Romanulu, ianuarie 1881 (Anul 25)

1881-01-28

86 Prin Monitorul oficial de Jour s’a promulgat și publicat legea pentru înființarea unei fabrice de h­ârtie. Acesta lege, ca încă alte câte­va, tinde a îndrepta capitalele și ini­țiativa privată către ocupațiuni pro­ductive, către acele ramure de muncă ce pot pe do­uă parte mări averea țării, ci pe de alta a adăuga buna stare a muncitorilor și veniturile capitalelor. Guvernul liberal, convins de tre­buința întemeierii unei industrii na­ționale, a modificat legea pentru înființarea fabricei de h­ârtie, votată de Camerile conservatoire, așa in­cât acestă întreprindere să fie cu totul națională. Chiar art. 1 al legii sancționată Joul dispune ca concesiunea fabricei de hârtie să se dea unei societăți române. Mai mult, guvernul a căutat a asigura prin acestă lege viitorul fa­bricei de h­ârtie prin însemnate a­­vantagie ce-l acordă. El se obligă, spre exemplu, ca tate serviciele Statului, județelor și comunelor să nu întrebuințeze de­cât h­ârtie de la fabrica română, ga­­rantându-i uă consumațiune anuală de cel puțin 200.000 kgr. Acestă singură disposițiune ar fi de ajuns pentru a îndemna capita­lele să caute întrebuințare în acestă întreprindere, asigurate fiind de uă consumare constantă în curs de 12 ani. Legea însă, ținând pe do­uă parte sema de scumpetea capitalelor la noi, ci pe de alta de tema ce in­spiră Românilor întreprinderile in­dustriale, acordă fabricei ce este a se înființa și alte avantagie însem­nate, care ușurază într’un mod în­semnat înființarea iei și-i asigură e­­xistența în condițiuni de prosperitate. Ast­fel, legea autorisă pe guvern a ceda de veci și gratuit societății române ce se va înființa pentru fa­brica de h­ârtie un loc în întindere de 10 ectare, pe una din proprietă­țile statului, chiar daca acel loc ar fi acoperit cu pădure sau ar avea pe densul vr’uă cădere de apă sau vr'uă construcțiune neînsemnată. Când fabrica ar avea trebuință, de­uă întindere de pământ de pe pro­prietatea statului, pentru a construi vr’un canal, guvernul e autorizat a-i ceda terenul necesar c’uă despăgu­bire convenabile. Deci, una din ch­eltuieli ce se im­pun neapărat celor ce vor să înfiin­țeze vr’un stabiliment industrial, a­­dică cumpărarea unui loc potrivit pentru un asemenea stabiliment, so­cietatea română pentru înființarea fabricii de h­ârtiă nu va avea s’o facă , statul îi cedeză gratis ,rece ed­are pe vr'una din moșiile sale. Solicitudinea represintațiunii na­ționale pentru întemeiarea fabricii de h­ârtiă nu s’a oprit însă aci, alte avantagie însemnate s’au acor­dat acestei întreprinderi. Ast­fel sunt: 1) Scutirea fabricii și dependinți­­lor iei de ori­ce impozite directe că­tre stat, către județ și către comună, precum și de taxele de înregistrare, în tot timpul concesiunii de 12 ani. 2) Menținerea, întru cât privesce acesta fabrică, a regimului vamale actuale. Daci în timpul celor 12 ani ai concesiunii, s’ar aduce vr’uă mo­dificare defavorabilă societății con­cesionare , guvernul se obligă a-i compensa prin alte folose aceste pa­gube. In aceste condițiuni, este mai pre­sus de ori­ce îndoieli­ că întreprin­derea pentru înființarea unei fabrice de h­ârtiă are vie­ța și prosperitatea asigurată, îndemnăm dar pe capitaliștii ro­mâni a nu lăsa să le scape din mână uă întreprindere, care Îi asigură fo­lose, și care tinde a micșora canti­tatea de numerar ce esportăm pe fie­care an pentru produse industriale ce s'ar putea fabrica în țară. Numai urmând ast­fel vom putea reî nverteși starea economică a țării și vom eși din acea stare de pivote la care ne face contribuabili ai străi­nătății, în defavorea muncii națio­nale și a înavuțirii țării. Daci se vor perde și ast­fel de o­­casiuni, cu drept cuvânt se va putea­­ zice că voim să fim esploatați eco­­nomicesce, că voim și