Romanulu, octombrie 1880 (Anul 24)
1880-10-26
ANULU DOUĂZECI ȘI PATRU VOIESCE ȘI VEI PUTII ABUNCIORI, Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » » , pagina III — 2 lei — A se adresa: N ROMANIA, la administrațiunea țjiarului, LA PARIS, la Havas, Laffîte et Gne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud et Cuie, 139 — 140, Fleet Street, London E. 0. LA VIENA, la d-nii Hansentein și Vogler, Vallischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totu Germania. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțlnnea și Adminlstrațlmiea strada Dónmeí 14 R OMANULU 25 brumarelu OUlUi ObW, G BRUMARU Gestiunea cedării Dulcignei este totu în stadiul în care se afla acum două septemâni. Guvernulu turcescu și celu muntenegreanul trateza, ele discută convențiunea menită a fixa amănuntele predării pacinice și a indica măsurile ce aru putea înlătura vreo ciocnire eventuală. Ori ce s’are zice, autoritățile celorü două state directe interesate în cestiune prin orecare bună-voință în tratările lorü. Turcia din parte-i, căpătându pe Jice merge din ce în ce mai multú încrederea că puterile nu voru întrebuința în contră-I violența spre a vă face să esecute tratatulu de la Berlin în totalitatea lui, manifestă din ce în ce mai clar hotărîrea de a ceda Dubigno. Muntenegrul, deșilusionati pate și părăsiții de speranțele ce-lű făcuse să nutrescă demonstrațiunea navală, deși luptă spre a dobândi câtü mai multú teritoriu și pentru a se lua tóte măsurile putinciose spre a înlătura uă ciocnire, pune enso în acesta luptă mai multă bună-voință decâta mai nainte. Acesta situațiune contribuie a menține — decă nu și a întări — credința că autoritățile turcesci vor ceda Dubigno. Enso nu e mai puțind adevérata că poporul, amenințații de a fi ciuntitű, e mai otărîtil de câtü oricânda de a nu se lăsa să fiă despuiată. Albanesii se pregătescă; sănta și măreța ideiă a iubirei de țeră le inspiră acela sublima entusiasma care face pe națiuni să lupte chiar contra imposibilului, să lupte chiar cându nici uă speranță de succesü nu le surîde, numai pentru a înregistra în marea carte a istoriei omenirei uă protestare energică, uă protestare ce nici uă dată nu s’are putea pune în îndouială, protestarea versarei de sânge pentru apĕrarea căminului lorü și a morminteloriî glorioșilouă lord străbuni. Albanesii se voru lupta póte , și voru răpi din nod admirațiunea lumei prin vitejia lorü, înse în stadiulü actualu ale politicei europene protestarea loru va rémane fără infecte. Albanesii ue se voru lupta , voru fi sdrobiți de mimerit—decă și Turcii vor lua parte la luptă în contra lord—, vor fi sdrobiți de situațiunea politică a Europei și istoria va înregistra încă uă nedreptate , spre a o supune la judecata nepărtinitorei și dreptei viitorimi. Intr’adevĕrit, situațiunea politică a Europei este așa încâtă cu câtü vorü cresce pentru Turcia sorții de a nu fi silită să esecute în totalitatea lui tratatulu de la Berlin, cu atâta mai multű se va mări și disposițiunea guvernului turcescu de a ceda Dubigno, chiar întrebuințând a forța în contra credincioșilor supuși de altă dată ai Sultanului. Rațiunea politică a momentului cere acesta și rațiunea politică, — cum o dovedescu tóte paginele istoriei — n’are nici inimă , nici memoria. Urmându astafelu,diplomația turcescă—care, deși mai patriarhală, e totu fără inimă și fără memoria, — am înregistra unu succesü, acela de a fi adusü pe Europa, într’unü modu indirectă, sé accepte condițiunea pusă de Turcia întruă notă , pentru cedarea Dulignei , condițiune care consta în renunțarea la ori-ce demonstrațiune navală. Urmându astafelu, Turcia arü mai aré și unü altü avantagia, acela de a înlătura posibilitatea unei uniri între Muntenegreni și Greci, unire care—de nu ’i-ar periclita posițiunea—totuși T-aru îngreuna-o întrucâtüva, și aru provoca pete evenimente mult mai grave în peninsula baltică. Aceste considerațiuni sunt tota atâtea temeiuri seriose pentru opiniunea că Turcia va voi să cedeze Dulcigno chiar o luptândă în contra Dulcignesilorű. 