Romanulu, iulie 1881 (Anul 25)
1881-07-24
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILEA Voiss ce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » , » pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la rdministrațiunea Jiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cuie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et Cuie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S—M.G. L- Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARUL Redacțiunea și aministrațiunea strada Pumnel 11 BUCIESTI, 1 =? 1881 S’a dis eu drept cuvânt cu literatura și artele sunt espresia unor societăți. Prin ele se resuma spiritul epocelor, tendințele și aspirațiunile națiunilor. Ele dar nu pot fi indiferente pentru acei ce și-au luat misiunea de a se ocupa de mersul vieții publice. Un, cestiune care, din acest punt de vedere, trebuie sĕ ne preocupe astăzî, este cestiunea teatrului național. Până acum fiarele nu s’au ocupat de teatru decât în treacăt, în cronice, în dâri de somn, în forțe tratând numai de producțiunile teatrului nostru, când criticându-le prea aspru, când fâcendu-le elogiuri exagerate. S’ar părea clar că teatrul nu ar putea face obiectul unui articol de fond într’un Jiar serios; și cu tóte aceste, teatrul ca atare, mai ales la noi, unde cestiunile de cultură populară trebuiesc să primeze pe oricare altele, póte și trebuie să fie obiectul solicitudinei tuturor acelora care înțeleg câte servicii a adus acest element de cultură societăței în genere și în deosebi națiunea nóstre, și cât este el de necesar progresului și desvoltării morale și intelectuale a poporului. Teatrul s’a numit de mulți școla poporului, catedra de morală a publicului. Cu tote aceste el pare că este considerat în genere ca uă inutilitate, ca un a cincea rata la carul vieții publice. Materialismul a început deja a arăta efectele sale și în acesta privință. Teatrul se consideră de mulți ca un instituțiune ideală fără scop practic și folositor. Și nu e așa ! In acesta ca în multe altele generațiunea trecută a fost mai patriotică decât cea de astăzi. Acum uă jumătate de secol teatrul național a fost înființat două mână de patrioți, cari au făcut însemnate sacrificii pentru întreținerea lui. El a fost unul dintre semnele redeșteptării nóstre naționale și sociale ; el și a făcut copilăria în același leagăn cu mișcarea politică și socială care trebuia să se manifeste la 1848. Având a lupta cu cenzura și cu prigonirea aspră a guvernanților, care vedeau în el un pericol pentru privilegiile pe care renămase puterea lor, teatrul și a împlinit neîntrerupt misiunea, propagând ideile de libertate, de progres, de cultură. Prin arma puternică a satirei el a scuduit din temelie edificiul vechilor prejudecăți. De sigur că producțiunile începătore ale teatrului național lasau de dorit sunt diferite punte de vedere; ele erau adesea pline de frase empiratice și sonore, de tirade patriotice cari astăzi ne-ar face să zîmbim, dar au servit spre a rădica nivelul demnității naționale, vulgarisând figurile strălucite ale istoriei nóstre. Clasele privilegiate înțelegeau bine cât era de periculos pentru densele instituțiunea teatrului și astfel, pe cât le era cu putință—și le era mult cu putință atunci — nu neglijeau nici un mijloc pentru a zădărnici propășirea tinerei instituțiuni. Atât dincolo cât și dincolo de Milcov, ele întrebuințară față cu teatrul născând tote figurele, censura pentru piese, persecuțiuni pentru întreprindetori și directori, edti și maltratări pentru artiști. Poliția închidea teatrul după plângerea unui boer care se simțea atins prin ridiculisarea unui tip orecare și trimitea în esil pe autor și pe actor când cânta seu rostia cuvinte nereverențiose pentru putinții lui. Astfel fiind se înțelege că teatrul trebuia condus de caractere superiore pentru a putea străbate prin atâtea dificultăți.Directorii de teatre au fost mai adesea bărbați emininți și cu rîvnă mare pentru progresul și cultura națională. In capul teatrului național au fost bărbați ca Asaki, Câmpineanu, Eliade, Aristia, Alexandri, Negruzzi, C. A. Rosetti