Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-14

912 compta în fine pe Prusia, dar Bismarck se pricepu a ’i întrebuința în loc d’a se lăsa se fie întrebuințat de el, ca cornitele Ca­­vour. Când Napoleon 111 puse pe tapet cessiu­­nea naționalităților spre a derima pe Aus­­tria, nu înțelese că acestă cestiune îșî va în­­torce vîrful contra sea și că o va costa pe Francia Alsația-Lorena. Nu mai puțin periculosă fu politica anti­­austriacă și pentru Englesî. Cei de la Tamisa uitară că Englitera n’a fost uă putere mare de­cât numai întru­cât a avut alături cu sine oă putere continen­tală, pe Austria. Englitera se declară contra Austriei în anul 1848 și vă lăsa singură în anul 1859. Consecința a fost că Englit era numai vă­dată, în resbelul Crimeii, susți­nută de Francia, a mai avut un vot pre­­ponderinte, că în 1864, în resbelul dane­­marcei, s’arăta cu totul neputinciosă, și d’atunci íicoce a fost din ce în ce mai mult scosă din posițiunea iei dominătore. In cești din urmă două­zeci de ani, Carta Europei se schimbă cu totul, fără a se ține multă sumă de vocea Englitezei. Ultimile resbele n’au făcut alt de­cât a schimba starea posesiunilor puterilor euro­peane între densele. Europa n’a câștigat nimic prin acesta. Adevărate progrese n’a realizat de­cât Rusia. Sunt departe de a ne­­cunosce marea misiune ce are Rusia și ca­litățile impunătore ale puternicului, neobo­sitului, inteliginteluî iei popor, dar Rusia este mai mult uă putere asiatică de­cât europeană. De două­ sute de ani acestă pu­tere asiatică s’a ’ntins din ce în ce mai mult în Europa ș’orî-ce progres al ieî este uă perdere pentru Europa. Ori-ce Stat, orî-ce bărbat de Stat, ori cât de mare a fost el, care i s’a pus na­­inte, a fost nu invins de ea, nu­­ călcat în pieióre, sdrobit. Mai ântein Suedia, apoi Crimeia, apoi Polonia, Napoleon I, Persia și în fine Turcia. Precum, celei d’ântâiă împărțeli a Polo­niei a urmat cea d’a doua, tot ast­fel și ântereî împărțeli a Turciei îî va urma cea d’a doua, și când Turcia va fi ’ncetat d’a esista. întrega peninsulă balcanică va fi guvernată de la Petersburg, și atunci — daca testamentul lui Petru cel Mare trebue în adevăr se se esecute— va urma împăr­­țela Austriei, și dup’acesta — panslavismul, dominarea Americanilor de Nord în lumea nouă și a Slavilor în cea vecin­ă. Déca va fi s’ajungem la una ca acesta, apoi vina va fi a zînei Delibach, care a a­­rătat vecinie Europei relațiunile austriace cu capul în jos. A renunța la Austro-Ungaria vrea să fiică a depune armele în fața Prusiei. Este uă greșală periculosă de a crede că Austro-Un­garia s’a născut numai prin căsătorii noro­cite ; daca a fost vre-un stat care să fie produsul naturei, apoi este acesta. Ce s’ar întâmpla őre, déca s’ar săvârși într’adevăr împărțăta Austro-Ungariei ? Mai nainte de tóte, mai tóte poporele din mo­­norebiă, afară de Germani și Ruteni, îșî vor perde naționalitatea. Țările germane vor trece de partea im­periului german, cu ele vor veni Cehii și Slavii supt dominațiunea germană și vorbii tot ast­fel de germanizațî ca și Polonii pru­­sianî. Rusia se va mulțămi la început cu Galiția și Bucovina, și printre acesta ar ni­mici ultimul rest al dominațiunii polone. Ungaria ar forma un regat independinte cu țările din giurul ei. Dar pentru câtă vreme î Atunci vor veni agitațiunile panslaviste, acelea­șî care vor fi distrus Turcia și care lucreza