Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)

1881-09-26

ANUL AL DOUF­ pEGI­UL CINCILE Redu­cțiunea și Administrați­una* strada Odmnei 14. Foiasce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 ban­ Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la i­dm­inistrațiunea spariolul. LA PAULS, la Havas, Laffite et C­une, 8 Placi de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London R. C. LA VIENA , la d-nii Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. LA FUANCKORT, S.-M.G. L. Daubeet C-nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepuUicaU se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL BUCIESCI, 1 brdmarIl 1881 Sunt adevăruri pe care ori­cât le am repeta, tot nu este prea mult. Ast­fel este sclutul adevcr că opor­tunitatea unei reforme nu trebuie judecată după impresiunea ce a pro­dus în primul moment. Așa noi am declarat încă de mult că actuala nostră organisare judi­­ciară nu mai póte merge și d. C. A. Rosetti a propus drept basă a vii­­torei organisări un principiu mare : electivitatea. Cu ce rîsete, cu ce înverșunate critice primi oposițiunea acea pro­punere ! Fără să-și dea sema de ces­­tiune, personalitățile cari fac oposi­­țiune — căci uă partită de oposi­­țiune nu există — ne­acesară de detractori ai magistraților noștri, de insultători ai justiției, de demagogi cari nutriam scopul criminal d'a pune mâna pe justiție pentru tot­­dea­una. Am mulțumit adversarilor noștri­ de grațiositatea ce ne făceau­ picând că alegotorii, adică națiunea, tot noué nu sé ne dea voturile tot­d’a­­una, dar le am arătat tot-d’uă­ dată că decă noi liberalii am voi sé confiscăm justiția, n’am avea de cât să umplem magistratura cu amicii noștri­ și se votăm inamovibilitatea, acea stare a regimului de stagna­­țiu­ne. In deșert am voit să luminăm pe cei cari nu voiau să se lumineze, în deșert le am arătat că nu în inte­res de partită cerem controlul na­­țiunei în tote, protivnicii noștrii n’am aud­it. Dar ați aud­it omenii de bună credință pe care electivitatea îl speriase la început, și cari după uă matură cercetare, au ved­ut că numai cu electivitatea intrăm în spi­ritul constituțiunii nóstre. Și ast­fel vedem că partizanii e­­lectivităței se înmulțesc pe fie­care <]i. Jurisconsulți iluștri trec supt dra­pelul ei și cinci din membrii comi­­siunei numită de Cameră pentru a resolva cestiunea, d-nii Cantili, Kițu, Fleva, Vulturescu și Giani au și pri­mit principiul electivităței. Rare ori că idee a făcut mai mari și mai reperii progrese, nici uă dată că propunere de reformă nu a reu­șit mai bine. Pe noi lucrul nu ne miră, pentru că electivitatea magistraturei este desbătută d’un secol de către cei mai f­emininți bărbați ai lumei ș’un con­secință logică a instituțiunilor demo­cratice și a constituțiunii nóstre. Intr’adevăr trei sunt puterile sta­tului : puterea legislativă care face­­ legile, puterea judecătorescă care se­­ aplică la cozuri particulare și pute­­­­rea esecutivă care esecuta decisiunile­­ puterei judiciare sau are puterei le­gislative sub controlul, bine­înțeles,­­ al amândurora. Din aceste trei puteri este evi­­dente că cea mai inferioră este pu­terea esecutivă. Ea n’are în genere­­ de­cât se esecute decisiunile altuia, și acțiunea iei este supusă la un vecinic control, la controlul puterei judiciare care judecă despre legalita­tea decisiunilor sale. Pe de altă parte puterea esecutivă trebuie să mergă în acord cu puterea legislativă, căci alt­fel, în caz de conflict, țara, adică suveranitatea națională, este chia­­mată se judece. Cu mult superioră este puterea judiciară. Ea judecă actele puterei esecutive și independința iei este fără margini, căci nu este supusă la nici un control. Putem chiar­­ fice că dintr’un punt de vedere puterea judiciară este su­perioră chiar puterei legiuitare, căci decisiunile unui parlament pot fi schimbate de un parlament viitor, dar­otărîrile justiției sunt irevocabile. Ast­fel fiind lucrurile două prin­cipie domină organisarea puterilor Statului: ele trebue să emane de la națiune, și sĕ­ fie despărțite. Se emane de la națiune pentru