Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-27
ANUL AL DOUA fZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Dato , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C nie, 130, Fleet Street, London K. O. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America, Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea strada Donmei 14. MARȚI, MERCURI, 27, 28 OCTOMBRE 1881 Lumineazâ-te si vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de ,la Bourse, LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refugii. 20 BANI EXEMPLARUL BUCORESCI, 21 ST 1881 Ca sé vorbim în cunoscință de causa despre declarațiunile făcute ’n sîntul delegațiunii austriace de către ministrul provisoriu, d. de Kallay, și de raportorele delegațiunei, d. de Plener, asupra cestiunii Dunărei, am așteptat s’avem supt ochii noștrii testul intreg al acestor declarațiuni. Astăi le cunoscem și vedem că din ele reelă că eminenții bărbați de Stat austriaci au atins trei punte principale; aceste sunt : 1. D. de Kallay susține că chipul cum afacerea Comisiunei Dunărene se află astăzi în legătură cu comisiunea micstă, este că moștenire a tratatului de la Berlin. 2. D. de Plener <zice că, Comisiunea Dunăreană ’ncetând la 1883, guvernul austro-ungar, va putea atunci urma uă politică de mână liberă. 3. D. de Kallay releveza estrema ’nsemnătate a cestiunii Dunărene de la care va depinde daca monarhia va putea exercita la Dunăreade jos influința acea pe care o pretinde absolut aminte apărarea intereselor iei materiale. Se cercetăm aceste declarațiuni una după alta căci ele conțin în rezumat puntul de vedere al politicei imperiului în cestiunea Dunării. Spre a ne lumina cu totul asupra primei declarațiuni am resfoit tratatul de la Berlin și lucrările Comisiunei Dunărene și cee ce este acolo . Art. 55 din faimosul tratat dispune ca Comisiunea Dunăreană să fiă ’nsărcinată d’a reglementa navigațiunea Dunărei de la Porțile de fermene la Galați și d'a supraveghia acestă reglementare. Conform acestor prescripțiuni Comisiunea ’nsărcinase trei delegați cu redactarea unui ante-proiect de reglementare. Nimic mai regulat pene aci. D-nii delegați cnse nu s’au mărginit la ’ndeplinirea mandatului ce le era dat de comisiune. Ei au inventat ș’au pretins a crea oă nouă persană morale numită comisiune mistă. De ce era are mistă acesta comisiune? . Pentru că se compunea de trei riverani și d'un ne riveran. Nu era dorită comisiune riverană, ci uă creațiune cu totul nouă, uă comisiune sui-generis nepreversută de nici uă convențiune internațional. Erau cre d-nii delegați competenți d’a propune crearea unei asemene colectivități internaționale în afară de tratatele esistente? De sigur că nu! Comisiunea europană avuta competință d’a crea de la sine înă nouă comisiune mistă cu puteri speciale și funcționând alături cu comisiuma dunărenă de la Galați ? Răspunsul este eră și nu! Comisiunea dunărenă nu este ea însăși decât uă delegațiune, un mandatar al puterilor cari au semnat tratatul de Paris, consfințit, în ce privesc chestiunea Dunării, de cel de la Berlin. Se mai póte îndoi cineva ? Pentru acela avem declarațiunile făcute de către însuși d. baron de Haymerle și conținute în protocolele congresului de la Berlin. Mult regretatul bărbat de Stat austriac a emis că nici oă modificațiune nu se pute aduce la situațiunea legală instituită de congres prin comisiuni speciale, fiindcă principii noul nu pot fi consacrați decât prin autoritatea unui congres. Afară de acesta tot baronul de Haytmerle a făcut propunerea următore conținută ’n protocolul 11 : — Regulamentele de navigațiune în josul Porților de fer vor fi conforme cu acelea ce sunt sau vor fi introduse de către comisiunea europană în jos de Galați. Un comisar delegat de comisiunea europană va supraveghia esecuțiunea acestor reglemente. Aceste două declarațiuni sunt prețiose pentru noi; ele sunt uă eălă■ u]ă pentru atitudinea legală a României în acesta cestiune. Din ele trecăs, într’un mod clar și nedubita I bile, că pe când se discuta tratatul de la Berlin nici nu era vorbă de comisiune mistă sau riverană. Singurul mandatar legal al puterilor era comisiunea europană, și propunerea d-lui de Hammer se indică chiar modul aplicării și al supraveghiării regulamentelor