Romanulu, aprilie 1881 (Anul 25)

1881-04-08

aNUL A.L. D'jQE-țliffUL SL OHNCILE, Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Delo , , , pagina 111, — 2 le) -­A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E C. LA VIENA, la d-nil Ilaasentein și Vogler. Waliischgasse 10. LA FRANCEORT, S.­M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, O­­landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiimea si Administrați­unea, strada 0-i înnoi 14. BUCIN 1, 19 PRIAR 1881 Avem un interes de capetenie, a­­cela d’a ne menține și exista ca na­țiune liberă și independinte. Ș’acestui interes datori suntem, ca Români, d’a jertfi totul. Am mers pen’acum cam pe di­buiie, jertfind aprópe totul pentru lămurirea situațiunii nóstre politice. Am făcut politică. Am netrles ânsă aprope cu totul economia națională. Acum nu mai merge, nu mai pute merge ast­fel. Ne-am dobândit independința po­litică. Am câștigat stima , simpatia și chiar iubirea lumii prin vitejia ară­­tată pe câmpul de resbel. Am intrat, prin faptele nóstre, și eu iubire am fost primiți, în con­certul națiunilor libere și indepen­­dinți. Deci, prima parte a aspirațiunilor nóstre naționale, aceea care a fost uă jumătate de veac și trebuia să fiă obiectul de căpetenia al grijelor și muncei nóstre, este astupi un fapt reale, îndeplinit. Trebuie să ne ’ndreptăm acum munca asupra celor­l­alte ramure de activitate publică ce au fost mai părăsite. Noi, în deosebi, cei de la Românul, în fața publicării Balanței comerciale a anului 1880, ne credem datori d’a aminti—ca punt de plecare la­ cele câte­va cuvinte ce vom spune—ceea ce­­ ziceam chiar în aceste colone, când s’a publicat Balanța comercială » anului 1879. Amintim cu atât mai mult acele cuvinte și considerațiuni, cu cât am fost cei d’ânteiti atunci — cum sun­tem cei d’ânteiti ș’acum — întru a lucra pentru a ficșa atențiunea pu­blică asupra trebuinței unei sisteme economice naționale, care să încura­­gieze munca și să ajute propășirea na­țiunii. „Economia națională, fineam, a fost, pene acum, ramura de ad­mi­­nistrațiune publică cea mai puțin în­grijită la noi și mai lăsată în pă­răsire. „hin cunoscem în istoria nostră contimpurană, multe măsuri bine cumpănite, care să fi avut de scop a face primii pași în calea spinosa a creării unei sisteme economice cu a­­devărat inspirată de ideia unei solide și necontenite înavuțiri a națiunii. „ Din contră găsim mai multe mă­suri, cari duc la un resultat cu totul contrariu. „Cu încetul cnsé, practica ne-a a­­rătat și ne arătă că drumul pe care am mers în trecut, nu ne póte duce la nici un bine. „A venit timpul ca să deschidem ochii, ca să cugetăm și să ne punem pe lucru, cu conștiință și stăruință, nu numai pentru a ne menține în posițiunea ce avem, ci și pentru a ne asigura un viitor prosper. „A venit timpul de a ne convinge că nu există nici independință poli­tică, nici libertate fără avuție pu­blică,. „ Poporele sărace au fost și vor fi tot­de­una nu numai un obiect de esploatare pentru cele avute și mai înaintate în civilisațiune, ci și, prin sărăcirea necontenită, care este re­sultat­ul imediat al acestei esploatări, ele ajung a­peri, adică a-și perde nu numai independința, ci și existența. „In stadiul politic în care am a­­juns noi, și cu calitățile morale și intelectuale ale poporului, cu tendin­țele lui pronunțate spre progres, suntem datori a ne spune adevărul verde în față, a arăta răul fără cea mai mică cruțare și apoi a ne pune pe lucru, fără obosire, pentru a eși din pirotesa economică ce ne-a cu­prins. „Vedem cu toții, înțelegem și sim­țim că starea economică, în care ne aflăm e rea, primejdia sa pentru vii­torii. „Agricultura lâncedeșce și produ­sele iei, chiar când sunt mulțămitore, nu numai din puntul de vedere al cantității, ci și din al calității nu mai găsesc cu folos cumpărători pe piețele străine. „Concurința ne omoră, căci munca nostră este nearmată în lupta pentru esistență și se găsesce față în față cu națiuni cari s’au­ armat, în munca lor, cu tot ce geniul omenesc a pu­tut produce până acum mai perfect. „Com­erciul român se stinge, de vreme ce­­ și cu­m și numărul Româ­nilor comercianți se ’mpuținară și le ieu locul străinii, cari se înavuțesc. „ Acestea, cum mai­­ fiserămu, le feim, le vedem, le înțelegem cu toții.