Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)
1881-12-04
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Urna de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Dato , » > pagina 113, — 2 lei — A se adresa: ÍN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et G-nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la ö. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America, Articolele nepublicate se ardtí. 20 BANI ESEMPLARTJL _ Cu începere de la 1 Iarmariu, „Românul“ va apare în format mare. Prețul abonamentului ramâne același adică 48 lei pe an, 24 pe șese sau 12 lei pe trei luni. Facem cunoscut că modul cel mai lesnicios de abonare este de a depune prețul abonamentului la birourile poștale, care sunt datóre a-1 primi și espedia administrațiunilor a cărui diar, fără nici un adaos de plată din partea abonaților. 4 . Redacțiunea și Administrațiunea stradă Domnul 14. VINERI. 4 DECEMBRE 1881 Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei A se adresa.: ^ IN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. E. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, lnd. doctor Gustavo Croce Via San Francesco, da Paola 15, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI EXEMPLARUL ---------------»fI Slipp»».------------ BOGORESGI, A DIM 1881 După otărîrea luată ’n ședința cu Lunea trecută, astă Ji au se ’ncep? ’n Adunare desbaterile ’n privința respunsului la discursul Coronei. Acest discurs face, prin însemnătatea cestiunii, ca desbaterile represintanților națiunii să aibă d’astă dată un caracter și mai viu și una semnificativ. Este anteia oră când Capul Statului vorbi cu țara ca Rege al României, ca Suveranul unui popo care a vădut realisându-se, într’un timp așa de scurt, dorințele lor cele mai scumpe. Dar, nu numai din acest pun dte vedere discursul Coronei avu ui ’nsemnătate mare pentru țară. Pe lângă gestiunile d’un ordin ci totul interior, pe lângă diversei proiecte de legi ce au se se discute ’n sesiunea actuală a Corpurilor legiuitore și ’mbunătățirile făgăduite de cari se simte nevoia națiunea vățu, cu mare mândrii și mulțămire, într’uă cuvântare otărîtă ș’adevărat romanescá, car sunt, în cestiunea Dunării, simțimintele de înaltă îngrijire ale capulu Statului. Țara ’ntregă se simți veselă de cuvintele rostite în acestă cestiune și însăși oposițiunea nu putu si tăgăduiască că discursul Coronei este un act de mare însemnătate națională, care se deosibesce cu totul di discursurile rostite pen’ acum la deschiderea Corpurilor legiuitóre, înregistrăm cu mulțămire aceștă afirmațiune a oposițiunei, sperând că, cel puțin în cestiunea Dunării ea are să cugete serios și se ved fi mai departe de cât pot să’i permit? ura și pasiunea de partită. Cele petrecute în Senat, cu oensiunea desbaterilor în privința răspunsului la discursul Coronei, dovediră țării, că oposițiunea este nestrămutată în dorința sea, d’a nu intri pe calea cea mare a intereselor naționale. C. T. Rosetti, spuse în numele coreligionarilor săi politici, că partite conservatore s’abține d’a vota acest răspuns și că nu voiesce să vorbescă cu capul Statului nici chiar în cestiunea Dunării, în acesta ardeton cestiune, după cum a numit’o d-sea Decă cu adevărat motivul acestei abțineri fu cel invocat de partita conservatóre : „pentru că în proiectul de răspuns se recunosce de bună atitudine a guvernului,“— de ce atunci ea nu puse amendamentul său, și nu , voi să spună un cuvent măcar de ta ceea ce crede sau cugetă în cestiunea Dunării ? I, De ce se mărginise țjică : „luăm î numai act“, fără să ’și arate dorința, opiniunea sea ’n acestă privință ? , Orî suntem pentru apărarea intereselor țării, ori nu suntem; decă nu suntem, trebuie să spunem curat și lămurit ce credem în cestiunea Dunării. Numai fiind în potriva acestor interese sau având în vedere alte scopuri mai depărtate, pate să se ferrescă uă partită d’a-și spune pe față a opiniunea. Ș’atunci, nu suntem ore în drept _ sé întrebăm pe oposițiunea conservatore, care acusă necontenit pe gu Ivern că în unire cu străinii tradeija I ! interesele țării . Cine așteptă milostivirea strainii lor, cine voiesce sĕ se recomande lor și cine lucredă cu dânșii și pentru l ■ dânșii ? i Când țara, tronul și guvernul