și alții. Uă instituțiune dér, care a costat atâta și care a adus și pute aduce servicii însemnate națiune, merită a nu fi negligiată. Totă lumea constată că teatrul nostru național nu merge destul de bine în raport cu progresele ce face țara în celelalte ramuri ale vieții sociale. El nu corespunde pe două parte înaltei misiuni ce’i incumbă ca institut de cultură și, pe de alta, sacrificiilor ce guvernul și primăria Capitalei fac pentru întreținerea lui. Este timpul, credem, să ne gândim și la acesta cestiune, căci sacrificiele ce se fac și care sunt destul de însemnate nu trebuiesc pierdute zadarnic și teatrul trebuie să’și deplinescä opera de cultură la care este chemat și fără de care n’are rațiune d'a esista ca instituțiune. Fără îndoială administrațiunea dlui Ion Ghica a făcut teatrului național mari servicii. D. Ion Ghica cu influența înaltă de care se bucură în societate, cu competința sa, cu cunoștințele sale varii a dat uă direcțiune destul de favorabilă teatrului, pe cât i-a permis legea actuală a organisării acestei instituțiuni. Dorită practică de trei ani a dovedit că legea este vițiosă și plină de lipsuri. Despre viiturile și lacunele acestei legi ne vom ocupa cu o altă ocasiune, dar este de netăgăduit că dânsa trebuie modificată cât mai curând și într’un mod radical. Acesta cestiune a devenit ar<Jétare prin necesitatea în care se găsesce guvernul d’a numi un director general în locul rămas vacant, prin plecarea d-lui Ion Ghica ca ministru plenipotențiar la Londra. Pene acum nu se scie asupra cui va cădea alegerea pe care trebuie s- o facă d. ministru al instrucțiunei publice și al cultelor. Ar fi înse de dorit ca acesta alegere să se facă cât mai curând deorece stagiunea trebuie să se deschidă peste două luni și activitatea artistică ce are să se desfășure în cursul stagiunei trebuie pregătită și cumpenita mai d’inainte, căci improvisată ea nu póte produce pentru teatru decât pagube pe tórâmul financiar și căderi pe cel artistic. Cel care va fi însărcinat cu înalta direcțiune a teatrului trebuie să fie mai nainte de tote un cunoscător în materii. El trebuie pe lângă competință, să se bucure de cea mai deplină independință față cu fluctuațiunile și agitațiunile politice; trebuie apoi să fiă un om care să fi probat prin cultura și producerile lui literare și artistice că pote dirigia instituțiunea, nu numai din punctul de vedere al administrațiunii financiare dar și din acela al direcțiunii artistice. Și cu atât va fi mai bine ales eu cât va fi în stare să sacrifice mai mult timp și mai multă ostenila pentru a face să prospere instituțiunea. Teatrul național din capitală cu privilegiele sale de instituțiune de stat trebuie să fiă pe lângă altele și uă scolă, uă pepinieră din care se asă artiști cari sé cultive arta și pe alte têtre din țară. El trebuie să devină uă instituțiune model, unde, să se păstreze tradițiunea artistică și literară curată. Artiștii principali, cari de la întemeiarea teatrului național au luptat în viață întrega în cariera lor trecând prin timpuri forte grele, se duc astăzi unul câte unul. Ar trebui ca locurile lor să nu rămân gole. Pentru acesta ar trebui ca legea să nu fie atât de dificilă și de puțin liberală față cu acei artiști tineri, care neavând norocul a fi în capitală la înființarea actualei societăți dramatice, au rămas pe din afară, deși sunt mulți din cei cari au mai mult talent decât unii dintre societarii actuali. Legea organică a teatrului național fiind uă imitațiune după legea teatrului francez, nu respunde la una din cele mai mari necesități ale teatrului nostru, acela de a face scena națională accesibilă la talente noui. Pe când inamovibilitatea este combătută de tóte spiritele progresiste la noi, chiar in magistratură, este pre rațional s’o vedem stabilinduse tocmai acolo unde mobilitatea ce produce emulațiunea este cel mai mare element de viață, adică în teatru ? Să sperăm că noul director va căuta să studieze și să supună ministrului sau un proect de reformă a legii organice a teatrului național în sensul trebuințelor reale și urgente ale acestei însemnate instituțiuni de cultură poporală. Tunis, 3 August.