că numai dânsa este suverană. Așa ijice și constituția nostră. Sé fie separate pentru că alt­fel dăm peste tiranie. Adevăr pus în evidință de către Montesquieu, ade­văr care a devenit un dogmă în tóte constituțiunile moderne. Ei bine, acut puterea judiciară nu emană de la națiune de­cât în al treilea grad. Ea, superiora puterii esecutive, ea care are marea misi­uie să controleze puterea esecutivă, emană de la puterea esecutivă, e­­mană de la uă putere care și dânsa nu emană direct de la națiune, ci numai în al douilea grad. Căci pu­terea esecutivă ar fi de și este dată regelui, totuși ea emană de la na­țiune căci regele nu pate face nici un act fără miniștrii cari sunt supt controlul Camerei. El bine, ar fi puterile Statului nu sunt separate, căci nu mai este sepa­­rațiune atunci când puterea judi­ciară este la discreția puterei ese­cutive. Ca să reintrăm în logica consti­tuțională trebue dar admis principiul electivității căci numai prin alegere puterea judiciară va emana de la națiune și va fi uă putere in Stat. Ast­fel se explică succesul nostru și de aceea obiecțiunele ridicate con­tra ideelor nóstre au fost și vor fi din ce în ce mai mult date în lă­turi. S’a­m zis că cu electivitatea justi­ția va fi dată în prada facțiunelor politice. Am răspuns de mult încă la acestă temere, am arătat că două considerațiuni politice se vor ivi, a­­cesta este un rol inevitabil, care e­­xistă și ar fi, și destul de compensat de avan­tagele sistemei ce susținem. Unul din cei mai distinși advocați ai noștri, adversar politic care énse este un partizan decis al electivităței ne­­ jicea :—numai atunci s ar putea­­ zice că în colegiile electorale judiciare au să se facă aceleași partite ca în colegiile politice, când tote procesele ar fi numai între roșii și albi, dar nu este așa, și sunt procese și între albi cu albi și între roșii cu roșii. Altele dar vor fi considerantele care vor domni în alegerea judecă­torilor, și toți vom avea interes să alegem omeni imparțiali. S’a­­ zis că alegătorii sunt irespon­sabili și ministrul este responsabil. Am răspuns de multe ori că răs­­punderea ministrului este ilustrie și am arătat că cu acestă pretinsă răs­­pundere a ministrului a ajuns ma­gistratura ast­fel în­cât „Timpul“, în contra celor <cise de oratorii săi cei mai cunoscuți ca d. Ion Laho­­vary și Peucescu, a cutezat a o descrie cu niște termeni cari-i sunt tot așa de familiari, pe cât sunt de contrarii bunei cuviințe. Unul din membrii comisiunei, d. Mârzescu, a cerut concursul ca basă a viitorei organisări judecătoresc­. Un asemenea sistemă ar constitui, ce este drept, un progres asupra stărei actuale, dar nu ne satisface. Lasă că este imposibil se supui la concurs pe un om-în totă viața sea. lasă că concursul nu are nici oă se­­riositate când concurenții sunt oa­meni cunoscuți cari au avut timp să-și creeze o­ mulțime de relațiuni sociale, căci atunci examinatorii vin cu părerea făcută de a­casă, și con­cursul rămâne uă formalitate pe­dantă, dar respingem concursul ca unica basă a organisărei judiciare pentru că este imposibil ca națiu­nea să supue una din puterile Sta­tului la arbitrarul unor examinatori, ori­care ar fi ei. Ne plângem aefi când puterea ju­diciară este dată în mâna puterei esecutive care tot este uă emana­­țiune a națiunei, cum am putea dar se dăm de bună-voie, puterea cea mai însemnată a Statului la discre­­țiunea câtor­va omeni, care nu reprezintă nici măcar uă minimă porțiune a națiunei . Principiile care s’au opus la ina­movibilitate adică la abdicarea drep­turilor națiunei în mânele întâm­plate­, se opun și la concurs adică la abdicarea drepturilor națiunei în mânele câtor­va persone al căror arbitrar ar putea să ne ducă la ti­ranie. Concursul pute să fiă unul din e­­lementele viitorei organisări judiciare, și acesta numai la intrarea magis­traților în carieră, concursul nu pute énse să flă basa chiar a organisărei judiciare căci tóte puterile Statului trebuie să emane de la națiune. Reforma se va face dor pe baza electivităței, singura posibilă, și când își va da marele iei rude, protivni­­cii noștri­, sinceri liberali și sinceri reacționari, vor face ce aui făcut în fața tutor marilor progrese realizate de partita națională : își vor pleca capul. cinată să esprime Kedivului satisfacțiunea­ Sultanului pentru măsurile luate de auto­ritățile locale pentru menținerea ordinei și d’a ’i arăta vederile Porței în ceea ce pri­­veșce însemnătatea cestiunea d’a asigura neîncetat linirea și siguranța Egiptului. Paris, 6 Octombre.