sunt e una, legați prin același simțiment și voință, când fiecare român este a ^i cuprins d’aceeași îngrijire, gândindu-se la otărîrea Europei în cestiunea Dunării, când cu toții împreună , j trebuie să lucrăm p’aceeași cale, [e ; spre a înlătura tote greutățile; când, în sfârșit , d’uă dorință unanimă iscată sĕ fia nutrită totă suflarea românescă din tânărul nostru Regat, i ce motiv ar mai putea sĕ învoce să i,li „ s partită spre a-și justifica nepăsarea sau atitudinea sea înpotrivit pre curintelui naționale l~ ! Prevederile nóstre nu ne-au înșelilat, și cee de ce diferăm într’unul e din numerile trecute . Este bine să spunem națiunii tot ce credem ar fi, pentru ca ea să scie ,și la ce să s’aștepte, ce se credă în el viitor și câtă înțelepciune trebuie sĕ el_ '■ pună în apărarea intereselor sale. Poporul român, cu bunul său simț, va judeca și d’astă-dată, ca în multe alte împregiurări când a fost vorba de apărarea intereselor sale, cu cine este dreptatea ș’adevărul ‘, cu noi,— i sau cu adversarii noștri cu totul desinfectate. S’au mai găsit încă părți de cadavre aparținând la 7 persone; ele au fost transportate direct la cimitir. Victimele găsite ’n aceste din urmă zile au fost înmormântate ieri cu solemnitate la cimitirul centrale. Constantinopole, 14 Decembre.— Este actualminte vorba ca Ali-Nizzami-pașa să fi numit prim-ministru ; acastă numire se va face după reîntorcerea sea de la Berlin, unde a fost, trimis ca ambasadore estraordinar spre a duce împăratului Wilhelm , decorațiunea Nidiam-Imtiaz, a gasi t ---------.......................... LISTA DE SUBSCRIPȚIE pentru familiile victimelor de la Ring-Theater, Viena Lei B. Suma din urmă. 205 — G. Cantacuzino 10 — Fred. Darué 5 — , Gr. Dianu 5 — Total 225 — INFORMAȚIUNI D-lui G. Chițu, ministru de finance, i s-a presintat astăzi personalul superior al ministerului său de d. secretare generale. Tot astăzi, d. G. Chițu a semnat decisiunea prin care d. Protopopescu, secretarele generale al ministerului de finance, este autorizat a semna în locul d-sele ori-ce corespondințe, ordonanțe de plată, etc., din • creditele prevedute în buget. »- SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 14 Decembre. — Scriî din Roma asigură că plecarea Papei este din nou agitată cu seriositate prin consiliile de la Vatican, de vreme ce șederea lui Leon XIII la Roma a devenit nesuferită. Procesul Rochefort-Roustan a urmat afară de prin ascultarea martorilor d-lui Roustan, deposițiunile d-lor Waddington, fost ministru, și Ferdinand Lesseps au fost, ca și acelea ale d-lui Barthélemy St. Hilaire, o forte lăudărose pentru d. Roustan, pe care îl privesc toți ca un aginte capabil și forte te onorabil. Tunis, 14 Decembre.—Colona generarea lui Forgemol, care plecase de la Tebesa (Algeria) pe la finele lui Septembre spre a “ lua parte la espedițiunea contra Keiruanuelui, s’a reî ntors ieri la Tebesa după ce a pacificat tot sudul Tunisului. Numai singur ■ tribul Hanamas persistă ’n rebeliune. Viena, 15 Decembre. — Gazeta oficială, care a apărut acum, desminte în mod cateagoric, ca fiind un fabulă inventată cu răutate, schea dată de două ciave vienese, care spune că împăratul ar fi exprimat neplăcerea sea primului mare maestru al curții, principele de Hohenlohe-Schilling și Lirst, și că acesta și-ar fi dat demisiunea. 1 Astăzi ruinele de la Ring-Teatru au fost GESTIUNEA DUNĂREI 11 Popolo romano, într’un articol întitulat : Austria, Italia și România, ocupânduse de politica exterioră a Italiei, ece ce fice în privința Dunării : „Venim acum la cestiunea care, după atâtea întârzieri, este pusă pe tapet spre a fi resolvată, cestiunea Dunărei, care face obiectul articolului de ieri al ziarului Opinione. » Cornițele Hoyos, nume simpatic la Roma, a primit ordinul, în calitatea sea de ministru la Bucuresci, d’a ’nceta, până la noui instrucțiuni, orice raporturi personale cu guvernul român și d’a se mărgini numai la espedițiunea afacerilor. Causa este următorea : «Recintele mesagiu al Regelui României spune pe față, că noul și tânărul regat nu este dispus a se lăsa să fie înăbușit în cestiunea navigării Dunărei. »Cestiunea Dunărei este una din acelea prevedute de tratatul de la Berlin, care a deferit regulamentul și poliția acestui însemnat