Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)
1881-11-21
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S—M. G. L. Daube et C nie, fentru Germania, Belgia, Canda, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea strada Painnei li. SAMBATA, 21 NOEMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte zerile Europei, trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaiului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL „ scv* ' BDGDRESCI, 1° =.1881 Trebuie sö recunoscem că greșala nostra a tuturor este, că ne am perdut mai întotd’auna timpul cel mai prețios în discnsiuni deșerte și ’n lupte fără nici un folos pentru țară. Oricât de puțin ar însemna ’n viața unei națiuni câțiva ani perduți séd reți întrebuințați, totuși greșala este mare, căci interesele comune suferă ’n raport cu trebuințele viitorului. Condițiunile ’n cari ne aflăm astă ți nu mai permit să fim nepăsători și risipitori cu timpul nostru, și cee de ce, unindu-ne cu ’ndemnul discursului Coranii și ’ncuragiați de ’ncrederea ce avem în viitorul țării, țjicem Corpurilor legiuitore : la lucru. Le lăsăm desbinările, neînțelegerile și mnicele nemulțumiri, și se venim cu toții a contribui la desvoltarea stării nóstre materială și morală. Măsurile ce sunt de luat și ’mbunătățirile de cari se simte atâta nevoie, le găsim anume prevăzute ’n disposițiunile proiectelor de legi ce au să se desbată în sesiunea actuală a corpurilor legiuitore. Pe lângă celelalte cestiuni d’uă însemnătate netăgăduită, atragem și d’astă dată seriasa băgare de semn și viul interes al tuturor asupra economiei naționale, în privința căreia dacă n’am făcut mai nimic pân’ acum, causa a fost atât neîngrijirea nostră cât și grelele împregiurări prin cari am trecut. Agricultura, comerciul și industria sunt cele trei isvóre d’avuțiă pentru noi, a căror desvoltare este imperios cerută, față cu trebuințele poporului și progresul dobândit în alte State. Noului minister ce are să se înființeze îi este lăsată acesta mare sarcină. Ea este, în adevăr, dintre cele mai grele, și tocmai pentru acesta cată se ne ’ntrebăm : Care are să fiă rolul acestui minister în condițiunile făcute agriculturei, comerciului și industriei, prin înlesnirea comunicațiunilor internaționale și concurența străină ? Cum s’ar putea organisa mai bine serviciele generale ale acestui departament, pentru ca el se răspunde mai cu ’nlesnire la multele cerințe ale marilor interese ce’i sunt încredințate ? însemnătatea acestor întrebări preocupă încă pe toți economiștii, cari caută să ajungă, la uă soluțiune cât se póte mai bună și mai practică. Rolul noului minister este: a învăța, informa, încuragia și protege. In ceea ce privesce agricultura, schvnța economiei rurale cere ca să se dea tote instrucțiunile pentru sistemele cele mai bune ce sunt de adoptat la întrebuințarea sistemelor de cultură, a se răspândi cunoștințele științifice și aplicațiunile lor agricole, atât prin învățământul oral și îndemnul ministerului cât și prin publicațiuni de tot felul, scrise în limba poporului și puse la disposițiunea tuturor; a ajuta progresul acestei științe prin subvențiuni și premii; a încuragia esperimentațiunea rațională, pentru a combate rutina și a propaga resultatele dobândite în țară și aiurea. Față cu mișcarea agricolă de pretutindine, numai a învăța nu este de ajuns; cee ce zice în acestă privință un economist: „ A ’nvăța nu este de ajuns; trebuie ca departamentul agriculturei să ne asigure ’n permanință mitjlacele de informațiune, pe care oă bună organisare a serviciului statistic îi va permite s’o centraliseze pe fiecare fi. „A pune ’n posițiune pe publicul agricol să scie cât se pate mai repede starea recoltelor, producțiunea probabilă a diverselor culturi și diferitelor țări, a publica cursurile piețelor Europei. Făcând astfel să se cunoscă, într’un timp scurt, tot ce este privitor la mișcarea agricolă, se va aduce un serviciu cu atât mai prețuit, cu cât el va deștepta și va interesa pe flecare.