acum la mina Austriei, acestor agi­tațiuni le va urma intervenirea rusescă și după anteia împărțită a Austriei va veni cea de a doua. Transilvania va deveni română, Banatul și Croația sârbă. Ungaria rusă. Fiind­că rasa slavă, după date statistice care nu mai lasă nici nă ’ndoială, este mai spornică de­cât cea maghiară, apoi Ungaria va deveni în scurt timp slavă. Și ce va deveni Europa? Rusia, care va fi înghițit Polonia, Turcia și Austria, va înghiți apoi mai intâiu pe România și în fine Statele de la Balcani. Ea va împresura atunci pe Germania din trei părți, și cu Germania pe Europa. Pentru moment pericolul este înlăturat și pacea asigurată. Francia este ocupată cu Africa de Nord și Enghitera în Irlanda și Afghanistan, Ita­lia s’apropie de Germania și Austria ; întâl­nirea celor duoi împărați al Germaniei și Rusiei în Dantzig, dovedesce că Rusia mai are astă­ ciî încă trebuință de pace și de Germania. Cu acesta se câștigă vreme. Dar tot pot încă să fie ’nlăturate peri­­culele ce amenință pe Austro-Ungaria. In ce disp ânsă, și cu ce miijloce ? Voesc a mă ’ncerca a schița trăsurile fundamentale ale unei politice interiore pen­tru Austro-Ungaria în acest sens. Mai nainte de fete ar trebui ca în Aus­tria să se formeze uă mare partită liberală austriacă (nu germană) care, compunân­­du-se din elementele progresiste ale tutor națiunilor, să stabilescă nu numai pe h­âr­­tiă egalitatea tutor confesiunilor și naționa­lităților, ci s’o esecute de fapt. Numai din­­tr’un asemene partită pate să asă în Aus­tria un guvern tare și bun. Națiunilor se li se facă tóte concesiunile putinciose, or regatelor și țărilor precum și drepturilor lor de Stat de mult ucise, nici una. In Ungaria, transformarea actualei par­tite într’uă partită liberală tot atât de mare, s’ar putea esecuta prin contopirea ioi cu oposițiunea moderată. Acesteia îî incumbă misiunea pe d’uă parte d’a liniști și satis­face diferitele națiuni din Ungaria, ér pe d’alta d’a pune un capăt pretutindeni ace­lei rele gospodării ce există, care se tără­­găesce de la un minister la cel-l­alt și care semenă mult cu roua gospodăria rusăscă. Polonii să caute a ajunge la ră­împăciu­­ire și unire completă cu Rutenii, ceea ce nu se va putea dobândi de­cât prin împăr­țirea Galiției în provincia polonă și rutână cu Landtagurî independințî și cu un Reichs­tag galițian comun. Pe când Rusia apesa pe Ruteni, ca și pe Poloni, îi convertesce la biserica orien­tală, le interdice a tipări în limba lor dliare, cărți ba chiar și cântece naționale cu note. Austro-Ungaria, prin ocrotirea acestor două națiuni inteliginte, energice și cuzapiase, ar câștiga două ajutore puternice, cu care ar putea iubi pe Rusia în cele două părți ale ei mai vulnerabile. Cu prețul acesta s’ar putea acorda Po­lonilor și Rutenilor împăcați chiar un mi­nister galițian propriu și oă armată land­­wehr națională după modelul honvezilor. D’uă dătă cu acordarea de concesiuni ce­­lor­l­alte națiuni din monarh­ie, va fi și de datoria lealilor maghiari să renunțe pentru tot­dea­una la ori­ce cugetare ascunsă pen­tru uă independință mai mare, care ar pe­riclita în acela­și mod existența atât a mo­­narh­iei cât și a Ungariei. Care va trebui en să se fiă atitudinea Eu­ropei ? Europa să se uite la Germania. Prusia, unul din cei mai periculoși vrăș­mași ai Austro-Ungariei a renunțat la an­tagonismul său mai repede de­cât cum s-ar