Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-27

ANUL AL DOUA­ fZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Dato , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C­ nie, 130, Fleet Street, London K. O. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America, Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiu­nea și Administrațiunea strada Donmei 14. MARȚI, MERCURI, 27, 28 OCTOMBRE 1881 Lumineazâ-te si vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de ,la Bourse, LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refugii. 20 BANI EXEMPLARUL BUCORESCI, 21 ST 1881 Ca sé vorbim în cunoscință de causa despre declarațiunile făcute ’n sîntul delegațiunii austriace de către ministrul provisoriu, d. de Kallay, și de raportorele delegațiunei, d. de Plener, asupra cestiunii Dunărei, am așteptat s’avem supt ochii noștrii testul intreg al acestor declarațiuni. Astă­­­i le cunoscem și vedem că din ele reelă că eminenții bărbați de Stat austriaci au atins trei punte principale; aceste sunt : 1. D. de Kallay susține că chi­pul cum afacerea Comisiunei Dună­rene se află astă­z­i în legătură cu comisiunea micstă, este că moște­nire a tratatului de la Berlin. 2. D. de Plener <zice că, Comisiu­­nea Dunăreană ’ncetând la 1883, guvernul austro-ungar, va putea a­­tunci urma uă politică de mână li­beră. 3. D. de Kallay releveza estrema ’nsemnătate a cesti­unii Dunărene de la care va depinde daca monar­h­ia va putea exercita la Dunărea­­de­ jos influința acea pe care o pre­tinde absolut aminte apărarea inte­reselor iei materiale. Se cercetăm aceste declarațiuni una după alta căci ele conțin în re­­zumat puntul de vedere al politicei imperiului în cestiunea Dunării. Spre a ne lumina cu totul asu­pra primei declarațiuni am resfoit tratatul de la Berlin și lucrările Comisiunei Dunărene și cee ce este acolo . Art. 55 din faimosul tratat dis­­­­pune ca Comisiunea Dunăreană să­­ fiă ’nsărcinată d’a reglementa navi­­­­gațiunea Dunărei de la Porțile de fer­mene la Galați și d'a supraveghia acestă reglementare. Conform acestor prescripțiuni Co­misiunea ’nsărcinase trei delegați cu redactarea unui ante-proiect de re­glementare. Nimic mai regulat pene aci. D-nii delegați cnse nu s’au măr­ginit la ’ndeplinirea mandatului ce le era dat de comisiune. Ei au inven­tat ș’au pretins a crea oă nouă per­sană morale numită comisiune mistă. De ce era are mistă acesta comisiune? . Pentru că se compunea de trei ri­verani și d'un ne riveran. Nu era dor­ită comisiune riverană, ci uă creați­­une cu totul nouă, uă comisiune sui-generis nepreversută de nici uă convențiune internațional. Erau cre d-nii delegați competenți d’a propune crearea unei asemene colectivități internaționale în afară de tratatele esistente? De sigur că nu! Comisiu­nea europană avut­a competință d’a crea de la sine­ î­nă nouă comisiune mistă cu puteri speciale și funcțio­nând alături cu comisiuma dunărenă de la Galați ? Răspunsul este eră­ și nu! Comisiunea dunărenă nu este ea însă­și de­cât uă delegațiune, un mandatar al puterilor cari au sem­nat tratatul de Paris, consfințit, în ce privesc c­hestiunea Dunării, de cel de la Berlin. Se mai póte îndoi cine­va ? Pentru acela avem declara­țiunile făcute de către însu­și d. ba­ron de Haymerle și conținute în pro­­tocolele congresului de la Berlin. Mult regretatul bărbat de Stat aus­triac a emis că nici oă modificațiune nu se pute aduce la situațiunea legală instituită de congres prin comisiuni speciale, fiind­că principii noul nu pot fi consacrați de­cât prin autoritatea u­­nui congres. Afară de acesta tot baronul de Hay­­t­merle a făcut propunerea următore­­ conținută ’n protocolul 11 : — Regulamentele de navigațiune­­ în josul Porților de fer vor fi con­forme cu acelea ce sunt sau vor fi introduse de către comisiunea euro­pană în jos de Galați. Un comisar delegat de comisiunea europană va su­­­­praveghia esecuțiunea acestor regle­mente.