“ Ceea­ ce criceam anul trecut ne credem datori a repeți și astă­țji nu numai cu aceleași cuvinte, ci și cu aceeași credință e'a venit timpul d’a intra cu otărîre p’uă cale de reformă DC lat3 U III, ci la propășirea avuției naționale. D’atunci până astă­­ji, am avut fe­ricirea d’a vedea săvărșindu-se mari și însemnate lucrări, care au scopul și posibilitatea d’a ajuta desvoltarea muncei naționale. S’a înființat Banca națională, pen­tru ajutorarea comerciului. S’a creat casa de economia, pen­tru a propaga, provoca și ’ncuragia cruțarea ’n <]ile bune pentru timpii grei și negri. S’a completat ș’aprope săvârșit în­semnata lucrare economică a ’mpro­­prietăririi însurățeilor. S’au făcut lucrări pentru sondarea și punerea î n esploatare a minelor ce zac în sînul avutului pământ ro­mânesc. S’au înființat comun­e agricole în mai multe județe. Un esposițiune industriale s’a fă­cut din inițiativă particulară și mă­suri s’au luat pentru a se face ș’uă esposițiune agricolă, fia și chiar par­țială. Proiectul pentru înființare de scule agricole s’a votat de unul din cor­purile legiuitore și cel pentru burse de cel-l-alt. linii ferate s’au rescumpărat și altele s’au proiectat, cu scopul d’a scurta produselor țării distanțele s’a le apropia mai mult și mai ief­tin de piețele de consumare. Tot ce s’a făcut și tot ce s’a pro­pus e bine. Țera se va folosi d’aceste reforme și rude va culege ’n urma lor. Dar, acum ca ș’altă dată, stăruim a crede că nu mai e timp de per­­dut întru deplinirea lor, că n’avem mult d’adăstat spre a procede și la alte reforme care — de­și nu atât de ’nse­m­nate ’n sine — vor fi ânsă temelia celor pen’acum făcute de câți­va ani în cace și le vor ajuta ca să producă tote efectele lor bune și folositore. Balanța comercială a anului 1880 publicată de Monitorul oficiale de Duminecă, ne dă îndemnul și moti­vul .Ea pune din nou supt ochii na­țiunii aceste netăgăduite adevăruri și a face un călduros și sincer apel nu numai la represintanții națiunii, ci și la toți cei ce muncesc și pro­duc, de a căuta împreună și cu pu­teri unite, m­icila cele ce ne-ar putea duce la stabilirea echilibrului eco­nomic. Cifrele nu sunt mai îmbucură­­tore de­cât cele din anul trecut. Ecă­le : Import . . . 255,836,415 Esport . . . 218,918,878 Diferi­nță . 36,417,537 Deci, în anul 1880, au eșit din țară peste 36 milione mai mult de­cât au intrat. In 1879, diferința era numai de a­prope 16 milion­e. Este sciut că anul 1879, ale că­ruia produse au trebuit să se es­­porte ’n cea mai mare parte ’n 1880, a fost din cei mai răi. Este sortit c’atunci fómetea, sau cel puțin lipsa, a bântuit la noi și măsuri energice au trebuit să se ie pentru a asigura poporațiunii rurale nutrimentul trebuitor. Nu pote fi dor de mirare că, mare Ur'y*^,vita în întru, esportul nostru nu s’a rădicat la cura am 1879, care pân’acum a fost cea mai urcată. Importul însă a mers crescând; el a urmat regula generală de cres­­cere ce se observă necontenit în Ba­lanța comercială.Acesta iarăși n’ar fi peste fire de îngrijitor, căci solut este că cel ce n’are nu pute chieltui, dar când în tabelele de import vedem înscrise cu sume de milione obiecte ce s’ar pute produce ’n țară și pentru care noi esportăm numai materia primă cu prețuri derisoriei pentru a o relua apoi fabricată, plătind fabricarea cu sume esorbitante, ne convingem că un defect capitale esiste la temelia organisării nóstre economice și că datori suntem a lua curând măsuri pentru a lui înlăturare. Mai mult: deră la sumele ce tri­­mitem în afară pentru a plăti o­­biecte ce sar pitea fabrica ’n țară, am adauge și amitățile datoriei pu­blice ester­are, te-am convinge cu totul că cu