, d-le Primară, să fii interpretută recunoscinței Nóstre pe lângă orășenii de tóte stările, pentru frumósa pri­mire ce Ne-aă făcută , și se’i încredințați că dorințele , interesele și trebuințele loră, voră afla în totă-d’a­una, m­ă resunetă în inima Mea, ca și în inima țârei. Totă-d’uă-dată am dispus a ți se înainta împreună cu acesta suma de 2000 lei spre a se împărți la săraci și la cei cu totul­ în lipsă de mijloce. Mulțămindu-țî și d-tale în particulară, pentru tóte îngrijirile ce Ne-au dată în nu­mele orașului, te rog să primești d-le Pri­mară, încredințarea bine-voitore, știme ce’țî pastreză. Iași, 22 Octombrie 1880. (semnat) CAROL. DUMINECA 26 OCTOMBRE 1880. LUMINEAZA-TE 81 VEI FI. ■N ■ ■ ■ 1­1 ABONAMENTE. In Capitală și districte: un 8 and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru taie țtSrile Europei, trimestru 15 lei i se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea «barului LA PARIS, la Havas, Laffîte et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch ni­i­rk­t IN ITALIA, la d. doctor« Gustavo Croce, Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusa. 20 BANI EXEMPLARIILÜ ENGLITERA ȘI AUSTRIA Neue Freie Presse publică uă te­legrama din Pestajjj, cu data de 8 Noembre, asupra resultatelor­ obți­nute la Pesta de sir Henry Elliot, ambasadorulű Engliterei la Viena : »Ambasadorii Elliot și Duchâtel aă pă­răsită Pesta. Celă d’ântesă, după cum se vorbesce prin cercurile diplomatice, nu ar­ fi tocmai satisfăcută de resultatul­ șederii sale aici, de vreme ce n’a reușită a câș­tiga cabinetulă vienesă pentru nici una din intențiunile d-lui Gladstone. Sir Henry El­liot a repurtată uină succesă în aceea, că a reușită se înduplece pe ministrul­ de ex­­terne a fi mai reservată în comunicările sale către delegațiuni, pentru ca să nu se ve­|a și mai bine înfrângerea suferită de politica d-lui Gladstone. In privința cestiu­­nilor­ actuale, cabinetul­ englesă țintea la oă nouă acțiune siluitare contra Porții, și sir Henry Elliot trebuia să dobândescă mai antenă de tote cooperarea cabinetului vie­nesă pentru cestiunea grecă. Se asigură de prin cercuri guvernamentale că aceste sfor­țări ale sale dă remasă fără resultată și că cabinetul­, în cea mai complectă înțelegere cu Germania și Francia , a susținută că trebuie se se adopte aută acțiune­a ínceta și pacînica. Acesta se și zice pe aici că este causa înfuriării organelor­ d-lui Gladstone contra Austriei. »Prin cercurile parlamentare se vorbesce că baronul­ de Haymerle a comunicată în comisiunea Delegațiunii ungare, că Engli­teza s’a presintată și cu propunerea de a despăgubi pe Muntenegru prin cedarea Novi-Bazarului, dorit că acestă propunere a fostă respinsă de pretutindeni. Baronulă de Hay­­erle a mai spusă încă ca Portar în afacerea Tusi, a declarată că este gata a ceda acestă ținută Austriei , care se­’[a predea apoi Muntenegrului. Turcia aminti că totă astă­ feră s’a făcută cu cedarea Ve­neției către Napoleon. Cabinetul­ vienesă respinse înse cu­otărîre acestă propunere de ocupațiune. Se găsi însé­uă putere (Rusia), care lua în mână acesta propu­nere cerendă ca Italia să întreprindă ace­stă ocupațiune timporală și apoi să predea Muntenegrului ținutură. De faptă, aceste a­­mănunte nu merită mai multă decâtă ună interesă istorică.* Guvernuulü și oposițmnea în Englitera. Cu ocasiunea deschiderii unui nouă c­ubă liberală în Birmingham, lordul­ Nordbrook, ministrul­ marinei engleze, a ținută ună discursă în care a combătută mai alesă recentele atacuri ale lordului Salisbury con­tra guvernului. Nobilulă jordă­dise între altele și următorele : . ® Ț Lordulă Salisbury a aruncată starea ac­tuală a lucrurilor­ din Irlanda asupra u­­nor­ discursuri a unor­ membrii liberali din Camera comuneloră; Iată cu același dreptă amă pute dice și noi acesta despre unele discursuri ale unor­ membrii conser­vatori. Déra ori­cine a consacrată numai că atențiune superficială situațiunii Irlandei, trebuie să se fi convinsă că causa­rea este multă mai veche și mai adâncă. N’amă nici cum de gândă a vorbi într’ună chipă mai amănunțită asupra stărei actuale din Irlanda și despre urmăririle Statului. Lor­dul­ Salisbury n’a făcută u­ singură pro­punere practică