Romanulu, aprilie 1881 (Anul 25)
1881-04-08
aNUL A.L. D'jQE-țliffUL SL OHNCILE, Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Delo , , , pagina 111, — 2 le) -A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E C. LA VIENA, la d-nil Ilaasentein și Vogler. Waliischgasse 10. LA FRANCEORT, S.M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiimea si Administrațiunea, strada 0-i înnoi 14. BUCIN 1, 19 PRIAR 1881 Avem un interes de capetenie, acela d’a ne menține și exista ca națiune liberă și independinte. Ș’acestui interes datori suntem, ca Români, d’a jertfi totul. Am mers pen’acum cam pe dibuiie, jertfind aprópe totul pentru lămurirea situațiunii nóstre politice. Am făcut politică. Am netrles ânsă aprope cu totul economia națională. Acum nu mai merge, nu mai pute merge astfel. Ne-am dobândit independința politică. Am câștigat stima , simpatia și chiar iubirea lumii prin vitejia arătată pe câmpul de resbel. Am intrat, prin faptele nóstre, și eu iubire am fost primiți, în concertul națiunilor libere și independinți. Deci, prima parte a aspirațiunilor nóstre naționale, aceea care a fost uă jumătate de veac și trebuia să fiă obiectul de căpetenia al grijelor și muncei nóstre, este astupi un fapt reale, îndeplinit. Trebuie să ne ’ndreptăm acum munca asupra celorlalte ramure de activitate publică ce au fost mai părăsite. Noi, în deosebi, cei de la Românul, în fața publicării Balanței comerciale a anului 1880, ne credem datori d’a aminti—ca punt de plecare la cele câteva cuvinte ce vom spune—ceea ce ziceam chiar în aceste colone, când s’a publicat Balanța comercială » anului 1879. Amintim cu atât mai mult acele cuvinte și considerațiuni, cu cât am fost cei d’ânteiti atunci — cum suntem cei d’ânteiti ș’acum — întru a lucra pentru a ficșa atențiunea publică asupra trebuinței unei sisteme economice naționale, care să încuragieze munca și să ajute propășirea națiunii. „Economia națională, fineam, a fost, pene acum, ramura de administrațiune publică cea mai puțin îngrijită la noi și mai lăsată în părăsire. „hin cunoscem în istoria nostră contimpurană, multe măsuri bine cumpănite, care să fi avut de scop a face primii pași în calea spinosa a creării unei sisteme economice cu adevărat inspirată de ideia unei solide și necontenite înavuțiri a națiunii. „ Din contră găsim mai multe măsuri, cari duc la un resultat cu totul contrariu. „Cu încetul cnsé, practica ne-a arătat și ne arătă că drumul pe care am mers în trecut, nu ne póte duce la nici un bine. „A venit timpul ca să deschidem ochii, ca să cugetăm și să ne punem pe lucru, cu conștiință și stăruință, nu numai pentru a ne menține în posițiunea ce avem, ci și pentru a ne asigura un viitor prosper. „A venit timpul de a ne convinge că nu există nici independință politică, nici libertate fără avuție publică,. „ Poporele sărace au fost și vor fi totdeuna nu numai un obiect de esploatare pentru cele avute și mai înaintate în civilisațiune, ci și, prin sărăcirea necontenită, care este resultatul imediat al acestei esploatări, ele ajung aperi, adică a-și perde nu numai independința, ci și existența. „In stadiul politic în care am ajuns noi, și cu calitățile morale și intelectuale ale poporului, cu tendințele lui pronunțate spre progres, suntem datori a ne spune adevărul verde în față, a arăta răul fără cea mai mică cruțare și apoi a ne pune pe lucru, fără obosire, pentru a eși din pirotesa economică ce ne-a cuprins. „Vedem cu toții, înțelegem și simțim că starea economică, în care ne aflăm e rea, primejdia sa pentru viitorii. „Agricultura lâncedeșce și produsele iei, chiar când sunt mulțămitore, nu numai din puntul de vedere al cantității, ci și din al calității nu mai găsesc cu folos cumpărători pe piețele străine. „Concurința ne omoră, căci munca nostră este nearmată în lupta pentru esistență și se găsesce față în față cu națiuni cari s’au armat, în munca lor, cu tot ce geniul omenesc a putut produce până acum mai perfect. „Comerciul român se stinge, de vreme ce și cum și numărul Românilor comercianți se ’mpuținară și le ieu locul străinii, cari se înavuțesc. „ Acestea, cum mai fiserămu, le feim, le vedem, le înțelegem cu toții.