— Ali-Benhalifa, capul insurgenților Sfaxieni, a trecut hotarele Tripolii, însă autoritățile turcescî ’i au silit sé trecueră pe teritoriul tunesian. Soldații din trupele beiului, care dezertaseră, s’au reîntors cerând iertare și promițând pentru viitor un serviciu credincios. Constantinopole, 3 August.—Șeikul Kurd Abeidullah, ale cărui isprăvi răsboinice pe otatele persane sunt forte cunoscute, a sosit de curând la Stambul. In loc d’a ’i trata ca prisonier, cum se credea că se va face, Abeidullah este obiectul atențiunilor și favorurilor Sultanului și miniștrilor. Acesta atitudine a Sultanului este obiectul comentariilor cercurilor diplomatice și a mișcat numerosa colonie persană din Constantinopole. Se crede că Mohsin-Khan, ambasadorele Persiei, va cere explicațiuni Porții în acesta privință. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 3 August.— împăratul Austriei a ordonat punerea în retragere, în urma cererei sale, a baronului F. Philippovici de Philippsberg, comandantele general din Agram. Cu acesta ocasiune, M. S. Regele a exprimat, în termenii cel mai lăudători, recunoscința sea baronului Philippovici. împăratul a numit în locu-î pe generalul baron L. de Pulz, care este înlocuit ca comandante militar din Temișora de către generalul Appel. VINERI, 24 IULIU 1881. Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A. se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL POLITICA ESTERNA. Ultima ședință a camerii franceze La 29 iulie Camera franceză a ținut ultima sea ședință. După ce a citit decretul prin care se închide sesiunea ordinară din 1881, d. Gambetta, președintele, a pronunciat următorele cuvinte : Domnilor, »e se ne despărțim și n’ași voi să lipsesc nici la nișce precedinte de mult stabilite, nici la simțimintele de gratitudine și de recunoscință care mă animă, fără a aduce Camerei întregi, fără deosebire de nuanță și de partidă, dă dovadă pentru concursul totdeauna credincios ce ’roi-a dat și care m’a susținut în sarcina, atât de grea și de nouă pentru mine, precum s’a putut vedea uneori, ce mi-a fost impusă. »Deca am putut, pe timpul acestor trei ani, se fiu de vreun folos în desbaterile dv., apoi nu’mî fac nici uâ ilusiune, domnilor. Sciü că datoreci acesta atât concursului colegilor mei, cât și asiduității, bunei cuviințe, energiei stăruitore ce am adus în exercițiul funcțiunilor mele. »Nu mî-ar conveni, și nu ar conveni acestei adunări, să o rețin mai mult timp, și eșind din reserva ce trebuie s’o păstrez să intru în domeniul politicei viitare. Sufragiul universal va ține în curând marile sale ședințe; lui îî aparține, în plenitudinea puterii și libertății sale d’a judeca opera, care, aceea a tuturor adunărilor, a fost, din partea contimporanilor, obiectul unor critice mai vie decât acelea ce ’î va putea reserva istoria. »Cu instinctul său infailibil, cu generositatea mea nativă, țara vasei să deosibescă, în tot, ce ați făcut, binele din rou, și, din bine chiar, se facă parte câtorva omisiuni ce s’au putut produce. »Acestei judecăți trebuie să ne remitem, convinși că toți, din țară, o vom primi, și că ne vom închina înaintea verdictului său, căci țara singură este stăpână. »Cât despre noi, domnilor, doresc acesta ferbinte pentru acei cari se află aici, precum și pentru acei cari vor fi aici mâne, doresc ca politica, în acesta incintă, se n’aibă nici uă dată decât uă inspirațiune: serviciul patriei și salvarea Republicei.