Romanulu, iulie 1881 (Anul 25)

1881-07-31

Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei ÎN ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE VINERI, 31 IULIU 1881. Voiesce și vei putea. Luminează-te și vei fi. ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 hani Deto , , , pagina 111, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfiscltgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 18 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place d.6 la Bourse LA VIENA, la d. B. G Popovicî, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL CUPTOR 1QQ AUGUST ÎOU Două evenimente însemnate au întrerupt în cjilele din urma vacanțiele politice : Alegerea colegiului al 3-lea de Iași și acela a colegiului al 4-lea de Mehedinți. In orașul principal al României de dincolo de Milcov lupta electorala dobândiseră mare însemnătate pentru apreciarea situațiunii nóstre politice. Erau fața ’n fața d’uă parte liberalii-naționali și de alta oposițiunea coalisata. Liberalii fracționiști și conservatorii își dăduseră mâna, își concentraseră tote puterile spre a proba că partidul liberal-național nu există în Iași. Candidații oposițiunei coalisate erau bine aleși pentru a avea sorți de isbânda. D. Leon Negruzzi, bărbat onorabil, activ, energic, avea și avantagiul d’a fi fost un timp îndelungat prefect. Chiar guvernul liberal îl menținuse în acesta funcțiune cu tote opiniunile sale conservatore pe care d. Negruzzi nu le schimbase , prin urmare era natural ca fostul prefect să se bucure două înrîurire legitimă și putinte în localitate. Cellalt candidat al oposițiunii era d. Holban, aprigul luptător și adversar viguros al partitei liberalenaționale. Arma electorală cea mai puternică care a fost întrebuințată de adversarii noștri a fost suferințele Moldovei, temă favorită a câtorva cari nu se sfiesc de a ridica cestiuni particulariste, măgulind pasiuni locale și spiritul de clopotniță contra iereselor bine înțelese ale propușiei generale a țarei. Ochii națiunii erau dez țintiți cătră lupta electorală din Iași. Fiecare simțea că nu era cestiune de unul sau doui deputați, cari, în orice caz nu putea sé aibă vr’uă înrîurire asupra situațiunei partidelor în Camera, ci că erau puse în joc două cestiuni de uă mare însemnătate : 1. Un principiu fundamental : respectul unității absolute a Statului român prin subordonarea intereselor locale la interesul general și stîrpirea ideelor particulariste. 2. Gestiunea d’a se teide că este adevărată alegațiunea susținută de oposițiune că partita liberale-naționale n’are legături în Moldova și este străină acelei părți a țării. Resultatul este cunoscut—al 3-lea colegiu de Iași, adică colegiul în care opiniunea publică se manifestă cu cea mai multă tăriă, s-a pronunțat în mare majoritate pentru candidații liberali-naționali. Capitala Moldovei a arătat că respinge cu indignațiune politica particularistă și de coterie. Acelor cari trîmbițați că țin sus stogul Moldovei și suferințelor iei, românii moldoveni le au respins prin desfașurarea drapelului națiunei române unite pentru vecinicie ! Partita liberală a jisamiuleriei : Nu măguliți nici uă aspirațiune nedrepta, nu promiteți nimic care să nu fie în acord cu interesul general; nu stabiliți uă întrecere de concesiuni între voi și particulariștii iașani; alegătorii trebuie se scie că alegend candidați liberali-naționali se esprimă categoric contra tendințelor perniciose afișate de particulariști, luați do marele drapel românesc al partitei liberale naționale și intrați în luptă,zicănd : Cu acest semn voi birui! Și în adevăr ați biruit amicii noștri.