fi putut crede, a trecut ca amică de par­tea imperiului de la Dunăre, și cu Prusia a trecut și totă Germania. Acesta este, după cum cred, cea mai stră­lucită probă despre depărtata vedere poli­tică a principelui de Bismarck. Dar, ceea ce a recunoscut și făcut Ger­mania, trebue să recunoscă și să facă în­trega Europă. Europa a sacrificat Polonia, a sacrificat Turcia, nu pute sacrifica însă pe Austro-Un­garia, fără a se sacrifica pe sine. Trebuie să se admită ca dogmă că un a­­tac contra Austro-Ungariei, ori de unde ar veni el, este un atac contra Europei, și un ast­fel de atac trebuie să gasescă Eu­ropa întragă supt arme. Un bărbat de Stat în retragere, tualminte pedagogă, d-ra Vasilina Rădescu cu d. Nicolae Alexandrescu. Căsătoria s’a celebrat în biserica Asilu­­lui, de preotul Georgescu, cununând d. ge­neral Davila, directorele Asilului, părintele spiritual al asilanelor, cu d. colonel Făl­­coianu. Printre asistențî am observat pe d. Mi­­hailescu, directorele ministerului cultelor, cu d-na Mihailescu, pe d-niî revisori șco­lari etc. După săvârșirea ceremoniei religiose, care s’a terminat la ora 4, s’a jucat până la 5 și jumătate, când d. general Davila a în­trunit la masă pe toți revisorii presinți, gi­nerele și miresa, rudele lor, precum și alții. La masă s’au rădicat mai multe toasturi: pentru M. M. L. L. Regele și Regina, în me­moria Mitropolitului Filaret, fondatorul A­silului, a d-nei Ana Davila, etc. * * * Mâne, Mercurî, la Teatrul National Ca­­z *Ciacă și Polonii. * * * In numărul de mâne vom publica în foiță un însemnat discurs pronunciat de d. Wanderkindere, rectorele Academiei din Bruxelles, asupra rolului Istoriei în Inve­­țământ. Cestiunea fiind din cele mai interesante, recomandăm forte mult acest studiu citito­rilor no­ștriî. # X­* D. G. Cisman, ajutorul supt-prefecturei plășei Braniștea, din județul Iași, fiind dat judecăței pentru abus, ministerul, după ce­rerea d-lui prefect, î-a destituit de îndată din acastă funcțiune, și ’l a înlocuit cu on altă personă. * * * Circul A. Krembser urmeza a fi forte frecventat. Represintațiunile sunt din cele mai variate. Astă-sâră, mare represintațiune estra-or­­dinară, cu Serbarea populară Chinesă, care a­ sera a avut un deplin succes. * * # Mișcarea poporațiunei în cursul lunei Septembre, în Focșani, a fost următorea : Nasceri 49; morți 37; căsătorii 22. Nascerile au fost 31 ortodoxe, 1 armeană și 17 israelite. Morțile au fost 23 ordoxe, 3 catolice, 2 protestante și 5 israelite. Căsătoriile au fost 10 ortodoxe, 4 cato­lice, 4 armene și 4 mosaice. SOIRI­I ALE DILEI M. S. Regele a primit din partea M. S. Regelui Suediei și Norvegiei un scrisore prin care ’I notifică căsătoria Fiului Său, A. S. R. Principele ereditar al Suediei și Norvegiei, cu Principesa Victoria de Baden. Asemenea, M. S Regele a primit din partea A. S. R. Marelui Duce de Baden uă scrisore prin care­­ notifică căsătoria Fiicei Sale, Alteța Sea Mare-Ducală Principesa Victoria de Baden, cu principele ereditar al Suediei și Norvegiei. * * * La Gazette de Roumanie află că tristă scrie : d. Antonin Roques a murit în urma unei lungi bule. Literator distins, profesor iubit, d. A. Roques a lăsat în România cele mai bune suvenire. Nu trebue să uităm că d. A Roques a scris piese care vor ră­mâne în repertoriul național ca Martea lui Brâncoveanu și a tradus în limba francesă oă parte din poesiele lui