ce trebuiau să se facă de comisiunea europană. Prin urmare , facerea și supraveghierea regulamentelor aparține de drept comisiunei europene, ci aplicarea lor este un drept inerente suveranității statelor riverane, fiecare pe teritoriul său. Nu ’nțelegem dér de unde d. de Kallay trage conclusiunea că relațiunile între comisiunea dunărenă și comisiu] nea mistă proiectată sunt uă moștenire de la tratatul din Berlin. Ele sunt din contra uă derogare la acest tratat și nu pot fi stabilite decât prin uă decisiune unanimă a puterilor consemnate într’un act internaționale făcut ad-hoc. Să trecem la declarațiunea raportorului, d-lui de Plener. El zice că comisiunea dunărenă încetază de drept la 1883. Și aoi suntem în desacord cu eminintele bărbat de Stat austriac. Puterile comisiunei sunt prelungite până la 18S3 , dar acesta nu implică că ele încetază de drept. Esistența comisiunii are sorgintea iei într’un principiu înscris în dreptul public europen. Ea este păzitorea libertății Dunării, investită cu un mandat a cărui încetare trebuie să fie supusă mandanților spre a decide daca ei voiesc a’l prelungi sau a’l modifica. Ce der voiesce se a Jică d. de Plener prin declarațiunea că guvernul imperiale va putea atunci urma să politică de mâna liberă ? N’ar fi are acesta să mărturire că astăzi politica austriacă are manele legate prin tratatele esistente, care o împedică d’a ajunge la dominațiunea Dunărei-de-jos ? Altfel nu s’ar putea înțelege prin ce este legată politica guvernului austro-ungar înainte de 1883 și pentru ce va avea mâna liberă după 1883. Cred are bărbații de stat din Viena și Pesta că comisiunea dunărenă încetând, va ’nceta și amestecul Europei pe Dunărea-de-jos ? Acesta speranță, déca există, n’are sorți d’a se împlini; interesele puterilor pe artera principală a Europei centrale sunt prea mari pentru a fi părăsite după capriciul unei sau altei puteri. Chiar daca la 1883 puterile comisiunei europene nu vor fi prelungite —lucru ce nu dorim și nu credem că se va ’ntâmpla — totuși garantarea libertăței navigațiune! pe Dunăre va impune instituirea unui control europen supt uă formă dre care Atunci nu numai Austro-Ungaria va putea face politica de mână liberă dar și celelalte puteri, ș’acastă politică nu va putea nici vădată favoriza p’un singur stat în detrimentul tuturor. Deci România n’are a se teme d’acésta eventualitate, pe cât timp va sta pe tǎrâmul dreptului cu acel calm și cu acea moderațiune care se cade acelui care apără uă causă dreptă. Vom sfîrși răspunnénd la al treilea punt atins de d. Kallay. Domnia-sea fice că de cestiunea Dunărană va depinde deca monarhia va esercita la Dunărea-de-jos influința acea pe care o pretinde absolut aminte apărarea intereselor iei materiale. Nasce întrebarea, cum are la 1878 bărbații de Stat austro-ungari priveau art. 55 din tratatul de la Berlin ca îndestulător pentru garantarea intereselor austriace pe Dunărea-de-jos și astății ei susțin că garantarea acestor interese depinde de înființarea unei comisiuni miste nepreveitute de sus-z isul tratat ? Prin ce interesele monarhiei sunt puse ’n pericol ? Libertatea Dunărei este garantată pentru toți. Navigațiunea și comerciul austriac pe Dunăre au un monopol de fapt. Dar acesta nu mai pare destul: susțiitorii ante-proiectului voiesc să dobândescă un monopol de drept, dându’i sancțiunea unui art internațional. Intr’altfel nu vedem în ce comisiunea mistă pate presinta mai multe garanții pentru aplicarea strictă a regulamentelor elaborate de comisiunea europeană ? Intr’adevĕr, de ce regulamentarea navigațiunii Dunărene prin comisiunea europeană și aplicațiunea acestei regulamentări prin puterile riverane, supt controlul Europei, pot lovi interesele austriace ? Acesta n’o esplică.. de Kallay; și era natural se n’o esplice, căci astfel ar fi fost silit să mărturiscă că scopul politicei austriace este de a obține preponderința absolută pe Dunărea-de-jos. Prin urmare noi suntem de acord cu eminintele ministru austriac. Ca și densul Zicem : Da, de la soluțiunea cestiunii Dunărei va depinde deca monarhia austro-ungariă, va putea exercita uă influință preponderentă și cotropitare pe Dunărea-de-jos. Acest mare adevĕr face pe puteri și pe noi Românii în special să cerem ca tóte puterile scmpedice