—Drapelul fratricid ținut de oposițiune a fost silit să se închine înaintea steagului frăției și al unirii. Astă ii Iașanii au dovedit că sunt buni români ei nu fracționiști moldoveni. Dar cum remâne acuma cu faimosa alegațiune susținută cu atâta siguranță și îngâmfare de unele fiare de dincolo și de dincolo de Milcov care știe că partita liberal-națională nu există în Moldova. Resultatul alegere din Iași este respunsul cel mai tare, cel mai convingător ce se putea da. Seim că protestele și plângerile au să curgă, că are să se vorbescá de ingerinți grozave, de împilări, de siluiri etc. Să vor găsi iarăși supt scriitori de protestul care sunt peste graniță, și Camera are să resune de discursuri lungi și violenți contra alegerii. Dar acesta nu împedică opiniunea publică cu bunul simț care caracterisă poporul nostru, d’a se întreba : Cum are acești omeni care se zjicea că n’au nici oă legătură în Moldova au reușit să dobândască 271 de voturi din 450 de votanți ? Oricine își face răspunsul singur : se vede că liberalii naționali nu numai nu sunt străini Moldovei dorâncă sunt mai tari decât adversarii lor coalisați. Ș’apoi cine n’a văijut și n’a fost spus în posițiune d’a constata, că libertatea cea mai asolută a domnit cu lucire în Iași! Credem dar că isbănda nóstră la Iași va avea și un alt resultat bine-făcător. Conservatorii serioși n’au făcut decât un alianță de ocasiune cu particulariștii fracționiști a căror aspirațiuni sunt cu totul opuse ideilor conservatrice. Este dar de așteptat că partita conservatore, daci există în adevăr, se va retrage din acastă alianță compromițătore și va forma adevărata oposițiune legală și reală, aceia care este întemeiată deosebiri de principii în cestiunile de organizare ale Statului român. Trecem acuma la alegerea de la Mehedinți. Acastă alegere presinta un interes secundar până în ziua când d. Cogălniceanu a intrat în rândul candidaților oposițiunii. Și noi vom surprinde pote pe adversarii noștrii ,zicându-le că considerăm resultatul alegerei colegiului al patrulea de Mehedinți ca urmare isbândă a partitei liberale naționale și a guvernului. Ne explicăm. Se scie că candidatul liberal-național era amicul și colaboratorul nostru, d. Bibicescu. Prin urmare nu pute fi îndoială că doream reușita lui. Cu tote aceste guvernul amicilor noștrii nu s’a gândit un moment de a interveni și de a ingera într’un colegiu, pe care mult regretatul Manolake Costache la numit : „uă minciună.“ Minciuna era în adevăr supt regimul la care Manolaki Costache a conlucrat și pe care în urmă ne a ajutat d’al dă rima ! A-și pune cineva candidatura în colegiul al patrulea în oposițiune și la uă alegere parțială ar fi fost considerat ca un fapt de nebunie supt regimul conservator. D. Cogălniceanu nici nu s’ar fi încercat d’a lupta. Chiar acum d-sea a eșuat câtevaile înainte de a-și pune candidatura și nu a primit apelul alegătorilor din Mehedinți decât când s’a convins că alegerea va fi liberă. Alții în locul nostru ar zice că sătenii din Mehedinți au ales pe omul de la 2 Mai, pe ministrul autoritar. Noi am fost contra lui 2 Mai fiindcă suntem din principiu contra oricărei loviri de Stat, ori de unde ar porni ea. Dér 2 Mai n’a fost oă lovire de Stat reacționară, ci cu aspirațiuni democratice . Mehedințenii dér n’au ales pe autoritarul de la 2 Mai, ci pe creatorul legei rurale, pe adevăratul represintante al colegiului al patrulea. Orice osebiri de vedere se ftă între noi și d. Cogălniceanu, noi credem că simțămintele care au împins pe delegații sătenilor din Mehedinți sunt legitime și naturale. Suntem șicumi că deca d. Bibicescu ar fi sciut mai nainte că d. Cogălniceanu voia să-și pună candidatura în colegiul al patrulea din Mehedinți, el nu ar fi eșuat un moment de a se retrage. Și în acest caz suntem șicum că oposițiunea va cjice că d. Cogălniceanu a avut a se lupta cu ingerințe. Dar nici un om nepărtinitor nu o va crede. E că de ce reușita d-lui Cogălniceanu este oă isbândă morală pentru guvern. Sunt pe tărâmul politic și electoral victorii care devin infrângeri și infrângeri care devin