dre­pt cuvânt trebuie să ne îngrijorăm­­ măsuri grabnice să luăm pentru a ’mbunătăți acesta si­­tuațiune, deci peste putință este d’a-i pune ca jet d’uă dată și ’n curend. Acesta este estim­ea tot atât de interesantă pe cât și de gravă pe care o supune n d-lor represintanți ai națiunii, îr­­ ziua când își iau vacanțe. Cugete d-lor m­ânc și bine asupră-i și șiruri cu toți suntem că, folo­­sindu-se de sperința altor națiuni ce au fost în psț­­uri și mai grele, vor găsi miijlocle d’a face bine. Pressa, în număru’i de a­]i, consa­crând articolul său de fond actualei clasi ministeriale, reproducem și noi din el următorele rânduri : „Noi însă, organul nostru, suntem în contra ori­cărei disolvări even­tuale a acestor Adunări. Actualele Adunări au dat cele mai mari ser­vicii țărei; ele au resolvat cestiunea israelită, cestiunea rescumpărărei căi­lor ferate, cestiunea moștenirei Tro­nului, ele în fine au proclamat Re­gatul și au lucrat spre a dota țara cu atâtea multe și bune instituțiuni. Asemenea Adunări nu se disolv; ele au dreptul, și ori­cine trebuie să res­pecte acest drept, de a-șiumna mi­siunea până la încetarea mandatului lui. „Adunăm­, ca cele actuale, nu tre­buie să moră de morte violentă, ci de morte bună și naturală. Suntem dar, precum am fost tot­dea­una, în contra ori­cărei idei de disolvare. Trebuie atunci să admitem și con­secința acestei opiniuni, adică ca președintele consiliului actual să fie însărcinat și cu formarea noului mi­nister.“ Pressa are deptate și mărturim că ne-au scăpa din vedere rându­rile scrise de roracțiunea iei în ca­pul articolului 1­ lui P. Vioreanu pu­blicat în Press de la 2 (14) Aprile, la care ne-am cunjut datori­a răs­punde. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Roma, 18 Aprilie.­—Se asigură că Regele ar fi refuzat de a primi demisiunea d-lui Cairoli, care este acum lângă Maiestatea Lea. D. Cairoli ar fi consimțit a rămâne și ca un m­osinm­ din nou­ na­intea Camerei cu cabinetul seu. Apelul făcut de Rege d-lui Sella avea mai ales de scop de a dobândi de la mem­brii dreptei uă o posițiune­­ moderată, cea din urmă crisă arătând însemnătatea men­­ținerea cabinetului actual și constatând greu­tățile ce ar întâmpina drepta spre a-șî a­­sigura puterea. CRISA MINISTERIALA D. Ion Brătianu, a stăruit și stă­rile în retragerea s­a. D. C. A. Rosetti, care fusese in­vitat de doi senatori și deputați, din precedintea întrunire, a primi acesta sarcină, a stăruit în decla­rarea s­a că ea este, din tóte pon­­turile de privire, cu mult mai pre­sus de puterile sale. Aflăm că eri­seră, după aprobarea mai multor deputați, Maiestatea Sea Regele, a­­ mărcinat prin telegramă, cu formarea noului Cabinet, pe d. Dumitru Brătianu, ministrul Seu plenipotențiar la Constantinopole." Răspunsul d-lui Dumitru Brătianu va veni credem astă seră pe la­ 4 sau 5 ore. Cunoscând patriotismul d-lui Du­mitru Brătianu, sperăm că va priimi, și’n acest cas va pleca chiar astăzi din Constantinopole. MERCURI, 8 APRILIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase ■luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici,­15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă." 20 BANI ESEMPLARUL POLITICA E­STERNA Rusia și Austria In foia de sără a diarului Neue freie Presse, de la 14 Aprile, găsim Următorele rânduri : «Corespondintelui din Pestaal Gazeit de Coloniax s’a comunicat de un bărbat care a avut dese ocasiuni se introvorească cu corni­țele Suvaloff, care, în relațiunile sale cu per­­sonajele mai însemnate din Viena, a profi­tat de ori­ce ocasiune spre a accentua că, întru ceea­ ce privesce unele cestiuni orien­tale care, rezultând din conferința de la Berlin, trebuie mai curând sau mai târziu să fie resolvate, nu este nici una care să fiă uă divergință de opiniuni între Rusia și Austro-Ungaria. Mai ales guvernul rus nu s’a gândit nici uă dată la aceea că ocupa­ta Bosniei și a Brzegovinei de către Au­stro Ungaria nu ar fi definitivă. Din contră, uă înțelegere între