în virtutea tratatelor de la Paris și de la Berlin, predominarea unei singure puteri pe Dunărea liberă. La Nouvelle Revue, în numărul său de la 1 Noémbre publică un însemnat studiu în privința cestiunii Dunărei. Acest studiu trateza cestiunea în conformitate cu tratatul de la Berlin și, prin urmare, apără drepturile netăgăduite ce le are România Vom reproduce mâne acest studiu ce ’l recomandăm cu tot dinadinsul cititorilor noștril. SERVICIUL TELEGRAFIC A TSO A.GRIVȚII ȘI HAVAS Paris, 5 Noembre. — D. Albert, Grévy, guvernatarele generale al Algeriei, și-a dat demisiunea. Camera deputaților. — D. Jules Ferry, președintele consiliului, respundând la interpelarea d-lui Naquet, apără politica cabinetului în privința afacerilor Tunisului, densul jice că resbelul a fost necesitate de ocrotirea fruntarielor Algeriei, care trebuiau asigurate. Desbaterea interpelării va urma Luni. Constantinopole, 5 Noembre. — Toți comisarii europeni însărcinați cu delimitarea fruntarielor turco-grecescî au plecat astăzi la Volo pentru a ceda acest oraș Greciei la 14 Noembre. Viena. 5 Noembre. —Die Politische Correspondenz anunță că ministrul reședințe al Austriei la Belgrad, baronul Herbert, e numit, ministru la Dresda , cavalerul de Kosjek, consiliar de ambasadă la Constantinopole, e numit consule-generale la Alesandria, în locul d-lui Schaffer, numit ministru la Washington. Baronul de Seiller, consiliar de ambasadă pe lângă Vatican, e numit ministru la Rio Janeiro. Baronul de Biegeleben, secretar de ambasadă la Londra, e numit aginte diplomatic și consule generale la Sofia. Berlin, 5 Noembre. — Ziarul oficiale al Imperiului publică convocarea Reichstagului pentru 17 Noembre. Berlin, 5 Noembre (sosită la 1 oră 40 m. dim). — Curtea de apel a respins cererea făcută de d. Kaufmann care cerea ca să fie oprită provisoriu transferarea sediului societății căilor ferate române și ca cauțiunea de 500.000 mărci se fie mărită. Curtea a admis din contră cererea incidentale a d-lui Calinderu, directorele regale, rădicând interzicerea provisorii și a ordonat restituirea imediată a cauțiunii, cu esecutare provisoriă, condamnând pe Kaufmann la tote cheltuielile procesului. St.Petersburg, 6 Noembre.—D. de Giers, atașat la cancelarul imperiului pentru afacerile străine ,și-a dat demisiunea pentru motive de sănătate. Se ifice că în urma acestei demisiuni, generalele Ignatieff ar deveni ministru al afacerilor străine și comitele Șuvaloff, ministru de interne. Viena, 6 Octombre. — D. de Kallay, respundând înaintea comisiunei delegațiunea ungurescă la interpelarea d-lui Karman, asupra politicei esterióre a Austro-Ungariei dice: »Guvernul n'a avut cunoștință directă de cuvintele cari s’au schimbat la întrevederea de la Dantzig, dar reese din relațiunile ce ne-au adresat ambasadorii noștri la Berlin și la Petersburg, că întrevederea a avut loc după dorința Țarului, căci n’a fost vorba de cestiuni politice concrete, că întrevederea avea un caracter pacînic și conservator și că prin urmare ea a contribuit, la consolidarea păcei în Europa. După părerea mea, nimic n’a fost încheiat, la Dantzig, nici prin scris nici verbal Relațiunile monarhiei cu Italia sunt amicale cu tote agitațiunile partitei stridente. Regele Humbert, luând inițiativa pentru că visită la curtea Vienei, a arătat printre acesta chiar că relațiunile între cele două state sunt amicale. Ca la Dantzig, cestiunile politice concrete n’au fost nici discutate nici chiar rădicate în timpul sederei Regelui Italiei la Viena.* D. Kallay crede că Porta a părăsit temerile sale relative la unirea liniei de la Salonic cu drumurile de fer serbe și austro-ungare; Austria a cerut acesta legătură pentru motive cu totul economice și comerciale. Ministrul ad-interim al Austriei repetă în urmă declarațiunile date înaintea comisiunei delegațiunei austriace asupra cestiunii Dunărei. Cornițele Andrassy se declară satisfăcut de declarațiunile d-lui de Kallay privitore la Italia. De cănd raporturile nóstre cu Germania sunt intime, dice vechiul primministru, Austria n’are a se teme de agitațiunile partitei iridinte cari ar putea să devie periculose numai pentru Italia*. Privitor la cestiunea Dunărei, cornițele Andrassy dice că România are un mare interes d’a rămânea în bună înțelegere