“ Ceea ce criceam anul trecut ne credem datori a repeți și astățji nu numai cu aceleași cuvinte, ci și cu aceeași credință e'a venit timpul d’a intra cu otărîre p’uă cale de reformă DC lat3 U III, ci la propășirea avuției naționale. D’atunci până astăji, am avut fericirea d’a vedea săvărșindu-se mari și însemnate lucrări, care au scopul și posibilitatea d’a ajuta desvoltarea muncei naționale. S’a înființat Banca națională, pentru ajutorarea comerciului. S’a creat casa de economia, pentru a propaga, provoca și ’ncuragia cruțarea ’n <]ile bune pentru timpii grei și negri. S’a completat ș’aprope săvârșit însemnata lucrare economică a ’mproprietăririi însurățeilor. S’au făcut lucrări pentru sondarea și punerea î n esploatare a minelor ce zac în sînul avutului pământ românesc. S’au înființat comune agricole în mai multe județe. Un esposițiune industriale s’a făcut din inițiativă particulară și măsuri s’au luat pentru a se face ș’uă esposițiune agricolă, fia și chiar parțială. Proiectul pentru înființare de scule agricole s’a votat de unul din corpurile legiuitore și cel pentru burse de cel-l-alt. linii ferate s’au rescumpărat și altele s’au proiectat, cu scopul d’a scurta produselor țării distanțele s’a le apropia mai mult și mai ieftin de piețele de consumare. Tot ce s’a făcut și tot ce s’a propus e bine. Țera se va folosi d’aceste reforme și rude va culege ’n urma lor. Dar, acum ca ș’altă dată, stăruim a crede că nu mai e timp de perdut întru deplinirea lor, că n’avem mult d’adăstat spre a procede și la alte reforme care — deși nu atât de ’nsemnate ’n sine — vor fi ânsă temelia celor pen’acum făcute de câțiva ani în cace și le vor ajuta ca să producă tote efectele lor bune și folositore. Balanța comercială a anului 1880 publicată de Monitorul oficiale de Duminecă, ne dă îndemnul și motivul .Ea pune din nou supt ochii națiunii aceste netăgăduite adevăruri și a face un călduros și sincer apel nu numai la represintanții națiunii, ci și la toți cei ce muncesc și produc, de a căuta împreună și cu puteri unite, micila cele ce ne-ar putea duce la stabilirea echilibrului economic. Cifrele nu sunt mai îmbucurătore decât cele din anul trecut. Ecăle : Import . . . 255,836,415 Esport . . . 218,918,878 Diferință . 36,417,537 Deci, în anul 1880, au eșit din țară peste 36 milione mai mult decât au intrat. In 1879, diferința era numai de aprope 16 milione. Este sciut că anul 1879, ale căruia produse au trebuit să se esporte ’n cea mai mare parte ’n 1880, a fost din cei mai răi. Este sortit c’atunci fómetea, sau cel puțin lipsa, a bântuit la noi și măsuri energice au trebuit să se ie pentru a asigura poporațiunii rurale nutrimentul trebuitor. Nu pote fi dor de mirare că, mare Ur'y*^,vita în întru, esportul nostru nu s’a rădicat la cura am 1879, care pân’acum a fost cea mai urcată. Importul însă a mers crescând; el a urmat regula generală de crescere ce se observă necontenit în Balanța comercială.Acesta iarăși n’ar fi peste fire de îngrijitor, căci solut este că cel ce n’are nu pute chieltui, dar când în tabelele de import vedem înscrise cu sume de milione obiecte ce s’ar pute produce ’n țară și pentru care noi esportăm numai materia primă cu prețuri derisoriei pentru a o relua apoi fabricată, plătind fabricarea cu sume esorbitante, ne convingem că un defect capitale esiste la temelia organisării nóstre economice și că datori suntem a lua curând măsuri pentru a lui înlăturare. Mai mult: deră la sumele ce trimitem în afară pentru a plăti obiecte ce sar pitea fabrica ’n țară, am adauge și amitățile datoriei publice esterare, te-am convinge cu totul că cu drept cuvânt