victorii. Reușita amicului nostru, d. Bibicescu, față cu un bărbat de calibrul d-lui Cogălniceanu, ar fi fost oă înfrângere morală. Căci s’ar fi cmis că reușita redactorului Românului era asigurată prin presiunea guvernului. Alegerea d-lui Cogălniceanu va pune un capăt oricărei insinuațiuni. Nu se mai póte c fice că guvernul își face deputați după placul său. Acele timpuri norase au trecut; sórele libertății lucesce peste România, o î ncălcesce și o reînviază. Conchidem dér,ficând că nu putem decât să ne bucurăm de ambele alegeri căci amândouă dovedesc că instituțiunile nóstre nu mai sunt falsificate ci funcționâdă regulat; ele dovedesc încă că simțul unirei naționale este destul de cimentat în inima poporului nostru din tote unghiurile țării pentru a întâmpina ș'a sfărâma pe îndrăsneții și desmeticii care s’ar mai încerca să’l surpe. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS New Yorkk, 10 August. — Un advocat a scris d-lui Blaine, secretar de Stat, spre a ’i informa că nihilistul Hartmann, venit de câteva zile in Statele Unite, a fugit în Canada, fiind că d. Blaine exprimase opiniunea sea asupra arestării lui Hartmann și estradarea sea în Rusia, ca putând forte bine să fiă un omorîtor. Advocatul cere d-lui Blaine să desaprobe acesta opiniune și să asigure pe Hartmann că nu va fi arestat pe teritoriul Republicei Statelor Unite. In răspunsul său, d. Blaine califică scrisorea avocatului de „imprudinte”, și refusă d’a face cunoscute otărîrile guvernului. Constantinopole, 10 August. —In privința notei colective înmânată de cornițele Corti, privitore la cererea Porții de a suspenda predarea teritoriilor către Grecia penă după evacuarea lor completă de trupele și autoritățile turceșce. Assym-pașa a răspuns prin graiii că ministrul de resbel va telegrafia lui Xidayet-pașa să resolve cestiunea la faca locului cu comisiunea europeană. Cestiunea dunorena și pacea italiană La Gazzetta di Torino și La Riforna din Roma, publică un corespondință din Bucuresci, în care, după ce spun că onorabilul Mancini, ministrul afacerilor străine, pare dispus a susține pe Austro-Ungaria în cestiunea Dunărei, îi adreseză următorea întrebare : Dacă de exemplu Adigele ar fi un mare fluviu navigabil cum este Dunărea, ar fi el dispus, supt cuvânt că acel fluviu își ia nașcere în Tirol, a permite Austriei a fi stăpână pe navigațiunea sa, de la hotar până la gurile săle ? Nu, de sigur ! Onorabilele Mancini ar respunde Austriei : »Fii tu stăpână în casa mea și eu în a mea.* Ei bine, România ce se află în aceleași condițiuni, nu spune acesta, dar cere ca atât Austria cât și Italia se aibă aceleași drepturi, voiesce ca navigarea pe Dunăre să fie liberă pentru tote Statele. Cu ce drept cârcă Europa se sacrifice interesele acestei nobile națiuni ce a dat atâta probă de bărbăție pe câmpul de resbel ? Nu este are ea independinte ? Nu este destul a-i fi răpit una din cele mai frumose din provinciile sale și a fi transformat țăranea încă adevărată Palestina ? Afle însă diplomația europeană că regele Carol al României nu este Begul Tunisului, nici onorabilul Bratianu, E. S. Mustafa și că ei vor apăra din totă puterea lor interesele României POLITICA EXTERNA. Programa d-lui Gambetta Vom da mânecă analiză completă a discursului ce ’1 a pronunciat d. Gambetta la Tours. Ne vom mărgini astăzi a arăta puntele principale ale programei politice a marelui orator francez. Pentru revizuirea articolelor constituțiunei ce privesc Senatul, oratorul cere egalitatea proporțională a comunelor, pe cât, supt regimul actual, fiecare comună nu este represintată decât prin un delegat pentru alegerea senatorială, oricare ar fi poporațiunea ei. Nu voesce să atingă posițiunea acelora care au fost numiți de Adunarea națională, ci numai se supună unei nouă alegeri de către cele două Camere întrunite, acei care au fost aleși