“ Arătând în mod general ceea ce este de făcut în privința agriculturei, nu trebuie să uităm cu aceeași îngrijire câtă s’avem pentru comerciul și industria nostră. Dacă privim înapoi, constatăm cu mâhnire că multe ramuri ale comerciului și industriei naționale sunt cu totul părăsite. Concurența din afară și lipsa de ncuragiare și protecțiune, au făcut ca mica nostră industriă să nu potă resiste; și câteva fabrici ce avem în țară, sunt amenințate ca să înceteze cu lucrările lor. Acestă stare de lucruri cere uă repede îndreptare, și noul minister are să ia de sicur tate măsurile în acestă privință. Esportăm pe tot anul atâtea producțiuni ale nostre: piei, lânuri, și altele, atâtea materii brute, cari ar putea să fie lucrate în țară și întrebuințate în comerciu, și pe cari le plătim tot noi în urmă cu prețuri întreite! In asemeni condițiuni nu putem să mergem înainte, și vom rămâne pentru totdeauna contribuabili ai străinilor, cărora le dăm pe nimic munca și producțiunile nóstre. Este timpul să cugetăm serios la progresul dobândit în alte State, asigurându-ne împotriva cotropirii de care suntem amenințați pe cale economică. Ca să ajungem mai ușor la resultatul dorit, trebuie un bun început; și pentru acesta țara are nevoie de luminile, sprijinul și patriotismul tuturor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Berlin, 1 Decembre.—Reichstagul. In cursul desbaterilor bugetului, deputații naționali liberali declară că vor vota ’n contra creditelor cerute pentru cheltuielele consiliului economic al imperiului, instituțiune care n’are responsabilitate. Principele de Bismarck pledeza cu energie în favorea consiliului economic, care n’are caracter politic, dar ale căruia informațiunî îi sunt prețiose și necesare. Ar fi uă dovădă de lipsă de ’ncredere, dice densul, d’a-i retușa aceste mijloce de informațiuni. Cu tota acestă declarațiune a cancelarului, Reichstagul respinge cu 169 voturi în contra 83 cheltuielele pentru consiliul economic. Tunis, 1 Decembre.—D. Roustan, ministru al Franciei, a fost autorizat de guvernul său a se duce la Paris spre a urma însuși, procesul ce a intentat d-lui de Rochefort, directorele ziarului L’Intransigent Paris, 1 Decembre. Camera deputaților. Cu ocasiunea votării creditelor cerute pentru espedițiunea din Tunis, d. Gambetta, președintele consiliului, a respins ideia anecsării Tunisiei, ca periculosă, și adauge: „Părăsirea Tunisiei ar compromite prestigiul nostru ș’ar implica pentru noi răspunderi îngrijitore. Tunisia va fi pentru Algeria un portar veghietor și trebuincios. Tratatul de la Bardo este o lege ratificată ale căreia stipulațiuni trebuie să fie esecutate. ] Guvernul va propune modul de esecutare la 1 timp și loc.* Camera a votat creditele cerute cu 400 voturi în contra 52. Roma, 1 Decembre. — După viua stăruințe din partea Italiei, guvernul egipten a declarat ca ne’ndestulătore cea d’ântâi anchetă asupra măcelăririi exploratorului Giuletti s’a consimțit a face uă a doua, care va fi ’ncredințată colectiv cu puteri egale, unui funcționar egiptan și unui comisar italian. Eî vor avea depline puteri pentru a căuta pe culpabili și pe complicii măcelului, a-i arăta ș’a-î traduce ’naintea tribunalelor din Cair. In cas când nici acesta anchetă n’ar isbuti, Italia își reservă dreptul d’a cere despăgubiri sau orice altă reparațiune în folosul familiei victimelor. Roma, 1 Decembre. —Vspinione regretă că noul ambasadore al Italiei la Paris nu e încă numit și dice ’n acesta privință . * Presa oficiosâ anunțase totușî că el va fi numit după ’ncheiarea tratatului francoitalian; acest tratat a fost încheiat și d. Gambetta a promis că va fi ’n curând aprobat de Camerele francese. Trebuie să se facă o alegere simpatică Franciei, esprimând casé un simțământ de reservă demnă. Italia și Francia voiesc să trăiască ’n pace, dar, în privirea Tunisului, este între ele uă ne’nțelegere care e potolită, dar nu stinsă. Sperăm că noul cap al cabinetului frances vasei, fără a atinge mărimea Franciei, se dea Italiei uă satisfacere legitimă. Alegerea ambasadorului italian la Paris va putea asemene să aibă uă mare ’nsemnătate din puntul de vedere al relațiunilor nóstre politice cu Germania și Austria. Pentru ce călătoria regelui Umbert nu s’a urmat până la Berlin ? Delațiunile nóstre cu Germania nu sunt dre tot atât de intime ca