că înși­ne ne pregătim peirea prin inanițiune. SERVICIUL TELEGRAFIC -A. r. AGENȚIEI HAVAS Viena, 7 Februarie. •— Se comunică ur­mătorele din Constantinopole (Țarului Po­litische Corresponded : „Capii kurzilor res­­culațî, se arată dispuși a se reîntorce în căminele lor din Persia, deci guvernul din Teheran le va acorda uă deplină amnistie. Au început deja negociări în acesta pri­vință între imperiul otoman și Ambasado­rul Persiei de la Constantinopole. In urma acestor negociări, Haidar Effendi a și fost trimis în calitate de comisar extraordinar și plenipotențiar al Turciei către Capii Kurzilor răsculați. POLITICA ESTEEEA. Starea armatei turcesce de la fruntaria grecă. Diarul prusian Militar Wochenblatt, pri­­mește de la uă persană care a cutreerat în aceste din urmă timpuri localități e de la fruntaria gracă, risce amănunte de cea mai mare însemnătate asupra numeralul și a valorei morale a trupelor turcesce con­centrate la fruntaria gracă. Descrierea ce acesta persona face asupra armatei turcesce nu este nici de­cum măgulitore pentru a­­cesta. Ea ne spune că în Tesalia se află aprópe 20,000 omeni și alți vre-uă 16,000 în Epir. Corpul principal este concen­trat în lagerul întărit de la Domoko așteptând naintarea Grecilor de la La­mia prin trecăterea Furca. O­ parte din aceste trupe se mai află și în valea de al Tempe, probabil minte spre a împedica uă, răscolă a Grecilor. Corpul din Epir este grămădit spre sud de Ianina. La Pentipi­­gadia, pe drumul care duce de la Arta la Ianina, s-a înființat de asemenea un lagăr întărit și în fața corpului au fost așezate tunuri grele spre a împedica veri să des­­bacare. Starea acestor trupe este forte ne­­mulțămitore din cauză că soldații nu-șî au primit de mai multe luni soldele și pent­ru­­că însă­ șî hrana din tote bilele nu li se dă în mod regulat. La acestea se mai a­­daogă și faptul că cea mai mare parte din soldați sunt Arabi, cari n’au arătat nici vă deta față cu Sultanul aceiași realitate ca poporațiunea din Asia Mică și că Albane­­sia refusă d’a veni supt drapel Liga alba­­nesă a interzis recruților și reserviștilor albanesî se intre în armată. Ea a declerat că va forma însășî batalione albanese, daca Sultanul îi va acorda Albaniei drepturile unei semi-autonomii. Englitera și Irlanda. După proiectul d-lui Gladstone, al cărui test îl avem­­ astăde sapt ochi, speakerul (președintele Camerei Comunelor) are fa­cultatea d’a dirige în mod arbitrar desba­­terile, adică d’a pronunța închiderea discu­­țiunilor, d’a proscrie moțiunile de amânare sau alte propuneri străine obiectului scris în capul ordinei de di. Spre acesta îi va fi de ajuns d’a dobândi autoritarea Came­rei sub­ forma unei declarațiuni de urgință votată cu majoritatea a trei sferturi din membrii presenți. Introducerea acestui proiect de resolu­­țiune a fost pentru deputații irlandezi oca­­siunea și protestul unui scandal ne mai po­menit, căruia nu i s’a putut pune capăt de­cât pronunțând espunsiunea acestor depu­tați cari înțeleg într’un chip atât de ciudat libertatea parlamentară. Resoluțiunea ministerială a fost adoptată apoi cu ore­cari modificări propuse de sir Stafford Northcote, leaderul partitei conser­­vatore. D. Gladstone a profitat de acesta oca­­siune spre a cere să se declare îndată un­ ROMANULUI 28 IANUARIE 1881 ginta pentru fote proiectele de care este sesizată acum Camera. De altmintre la manifestațiunile estra-par­­lamentare ale Irlandezilor nu sunt mai pu­țin violente ca acele pe care le fac în Ca­meră. Dar represiunea îi atinge mai lesne în afară. Ast­fel d. Davitt, bătrânul fenian, căruia Irlanda îi datorasce întemeiarea Li­­gei agrarii, și care fusese pus în libertate provisoriu cu condițiunea d’a nu întreprinde nimic contra ordinei publice, a fo­tt arestat acum din n­ou pentru­ că a călcat