Portă și Austro-Unga­ria pentru incorporarea provincielor ocu­pate la Austro-Ungaria, ar dobândi în tot momentul consimțimentul nu numai al Ru­siei ci și al tutor puterilor care au supt­­semnat tratatul de la Berlin, și din tete părțile acestă înțelegere ar fi privită ca un resultat bine înțeles și natural al tratatu­­lui de la Berlin. De asemene, declară co­rnitele Șuvaloff, este o­ invențiune tenden­­țiasă din partea acelora cari afirmă că Serbia este încuragiată de Rusia la resis­­t­ență contra Austro-Ungariei. Guvernul rus consideră principatul Serbiei ca uă țară situată în cercul de putere al Austro-Un­­gariei, și amicul iei cel mai sincer nu pate s-o sfătuască de­cât a se alipi cât mai strâns de Austro-Ungaria și a nu mai as­culta vorbele englese cele ademenitore, căci Engliteza este departe și Austro-Ungaria aprope. De asemene Rusia nu voeace se ajute întru nimic la unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. Totuși guvernul rus este de părere că acastă unire va veni de la sine și ca un fașă necesară de desvoltare a tratatului de la Berlin cu consimțimentul Porții și al Puterilor, ar fi însă uă nebu­nie d’a bănui pe Rusia că, pentru grăbirea unei afaceri de al douilea rând, voes ce a provoca­tă turburare a relațiunilor sale cu Autro-Ungaria. »O repet, dise în fine co­rnitele Suvaloff, noi nu vom pune pedica monarh­iei austro-ungare nici în Bosnia, nici în Serbia sau Macedonia, căci aceste țări aparțin sferei de putere a Austro-Un­garieî și Rusia n’are nici un interes ca s’o atace.1 Coeziunea marelui duce Constantin Nicolaievici Wiener Allgemeine Zeitung publică ur­­mătorea relațiune ce i se trimite din Pe­tersburg cu data de 12 Aprile. »In Gaevia s’a ținut ori un mare con­siliu de familie, la care n’a fost invitat să iă parte marele duce Constantin Nicolaie­vici. Pe aici circulă scomptul că Vineri se va întruni tribunalul de familie spre a ju­deca pe marele duce Constantin Constan­tino­vici care este acum internat în Pawlowsk — nu departe de Petersburg — și care se află supt­­uă aspră supraveghiare. Acusa­­țiunea, că s’ar fi aflat în relațiunî cu ni­­hiliștii, a fost ușor de făcut, dar este cu greu­ d’a o dovedi, și încă și maĭ greu d’a proba că între tată și fiu a existat, vr’uă înțelegere prealabilă spre a’l aduce pe cel d’anteiu pe tronul Rusiei. Este forte ade­­vărat că s’au găsit scrieri nihiliste, care amenință curat că se vor comite contra fa­miliei imperiale la, atentate, pene când rîn­­dul natural, d'a veni la tron, va ajunge la marele duce Constantin Nicolaievici. Aju­­tându-ne puțin de nisce amintiri istorice, apoi putem spune “că guvernarea marelui duce Constantin în Varșovia n’a fost nici cum de natură d’a’î încurajea să ’l aducă tocmai pe dânsul pe tron. Și marele duce Constantin a fost amenințat cu un atentat. In schimb, nu pare a fi tocmai greșită cre­dința că nihiliștii, prin împrăștiarea unor a­­semene sgomote, au de scop pe d’uă parte d’a vîrî desbinarea penă in mijlocul fami­liei imperiale, ci pe de alta, de a da, prin anecsarea unui asemene patronagiu, un ore­­care prestigiu mișcării lor și a orbi mulțimile. Tribunalul de familie va pronuncia Vineri verdictul de culpabilitate și daca el va da uă sentință de culpabilitate, atunci vom vedea pe marele duce sau părăsind Rusia sau luând un post forte depărtat. Exilul pentru care se va decide tribunalul va depinde mai mult de ducele Vladimir Alexandrovici, de­cât de Țar, căci Țarul nu va asista în per­sona­la acestă dramă de familie și a în­sărcinat pe marele duce Vladimir cu pre­ședinția în consiliul de familie. »Se vorbesce chiar, că însuși marele duce Constantin Nicolaievici a cerut uă anchetă contra sea, spre a împrăștia uă detă zgo­­motele care circulă în privința s­a. Atât împăratul cât și împărătesa sunt atât de e­­moționați de ultimele evenimente, de necon­tenitele petițiuni și adrese ale nihiliștilor, în­cât sunt prea mulțămițî că marele duce Vladimir se ocupă de tote cu atâta energia. •

Next