cele cu Austria ? Relațiunile Germaniei cu Vaticanul nu sunt pe cale de îmbunătățire. Să ne gândim la efectul ce ar putea produce acesta îmbunătățire asupra relațiunilor Germaniei cu Italia. Tot e cu putință ’n Europa, acum atât de muncită și agitată. Nu vedem ore deja foile clericale revenind și discutând oă combinațiune ridiculă care avea curs acum zece ani, Papa făcând concesiuni lui Bismarck și Bismarck sprijinind pe Papa în revendicarea puterii timporale.Istalarea fabricei de praf de pușcă și anume pe moșia Lăculețele (Dâmbovița) săpându-se pentru fundațiunile fabrice, s’a descoperit oă carieră deuă specie de alabastru, ciment și gips. Aflăm că Administrația domeniilor a și luat măsuri de constatarea celor ce arătăm. INFORMAȚIUNE Tesaurul public a încasat despăgubirea de vi’uă 13 mii galbeni, acordată Statului de Justiție în procesul pentru revendicarea moșiei Cotoarca de la principele Ipsilante, moșie care s’a luat în posesiune de Stat acum două ani. In consiliul tehnic de silvicultură de la administrația domeniilor a fost numit d. N. R. Daniilescu, fost elev al scalei de la Nancy și actuale profesore la scala de agricultură și meserii în locul misionar. d-lui P. S. Aurelian, de-Pe terenul de 60 hectare cedat conform legei speciale întreprinzătorului pentru in...... . Despre reforma magistraturei judecătoresc! D-lui redactare al Ziarului ROMANUL Domnule redactare, Incuragiat de buna-voință și egala imparțialitate cu care ați primit și publicat în stimabilul dv. dhiar tot ce s’a scris în privința doritei organisări judecătoresă — care, printr’uă mai bună și activă administrațiune a justiției, este chiemată o opera uă salutară revoluțiune în "ordinea morală și economică a țării—încuragiat repet, d’uă asemenea bine-voitóre atitudine am luat otărîrea d’a vă ’nainta aceste reflecsiunî, cu rugăciunea d’ale publica, și cu credința că ele ar putea da [orecare impulsiune opiniunei publice și servi la ceva celor onorațî cu înalta misiune a legiferării. S’ar putea crede onsé, că cele ce s’au scris păn’acum în acestă privință, este mai mult ca suficient. Acestă credință onsé ar fi forte greșită, și de sigur, că nu pot s’o împărtășescă decât numai aceia cari nu cunosc cât este de greu a se face uă lege organică, care se corespundă în mod perfect la trebuințele, situațiunea, moravurile și caracterul națiunii, pentru care se alcătuiesce. Si ad utilitatem eorum qui sub lege, leges directae non sunt, leges nomine solo sunt, re autem leges esse non possunt. Cel mai mic vițifi ce s’ar putea strecura, însă asemenea lege de viață și mișcare, ar putea produce în viitor cele mai triste consecințe. Se întâmplă cu alcătuirea legilor organice tocmai ceea ce se pote întâmpla cu concepțiunea ființelor organice în care vițtul originar este incurabil. Nu mă pot abține d’a nu insista asupra acestui punt. Nu sunt cel d’ântâiă care semnaleza imprudenta precipitare cu care s’a făcut la noi mai tóte legile pân’acum, și din care causă decurg multe rele vizibile și invidibile. Adevărul este însă — trebuie s’o recunoscem realminte—că legiuitorul român are un mare scusă de partea sea, prin aceea d’a se fi adoperat să doteze națiunea cu legi, cari se corespundă noilor sale condițiuni politice și sociale, dobândite printr’uă transformațiune aprópe radicală d’un progres fără exemplu în istoria politică a poporelor. Astă densă, trebuie să ’ncetăm cu o asemenea precipitată procedere și să ne convingem—căci esperiința nici solința nu ne lipsesce— că cele mai bune legi pentru țara nostră nu sunt cele mai bune legi a altor popore civilizate, dar acelea cari pot conveni mai bine culture și inclinațiunilor poporului român. E că dar cum în virtutea acestor motive și considerațiunî pot susține —fără târnă d’a fi taxat de exagerațiune — că chiar când importanta și vitala reformă judecătorescă ar remânea pendinte alți două sau trei ani, și când s’ar feri continuu și cu mai multă ardere în tot timpul acesta, tot nu s’ar putea dice de cei ce sunt pătrunși de greua și delicata misiune a legisferării—cum că cele ce s’ar fi scris într’un asemenea importantă și complicată cestiunea ar fi mai mult ca suficient, până în momentul