Romanulu, aprilie 1882 (Anul 26)
1882-04-08
V far4F T ANUNCIURL ia (ln 30 litera petit, pagina IY............................ 40 bani o „ „ „ pagina III...........................2 l«i — A so adresa : f ROMANIA, la administrațiunea (li arul ui. ,A PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. iA. LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. O,'jA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfiscligasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nio, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refasă — MUL AL XXVI-LE 20 BANI ESEMPLARUL .TOTTI « aprít ficgo ^ ^^ mm, mm nmmminnn mammmmammm mi................. mm i .............. * ' ‘ Yoiesce și vei putea * * ‘ ~ ’_ Luminează-te și vei fi. REDACTIUNEA 81 AJUMINISTRATIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14. Abonații noștri din județe, cum și vendetorii cu foia, primesc a doua edițiune a hiarului, care pene acum se distribuia sera numai abonaților din Capitală. Cu modul acesta, cititorii noștri din județe vor găsi în ROMANUL, mai nainte decât în alte diare, serrile telegrafice, cum și celelalte serii ce sosesc în Capitală pene la 6 ore în fiecare zi. Le atragem dar atențiunea asupra rubriceî „ultime scriî“. BMBBBgBBsa Brai3Ss»cggi«BBBiaciamat«BUBagii»^^ BUCURESCI, â MAE 1882 Parlamentul s’a redeschis. Poftirăm ori bună venire d-lor deputați, presintêndu-le un proiect de lege pentru desrobirea sătianilor proprietari, înlesnindu-le modul de a-șî plăti acele datorii pentru a căror dobândă au îngagiat munca lor, și astfel ei numesc mereu fără ca nici uă dată se fi plătit capitalul ci numai dobănda. Salutăm astăzi pe doi senatori, poftindu-le se voteze cât mai curând legea pentru tocmelele agricole. Acel proiect de lege s’a desbătut cu prisos în comisiunea de 21 de deputați, întrunită cu comitetul delegaților. S’a desbătut apoi forte lung în Cameră și prin chiare; ar fi dorită lipsă de respect din parte-ne pentru doi senatori d’a ne mai încerca a se arăta cât de imperios este el cerut de interesele proprietarilor celor mici si mari. 1 Vom face însă un serviciu d-lor senatori, supuindu-le urmatorea relațiune în privința argaților și a tocmelilor agricole. In 1877, d. Chițu, atunci ministru al instrucțiunii publice, încredințase învățatului și iubitului nostru istoric Hasdeu sarcina de a elabora un cestionar, cu ajutorul căruia, prin intermediarul învățătorilor de la sat, să se potă aduna obiceiurile juridice ale poporului român. Acel cestionar s’a publicat atunci și distribuit pe la învățători, și d. Hasdeu primi, treptat, respunsuri din mai multe localități. In numerile de la 1 Ianuarie și 1 Fevruariu ale Columnă lui Traian, d. Hasdeu începe publicarea unei serii de respunsuri primite din județul Bacău de la bd. Climescu, Curpan, Petrov, Păru din comunele Doftana, Nadișa, Brusturasa, Berzunt. Irt *Astionarul d-lui Hasdeu figura și următorea cestiune: •> § 44. „ Cum se portă stăpânii cu argații lor ? Au ei dreptul a-î bate sau a î globi ? Răspunsurile primite de d. Hăsdău, deși nedepline și nu destul de precise, ne pun însă în stare d’a înțelege de ce înfocații apărători ai dreptului comun nu voiră cu nici un chip dreptul comun pentru argați; dar să lăsăm pe învățătorii satului, care au versut lucrurile de aprope, să spue senatorilor cum se petrec lucrurile în districtul Bacău : respunsul d-lui Climescu : „Stăpânii să portă cu slugile lorca superiorii lor , ei au dreptul d’a-l bate sau d’a-î globi, fiind acesta prevăzsut în tocmela lor prin înscris: Ce părintescă prevedere ! Și d. C. A. Rosetti luptă d’a o nimici, răpind proprietarului libertatea d’a-șî bate argații ? Țara aștaptă acum să vedă care este opiniunea d-lor senatori ? Respunsul d-lui Curpăn : „Stăpânul să piartă cu argații săi omenesce, atunci când fiecare e om înțelept și harnic ; ér déca stăpânul e scump și argatul șiret, atunci se nasc neînțelegeri între ei; stăpânul îi bate, le opresce simbria ; și dacă stăpânul este bine cu primarul