pentru resolvarea acelor­ mari greutăți, care peste puțină va trebui să atragă cea mai mare și mai seriosă a­­tențiune a Englitezei. Lordul­ Salisbury era ministru de externe și plenipotențiară la Berlin pe timpul­ încheierei tratatului de pace. Se spera că demonst­rațiunea navală va conduce la resolvarea cestiunii munte­­negrene în acordă cu stipulațiunile acelui tratată. Afară de demonstrațiunea navală nu s’a mai făcută nimică de la prorogarea Parlamentului. Déjü totuși, lordul­ Salis­bury a declarată că, a ceea­ ce s’a făcută, ne-a înstrăinată pe bine-voitorii noștriî a­­liațî din Europa și a făcută din nou ună instrumentă ală Rusiei Aceste afirmări nu sunt a­probate prin nimică. Lordul­ Salis­bury ura pe Muntenegreni și pe Greci, și pare a fi considerată tratatulu de la Berlin nu ca uă soluțiune a cestiunei orientale, ci pură și simplu ca ună paliativă. „Totă discursul­ lordului Salisbury ’mî-a făcută uă rea impresiune; celă mai regre­tabilă pasagră éase, este acela relativă la Rusia, fiindă că represintâ acastă țară ca rivalulă tradițională și naturală ală Engli­­terei. Englitera n’are nici ună felă de a­­lianțe speciale pe continentală europeană; ea doreste să remână bună prietenă cu tóte națiunile. Englitera n’a lucrată în in­­teresulă unei singure puteri, ci in modă onorabilă și neinteresată în interesulă tu­toră națiuniloră din Europa și însuflețită de dorința d’a resolva cestiunea orientală. Cu­vintele cele pline de pasiune ară putea prea bine să aducă pene la încăerare două na­țiuni cu ună sânge mai caldă. „Nu’i șâde nici de cum bine lordului Salisbury cândă ține acestă limba giă, mai alesă daca ne aduce să aminte că ensușî d-sea, pe cândă se afla în Constantinopole, a credută ca forte de dorită să lucreze în celă mai deplină acordă cu Rusia în pri­vința cestiunilor­ orientale. Nu este nimică adeverată în afirmațiunea că Rusia și En­glitera au fostă în totă-d’a­una rivale; de alta-mintreli i se póte face lordului Salis­­­bury justa imputare că a făcută tată ce ’i-a stată prin putință spre a mări perico­­lulă contra căruia trebuia se ne apere. Nici în politica sea contra Afganistanului n’a lucrată lordulă Salisbury altă­ fetă ; re­sultatulă îlă avernă înaintea nostră.* ---------------—-------——~ Cestiunea Greeti și presa străină. De câte­va zile a începută să se agite cu multă stăruință cestiunea grécă, și de astă­­dată de presă rusă. Ocasiunea pentru a­­cesta ’i-a dat’o declarațiunile făcute de d. baronă de Haymerle în delegațiunea un­gară, cum că cestiunea greca n’are pentru momentă nici ună caracteră urgentă. Jour­nal de St. Petersburg compară acestă de­clarațiune cu declarațiunile cele rasboinice ale d-lui Comanduros în Camera greca și dise, că, daca este vorba a nu constata uă prea mare contrazicere intre ambele a­­sigurărî ministeriale, apoi trebuie să ad­­mitemă că, după părerea d. baronă de Haymerle, înarmările grecescî, despre care a vorbită d. Comunduros, voră dura case multă vreme, adică atâta în­câtă să se potă afirma cu dreptă cuvântă, că­otărîrea Greciei d’a esecuta ea ânse­și decisiunile conferinței de la Berlin, nu dă cestiunii m­ă caracteră de urgință. »Se pute pre ad­mite — astă­felă incheiă foia oficiosă rusă — deca amă lăsa la­să parte acésta pre­supunere, că, în fața înarmărilor­ poporu­lui grecă, diplomația européna ară putea ea se perdá­nă singură Zi din îngrijirea iec cestiunea pendinte dintre Turcia și Grecia? Răspunsur­ la acastă întrebare îlă ca­pătă Journal de St. Petersbourg mai în a­­celași timpă din mai multe părți. Nord­deutsche Allgemeine Ztg. găsesce că, deca fata rusesca înțelege prin «îngrijire» u­ă amestecă activă ală puteriloră, apoi sorții pentru ună asemenea amestecă suntă forte mici de astă dată. Chiară și Francia ’și-a schimbată acum cu totulă tactica sea, astă­­felă că la République frangaise, de exem­­plu, vorbesce despre misiunea d-lui gene­rală Thommassin în Athena numai ca des­pre uă legendă. Despre chipulă cum cugetă cei din Ita­lia asupra cestiunii grecescî, apoi se scrie din Roma, cu data de 31 Octom­bre, către Corespondința politică, că partita care se află la cârmă de la 1876, cu tóte sforță­­rile represintantelui grecă, d. Paparigopulo

Next