de Senatul singur, de la intrarea în vigore a constituțiunei. El vreșce asemenea ca atribuțiunile Senatului să fie mărginite, în materiele financiare, și că cuvântul din urmă să fie atribuit în mod formal și exclusiv, în aceste materii, Camerei deputaților. Însă acestea nu sunt decât punte secundare ale programei, și s’ar putea zice că acestă programă stă întragă într’un singur punt: formarea unei majoritățî guvernamentală care să facă cu putință formarea unui cabinet destul’de sigur de camera ce ’i va fi dat naștere ca să se potă degaia de presiunile individuale și să guverneeze în adevăratul înțeles al cuvântului. Scrutinul pe listă ar fi dat acestă majoritate cu înlesnire, scrutinul pe arondisment o va da cu mai multă greutate, dar trebuie să sperăm că cu tote acestea o va produce. Intr’uă altă parte a discursului său, d. Gambetta vorbesce de nevoia de a reda guvernului și administrațiunei uă autoritate prea slăbită Intr'un cuvânt, el voesce uă majoritateotărîtă a uma un orecare guvern fără șicane și fără slăbiciuni, trăgând acest guvern din sânul său și apoi supunându-se lui Destăinuirele lui Hartmann Se scrie că nihilistul Hartmann a sosit Vinerea trecută în New-York. El a dat, la mai mulți reporteri de diare, amănunte forte interesante asupra atentatului de la Moscva. Deși faptele în sine sî nu aă decât un interes retrospectiv, totuși credem că trebuie să reproducem partea din povestirea lui Hartmann care răspândesce oarecare lumină asupra procedărilor revoluționarilor ruși. Hartmann începu prin a-șî atribui personal inițiativa atentatului. El concepuse ideia în urma nereușirii tentativei făcută de Solovieff spre a omorî pe Tzar, lângă grădina de iarnă. După ce -și oțărî planul, el îl supuse unui consiliu de administrație numit de faimosul comitet esecutiv și compus din Sofia Perovsky, Kwiatcovsky (amenduoî esecutațî deja) și dintr’un al treilea individ. Consiliul însărcină pe nișce agenți să se ducă a inspecta tate căile ferate pe unde putea să trăcă Tzarul la reintorcerea sa din Crimea, și a alege un local unde să fie ușor de a așeza uă mină. Agenții, după cum se scie, găsiră o casă disponibilă la Moscva, la două sute pași de drumul de fer de la mindă-di, și o cumperară cu 2.500 ruble. Hartmann, desemnat ca să puie în esecuțiune planul al cărui autor era, alese de colaborator pe Goldenberg care, mai târziu, se sinucise în fortăreța de la St. Petersburg, pe Sofia Perowky și pe alți duci nihiliști. E însuși, deghizat în negustor rus, plecă î nainte cu Sofia Perovsky, care trecea drept femeia lui. Ei călătoriaă supt numele de Subhorukoff. Sosind la Moscva, ei mobilară casa. Spre a -i da aparința unei case locuită de supuși credincioși tronului, ei o împodobiră cu obiecte religiose, și spre a putea împrăștia orice bănuială, avură grije d’a se duce regulat la biserică, ba chiar d’a invita adese ori la eî pe preoții de prinpregiur. La 6 Octombre, tocmai uă lună după sosirea lor, eî isprăviră d’a săpa cu duci muncitori neinițiațî în secretul lor, uă gaură adâncă destinată, cum pretindea eî, a servi de ghețărie. A doua zi sosiră trei nouă afiliați. Ei începură atunci a săpa uă galeriă mergând de la ghețăria despre care vorbirăm mai sus până la drumul de fer situat la uă distanță de 150 pași. Acesta galeriă forma un triunghiu al cărui vârf da în pivniță. Ea avea 46 degete înălțime și 36 lărgime. Pământul scos de acolo era pus în găleți și transportat într’un cabinet negru, în fundul casei, tot în scopul de a înlătura bănuelile. Sofia Perowsky lucra și ea împreună cu omenii, afară de aceea că trebuia să îngrijească și de gospodărie. Balta galeriei podită cu scânduri susținea un șir de felinare destinate a lumina lucrătorilor ; un tub de fer pus în comunicație cu soba casei servea de ventilator. Lucrul începea la 5 ore diminiața și nu se sfirșia până la miezul nopții.