1 . Și Pe ce merge guvernul, turcescu capătă convingerea că Europa a renunțată la esecuțiunea forțată. Intr’adevĕrit, pe lângă necontenitele demonstrațiuni ale opiniunii publice în favorea renunțării la acesta demonstrațiune, astăzii se pate alătura oă declarațiune oficială categorică. Baronul de Haymerle, cancelarula austriacă — după telegrama publicată de noi în edițiunea de dimineță a numărului precedinte — a declarată că „puterile semnatare tratatului de la Berlin nu sunt obligate a interveni în favorea liniei de fruntaria fixată de conferința de la Berlin.“ Cancelarulü a vorbiții de puteri, deci opiniunea emisă nu e adoptată numai de imperiala austriacă, ci și de alte puteri—póte chiar de tóte. A mai vorbit despre linia de fruntariă fixată de conferința de la Berlin — și se scie că acea conferință n’a fixat de câtü fruntaria turco-grecască. Deci — după acestă declarațiune oficială — puterile nu sunt obligate de a interveni în cestiunea regularii litigiului dintre Turcia și Grecia. Situațiunea e lămurită în sensulű acesta că puterile aru fi satisfăcute cu cedarea Dulcignei și aru amâna celelalte cestiuni, că — celu puțină pentru momentu — Grecii nu potu compta decâtu pe depșii, că alța miijlocü de câtă resboluru nu au, spre a pute lua în stăpânire provinciele ce li s’au cedatü de conferința de la Berlin. Resbelulaensé, care ar fi presintatü sorți serioși de succesü în timpulü marelor evenimente ’’din 1877-78, acum lasă să se véda pentru Grecia multű mai multa perspectiva unei învingeri de câtă vreuuü succesü. Armata turcescă într’adevĕru e mult mai numerosă și mai bine organisată decâtü a Greciei, și apoi mare parte din una și majoritatea poporațiunilor și din cealaltă provincia pe care Grecii arti voi sĕ le cucerescă, nu cu flori vorü primi pe năvălitori, mai cu semă că voru fi inspirate de exemplulu Albanesilorü și susținute de vitezele armate otomane. Afară de acesta, situațiunea financiară a Greciei nu e cu mult mai bună decâtü a Turciei și resursele iei naturale sunt cu multü inferiore resurselorű ce posede Turcia în secundulü i ei teritoriu. Deci, în casa de neisbândă, vitejii succesori ai vitejilorü de la Termopile mai anevoiă își vor putea repara perderile de câtü termenosulu imperiu otomanü. Aceste considerațiuni, inspirate de prudență, resună pretutindeni în presa europeană ; toți sfatuiescu pe Grecia nu se asvîrli într’’uă aventură, ale cărei urmări nu se seiu, dérii potu fi grave pentru cela ce va fi biruiții, ci a răbda și a aștepta. Intr’uă situațiune ca cea de față, cândü puterile nu gasesc oportună de a face onore semnăturii lorü, cându tóte se reculegă și se pregătescă în vederea unor evenimente viitore, politica de așteptare și de răbdare ar fi cea mai bună , cea mai dibace chiar. Ea arü reserva totul, fără a espune nimică la sorții unei bătălii și arü dobândi micului statu alü Greciei aprobarea opiniunii publice, care-i va ține semă la timpü oportunii de faptulu de a fi respectată pacea, cândü putea s- o tulbure. SERVIȚI ÜLÜ TELEGRAFICÜ ALÜ AGENȚIEI HAVAS. Paris. 