atunci rămâne sluga păgubașă“... Și bătut și cu banii ne dați ! Ce die do. senatori ? Respunsul d-lui Petrov: „Stăpânii se portă cu argații lor astfel : „Unii din stăpâni, cari sunt bogați, și se întâmplă des d’a fi și avari, în cursul timpului cât au tocmit un argat caută felurite proteste spre a’l învinovăți, pentru a’i reține din salariu. „La ’mplinirea anului , opreșce parte sau întreg salariul argatului, supt cuvânt că i-a stricat ceva, ori că nu i-a servit bine, etc. „Alți stăpâni, era și cu calități tot cam de natura celor suscrise, promit salariu argatului, ânsă la împlinirea timpului pe cât l’a fi tocmit, nu-i plătesc, ci îl portă cu vorba din di în di. „Acei stăpâni își însușesc dreptul d’a bate pe argații lor cum le place, fără ca aceștia din urmă să potă căpăta nici uă satisfacere. Déci ar reclama, ar fi și mai rău, fiindcă bogații influențază pe funcționarii administrațiunii locale. „Alți stăpâni, cari sunt omeni de omenie, plătesc simbria la timpul cuvenit după învoială, le mai ertă din greșelile ce acești din urmă fac; când argații greșesc ceva, ei îi dojenesc, fără a’i bate, și la împlinirea timpului de serviciu, pe lângă simbriă mai dăruesc încă ceva argaților. „Simbria anuală a unui argat este de la cinci la șepte galbeni. Sunt băieți, de la 13 la 15 ani, cari se tocmesc la stăpân luând drept salariu câte doui viței de câte un an și haine de îmbrăcăminte.“ Lasă altă cestiune pusă de d-nul Hasdeu: § 45, „ Cum sunt argații apărați de asupriri sau cruciimî din partea stăpânului? — și cum sunt asigurați stăpânii de pagubele ce le pot aduce argații?“ numai un domn învățător a respins în modul următor: „Stăpânii se asigură de pagubele ce le fac argații, oprindu-le din Ufa.“ — Dér argații, bătuți, neplătiți, maltratați cum se apără? Cum? Acesta n’o seă nici I. Climescu, nici d. Curpăn, nici d. Petrov, nici d. Pătu. Terminând acastă mică dar temeinică relatare, rugăm pe doi senatori să se gândescă la căușele cari au făcut pe institutorii din Racâu să tacă;și dacă tot acesta este causa care face că argatul să nu aibă nici uă altă apărare decât mila lui Dumnedeu, să aviseze cum îi va lumina mintea, inima și datoria lor de represintanțî ai dreptății și ai legalității, convoca chiar uă adunare de 18 boieri și 18 țărani, cari să pună basa nouei stări de lucruri. Acestă comisiune nu ajunse la nici un resultat, și chiar revoluțiunea fiind curenți după aceea înăbușită de către armatele turcesei și apoi fusescă, sorta țăranilor recadueră-și în starea de mai nainte, cu boierescul și munca obligată ca cumpărare a dreptului de a trăi pe pământ. Congresul de Paris, trimițând în Bucureșci comisiunea însărcinată cu culegerea dorinței principatelor în privirea viitorelor organisări, consulta și dorința poporațiunii rurale, care tindea, în modestia iei, numai la suprimarea clăcei. Ținând Sema de acestă dorință, Convențiunea de Paris dispuse, prin art. 46, ea se se „procedă fără întârziere la revizuirea legii care reguleză raporturile proprietarilor pământului cu muncitorii, în scopul d’a îmbunătăți sorta țăranilor.“ Principele Alesandru Cuza voi se pună îndată în aplicare acastă disposiție, dar se lovi de opoziția Camerei care, după legea electorală de atunci, era mai tată alcătuită din proprietari și în marea lor majoritate dușmană reformei. Partita liberală, care sprijinea dorințele principelui, stătui doui ani pe lângă cea conservatorre ca se deamă soluțiune cestiunei agrare. In 1863 ea isbuti chiar a alcătui uă programă comună în care, pentru a înfrânge resistența partitei conservatore, cea liberală jertfi mult din ceea ce voia se dea țăranului. E că articolul privitor la deslegarea acestei cestiuni, care fusese convenit între ambele partide : „Basele reformă rurale adoptate de noi sunt cele urmatore : a) încetarea oricărei reglementări și inhestiuni administrative în relațiunile dintre proprietari și cultivatori; b) Transformarea satelor în comune libere prin răscumpărarea locurilor de casă și grădină