Alexandri. Ro­mânii nu pot uita pe cei care îi au iubit și au lucrat pentru ei. D. Roques a fost din aceia, și amintirea lui va rămâne viuă în­tre noi. * * * Duminică s’a celebrat la Asinul Elena- Domna căsătoria unei eleve din Asii,­ac­ ROMANULU, 14 OCTOMBRE 1881 DIN STRAINETATE Se telegrafiada din Constantinopole că­tre Pester Lloyd cu data de 21 Octombre, cu am­basadorele unei puteri mari a între­bat confidențial pe Portă, deca acesta n’ar fi dispusă se evacueze teritoriul Volo ancă ma î nainte de termenul­otărît. Porta n’a răspuns încă, și de aceea se crede că tru­pele turcescî vor ține acest teritoriu al Te­­saliei ocupat pene la 2 Noembre. —x— Uă depeșă din Viena cu data de 21 Oc­tombre și adresată tot­­ ziarului Pester Lloyd, afirmă că cornitele Robilant se va duce de acolo la Berlin și că regele Humbert va visita și pe împăratul Germaniei. —x — Die Presse publică următorea telegramă din Rusciuk cu data de 20 Octombre : »La Radomir, lângă Sofia, s’a iscat un încăe­­rare seriosă între poporațiune și armată, care fusese chemată în ajutor. Perceptorii mâncaseră contribuțiunile în natură în va­­lore de 17.000 lei și autoritățile voiau să le mai îndeplinescă vă­detă. Din causa re­­sistenței armate a poporațiunii au fost a­­restate 80 persone.“ împăratul Austriei a acordat d-lui Julian Klaczko, consilier aulic, marea medaliă d’aur Litteris et Artibus pentru cartea ce de cu­­rând a fost premiată de titlul Convorbiri florentine. [x— In Francia s’aü creat acum trei licee de fete, la Auxerre, la Montauban și la Mont­pellier. Eco cum este stabilit pentru anul viitor impositul personal mobiliar în Paris. Pentru chiriele de la 1 la 599 lei se va pl. 6% Prin valorea imposabilă se înțelege va­­lorea reală micșorată aprope cu a cincea parte: — , 600 , 699 , — 7% — » 700 , 799 , - 8% — , 800 , 899 ,­­ 9% — , 900, 999 , — 10% — » 1000 , în sus — 10,40% —-----------«sas*-------------­CRONICA ARTICOLUL 308 (Urmare și fine) 1) Tot articolelor ce am publicat dătoresc scrisorea urmatore ce am primit de la un anonim : ,ț­ici­t într’una din cronicele datele că legea română este, în acestă privință, cea mai rea din Europa. Pentru ce mă rog, a­­cestă acusațiune când singur mărturescî că articolul 308, acea lege nelegiuită cum o numescî, este copiat din articolul 340 din codul francez, disposițiune reprodusă și în codul italian ? Ori că voescî să levesci în articolul 308 făcând pe public să credă că num­ai noi am oprit căutarea paterni­­tățeî ?<! Are dreptate anonimul meu corespon­dent. Articolul 308 este copiat după legea franceză; căutarea paternitățeî mai este prorbită și în alte State. Francia, Belgia, I­­talia, Serbia, Geneva, Haiti, Polonia, O­­landa, Bolivia, Neuchâtel au oprit căuta­rea paternităței, pe când alte state, mai cu sămă cele de rasă anglo-saxonă și ger­mană, unde respectul către femelă este mai desvoltat, și a­nume : Anglia, Statele­ Unite, Prusia, Bavaria, Saxonia, Baden, Wurtten­­berg, Austria, Ungaria, Suedia, Norvegia, Elveția, Luisiana, Spania și Portugalul au admis, mai mult sau mai puțin, căutarea paternităței. Nu dar pentru că legea română opreșce căutarea paternităței am Z­s că este cea mai rea dintre legi, ași fi putut duce una din cele mai rele, căci mai are uă pereche în Europa . . . legea rusă, vecinătate de care nu cred că trebuie să ne fălim ! ! Am Z's însă că legea nostră este cea mai rea dintr’altă causă