5 Noembre. — Espunsiunea tutoră congregațiunilor, neautorizate de autorități, afară de aceea a trapiștilor și de la Ghartreux, se va isprăvi mâine 6 Noembre. Tribunalulu pentru conflicte, întruninduse astăzi, a confirmat hotărîrile asupra conflictelor luate deprefecțî față cu tribunalele care se declaraseră competente în referatele introduse de jesuiți și alte congregațiuni expunse. Milano, 5 Noembre. — Generalul Garibaldi este forte bolnavă. Depeșă comercială. Paris, 5 Noembre. — Semănăturile de tomnă s’aă terminată în Francia în condițiuni destul de bune. Piețele sunt mai ferme , sosirile de grâne străine sunt mai puțină importante. In Englitera și America prețurile se mențină. DI ALTÜ ORDINI DE DI «*> către trupele de la Țigănesă și Roman Ostași. Concentrările și taberile de instrucție sunt, astăi, principalulă mijlocă de a desvolta [și de a da tărie numeróselor] trupe ce organizația militară cere de a pune în acțiune. Printr’easele numai șefa superiori, de totă trepta, învață a cunosce și a avea de aprope, în mână , trupele ce comandă, și iarăși printr’casele trupe dobendesce încrederea și conesiunea trebuinciosă și câștigă prin contactulădilnic, dragostea șefilor, meniți a o conduce la îndeplinirea datoriilor sale către Patria. Ostași din taberile Țigănesă și Roman Ați avută ocasie să ve convingeți înșire de resultatele dobândite în acest an; și mai cu samă voî dorobanți și călărași, cari de și organisațî numai semi-permanent, ați soltt, cu tote acestea, prin râvna și silința ce ați arătat, a ve înfățișa întocmai ca trupele cele vechi, ați dovedit că temelia puterei nóstre armate este pusă , și că țara póte compta pe instituțiile sale militare. Inainte dorft pe acestă cale , și să voi fi pururea mândru de a fi în capul vostru, precum am simțită cea mai vine satisfacțiune constatândă in personă, la diferitele esercițiuri, marșuri și manevre, adeveratură progresă realisată, prin silințele vóstre. Exprimă dora șefilor și trupeloră domnesc acea mulțumire pentru celulă și devotamentulă cehă desfășurată. Dată în Iași, la 21 Octombrie 1880. CAROL. A. S. Regală Domnulă, înaintea plecării Sale din Iași, a bine-voită a adresa d-lui Primară ală urbei următorea scrisore , ală căreia textă îlă găsimă în Știua României : Domnule Primar, De câte orî Domna și Eă amă venită în Iași, amă simțită uă deosebită plăcere de a petrece cât va timpă , în mijlocul patrioticei și credinciosei sale populațiuni, care Ne-a primită în totădeauna cu brațe deschise și cu semnele celei mai sincere iubiri. Aceiași căldurosă primire amă întâmpinat o în scurtele dar plăcutele,dilecâtă amă stată în acestă orașă, și regretândă că împrejurările nu Ne-au permisă a remâne mai multă, ve rogă, d-le Primară, să fii interpretută recunoscinței Nóstre pe lângă orășenii de tóte stările, pentru frumósa primire ce Ne-aă făcută , și se’i încredințați că dorințele , interesele și trebuințele loră, voră afla în totă-d’auna, mă resunetă în inima Mea, ca și în inima țârei. Totă-d’uă-dată am dispus a ți se înainta împreună cu acesta suma de 2000 lei spre a se împărți la săraci și la cei cu totul în lipsă de mijloce. Mulțămindu-țî și d-tale în particulară, pentru tóte îngrijirile ce Ne-au dată în numele orașului, te rog să primești d-le Primară, încredințarea bine-voitore, știme ce’țî pastreză. Iași, 22 Octombrie 1880. (semnat) CAROL. DUMINECA 26 OCTOMBRE 1880. LUMINEAZA-TE 81 VEI FI. ■N ■ ■ ■ 11 ABONAMENTE. In Capitală și districte: un 8 and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru taie țtSrile Europei, trimestru 15 lei i se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea «barului LA PARIS, la Havas, Laffîte et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch niirkt IN ITALIA, la