când legea nu este încă sancționată și prin urmare susceptibilă de modificări și ameliorațiune. Sunt trei punte în cestiunea organisării I judecătoresce, asupra cărora este câștigată nu numai unanimitatea omenilor competing dar chiar aprobarea spontaneă a opiniunei publice ; aceste trei punte sunt: oportunitatea, ș’am putea duce mai mult—necesitatea generalminte simțită a organisării judiciare, înălțarea titularilor aspiranți la demnitatea de magistrați printr’un alt mod decât acela al directei numiri, și îmbunătățirrea stării sociale a nouilor magistrați în I I mod simțitor. Este într’adevăr curios și suprinzător când I cugetăm, că deși răul vițio seî nóstre organisărî judecătorescî sărea la mulți în ochi pe fiecare di și apăsa din ce în ce mai mult asupra societății, cu tote acestea, pe cât mi se pare, nici unul dintre deputații noștri jurisconsulți sau cel puțin dintre d-nii miniștri, cari s’au succedat la justiție, n’au rădicat vocea nici au luat inițiativa pentru reformarea celei mai importante instituțiuni sociale, până in momentul când d. C. A. Rosetti, acest amic sincer al progresului și unul dintre cei mai neobosiți luptători a libertăților nóstre publice, n’a dat primul semnal. s Omagiile mele dor, pot repeta și că cu d. deputat Mârzescu, omagiile mele sincere, bărbatului de stat care a luat inițiativa și a propus reforma legei de numire și înaintare în magistratură.* A fost destul numai să se emită idea pentru ca spiritele chiar cele leneșe sau indiferente să fie puse în mișcare dși activitate, și opiniunea publică să se preocupe cu totă dragostea și îngrijirea, ce merita cea mai importantă și salutară dintre instituțiunile sociale, despre care cu drept cuvânt dice Cicerone că: omnium est domina et regina virtutum iustitia. Intr’atât trebuința d'uă asemenea reformă era simțită de întrega societate, fără ca cine-va cu tote acestea să caute a o propune. Din nefericire înse, acesta reformă indispensabilă, imperios aminte cerută de starea aprópe intolerabilă a actualei organisari judecătorescî, după cum forte bine s’a observat și demonstrat de către d. deputat Mârzescu în broșura sea : Câteva observațiunî asupra legislațiuneî și organisațiunei judiciare), cu totă urgența iei pare a întâmpina uă dificultate în opinia și convecțiunile celor ce văd uă neregularitate constituțională într’uă reformă a organisării judecătorescî, basată pe democraticul principiu al electivității.S’a discutat îndestul asupra acestui punt pentru ca eu sé mai cred folositor d’a reveni să repet cele ce s’au zis deja pro și contra în acesta privință. Imî fac datoria numai d’a observa, că décâ și’n Adunarea legislativă s’ar forma aceeașî dualitate de păreri ca ’n opinia publică, atunci ar fi mult mai conform unui strict constituționalism a se deferi controversa înaltei curți de casațiune , unica autoritate competente spre a opina dăca reforma organisării judiciare, basată pe principiul electivității este sau nu contrarie pactului nostru fundamental. Fără a voi să prejudecăm soluțiunea ce s’ar putea da raționalminte acestei prealabile cestiuni, și oricare ar fi acea soluțiune, totușî utilitatea și urgența reorganisării judecătoresci este așa de vădită și neîndoiosă încât ea singură ar merita uă neîntârziată convocare a constituantei, chiar când n’ar mai exista și alte cestiuni, cu atât mai mult astăze când, noua situațiune formală făcută gradului monarhic al Statului român, estge inevitabil minte să revizuire a constituțiunei. (Va urma). Ursinu Valerian. POLITICA ESTONA. Mesagrul și presa străină Neue freie Presse publică următorea telegramă din Pesta cu data de 29 Noembre : ,Cele mai multe ziare privesc Discursul Tronului român ca uă provocare adresată Austro-Ungariei. Un articol din Pester Lloyd, care pare inspirat, resumă în următorii termeni posițiunea monarhiei față cu cestiunea dunărană : „ Austro-Ungaria se interesaza ’n adevăr la ’nființarea unui regulament obligatoriu de navigațiune pentru lungul Dunărei, dar totuși ea nu este interesată în prima linie. Amânarea resolvării acestei cestiuni nu va atinge interesele economice și comerciale ale Austro-Ungariei într’un astfel de grad, încât să se