* Austro-Unagria, Germania și Slavii National "Leitung publică un articol scânteietor și plin de foc asupra călătoriei împăratului Austriei. In viitorea întrevedere a împăratului Francisc Josef cu împăratul Wilhelm și cu mai mulți principi germani, citatul Jiar vede nu numai că confirmare a continuării bunelor relațiuni dintre ambele imperii, ci și un eveniment d’uă însemnătate estraordinară. Din acest punt de vedere mai ales merită uă deosebită atențiune călătoria împăratului prin ținuturile maritime. »Acesta călătorie face ca împăratul Francisc Josef să apară ca prieten al tutor principilor germani și, astfel fiind, fără nici uă restricțiune, ca prieten al Germaniei și al tuturor acelora cari depind de ea; acesta însă, față cu actuala stare de lucruri din imperiul habsburgic, este două valore deosebită pentru noi. Oricare ar fi atitudinea unora din poporațiunile de acolo, totuși împăratul este lipit de noi prin simțimentul său personal. In aceste din urmă timpuri am primit nisce astfel de scris de prin părțile acelea ale Austriei care sunt învecinate cu noi, încât acum trebuie să ne fiă forte plăcut, deca împăratul este amic al imperiului german.* Totuși National Zeitung nu crede într’u schimbare apropiată a ministeriului austriac, de vreme ce se asigură de prin tote părțile că cornițele Taaffe continuă a se bucura de favorea împăratului. După oăespunere a intențiunilor care trebuie să fi adus pe cornițele Taaffe la cârmă și după uă critică a activității de până acum a regimului său, citatul chiar ajunge la îngrijirea ce s’a ivit prin multe cercuri, decâtă Austria, transformată după principiele domnitore acum, ar putea fi considerată ca un aliat sigur în viitor pentru Germania. »Fiindcă împăratul Francisc Josef — dice National Zeitung — pune un preț pe alianța cu Germania, apoi de sigur că părerea sea este d’a nu ceda tocmai mult Slavilor, oricât de mare ar fi dorința lui de a’i mulțămi; căci în ura lor pasionată, neînțeleptă contra a tot ce este german, ei s’ar sforța, ca, îndată ce le-ar sta prin putință, să devină imposibilă să mergere în comun cu Germania atât în timp de pace cât și în timp de resbel.* Astfel dar, în aceste împregiurări, alianța Austriei cu Germania devine îndoiasă. Foia Badische Landeszeitung, vorbind și ea despre acesta întrevedere a monarhilor, esclamă: „Cu ce fel de simțiminte trebuie să salutăm noi germanii, faciă cu acesta stare de lucruri din monarhia vecină, întrevederea împăraților care esteotărîtă pentru începutul lui August ? Să fie ele cu adevărat de bucurie ? Nici nu mai este cu putință să ne așteptăm la ceva de la amicia Austriei și de la mergerea în comun cu ea.* Interesantă mai este de altmintreli și că relațiune pe care diarul berlines de Tribüne o primesce din Dresda și care este relativă la întrevederea împăratului Austriei cu monarhii Würtembergului, Badenul și Sacsoniei în insula Mainau. In acesta relațiune se dice : »Cei din Viena nu trebuie să mai întârzie d’a se convinge, că cele petrecute pe rîul Moldova au provocat cea mai seriosă îngrijire prin regiunile cele înalte din Berlin. Va trebui să se facă ceva pentru ca valurile de întristare ce merg mereu cresscând în Germania, din causa îndrăsnelii slavilor austriaci, să reintre iarăși într’u matcă de liniște. Principele de Bismarck împinse î nainte câteva state germane mici, care să esprime în Viena îngrijirea la care a dat naștere în imperiul german lupta încinsă în Austria de slavism contra germanismului. De aceea s’a propus uă întrevedere cam fără vestea suveranilor germani la Mainau, și în Viena, acest mic loc pentru potolirea opiniunii publice din Germania, fu primit în chipul cel mai simpatic.* In fine mai găsim umătorele rânduri și în edițiunea de sori a ziarului Neue freie Presse de la 1 August: „Și asupra însemnătății internaționale a întrevederii împăraților nu lipsesc comentariile. După soliile din Petersburg, care se găsesc prin mai multe ciosare germane, întrevederea ar fi făcut că forte rea impresiune în Rusia, și călătoria Țarului la Moscva este represintată ca un fel de respuns ostil întrevederii din Gastein. La 27 iulie— acesta este partea cea mai interesantă din aceste relațiuni—avură loc dispute seriose la Curtea rusă. Oă scrie sosită din Viena provocaseră vină ferbere; prin cercurile panslaviste se vorbia despre Germania și despre guvernul german în nișce termeni violențî și nu tocmai măgulitori, și sora se ținură în orangeria castelului lungi dezbateri, în urma cărora se și vorbi despre călătoria împăratului la Moscva. Se crede că partita panslavistă din Rusia a voit acum să se încerce a se presinta pe tărâmul afa