cu Austria. D. de Kallay, respundând la mai multe întrebări, declară într’un mod oficial și sigur că pene acum n’a fost de loc cestiune de vouă întrevedere a împăratului Francisc Iosef cu Țarul. Acesta ense nu exclude, adaugă el, posibilitatea unei întrevederi eventuale a celor două monarhi. Raporturile nostre cu Germania n’au perdut nimic din cordialitatea lor de la întrevederea de la Dantzig. Aceste raporturi intime există nu numai pentru ceea ce privesce cestiunile Orientelui, dar și pentru tote cestiunile în care interesele nóstre sunt în joc. Pentru Serbia, relațiunile nóstre cu guvernul princiar sunt mai bune ca nici un daja. Putem să ne rezemăm pe ambia Serbiei, oricare ar fi guvernul iei căci poporul șerb este convins de necesitatea amiciției nostre. D. de Kallay termină declarând că Austria n’a notificat Porții crearea unei armate bosniace. Poma, f> Noembre.—Popolo Romano desminte scriea prin care se anunță că d-nii Ellena și Berruti au plecat din Paris la Londra, după semnarea tratatului de comerciu franco-italian, cu însărcinarea de a convinge pe guvernul englez, că interesele engleze nu sunt atinse de noul tratat. Negociatorii italiani au mers numai ca să viziteze Londra. Madrid, 6 Noembre.— D. Camacho, ministrul finanțelor, a declarat înaintea comisiunii bugetare a Congresului, că operațiunea conversiunii datorieii spaniole este asigurată. Comisiunea a primit tote proiectele financiare presinlate de d. Camacho. Belgrad, 6 Noembre. Scomotul care circulă că toți episcopii din Serbia au demisionat, din causa suspendării decretată înpotriva mitropolitului din Belgrad, este cu totul lipsit de fundament. Se desminte asemenea scirea răspândită de liberali, că ministerul are să-și dea demisiunea. Paris. 7 Noembre. — Generalele Favre, ministrul de resbel, respinzând d-lor Narjuet și Le Faure, respinge atacurile îndreptate de interpelanți înpotriva administrațiunei militare privitore la serviciul sanitar și la hrănirea trupelor din Tunisia. Ministrul dice că măsurile luate de aministrațiunea militară au împedicat tóte desastrele acelea de cari adesea au suferit armatele din Africa. D. Des Roys replică generarelui Favre ș’acasă administrațiunea, d’a fi dat dovedă d’uă necapacitate deplorabilă. Discuțiunea interpelațiunii va urma mâne. Vlahțî. Tunis, 7 Noembre. — Se confirmă că numerose triburi au arătat, supunerea lor. Viena, 7 Noembre.—In discuțiunea care a avut loc ieri înaintea delegațiunilor unguresce asupra politicei străine, cornitele Andrássy afls în privința cestiunii Dunării : »Este cu putință ca interesele șiovinismului român să se ’ndrepteze în potriva nostră, dar interesele României chiar sunt cu totul aceleașî cu ale nostre. De când România a devenit un Stat neatârnat și nu se mai bucură de protecțiunea Europei, acest Regat are mai mult ca nici vădată trebuință d’a fi în bună înțelegere cu noi.* Roma, 7 Noembre.—Aniversarea bătăliei de la Mentana s’a celebrat la Milan și la Mentana prin procesiuni patriotice. N’a fost nici uă tulburare. La Milan, autoritatea a trebuit să împedice două oratori de a urma discursurile lor; la Mentana s’a întâmplat același lucru la unul din cel ce luase cuvântul împregiurul monumentului comemorativ rădicat pe câmpul de bătaie, unde s’adunaserâ aprope 400 persone, din cari fâceau parte și cuvioșî. Viena, 7 Noembre. — Diarul Wiener Abendpost publică comunicatul următor : „Diarele de astăzî din Viena vorbesc pe larg despre discusiunea care a avut loc ieri în comisiunea delegațiunilor unguresce, în privința interpelării asupra politicii esteriore. Pentru că case stenografii oficiali, de ordinar nu sunt față la deliberările comisiunilor, din cauza caracterului lor confidențial, și prin urmare represintanții guvernului nu erau în stare ca să controleze și să verifice reproducțiunea declarațiunilor lor politice, este evidente c’acestă reproducțiune în ziarele de astăzi, conține greșeli esențiale cari alterează în pasaje însemnate sensul și tendința declarațiunilor guvernamentale.* Viena, 7 Noembre. — Delegațiunea plemară austriacă a votat bugetul ministerului afacerilor străine. In cursul discusiunii, șeful secțiunii, d. de Kallay, a declarat, raportându-se la declarațiunile sale din comitet, că raporturile Austriei cu tote Pute-