ce au locuitorii în vatra satului; c) Lăsarea în posesia locuitorilor a pogânelor legiuite de arătură, de fânețe și de pășune, cu dreptul de a putea dispune de dânsele prin testament sau prin contracte de ori ce natură, în folosul rudelor lor și a altor săteni cultivatori, cu aceleași îndatoriri și condițiuni cu care se țin și dânșii de la proprietari ; d) Desființarea clăcei și a altor îndatoriri silite și transformarea lor în dare de bani după prețuri de conversiuni stabilite de arbitri și legiuite de Cameră dă dată pentru totd’auna, cu facultatea însă pentru ambele părți d’a putea preface aceste dări, prin contracte individuale, pe termen de câte 5 ani, în producte sau chiar și în lucru de bună voia. e) Facultatea acordată guvernului d’a vinde statornic și cu titlu de proprietate tutor sătenilor plugari ce vor“ vor se cumpere locuri de hrană pe moșiile Statului, ale așezămintelor publice și monastirilor. “ (1) Când fu en să se supt semneze acest program se găsiră numai trei conservatori care să pună în josul lui iscăliturile lor, anume Grigorie Mihai Sturdza, Gheorghe Știrbei și Constantin Brăiloiu; toți ceilalți refuiară, încât dovediră prin acesta că nu voiau să concidă nici minimul de cerințe puse de partita liberală. Totuși, pentru a preîntâmpina cerințele principelui, Camera vota în 1862 sn lege, prin care se împroprietărea țăranul numai asupra vetrei satului și acesta încă pentru uă despăgubire. Domnitorul, nemulțumit cu un asemene lege, înainteza în 14 Marte 1864 un nou proiect de lege rurală. Camera răspunde la acest mesagiu printr’un vot de blam dat ministerului, în ziua de 25 Aprile. Domnitorul nu primeste demisiunea ministerului, ci înainteza Camerei un nou mesagiu, prin care cere reformarea legii electorale pe un basă mai democratică și proroga Adunarea pene la 2 Mai, pentru ca punendu-se deputații în atingere cu poporul, se se inspire mai bine de voința lui. Adunarea, reîntrunindu-se în dina de 2 Maiü, numai atunci veiju pericolul și se arătă dispusă se primescă reforma, dar era prea tar din. Lovitura de Stat se făcu. Nu este scopul nostru de a justifica sau d’a acusa acesta măsură. Ceea ce ne intereseza este d’a sei că ea a fost luată d’un guvern liberal, care voia propășirea așezămintelor țării, contra unei partite reacționare, care găsea de minune starea de lucruri esistente, și nu voia s’o schimbe cu nici un preț. Spusese dură capul acestei partite, Barbu Catargiu, că „țăranul este capitalul lor.“ Improprietărindu-se țăranii și desființânduse claca, munca devenise liberă. Se simți în curând nevoia de a se regulamenta acastă muncă, ceea ce dădu naștere legei din 1866 asupra tocmelelor agricole cu îngagiamnentele pe 5 ani și esecutarea muncilor cu dorobanți și călărași. Totuși conservatorii nu fură mulțumiți nici cu acesta lege, și în 1872 adauseră un aliniat monstruos la esecutarea legei, anume prinderea cu dorobanți a locuitorului fugar și aducerea sa la munca câmpului. D. P. P. Carp, în ședința Camerii din 11 Februarie, aproba cuvintele d-lui Cogălniceanu, care spusese că legea neomenosă din 1872 fusese impusă ministerului Lascar Catargi de către majoritatea reacționară a Camerei. Acesta ne pare, curat vorbind, absurd. Cum, aderenții unei partite nu sunt responsabili solidar de ceea ce face acea partită? Ministerul Catargi, deca ar fi fost într’adever de altă părere, putea să tolereze uă asemene monstruoșitate și se intrămită acasă Camera ce o votase, făcând se se alegă un alta mai liberale — mai ales când erau așa de meșteri în trebile electorale! E ușor unor membri ai unei partite se se lepede de răspunderea actelor făcute de densa, spunând „eu personal am fost protivnic acestei măsuri“. Minunată teorie politică, minunat mod d’a înțelege rolul partitelor într’un Stat! Dar cu acest sistem se anulază partitele, și totă viața politică îmbracă uă formă individuală, adică anihilez» chiar esența iei, rațiunea iei d’a fi. Dacă membrul unei partite nu se împacă cu faptele comise de totul din care face parte, n’are decât să’l părăsiscă, dar să decline solidaritatea actelor împlinite de partita sea, cât timp rămâne în ea, acastă teorie încă nu se audise în viața parlamentară.