­­ Aceste două declarațiuni sunt pre­­­­țiose pentru noi; ele sunt uă eălă­­■ u­]ă pentru atitudinea legală a Ro­­­­mâniei în acesta cestiune. Din ele t­recăs, într’un mod clar și nedubita­ I bile, că pe când se discuta tratatul de la Berlin nici nu era vorbă de comisiune mistă sau riverană. Sin­gurul mandatar legal al puterilor era comisiunea europană, și propu­nerea d-lui de Hammer se indică chiar­­ modul aplicării și al supraveghiării re­­­­gulamentelor ce trebuiau să se facă de comisiunea europană. Prin urmare , facerea și supraveghierea regulamen­­­­telor aparține de drept comisiunei europene, ci aplicarea lor este un drept inerente suveranității statelor riverane, fie­care pe teritoriul său. Nu ’nțelegem dér de unde d. de Kallay trage conclusiunea că relațiunile în­tre comisiunea dunărenă și comisiu­­] nea mistă proiectată sunt uă moș­­­­tenire de la tratatul din Berlin. Ele sunt din contra uă derogare la a­­­­cest tratat și nu pot fi stabilite de­cât prin uă decisiune unanimă a pu­terilor consemnate într’un act inter­naționale făcut ad-hoc. Să trecem la declarațiunea rapor­­torului, d-lui de Plener. El­­ zice că comisiunea dunărenă încetază de drept la 1883. Și aoi suntem în desacord cu emi­­nintele bărbat de Stat austriac. Puterile comisiunei sunt prelun­gite până la 18S3 , dar acesta nu implică că ele încetază de drept. Esis­­tența comisiunii are sorgintea iei în­tr’un principiu înscris în dreptul pu­blic europen. Ea este păzitorea li­bertății Dunării, investită cu un man­dat a cărui încetare trebuie să fie supusă mandanților spre a decide daca ei voiesc a’l prelungi sau a’l modi­fica. Ce der voiesce se a Jică d. de Plener prin declarațiunea că guver­nul imperiale va putea atunci ur­ma să politică de mâna liberă ? N’ar fi are acesta să mărturire că astă­z­i politica austriacă are manele legate prin tratatele esistente, care o îm­­pedică d’a ajunge la dominațiunea Dunărei-de-jos ? Alt­fel nu s’ar pu­tea înțelege prin ce este legată po­litica guvernului austro-ungar îna­inte de 1883 și pentru ce va avea mâna liberă după 1883. Cred are bărbații de stat din Vi­­ena și Pesta că comisiunea dunărenă încetând, va ’nceta și amestecul Eu­ropei pe Dunărea-de-jos ? Acesta spe­ranță, déca există, n’are sorți d’a se împlini; interesele puterilor pe ar­tera principală a Europei centrale sunt prea mari pentru a fi părăsite după capriciul unei sau altei puteri. Chiar daca la 1883 puterile comi­siunei europene nu vor fi prelungite —lucru ce nu dorim și nu credem că se va ’ntâmpla — totu­și garan­ta­rea libertăței navigațiune! pe Du­năre va impune instituirea unui con­trol europen supt uă formă dre care Atunci nu numai Austro-Ungaria va putea face politica de mână liberă dar și cele­l­alte puteri, ș’acastă po­litică nu va putea nici vă­dată favoriza p’un singur stat în detri­mentul tuturor. Deci România n’are a se teme d’acésta eventualitate, pe cât timp va sta pe tǎrâmul drep­tului cu acel calm și cu acea mo­­derațiune care se cade acelui care apără uă causă dreptă. Vom sfîrși răspunn­énd