d. doctor« Gustavo Croce, Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusa. 20 BANI EXEMPLARIILÜ ENGLITERA ȘI AUSTRIA Neue Freie Presse publică uă telegrama din Pestajjj, cu data de 8 Noembre, asupra resultatelor obținute la Pesta de sir Henry Elliot, ambasadorulű Engliterei la Viena : »Ambasadorii Elliot și Duchâtel aă părăsită Pesta. Celă d’ântesă, după cum se vorbesce prin cercurile diplomatice, nu ar fi tocmai satisfăcută de resultatul șederii sale aici, de vreme ce n’a reușită a câștiga cabinetulă vienesă pentru nici una din intențiunile d-lui Gladstone. Sir Henry Elliot a repurtată uină succesă în aceea, că a reușită se înduplece pe ministrul de externe a fi mai reservată în comunicările sale către delegațiuni, pentru ca să nu se ve|a și mai bine înfrângerea suferită de politica d-lui Gladstone. In privința cestiunilor actuale, cabinetul englesă țintea la oă nouă acțiune siluitare contra Porții, și sir Henry Elliot trebuia să dobândescă mai antenă de tote cooperarea cabinetului vienesă pentru cestiunea grecă. Se asigură de prin cercuri guvernamentale că aceste sforțări ale sale dă remasă fără resultată și că cabinetul, în cea mai complectă înțelegere cu Germania și Francia , a susținută că trebuie se se adopte aută acțiunea ínceta și pacînica. Acesta se și zice pe aici că este causa înfuriării organelor d-lui Gladstone contra Austriei. »Prin cercurile parlamentare se vorbesce că baronul de Haymerle a comunicată în comisiunea Delegațiunii ungare, că Engliteza s’a presintată și cu propunerea de a despăgubi pe Muntenegru prin cedarea Novi-Bazarului, dorit că acestă propunere a fostă respinsă de pretutindeni. Baronulă de Hayerle a mai spusă încă ca Portar în afacerea Tusi, a declarată că este gata a ceda acestă ținută Austriei , care se’[a predea apoi Muntenegrului. Turcia aminti că totă astă feră s’a făcută cu cedarea Veneției către Napoleon. Cabinetul vienesă respinse înse cuotărîre acestă propunere de ocupațiune. Se găsi înséuă putere (Rusia), care lua în mână acesta propunere cerendă ca Italia să întreprindă acestă ocupațiune timporală și apoi să predea Muntenegrului ținutură. De faptă, aceste amănunte nu merită mai multă decâtă ună interesă istorică.* Guvernuulü și oposițmnea în Englitera. Cu ocasiunea deschiderii unui nouă cubă liberală în Birmingham, lordul Nordbrook, ministrul marinei engleze, a ținută ună discursă în care a combătută mai alesă recentele atacuri ale lordului Salisbury contra guvernului. Nobilulă jordădise între altele și următorele : . ® Ț Lordulă Salisbury a aruncată starea actuală a lucrurilor din Irlanda asupra unor discursuri a unor membrii liberali din Camera comuneloră; Iată cu același dreptă amă pute dice și noi acesta despre unele discursuri ale unor membrii conservatori. Déra oricine a consacrată numai că atențiune superficială situațiunii Irlandei, trebuie să se fi convinsă că causarea este multă mai veche și mai adâncă. N’amă nici cum de gândă a vorbi într’ună chipă mai amănunțită asupra stărei actuale din Irlanda și despre urmăririle Statului. Lordul Salisbury n’a făcută u singură propunere practică pentru resolvarea acelor mari greutăți, care peste puțină va trebui să atragă cea mai mare și mai seriosă atențiune a Englitezei. Lordul Salisbury era ministru de externe și plenipotențiară la Berlin pe timpul încheierei tratatului de pace. Se spera că demonstrațiunea navală va conduce la resolvarea cestiunii muntenegrene în acordă cu stipulațiunile acelui tratată. Afară de demonstrațiunea navală nu s’a mai făcută nimică de la prorogarea Parlamentului. Déjü totuși, lordul Salisbury a declarată