trebuie să ne îngrijorăm măsuri grabnice să luăm pentru a ’mbunătăți acesta situațiune, deci peste putință este d’a-i pune ca jet d’uă dată și ’n curend. Acesta este estimea tot atât de interesantă pe cât și de gravă pe care o supune n d-lor represintanți ai națiunii, îr ziua când își iau vacanțe. Cugete d-lor mânc și bine asupră-i și șiruri cu toți suntem că, folosindu-se de sperința altor națiuni ce au fost în psțuri și mai grele, vor găsi miijlocle d’a face bine. Pressa, în număru’i de a]i, consacrând articolul său de fond actualei clasi ministeriale, reproducem și noi din el următorele rânduri : „Noi însă, organul nostru, suntem în contra oricărei disolvări eventuale a acestor Adunări. Actualele Adunări au dat cele mai mari servicii țărei; ele au resolvat cestiunea israelită, cestiunea rescumpărărei căilor ferate, cestiunea moștenirei Tronului, ele în fine au proclamat Regatul și au lucrat spre a dota țara cu atâtea multe și bune instituțiuni. Asemenea Adunări nu se disolv; ele au dreptul, și oricine trebuie să respecte acest drept, de a-șiumna misiunea până la încetarea mandatului lui. „Adunăm, ca cele actuale, nu trebuie să moră de morte violentă, ci de morte bună și naturală. Suntem dar, precum am fost totdeauna, în contra oricărei idei de disolvare. Trebuie atunci să admitem și consecința acestei opiniuni, adică ca președintele consiliului actual să fie însărcinat și cu formarea noului minister.“ Pressa are deptate și mărturim că ne-au scăpa din vedere rândurile scrise de roracțiunea iei în capul articolului 1 lui P. Vioreanu publicat în Press de la 2 (14) Aprile, la care ne-am cunjut datoria răspunde. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Roma, 18 Aprilie.—Se asigură că Regele ar fi refuzat de a primi demisiunea d-lui Cairoli, care este acum lângă Maiestatea Lea. D. Cairoli ar fi consimțit a rămâne și ca un mosinm din nou naintea Camerei cu cabinetul seu. Apelul făcut de Rege d-lui Sella avea mai ales de scop de a dobândi de la membrii dreptei uă o posițiune moderată, cea din urmă crisă arătând însemnătatea menținerea cabinetului actual și constatând greutățile ce ar întâmpina drepta spre a-șî asigura puterea. CRISA MINISTERIALA D. Ion Brătianu, a stăruit și stările în retragerea sa. D. C. A. Rosetti, care fusese invitat de doi senatori și deputați, din precedintea întrunire, a primi acesta sarcină, a stăruit în declararea sa că ea este, din tóte ponturile de privire, cu mult mai presus de puterile sale. Aflăm că eriseră, după aprobarea mai multor deputați, Maiestatea Sea Regele, a mărcinat prin telegramă, cu formarea noului Cabinet, pe d. Dumitru Brătianu, ministrul Seu plenipotențiar la Constantinopole." Răspunsul d-lui Dumitru Brătianu va veni credem astă seră pe la 4 sau 5 ore. Cunoscând patriotismul d-lui Dumitru Brătianu, sperăm că va priimi, și’n acest cas va pleca chiar astăzi din Constantinopole. MERCURI, 8 APRILIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase ■luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici,15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă." 20 BANI ESEMPLARUL POLITICA ESTERNA Rusia și Austria In foia de sără a diarului Neue freie Presse, de la 14 Aprile, găsim Următorele rânduri : «Corespondintelui din Pestaal Gazeit de Coloniax s’a comunicat de un bărbat care a avut dese ocasiuni se introvorească cu cornițele Suvaloff, care, în relațiunile sale cu personajele mai însemnate din Viena, a profitat de orice ocasiune spre a accentua că, întru ceea ce privesce unele cestiuni orientale care, rezultând din conferința de la Berlin, trebuie mai curând sau mai târziu să fie resolvate, nu este nici una care să fiă uă divergință de opiniuni între Rusia și Austro-Ungaria. Mai ales guvernul rus nu s’a gândit nici uă dată la aceea că ocupata Bosniei și a Brzegovinei de către Austro Ungaria nu ar fi definitivă. Din contră, uă înțelegere între Portă și