la al trei­lea punt atins de d. Kallay. Domnia-sea­­ fice că de cestiunea Dună­rană va depinde deca monarhia va esercita la Dunărea-de-jos influ­ința acea pe care o pretinde ab­solut aminte apărarea intereselor iei materiale. Nasce întrebarea, cum are la 1878 bărbații de Stat austro-ungari pri­­veau art. 5­5 din tratatul de la Ber­lin ca îndestulător pentru garanta­rea intereselor austriace pe Dună­rea-de-jos și astă­ți­i ei susțin că garantarea acestor interese depinde de înființarea unei comisiuni miste nepreveitute de sus-z isul tratat ? Prin ce interesele monarh­iei sunt puse ’n pericol ? Libertatea Dunărei este garan­tată pentru toți. Navigațiunea și comerciul au­striac pe Dunăre au un monopol de fapt. Dar acesta nu mai pare destul: susțiitorii ante-proiectului voiesc să dobândescă un monopol de drept, dându’i sancțiunea unui art­ inter­național. Intr’alt­fel nu vedem în ce comisiunea mistă pate presinta mai multe garanții pentru aplicarea stric­tă a regulamentelor elaborate de comisiunea europeană ? Intr’adevĕr, de ce regulamentarea navigațiunii Dunărene prin comisiu­nea europeană și aplicațiunea acestei regulamentări prin puterile riverane, supt controlul Europei, pot lovi in­teresele austriace ? Acesta n’o esplică.. de Kallay; și era natural se n’o esplice, căci ast­fel ar fi fost silit să mărturiscă că sco­pul politicei austriace este de a ob­ține preponderința absolută pe Du­­nărea-de-jos. Prin urmare noi suntem de acord cu eminintele ministru austriac. Ca și densul Zicem : Da, de la soluțiunea cestiunii Du­nărei va depinde deca monarh­ia austro-ungariă, va putea exercita uă influință preponderentă și cotropi­­tare pe Dunărea-de-jos. Acest mare adevĕr face pe puteri și pe noi Românii în special să ce­rem ca tóte puterile sc­­mpedice în virtutea tratatelor de la Paris și de la Berlin, predominarea unei sin­gure puteri pe Dunărea liberă. La Nouvelle Revue, în numărul său de la 1 Noém­bre publică un însemnat studiu în privința cestiunii Dunărei. Acest studiu trateza cestiunea în conformitate cu tratatul de la Ber­lin și, prin urmare, apără dreptu­rile netăgăduite ce le are România Vom reproduce mâne acest studiu ce ’l recomandăm cu tot dinadinsul cititorilor noștril. SERVICIUL TELEGRAFIC A­ TSO A.GRIVȚII ȘI HAVAS Paris, 5 Noembre. — D. Albert, Grévy, guvern­at­arele generale al Algeriei, și-a dat demisiunea. Camera deputaților. — D. Jules Ferry, președintele consiliului, respundând la in­terpelarea d-lui Naquet, apără politica ca­binetului în privința afacerilor Tunisului, densul­­ jice că resbelul a fost necesitate de ocrotirea fruntarielor Algeriei, care trebuiau asigurate. Desbaterea interpelării va urma Luni. Constantinopole, 5 Noembre. — Toți co­misarii europeni însărcinați cu delimitarea fruntarielor turco-grecescî au plecat astă­zi la Volo pentru a ceda acest oraș Greciei la 14 Noembre. Viena. 5 Noembre. —Die Politische Cor­­respondenz anunță că ministrul reședințe al Austriei la Belgrad, baronul Herbert, e numit, ministru la Dresda , cavalerul de Kosjek, consiliar de ambasadă la Constanti­nopole, e numit consule-generale la Ale­­sandria, în locul d-lui Schaffer, numit mi­nistru la Washington. Baronul de Seiller, consiliar de ambasadă pe lângă Vatican, e numit ministru la Rio­ Janeiro. Baronul de Biegeleben, secretar de ambasadă la Londra, e numit aginte diplomatic și consule gene­rale la Sofia. Berlin, 5 Noembre. — Ziarul oficiale al Imperiului publică convocarea Reichstagu­lui pentru 17 Noembre. Berlin, 5 Noembre (sosită la 1 oră 40 m. dim). — Curtea de apel a respins ce­rerea făcută de d. Kaufmann care cerea ca să fie oprită provisoriu transferarea sediu­lui societății căilor ferate române și ca cau­țiunea de 500.000 mărci se fie mărită. Curtea a admis din contră cererea inci­dentale a d-lui Calinderu, directorele regale, rădicând interzicerea provisorii și a ordonat restituirea imediată a cauțiunii, cu esecu­­tare provisoriă, condamnând pe Kaufmann la tote ch­eltuielile procesului. St.