canal al comerciului unei comisiuni europene. »Este clar că, daca s’ar da Austro-Ungariei monopolul asolut al navigărei pe Dunăre, întrăga desvoltare comerciale, întrega viață economică a Orientelui, ar fi atrasă, precum o recunosce Opinione, în orbita germană și austro-maghiară, și tote celelalte țări care au uă mișcare comercială în Oriinte — și noi suntem de aceștia — vor fi loviți în interesele lor prin faptul că lucrurile vor fi regulate d’un Stat mai puternic în loc d’a fi regulate d’un altul mai modest, și prin urmare mai echitabile și binevoitor în discnsiunile ce s’ar putea ivi. »Opinione, care nu pote ascunde realitatea lucrurilor, declară și astăzi că recunosce gravitatea cestiunea și greutățile ce le pot întâmpina interesele economice ale Italiei; ea maî cice că este forte îngrijată în acestă privință; dar, vedând că toți sunt egoiști, ea este dispusă astăzi a da votul său Austriei. »Confratele nostru cade într’uă vădită contrazicere; mai ales astăi când prevaleza politica egoismului și a interesului propriu, fără a ține sema de interesul altuia, votul necondiționat în favorea Austriei ar fi un vot cu totul altul decât un vot de folosință , un vot de abdicare. „Este adevărat că ziarul Opinione spune că Italia pate fi intermediară între tânărul și simpaticul regat al României și puternicul și amicul imperiu austro-ungar, și ’n acesta privință suntem cu totul d’acord cu densul; dar dacă bunele nóstre dîcie nu reușesc ? »In acestă împregiurare, conchide Opinions, trebuie să dăm votul nostru Austriei și să căutăm a intra și noi în acel cuvinte al traficului orientale, în care Italia trebuie să aibă un parte mare. »Prea bine — se sacrificăm drepturile României, dupe Opinione, și se căutăm să compensațiune în fagádubela ce ne va da Austria, că vom participa și noi la traficul orientale, în care Italia trebuie să aibă acestă parte. „Dar serios este acest raționament când voi înși vă conveniți, că ’n diua când Austria ’și va împlânta drapelul la Salonic, întregul trafic oriental va fi atras în orbita germană și austro-maghiară? »Și dăcă ați dat votul vostru, necondiționat pe cât înțelegem, nu va rezulta pentru noi decât pagube, fără nici uă garanție pentru interesele nóstre pe care le priviți ca forțe ’nsemnate, atunci în ce posițiune se va afla Italia ? »Ceva mai mult. După ce Italia va da votul său în favorea Austriei, credeți ore că veți fi constituită majoritate? »Și decă Francia care a presintat un nou proiect, se află, ceea ce nu este greu, de acord cu Rusia, cu Englitera, cu Turcia și cu România, credeți dre că cestiunea va fi resolvată ? tem »Să ’nlăturăm orîce echivoc. Nu suncontrari Austriei în acastă cestiune, nici nu făgăduim drepturile României, dar trebuie să ne gândim la interesele nóstre ; și când ne este dovedit că interesele nóstre nu sunt apărate, a suscine că renunciare, ar fi un adevăr ceva nu platonic, cum qlice Opinione, ci umilitor. „Să ne gândim, pentru numele lui Dumnezeu, că suntem un popor de 28 milione de suflete, că Italia nu trăiește din aer, că comerciul maritim este, după agricultură, cel mai puternic element al vieței săle economice, și că alianțele și ambițiile sunt bune atunci când sunt folositore, când au de temeră reciprocitatea intereselor, și sunt fondate pe dreptatea tratărilor, ci nu pe egoismul unora, în paguba celorlalți. in asemenea împregiurărî, este mai demn d’a păstra libertatea de acțiune, chiar atunci când împregiurările s’ar întorce ’n paguba nostră. »Alianță și amiciția, da ensă abdicare și servitudine, nu.* Ece ce spune Jiarul Le Nord in privința cestiunei Dunărei: »Gestiunea trebuie să fie resolvată nu de Austria și de România, ci de Europa și acesta ne ’ngădite se așteptăm fără temere urmările Acordărilor actuale ale relațiilor austro-române. Mai la urmă, e forte cu putință să se ajungă la vruă ’nțelegere ’n privința vreuneia din combinațiunile inspirate spre a ’mpăca pretențiunile Austriei cu acele ale României, și probabil asupra aceleia care ar consista ’n adăugarea unui delegat a comisiunei europene de la Dunăre pe lângă viitorea comisiune mistă a Statelor riverane. Acum însă nu este vorba despre acesta, căci, regulamentul trebuitor nu va fi desbătut decât în viitorea sesiune a comisiunei europene. Lucrul despre care se plânge acum cabinetul din Viena, este forma cam prea accentuată și prea tare, după densul, în care mesagiul de deschidere a Parlamentului român a afirmat împotrivirea României cererilor primitive ale Austriei. In neînțelegerea acum ivită, nu se află atât în joc interese politice concrete, ci numai nisce considerațiuni de susceptibilitate sau de demnitate, și ’n aceste condițiuni nu este de credut că nu s’ar putea găsi forte curând micjlocul de a-î pune capăt.