—D. Barthélemy St. Hilaire, ministrul afacerilor străine, a în­mânat d-lui Carol, ministrul justiției, să plângere în contra chiarului L’Intransigeant, fiatul d-lui Rochefort, pentru defăimarea în contra d-lui Roustan, represin­tan­tele Franciei la Tunis. D. Carol a transmis plângerea procurorului general. Se anunță că operațiunile mili­are în con­tra Keiruanului vor începe la 12 Octombre. Roma, 0 Octombre. — Papa a primit în audiență particulară pe d. White, minis­trul Angliei la Bucuresci. Agram, 6 Octombre.— Iicarul Pozar, a­­niunță că profesorul Stadler s-a numit e­­piscop al Sarajevului. Londra, 6 Octombre.—Banca Angliei a ridicat scumptul său la 5 % pe an. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Cairo 6 Octombre.—Colonelul Arabi Lev, promotorul mișcărei militare din 1­ Sep­tembre a plecat era cu regimentul său la Uady, în Egiptul de sus, loc ce -i a fost desemnat ca garnisonă. înainte de pleca­rea sea Araby-bey a venit să prezinte omagi­­ele sale Kedivului. Constantinopole, 6 Octombre. — I­iare e francese din Pera publică comunicarea o­­ficiala urmatore: Kedivul Egiptului a în­­sciințat pe Portă că incidentul din urmă de la Cairo s’a terminat din fericire. To­tuși, având în vedere însemnătatea ce pu­ne Porta la păstrarea ordinei publice în E­­gipt, și la menținerea iintegrale a disposiți­­unilor firmanelor imperiale de la 1866, 1807 și 1872, că Oradea a prescris trimiterea în Egipt a unei misiuni estra-ordinare însăr­ POLITICA ESTERWA. Mișcarea electorală în Germania In Germania clericalii renani au dat și ei, la rândul lor, la lumină un manifest e­­lectoral. Acest manifest s’apropie mult de a­­cela al centrului, dar se deosebesc­ cu tote acestea printr-o o blamare mai carac­teristică și mai formală a proiectelor Can­celarului privitore la socialismul de Stat. Centrul declarase că el ar susține proiec­­ tele, remánénd énsé bine convins de peri­ colele pe care le oferă oă întindere exce­­sivă a puterii de Stat. Clericalii renani de­clară categoric că ei vor opune uă resis­­tență energică tendințelor unui socialism de Stat, care țintesce, fără dar și póte, la slă­­bic­unea tuturor­ forțelor proprii ale claselor sociale și la distrugerea ori­cărei viețe pro­prii, în familie, în comună și în biserică. Pr­intre comitetele propagan­dei electorale, în Germania, este unul, comitetul central conservator, care i-a însărcinat să întru­­nesc­ pe toți alegătorii din Berlin,­otărîți să lupte în contra progresiștilor­­ și socialiș­tilor democrați. Acest comitet a și comple­tat organizarea a diferite circumscripțiuni electorale din Berlin. Intr’uă notă publicată de diarele conservatore, acest comitet a­­firmă că actuala agitațiune electorală, atât de bogată deja în resultate, a avut și pe a­­cela d’a opera o­ schimbare completă în opinia politică din Berlin, dar că pentru a reuși și a se menține trebuesc sume în­semnate. De aceea face un apel călduros la toți conservatorii pentru a contribui, cu cât va fi cu putință mai mult, să constitue acest fond de propagandă electorală, atât de folositor partitei. Trebue să observăm numai că comitetul nu arătă, la începutul notei sale, de­cât pe progresiști și pe socialiștii democrați ca inamici de luptă. Conservatorii din Berlin ar putea cre, la uă întâmplare, să se spri­jine pe concursul unei partide a naționali­ lor liberali? Ar fi d’un óre-care interes se seim acesta. Revizuirea tratatelor­­ de estrădare De la mortea lui Alesandru II, obiectul negocierilor constante între marile puteri este revizuirea tratatelor de estradițiune. Aceste negociațiuni ar tinde la întocmirea unei comisiuni internaționale care să facă un raport asupra actualei stări a