­Petersburg, 6 Noembre.—D. de Giers, atașat la cancelarul imperiului pentru afa­cerile străine ,și-a dat demisiunea pentru motive de sănătate. Se ifice că în urma a­­cestei demisiuni, generalele Ignatieff ar de­veni ministru al afacerilor străine și com­i­tele Șuvaloff, ministru de interne. Viena, 6 Octombre. — D. de Kallay, res­pundând înaintea comisiunei delegațiunea ungurescă la interpelarea d-lui Karman, a­­supra politicei esterióre a Austro-Ungariei dice: »Guvernul n'a avut cunoștință di­rectă de cuvintele cari s’au schimbat la în­trevederea de la Dantzig, dar reese din relațiunile ce ne-au adresat ambasadorii noștri la Berlin și la Petersburg, că între­vederea a avut loc după dorința Țarului, că­­ci n’a fost vorba de cestiuni politice concrete, că întrevederea avea un caracter pacînic și conservator și că prin urmare ea a contribuit, la consolidarea păcei în Eu­ropa. După părerea mea, nimic n’a fost în­cheiat, la Dantzig, nici prin scris nici verbal Relațiunile monarh­iei cu Italia sunt a­­micale cu tote agitațiunile partitei stridente. Regele Humbert, luând inițiativa pentru că visită la curtea Vienei, a arătat printre a­­cesta chiar că relațiunile între cele două state sunt amicale. Ca la Dantzig, cestiunile politice concrete n’au fost nici discutate nici chiar rădicate în timpul sederei Regelui I­­taliei la Viena.* D. Kallay crede că Porta a părăsit te­merile sale relative la unirea liniei de la Salonic cu drumurile de fer serbe și aus­­tro-ungare; Austria a cerut acesta legătură pentru motive cu totul economice și co­merciale. Ministrul ad-interim al Austriei repetă în urmă declarațiunile date înaintea comisiunei delegațiunei austriace asupra ces­tiunii Dunărei. Cornițele Andrassy se declară satisfă­cut de declarațiunile d-lui de Kallay pri­­vitore la Italia. De cănd raporturile nóstre cu Germania sunt intime, dice vechiul prim­­minist­ru, Austria n’are a se teme de agi­tațiunile partitei iridinte cari ar putea să devie periculose numai pentru Italia*. Privitor la cestiunea Dunărei, cornițele Andrassy dice că România are un mare interes d’a rămânea în bună înțelegere cu Austria. D. de Kallay, respundând la mai multe întrebări, declară într’un mod oficial și si­gur că pene acum n’a fost de loc cestiune de vo­uă întrevedere a împăratului Fran­­cisc­ Iosef cu Țarul. Acesta ense nu exclude, adaugă el, posibilitatea unei întrevederi e­­ventuale a celor două monarh­i. Raportu­rile nostre cu Germania n’au perdut nimic din cordialitatea lor de la întrevederea de la Dantzig. Aceste raporturi intime există nu numai pentru ceea ce privesce cestiu­nile Orientelui, dar și pentru tote cestiunile în care interesele nóstre sunt­ în joc. Pen­tru Serbia, relațiunile nóstre cu guvernul princiar sunt mai bune ca nici­ un­ daja. Pu­tem să ne rezemăm pe amb­ia Serbiei, ori­care ar fi guvernul iei căci poporul șerb este convins de necesitatea amiciției nostre. D. de Kallay termină declarând că Aus­t­­ria n’a notificat Porții crearea unei ar­mate bosniace. Poma, f> Noembre.