Austro-Ungaria pentru incorporarea provincielor ocupate la Austro-Ungaria, ar dobândi în tot momentul consimțimentul nu numai al Rusiei ci și al tutor puterilor care au suptsemnat tratatul de la Berlin, și din tete părțile acestă înțelegere ar fi privită ca un resultat bine înțeles și natural al tratatului de la Berlin. De asemene, declară cornitele Șuvaloff, este o invențiune tendențiasă din partea acelora cari afirmă că Serbia este încuragiată de Rusia la resistență contra Austro-Ungariei. Guvernul rus consideră principatul Serbiei ca uă țară situată în cercul de putere al Austro-Ungariei, și amicul iei cel mai sincer nu pate s-o sfătuască decât a se alipi cât mai strâns de Austro-Ungaria și a nu mai asculta vorbele englese cele ademenitore, căci Engliteza este departe și Austro-Ungaria aprope. De asemene Rusia nu voeace se ajute întru nimic la unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. Totuși guvernul rus este de părere că acastă unire va veni de la sine și ca un fașă necesară de desvoltare a tratatului de la Berlin cu consimțimentul Porții și al Puterilor, ar fi însă uă nebunie d’a bănui pe Rusia că, pentru grăbirea unei afaceri de al douilea rând, voes ce a provocată turburare a relațiunilor sale cu Autro-Ungaria. »O repet, dise în fine cornitele Suvaloff, noi nu vom pune pedica monarhiei austro-ungare nici în Bosnia, nici în Serbia sau Macedonia, căci aceste țări aparțin sferei de putere a Austro-Ungarieî și Rusia n’are nici un interes ca s’o atace.1 Coeziunea marelui duce Constantin Nicolaievici Wiener Allgemeine Zeitung publică următorea relațiune ce i se trimite din Petersburg cu data de 12 Aprile. »In Gaevia s’a ținut ori un mare consiliu de familie, la care n’a fost invitat să iă parte marele duce Constantin Nicolaievici. Pe aici circulă scomptul că Vineri se va întruni tribunalul de familie spre a judeca pe marele duce Constantin Constantinovici care este acum internat în Pawlowsk — nu departe de Petersburg — și care se află suptuă aspră supraveghiare. Acusațiunea, că s’ar fi aflat în relațiunî cu nihiliștii, a fost ușor de făcut, dar este cu greu d’a o dovedi, și încă și maĭ greu d’a proba că între tată și fiu a existat, vr’uă înțelegere prealabilă spre a’l aduce pe cel d’anteiu pe tronul Rusiei. Este forte adevărat că s’au găsit scrieri nihiliste, care amenință curat că se vor comite contra familiei imperiale la, atentate, pene când rîndul natural, d'a veni la tron, va ajunge la marele duce Constantin Nicolaievici. Ajutându-ne puțin de nisce amintiri istorice, apoi putem spune “că guvernarea marelui duce Constantin în Varșovia n’a fost nici cum de natură d’a’î încurajea să ’l aducă tocmai pe dânsul pe tron. Și marele duce Constantin a fost amenințat cu un atentat. In schimb, nu pare a fi tocmai greșită credința că nihiliștii, prin împrăștiarea unor asemene sgomote, au de scop pe d’uă parte d’a vîrî desbinarea penă in mijlocul familiei imperiale, ci pe de alta, de a da, prin anecsarea unui asemene patronagiu, un orecare prestigiu mișcării lor și a orbi mulțimile. Tribunalul de familie va pronuncia Vineri verdictul de culpabilitate și daca el va da uă sentință de culpabilitate, atunci vom vedea pe marele duce sau părăsind Rusia sau luând un post forte depărtat. Exilul pentru care se va decide tribunalul va depinde mai mult de ducele Vladimir Alexandrovici, decât de Țar, căci Țarul nu va asista în personala acestă dramă de familie și a însărcinat pe marele duce Vladimir cu președinția în consiliul de familie. »Se vorbesce chiar, că însuși marele duce Constantin Nicolaievici a cerut uă anchetă contra sea, spre a împrăștia uă detă zgomotele care circulă în privința sa. Atât împăratul cât și împărătesa sunt atât de emoționați de ultimele evenimente, de necontenitele petițiuni și adrese ale nihiliștilor, încât sunt prea mulțămițî că marele duce Vladimir se ocupă de tote cu atâta energia. •