pe care o voi ex­­plica pe dată, și aș fi fost în drept să zic mai mult : să zic că este oă lege mons­truosă. Intr’adevăr în tote legile din lume, chiar în legile cari, din tema de decisiuni arbi­trare și scandalose, au călcat în pieióre drepturile copilului natural oprind căutarea paternităței, s-a admis principiul că tatăl pare să recunoscă copilul său natural, să zică­­ copilul acesta este al meu și în­ con­secință să-i dea numele și averea lui. A­­cest principiu se impune de forța lucrurilor: ori­ce copil are un drept natural contra celor ce i-a dat nașcere, și când acest năs­cător se dă el singur de cunoscut, nu mai remâne nici uă dificultate pentru legiuitor ca să sancționeze dreptul copilului. Ei bine legea română nu admite acest principiu. Lucrul este indiscutabil; nu vrei și nu pot să fac aci­uă discuțiune juridică în care să probez, după cum suna și cu una fac două, că așa este teoria legei nó­­stre, teorie atât de monstruosă că mulți n’au voit să credă ce vedeau cu ochii și curtea de casație a avut să judece și să respingă pretențiile copiilor cari fusese­ră două mie de ori recunoscuți de tatăl lor. Așa car după legea nostră un om pate să recunoscă copilul lui într’un mod neîn­doios, să iscălăscă actul lui de nascere, totă viața să’l considere ca al lui, se’l crésea, instruescă, dacă în lume ca fiul său; de­geaba­ legea n’aude, nu vede. Când va voi tatăl pate să’l arunce pe ușă afară și să’l lase să moră de feme! Vă asemenea lege violeza consciința umană! Ceva mai mult, tatăl nu pate să dea co­pilului lui, recunoscut, soltt de toți, nici numele nici averea. Pentru a-i da averea trebuie să facă un testament, și pentru a i da numele trebuie se-l adopte, adică să fie cel puțin în etate de .... 50 ani­­ și să nu mai aibă alți copii. Fără aceste impo­sibile condițiuni, omul nu are voie să-șî dea numele fiului său iubit! Rațiunea nostră și inima nostră se re­voltă când vedem un asemenea nelegiuire. De unde venim­­ în legea nostră acestă a­­berațiune mintală ? Cum noi, care am co­piat codul francez și unde nu ar fi trebuit, tocmai nci am vrut să fim originali ? Nu din codul Calimach, care admitea chiar căutarea paternităței, s’a luat acestă cri­minală injustiție, ci din codul Caragea! E că modelul pe care l’au copiat legiuitorii din 18641! Nu s’au gândit că codul Cara­gea era uă copie servilă a dreptului roman și că în dreptul roman un asemenea legiuire era la locul iei. Căci în dreptul roman fami­lia nu era basată pe legătura sângelui ci pe voința tatălui de familie , el putea să le­pede de la el pe copilul ce nu’i plăcea și putea să adopte pe un străin ori­când și ori­cum voia și să ’i facă copilul lui. Nu s’au gândit că în atâtea secole lumea a mers înainte! E că­dor legea monstruosă, ă că legea con­tra căreia protestă drepturile omului pe care le am înscris pe frontispiciul Statului nostru, ăcă legea pe cari toți omenii setoși de dreptate și de morala publică trebuie s’o lovăscă Zilnic, s’o sape în fundamente până ce va cădea supt desgustul consciin­­ței publice deșceptate! Juanera 1) Veciî »Românul1 de ero­ j COMUNICATEI [Marul L’Indépendance Roumaine, în nu­mărul de la 6 Octombre curent, a împăr­tășit­ publicului informațiunea ce avea, că supt­ prefectul plășeî Teleorman, din jude­țul Teleorman, ar fi bătut pe Pant­azi Ma­­teescu, notarul comuneî Zlotescu, atât de violent în­cât astă­zi s’ar afla și în