angaja­mentul ce luase pronunțând cuvinte fac­­țiose într’unul din cele zece meetinguri ți­nute mai senile trecute la Londra spre a protesta contra­bilului de siluire. După o­­tărîrea tribunalului din Banstree­ î naintea căruia a fost chemat, d. Davitt va trebui să-și efectueze condamnarea de patru­spre­­zece ani de muncă silnică pronunțată con­tra sea în 1870. In urma arestării d-lui Davitt, fundato­rul Ligei agrarii, și după ce deputații Ir­­landesi ju­ră espulși din Camera Comune­lor, ei ținură uă întrunire și deciseră a a­­dresa următorul manifest către Irlandesi: „Ne temem că Irlandesii vor fi cuprinși de cea mai mare furiă prin arestarea d-lui David­, care după părerea guvernului re­­presintă una din garanțiile pentru menți­nerea ordinei în Irlanda, și prin despotis­mul Camerei Comunelor contra nostră chiar, și v’ar putea împinge póte la demersuri ne­bune și periculose. De aceea credem de a nostră datoria se îndemnăm pe poporul ir­­landei să nu trăcă cu un deget măcar peste agitațiunea constituțională și pacinică. Noi, deputații irlandesi, ne sforțăm a ne da un bun exemplu, suferind în liniște nedrepta­tea și, cu totă violarea drepturilor nóstre, am rămas în Cameră încercându-ne a ne îndeplini acolo dătoria.* Uă proclamațiune feniană țt­lele acestea s’a împrăștiat prin­­ câte­ și trele părțile ale Regatului Marei Britanii, uă proclamațiune a Fenianilor al cărei cu­prins este acesta: „SENATUS CONSULTUM „ Proclamațiune „Bărbați din Irlanda! Țara trece actual­­minte printr’uă crrsă, care este plină de pericole pentru afacerile naționale. Proce­darea guvernului englez și a ajutorelor lui este îndreptată mai cu deosebire spre acea, d’a provoca uă­resistență timpurie. Asupra vostră cade der respunderea d’a înlătura înfrângerea și înjosirea. Aveți motive triste spre a ve rescula, dar nu sunteți încă pre­gătiți și vă înfrângere nimicnicitare ar lăsa asupra viitorei generațiuni sarcina de a re­începe uă operă care a ajuns atât de de­parte. Scăparea poporului nostru se află în dobândirea independinții naționale, dar tim­pul de luptă n’a sosit încă. Păziți-ve dor și nu ve lăsați a fi înșelați de amici falși sau nebuni, sau de inamic spre a face uă mișcare nefolositóre. Acela, care v’ar sfă­tui astadi d’a face uă încercare de insu­­recțiune, acela lucrăză mână ’n mână cu Englitera și trebuie privit ca vinovat de trădare față cu Irlanda. Trebuie să se ob­serve cea mai aspră disciplină și să se îm­­pedice ori­ce mișcare parțială. Totul se nu se facă de­cât din ordinul oficierilor voștri." Cu tote acestea, în bugetul ministerului de culte s’a înscris suma de lei 10,000 pen­tru retipărirea cărților bisericesci. * * * Dintre cei trei candidați de arh­iereu, a­­leși de Sinod, guvernul a conformat pe cu­viosul arc­imandrit Narcis Crețulescu, după cum anunță Ortodocsul. * * * Supt scrierile pentru înființarea unei fa­brice române de h­ârtie despre care vor­birăm mai sus, se urmără. Ele se pot face la Banca națională, văr­­sându-se 156­0 din suma suptscrisă și Iad. Constantin Porumbaru (str. l-ții Apostoli, 28) trimițend prin poștă 15 °­ C, pentru care se va libera diitanță din registru cu matcă. * * * In ședința de ieri a Camenii s’au­ depus următorele raporturi, care s’au înscris la ordinea dilei și s’au trimis la tipar : 1. Asupra proiectului de lege pentru a se recunosce de către Stat primăriei urbei Buzeu, dreptul de proprietate asupra pă­­dureî numită Crângul, situată în marginea orașului. 2. Asupra proiectului de lege relativ la convențiunea de estradițiune între România și Italia. 3. Asupra proiectului de lege relativ la convențiunea consulară și de stabilire între România și Italia. 4. Asupra proiectului de lege pentru ca creditele ministerului de resbel neîntrebu­ințate într’un esercițm, să se potă aplica în esercițiul viitor. 