* Cumulul funcțiunilor elective Consilierii municipali ai Parisului cari au fost aleși deputați la 28 August, au depus de curând mandatul lor municipal. Ei au urmat, printr’acesta un obiceiu, care durează în departamentul Senei de la 1871 încace, de la care nu s’a depărtat nimenească până acuma și pe care am dori să ’l vedem răspândindu-se ’n totă Francia. In Helveția, unde, grație unei îndelungate aplicări a instituțiilor republicane, se pot culege secțiuni folositare, se consideră de mult timp ca un lege asolută principiul că funcțiunile elective nu se pot cumula. In Francia, din potrivă, e mare numărul deputaților ce sunt, în același timp, consilieri generali, primari sau consilieri municipali. Luându-și astfel asupra lor obligațiuni multiple, cei mai mulți dintre dânșii își închipuiesc de sigur că dau dovezi prin acesta de zelul și de devotamentul ce au pentru afacerile publice. Nimene nu se ’ndoesce de buna lor credință, dar cât de mare le e greșela ! Nu e nimic mai periculos, în adevăr, decât cumulul funcțiunilor publice; și dacă în ramura administrativă, el înfățișăză neajunsuri vădite — lucru cunoscut astăzi pe ■ deplin — în ordinea electivă produce neajunsuri și mai mari. Ce urmări rele nu aduce el bună oră, întru cât privesce recrutarea personalului politic ? sa p pate crede cineva că nu e de nici uă însemnătate pentru buna ocrotire a intereselor care alcătuesc lucrul public, de a ’mbunătăți pe cât se pate condițiunile ’n care se ’ndeplinesce recrutarea ? și ’n acesta privință, nu e óre uă primejdie ■ de a reduce — fiă chiar numai de câteva unități — numărul cetățenilor chiemațî se ia parte la afacerile publice, în virtutea unui mandat care pe lângă obligațiuni determinate, presupune și uă răspundere bine definită ? Nu ne ’mpotrivim ca cineva care a fost mai ânteiü consilier municipal și consilier general, se devină mai în urmă deputat ori senator, stagiul e folositor, se ’nvață multe lucruri în mijlocul adunărilor comunale sau de departament; dacá acest stagiu ar fi impus tuturor acelora care umblă după mandatul legislativ, ar intra de sigur în Parlament omeni politici bine preparați, care ar aduce altceva decât un elocințăde ocasiune; eî s’ar înfoca pote mai rar, dar ar cunosce mai bine treburile și ’n loc se umble după popularitate ar avea uă ideie mai exactă despre răspunderea lor. Dar nimic nu e mai vătămător decât ca un deputat să rămână în același timp consilier municipal sau consilier general , el va căuta neapărat să se alegă președinte în adunarea departamentului, va umbla după funcțiunea de primar și î n urmă o va și dobândi. Cum se vede, cumulul ajunge a fi uă „obstrucțiune“ dăunătore. Nu e altceva decât monopolul aplicat la politică. Și nu e totul. Interesele cari se ating de politică se împart în trei mari categorii : interesele locale, cari se discută în consiliile municipale; interesele regionale, cari își găsesc apărătorii în adunările departamentale ; în sfîrșit, interesele generale sau naționale, cari cad în sarcina parlamentului. Acesta împărțire nu este arbitrară ; ea corespunde realității lucrurilor. Și pentru ca în practica zilnică nici unul din aceste interese deosebite să nu fie sacrificat sau măcar trecut cu vederea, nu este de ajuns a cere ca adunările departamentale sau comunale să se mențină nesmintit în marginile atribuțiilor lor. Mai cu sămă e de nevoie ca membrii parlamentului se fiă preocupați exclusiv de interesul naționale și ca orice altă grijă să nu-I tulbure. Tocmai pentru a asigura, în sinul parlamentului, acestă predominare trebuitóre a interesului generale, am cerut, în unire cu sufragiul universale — care d’atunci s’a pronunțat — am cerut părăsirea scrutinului uninominale. Acestă reformă se impune, ea se va realisa.