că, a ceea ce s’a făcută, ne-a înstrăinată pe bine-voitorii noștriî aliațî din Europa și a făcută din nou ună instrumentă ală Rusiei Aceste afirmări nu sunt aprobate prin nimică. Lordul Salisbury ura pe Muntenegreni și pe Greci, și pare a fi considerată tratatulu de la Berlin nu ca uă soluțiune a cestiunei orientale, ci pură și simplu ca ună paliativă. „Totă discursul lordului Salisbury ’mî-a făcută uă rea impresiune; celă mai regretabilă pasagră éase, este acela relativă la Rusia, fiindă că represintâ acastă țară ca rivalulă tradițională și naturală ală Engliterei. Englitera n’are nici ună felă de alianțe speciale pe continentală europeană; ea doreste să remână bună prietenă cu tóte națiunile. Englitera n’a lucrată în interesulă unei singure puteri, ci in modă onorabilă și neinteresată în interesulă tutoră națiuniloră din Europa și însuflețită de dorința d’a resolva cestiunea orientală. Cuvintele cele pline de pasiune ară putea prea bine să aducă pene la încăerare două națiuni cu ună sânge mai caldă. „Nu’i șâde nici de cum bine lordului Salisbury cândă ține acestă limba giă, mai alesă daca ne aduce să aminte că ensușî d-sea, pe cândă se afla în Constantinopole, a credută ca forte de dorită să lucreze în celă mai deplină acordă cu Rusia în privința cestiunilor orientale. Nu este nimică adeverată în afirmațiunea că Rusia și Englitera au fostă în totă-d’auna rivale; de alta-mintreli i se póte face lordului Salisbury justa imputare că a făcută tată ce ’i-a stată prin putință spre a mări pericolulă contra căruia trebuia se ne apere. Nici în politica sea contra Afganistanului n’a lucrată lordulă Salisbury altă fetă ; resultatulă îlă avernă înaintea nostră.* ---------------—-------——~ Cestiunea Greeti și presa străină. De câteva zile a începută să se agite cu multă stăruință cestiunea grécă, și de astădată de presă rusă. Ocasiunea pentru acesta ’i-a dat’o declarațiunile făcute de d. baronă de Haymerle în delegațiunea ungară, cum că cestiunea greca n’are pentru momentă nici ună caracteră urgentă. Journal de St. Petersburg compară acestă declarațiune cu declarațiunile cele rasboinice ale d-lui Comanduros în Camera greca și dise, că, daca este vorba a nu constata uă prea mare contrazicere intre ambele asigurărî ministeriale, apoi trebuie să admitemă că, după părerea d. baronă de Haymerle, înarmările grecescî, despre care a vorbită d. Comunduros, voră dura case multă vreme, adică atâta încâtă să se potă afirma cu dreptă cuvântă, căotărîrea Greciei d’a esecuta ea ânseși decisiunile conferinței de la Berlin, nu dă cestiunii mă caracteră de urgință. »Se pute pre admite — astăfelă incheiă foia oficiosă rusă — deca amă lăsa lasă parte acésta presupunere, că, în fața înarmărilor poporului grecă, diplomația européna ară putea ea se perdánă singură Zi din îngrijirea iec cestiunea pendinte dintre Turcia și Grecia? Răspunsur la acastă întrebare îlă capătă Journal de St. Petersbourg mai în același timpă din mai multe părți. Norddeutsche Allgemeine Ztg. găsesce că, deca fata rusesca înțelege prin «îngrijire» uă amestecă activă ală puteriloră, apoi sorții pentru ună asemenea amestecă suntă forte mici de astă dată. Chiară și Francia ’și-a schimbată acum cu totulă tactica sea, astăfelă că la République frangaise, de exemplu, vorbesce despre misiunea d-lui generală Thommassin în Athena numai ca despre uă legendă. Despre chipulă cum cugetă cei din Italia asupra cestiunii grecescî, apoi se scrie din Roma, cu data de 31 Octombre, către Corespondința politică, că partita care se află la cârmă de la 1876, cu tóte sforțările represintantelui grecă, d. Paparigopulo