—Popolo Romano des­­minte scriea prin care se anunță că d-nii Ellena și Berruti au plecat din Paris la Londra, după semnarea tratatului de co­­merciu franco-italian, cu însărcinarea de a convinge pe guvernul englez, că interesele engleze nu sunt atinse de noul tratat. Ne­gociatorii italiani au mers numai ca să vi­­ziteze Londra. Madrid, 6 Noembre.— D. Camacho, mi­nistrul finanțelor, a declarat înaintea comi­siunii bugetare a Congresului, că opera­țiunea conversiunii datoriei­i spaniole este asigurată. Comisiunea a primit tote proiec­tele financiare presinlate de d. Camacho. Belgrad, 6 Noembre.­­ Scomotul care circulă că toți episcopii din Serbia au de­misionat, din causa suspendării decretată în­potriva mitropolitului din Belgrad, este cu totul lipsit de fundament. Se desminte asemenea scirea răspândită de liberali, că ministerul are să-și dea de­misiunea. Paris. 7 Noembre. — Generalele Favre, ministrul de resbel, respinz­ând d-lor Na­­rjuet­ și Le Faure, respinge atacurile îndrep­tate de interpelanți în­potriva administra­­țiunei militare privitore la serviciul sanitar și la hrănirea trupelor din Tunisia. Minis­trul dice că măsurile luate de aministrațiu­­nea militară au împedicat tóte desastrele acelea de cari adesea au suferit armatele din Africa. D. Des Roys replică generarelui Favre ș’acasă administrațiunea, d’a fi dat dovedă d’uă necapacitate deplorabilă. Discuțiunea interpelațiunii va urma mâne. Vlahțî. Tunis, 7 Noembre. — Se confirmă că numerose triburi au arătat, supunerea lor. Viena, 7 Noembre.—In discuțiunea care a avut loc ieri înaintea delegațiunilor un­guresce asupra politicei străine, cornitele Andrássy a­­fls în privința cestiunii Dună­rii : »Este cu putință ca interesele șiovinis­­mului român să se ’ndrepteze în potriva nostră, dar interesele României chiar sunt cu totul acelea­șî cu ale nostre. De când România a devenit un Stat neatârnat și nu se mai bucură de protecțiunea Europei, a­­cest Regat are mai mult ca nici vă­dată trebuință d’a fi în bună înțelegere cu noi.* Roma, 7 Noembre.—Aniversarea bătăliei de la Mentana s’a celebrat la Milan și la Mentana prin procesiuni patriotice. N’a fost nici uă tulburare. La Milan, autoritatea a trebuit să împedice două oratori de a urma discursurile lor; la Mentana s’a întâmplat acela­și lucru la unul din cel ce luase cu­vântul împregiurul monumentului comemo­rativ rădicat pe câmpul de bătaie, unde s’a­­dunaserâ aprope 400 persone, din cari fâ­­ceau parte și cuvioșî. Viena, 7 Noembre. — Diarul Wiener Abendpost publică comunicatul următor : „Diarele de astă­zî din Viena vorbesc pe larg despre discusiunea care a avut loc ieri în comisiunea delegațiunilor unguresce, în privința interpelării asupra politicii esteriore. Pentru că case stenografii oficiali, de or­dinar nu sunt față la deliberările comisiu­­nilor, din cauza caracterului lor confiden­țial, și prin urmare represintanții guver­nului nu erau în stare ca să controleze și să verifice reproducțiunea declarațiunilor lor politice, este evidente c’acestă reproduc­­țiune în­­ ziarele de astă­zi, conține greșeli esențiale cari alterează în pasaje însemnate sensul și tendința declarațiunilor guverna­mentale.* Viena, 7 Noembre. — Delegațiunea ple­­m­ară austriacă a votat bugetul ministeru­lui afacerilor străine. In cursul discusiunii, șeful secțiunii, d. de Kallay, a declarat, raport­ând­u-se la declarațiunile sale din co­mitet, că raporturile Austriei cu tote Pute-

Next