pericol de morte. Comisiunea trimisă de minister la facia locului, ca să cerceteze décá asemenea faptă neomenosă s’a petrecut într’adevăr, și care comisiune a fost compusă din d-nnu Kirițescu, prefect al județului Teleorman, M. Zenide, procuror de secțiune pe lângă curtea de apel din Bucuresci, și Economu, doctor-primar al județului, a luat­ următo­­rele in­formațiuni: In luna Decembre anul trecut, cu ocasiunea unei inspecțiuni, no­tarul a pretins că a fost pălmuit de supt­­prefect. Nici un martor însă n’a putut pro­duce în susținerea afirmațiunilor sale, de­cât pe femeia și copilul său, cari n’au fă­cut, de cât au repetat ceea­ ce le-a spus no­tarul Pantazi. Tot din declarațiunile lui și cercetările făcute în fața locului, resultă că a doua­ zi după acestă pretinsă bătae, a fost sănătos, ba âncă a treia zi a plecat la reședința plășei, unde ei­ au convocați primarii și notarii, și că, după primirea in­strucțiunilor, s’a dus în cârciumă și s’a îm­bătat în așa grad în cât a fost pus de fratele sau în trăsură, în stare de nesim­țire, și transportat pe un frig intens în timp de peste patru ore până la comuna Zlotescu. A doua zi s’a înbolnăvit grav și a zăcut șase săptămâni. D. medic a constatat că astă­zî notarul este fu­șic și că boia sea, care póte va fi avut’o de mult timp, este agravată de vi­ciul beției de care este stăpânit și de ră­­ciala din luna Decembre, anul trecut. Din cele ce preced, dar, rezultă că nu s’a putut dovedi că notarul să fi fost mal­tratat și se stabilesce în destul că maladia sea nu provine din bănie. Curierul Th Balassan, din Iași, în nu­mărul său din 11 Octombre, publică o­ re­­clamație a 18 locuitori, din cătuna Glava­­nești, comuna Epurenii, plasa Turia, în con­tra primarului acelei comune, V. Coroî, re­lativ la mai multe abuzuri și neomenii ce acesta comite, în acela­și timp, d. prefect al județului Iași a înșciințat pe minister, că a luat cunostință de acea denunțare și că imediat a sesizat parchetul local. Afacerea este dor în mânile justiției. -----TM—»«gs».----------—•—­ Medaliile pentru concursurile agricole și industriale Ia numărul nostru de Duminică am zis că medaliile pentru concursurile agricole și industriale din țară au fost bătute la mo­­netăria Statului și am adăugat că le vom face descripțiunea într’un număr viitor. Ne îndeplinim făgăduința. Am avut ocasiunea să visităm monetăria nostră și să ne convingem prin noi enși­­ne de perfecțiunea mașinelor întrebuințate, de alegerea personalului monetăriei precum și de activitatea și zelul ce depune direc­torele ei, pentru ca lucrările ce es din a­­ceste usine naționale să nu ne surprindă. Ast­fel acum câte­va z^e­e și moneda de 5 lei, cu inscripțiunea pe margine în relief ca moneda belgiană și francesă. Să scie că multe state, și în numărul acestora intră și vecina nostră Austria, s’a silit să perfecționeze sistemul baterei mo­nedei prin înlocuirea inscripțiunei săpate cu inscripțiunea în relief,—pentru cuvântul puternic d’a face mai grea falsificarea mo­nedei — și că silințile ei au rămas zadar­nice, ast­fel că dânsa redusă categoric d’a primi comande de monetă cu inscripțiune în relief pe margini. Prin urmare noi, care n’am început a bate monetă de cât de doui ani, trebuie să ne simțim cu atât mai mu­t mândri de acest progres cu cât densul s’a realisat în­tr’un timp forte scurt. Mai a­l­altă­ erî eșiră tot din monetăria Sta-

Next