legisla­­țiunei și care să ’și dea avisul său asupra măsurilor eficace cari ar fi de natură să paralisese pretinsa influență a revoluționa­rilor internaționali. Germania, Austria și Rusia s’ar fi și în­țeles deja în acestă privință, după cum spune Gaz­ta de Colonia. Rămâne a se sei déca s’ar putea învoi și cele­l­alte puteri cu acest mod d’a vedea. SAMBATA, 26 SEPTEMVRE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 18 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. R. G Popovici, 15 Fleisch­­­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Yi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile ne­francate se refusc. 20 BANI EXEMPLARUL SGIRI­C ALE­DILEI Erî la 4 '/, d. am., aü sosit la gara Târgoviște a MM. IL. Regele și Regina, cu A. S. R. principesa Iosefina de N­ohenzolern. Pe peronul garei era înșirată o­ compa­nie de gendarmerie. Clerul nalt, toți mi­niștrii și demnitari ai Statului, oficiări su­periori ai armatei, profesori, represintanții com­erciului, acceptați strânși în fața salo­nului de ouere. La 4 și 27 m­. se anunță sosirea trenu­lui. Atunci musica militară începu se cânte imnul național. Trenul soseste și uă imensă aclam­ațiune salută pe Suveranii și Augusta mamă a Re­gelui care coboră pe peron și sunt primiți de P. S. S. Mitropolitul primat, încongiurat de P. S. S. Episcopul Melchisedek, arhie­reii Inocentie și Silivest­ru, și alți prelați și uă mulțime de preoți, de d-nii I. C. Bră­­tianu, C A. Rosetti, Dim. Ghika, Cariagdi, primarul orașului, ele După bine­cuvântarea P. S. S. Mitropo­litul, Primarul capitalei rosti un mic dis­curs. M. S. Regele prezintă apoi Alteței Sale Regale Principesei Mame oficerii garnisonei și mai mulți înalți funcționari. Represintanții mai multor societăți co­merciale și industriale oferită A S. R­ Prin­cipesei de Hohenzollern buchete și corone. Cât durată prestările și felicitările, M. S. Regina convorbi cu personele prestnte cu farmecul său obicinuit. Prestările terminate, Maiestățile Lor și A. S. R. Principesa Mamă s’au suit în tră­sură și au strebătut stradele: calea Târgo­­viște, calea Victoriei, Bulevardul, strada Colțea, strada Lipscani s’a coborît pe lată­* frul național pe strada Stirbey-Vodă îndrep­­tându-se spre Cotroceni în mi­jlocul acla­­mațiunilor mulțimea. Trăsura regâscă era urmată de două tră­suri; în cea d­in teia se aflau d. baron Mer­ker, mareșalul curții de Hohenzollern cu d. Teod. Văcărescu, mareșalul curții Romă­­nescu, în a doua se aflau adjutanții Re­gelui. Săra a fost iluminațiune. Toți cetățenii să grăbiseră a ilumina îndată ce a înserat, așa că capitala presinta un aspect de­osebit. Tóte prăvăliele împodobite cu covore și diferite alte obiecte din prăvălie atrageau mulțimea de cetățeni, cari n’au încetat d’a se plimba péné la orele 11. — Localurile autorităților, dar mai cu sămă ministerul fi­­nanțelor, iluminat cu lam­piane, se sem­nala printre tote. * * * Duminică, 27 Septembre, la Teatrul Na­țional, se va da un banchet d-lui G. A. Rosetti, cu ocasiunea aniversării a 25-a a fondărei Românului. * * * Găsim în VIllustration următorea cuge­tare a d-lui Louis Ulbach : , Viața este uă luptă, s’a dus adesea: că­lătoriile în drum de fer sunt încăerări se­riose ; fie­care tren ce soseșce în bună stare este uă bătălie câștigată.* * * * Monitorul oficial de aici publică Regula­mentul pentru revizuirea și editarea cărților bisericescî române. Prin acest­ regulament se­­ zice că cărțile bisericescî sé se tiparescá cu litere latine, dar și cu cele chirilice, după ortografia A­­cademiei; se­otărasce a se înființa oă tipo­grafie pentru editarea acelor cărți și a se cere guvernului să prevad­ă în buget suma trebuinciasá pentru stabilirea acestei tipo­grafii Articolul 3 prevede instituirea unei comi­­siuni speciale competeate pentru traducerea cărților bisericesci. Acelaș comitet va revi­­zui traducerea și limba. Supraveghierea tipărirea va fi încredințată directorului tipografiei care trebuie să fie un om competinte în arta tipografică. * * * A apărut în broșură Observațiunile asu­pra legislațiunei și organisărei judiciare, ale

Next