5. Asupra proiectului de lege relativ la acordarea unei pensiuni­­ viagere d-lui A. Cantacuzino. * * * Camera lucrază astăzi în secțiuni; mâine va ține ședință publică. * * * Aflăm cu bucurie din diarul Bacăul că la Moinescu (jud. Bacau) a ’nceput a se estrage cărbuni de pământ, și că ei se ’n­­trebuințeză cu succes la fabrica de gaz li­­cid și de parafină din Valea Arinilor. Numitul chiar crede a sei că moșia Lu­­căcescu­ a statului este forte avută în mi­nerale , rîul Tăslăul isvorasce de supt mine de sare; fundul văiiî Asculul și î mpreju­­rimile Moinescilor sunt bogate în spet­roleă și cărbuni; mijlocul e însemnat pe h­arta statului major austriac ca onținând mine de argint. Mai mult , tot domeniul e acoperit de păduri și petra din care s’a cioplit tóte bu­cățile trebuinciuse podurilor de pe linia Ba­­cǎu-Ocna este de pe dânsul. Rugăm pe guvern a cerceta prin bărbați speciali numitul domențu a căruia esploa­­tare — dăcă va fi avut precum se­­ jice— nu póte fi de­cât folositare țării. * * * Topolnița din Severin spune că d-nii senatori și deputați din Mehedinți au ales pe d. St. Strâmbeanu ca delegat­, spre a lua parte la revizuirea sentințelor date de comisiunile de apel. Curt­ea de apel a delegat pe d. Colum­­beanu membru al iei. Corespondența politică publică următorea telegramă din Petersburg : „Principele Gor­­ceakoff se va reîntorce în Aprilie aci, pen­tru ca, după propria dorință a Țarului, să celebreze a 25-a aniversare a numirii sale de cancelarii­ al imperiului rusesc.* —x— In Pester Lloyd găsim un telegramă din Constantinopole care comunică următorele: „Scirile din Albania spun că liga albanesă, care se compune din vre­oă sută capi de munte călăreți, a ocupat fără nici uă resistență cele mai însemnate orașe din Nordul și Sudul Albaniei. Valiul Osman­­pașa, care le-a predat Pristina fără a le face cea mai mică resistență, a fost revo­cat și s-a numit un nou guvernor în locu­l, pe care énse Liga nu voesce a-1 recunosce. Ea­­ și-a înființat un guvern provizoriu al iei, gonind de pretutindeni pe funcționarii Porții. Liga nu voesce a dobândi­tă des­părțire de Turcia, ci ea cere numai con­cesiuni de autonomie și consciinciasa lor esecutare.* —x— SCIR1 D’ALE DILEI Sâmbătă, 24 Ianuarie, la orele 81 /2 sera. MM. LL. RR. Domnul și Domnu­l au mers la cercul militar, unde, la fie­care 15 zile, d­inî oficiări, cu demnele lor, se întrunesc de petrec împreună. La sosire, Măriile Lor Regale au fost pri­mite, în sunetul musicei ce­ intona imnul național, de d. ministru de resbel și de d. general comandant al divisiel; or la intrarea în salonele cercului de tote demnele d-lor oficiări. Măriile Lor Regale au bine voit, a Se în­treține, în tot timpul, în modul cel mai gracios și afabil, cu tote demnele și d-nnî oficiări presințî. La orele 9 a început danțul în ambele salone ale cercului, care a fost forte ani­mat, și care a urmat pene după ora 1 după meciul nopței. Măriile Lor Regale S’au întors la Palat, la orele 12 din nopte, mulțumite că au pu­tut participa la acesta veselie. Ortodocșul află că d. ministru al cultelor și învățământului public n’a aprobat regu­lamentul elaborat de Sinod pentru revizuirea cărților bisericesci și a decis a se înapoia Sinodului, spre a face ore­care modificări pe care ministru le crede trebuinciose. «• ** DIN STRAINETATE Citim în V Independ­ance helge de la 5 Fe­bruarie : „Vn depeșă de la Düsseldorff ne-a a­­nunțat ieri­seră un fapt straniu și ne­ex­­plicabil: unul din fiii principelui ereditar de Hohenzollern, principele Wilhelm, de­semnat de curând pentru succesiunea e­­ventuală a principelui Carol la tronul Ro­mâniei, ar fi fost furat dintr’una din de­pendințele palatului de la Düsseldorff de trei indivizi, a căror identitate nu s’a pu­tut constata pene acum. Principele ar fi reușit să scape din mânele h răpitorilor lui și a se reîntorce la Düsseldorff. „Acesta este negreșit să scrie de sen­­sațiune. Dar, o a doua telegramă, cu data de actî dimineță, o declară cu totul neîn­temeiată.*­­—x— Se anunță din Londra, către Neue freie Presse, că totă garnisona din Londra este concentrată prin casărm, spre a preîntâm­pina ori­ ce cas. —x— Același­­ ziar publică on telegramă din Edinburg, cu data de 5 Februarie, prin care se anunță următorele: „Ieri napte au avut loc pe aici atacuri misteriose și omo­ruri în apropiere de vamă. Se­­ zice că făp­tuitorii, cari s’au încercat să fugă, sunt ir­­landezi. —”— Die Presse publică următorea telegramă din Londra, cu data de 5 Februarie : „Mid­­hat pașa supraveghiază în persană în Smyrna îmbarcarea redifilor. însărcinatul cu afacerile engleze din Constantinopole a primit ieri instrucțiuni să adere în mod formal la propunerile Turciei în privința negocierilor. * » Novoje Vremja a primit din Asadat, cu data de 31 ianuarie, un telegramă privată de la generalul Skobeleff, în care acesta exprimă siguranța despre oă apropiată pa­cificare a teritoriului Tekinzilor. —"— Dintr’uă altă telegramă a generalului Sko­beleff, adresată președintelui societății Cru­­cea Roșii, se vede ca însuși învingătorul de la Geog-Tepe se afla la 3 Februarie în Bami, ci nu numai avant-garda lui, pre­cum se anunțase, de vreme ce acesta lo­calitate prezintă un basă de operațiune spre a lua măsura prin care să se asigure suc­cesele repurtate. Generalul Skobeleff a tri­mis la Petersburg pe însuși oficialul săf de ordonanță, ca se dea sema verbal des­pre asaltul de la Geog-Tepe. —x— Budgetul ministrului francez de resbel, pentru 1882, este în total de 630,594,67­5 franci, așa­dar cu 161,158,857 franci mai puțin ca cel de anul trecut. Efectivul ar­matei este de 471,971 omeni și 112,062 caî și prin urmare nu este de­cât uă mică deosebire în comparațiune cu cel de anul trecut. —x — Pall Mall Gazette publică să scrie din constantinopole, în care se sjrce că Porta a informat pe ambasadorii de acolo ai pu­terilor, că nu li se va supune nici un plan pentru resolvarea pacinică a cestiunii gre­cesc­, daca Grecia nu va da asigurarea că va suspenda pregătirile militare și grăma­­dirile de trupe la fruntarii. ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 26 Ianuarie, 1881. Ședința se deschide la ora 1 d. a. supt președinția d-lui C. A. Rosetti, fiind pre­­stați 86 d­ in deputați. S’acordă concediu d-lor L. Gostin, M. Petraș și I. Titulescu. D. Locusteanu cere ca comisiunea de in­digenat să dea prioritate cererilor de recu­­noscere a calității de român. Adunarea ’ncuviințăză. Se respinge apoi cu 25 voturi în contra 44 indigenatul g-lui dr. Leon Rosental și s’admite proiectul prin care se recunosce calitatea de Român d-lui Fometescu Const, cu 59 în contra 2 voturi. D. V. A. Urechiă își desvoltă interpe­larea asupra misiunii ce au avut cei doui călugări trimișî de patriarh­ie către guver­nul român. D-sea esprimă părerea de rea că nu s’au publicat în Cartea Verde docu­mentele privitóre la ’ncercarea d’a redes­chide cestiunea monastirilor închinate. Citeza câte­va acte și deduce dintr’unul că guver­nul a deschis uă portiță acestei cestiuni, totuși declară că nu se ’ndoiesce că d-nu Boerescu și întregul guvern mai bine s’ar retrage de­cât să permită introducerea prin acea poftă a unei cestiuni definitiv resol­­vată și închisă. D. Ministru de externe respunde că într’a­­devĕr M. S. R. Domnul a primit o­ scri­­sore adresată de patru prelați în privința cestiunii monastirilor închinate. M. S. a res­­puns, cum politeța cerea să respundă, a­­dăogând tot­ d’uă­ dată că cestiunea monas­­tirilor a fost resolvată, conform dreptului țării și scopului ce l’au avut donatorii când au înzestrat monastirile. Cât pentru peti-

Next