■ Prin urmare, se rămână bine constatat ce a făcut partita conservatore pentru țăranul român. După ce la 1864 s’a împotrivit până în ultimul moment d’a se face dreptate locuitorilor sătiani, la 1872 regulază prinderea cu arcanul a locuitorilor și aducerea lor la muncă. Nu e vorbă, în sesiunea de acum și cu ocasiunea desbaterii legei modificătore a tocmelilor agricole, partita conservatore s’a arătat că ar adera din inimă la reforma propusă de d. C. A. Rosetti, și unul din fruntașii partitei conservatore, ca pentru a spăla păcatele partitei sale, propuse chiar din inițiativă parlamentară mai multe proiecte de legi favorabile sătenilor, precum: monopolul comunei asupra cârciumelor, legea asupra camerei, după cât ne aducem aminte și un proiect de lege pentru introducerea majoratului în moștenirile sătenilor etc. Tactica partitei e forte nemerită pentru interesele sale, dar are neajunsul de a fi cam prevăztă, și sunt lucruri care e cu minte și cuviincios a se ținea acoperite. Apoi la 1848 și la 1864 și chiar la 1871 partita conservatore a putut să’șî arate fără télim și pe faclă intențiunile sale. La 1882 ânsă acesta nu se mai pate, căci țăranul, ori cât de incult ar fi el, tot aude măcar cât de slăbit resunetul celor ce se petrec în inima țerei. El nu cere ci rabdă, căci așa l’au deprins vacurî întregi de asuprire și de robie, dar când îl dai ceva, ia cu atât mai mare foc și atunci pe cât iubesce pe acei ce ’l dau, pe atât Urăsce pe acei ce vreau se’î ia. Cred că m’au înțeles acei ce mă citesc și tot uă dată aui înțeles că dacă conservatorii dau astăzî ceva, fac acesta de frică și nu din iubire către popor. Și dacă sunt unii conservatori care fac acesta din inimă bună, ei bine, aceia nu sunt conservatori ci liberali care stau numai prinși în mrejile partitei conservatore, sunt conservatori prin deprinderile lor, dar liberali prin principiile lor, precum au fost toți adevărații boeri ai țerei nostre. De altfel ne mirăm de un lucru. Partita conservatore stă 5 ani la cârma țării și în acest restimp nu găsesce timp pentru a propune legea asupra cârciumelor, asupra camătei, asupra majoratului, și trebuie se vină guvernul liberal, pentru ca supt auspiciile sale să se facă apărătorea claselor oprimate ?! Cine nu vede în acest a uă tactică, anume, că și partita conservatore vrea să se arate că nu rămâne nepăsătore faciă cu nevoile sătianului. E cam tardiv din nefericire ; e prea târniiu și legile partitei conservatore avură sorta ce merită, aceea d’a fi citite numai de autorul lor în Cameră ș’apoi a fi puse la dosar. Orî ce s’ar zi,el rămâne un fapt constant și neîndoelnic, anume că partita liberală, îndată ce a putut s’o facă, și’a adus aminte de poporul din care a eșit și, ca un fiu recunoscător către părinții ce i-au dat Zilele, a dovedit prin fapte devotamentul său. Am arătat mai sus celelalte măsuri pentru îmbunătățirea sortei țăranului. Acum vom păși la arătarea nouei posițiuni ce crează modificarea legilor tocmelilor agricole, pentru a putea apoi expune măsurile ce mai sunt de luat spre a se duce la uă deplină isbândă graua problemă a emancipării economice a locuitorului sătian, A. R. Xenopol. Partita liberale și mișcarea economică. vi >) îmbunătățirea sorței țăranilor în România este opera partitei liberale, ele la primele iei începuturi, și deci era firesc lucru ca tot din rîndurile sale se plece încoronarea edificiului ale cărui base le pusese. Revoluția din 1848 lăsa pentru ânteia oră se cadă în lume uă vorbă și în favorea țăranului român. Constituția proclamată în urma răsturnării lui Bibescu de către membrii guvernului provisoriu, conținea între alte cereri și aceea a desființării clăcii și a împroprietăririi locuitorilor săteni pe moșiele proprietarilor, pentru uă despăgubire. In naivitatea sea guvernul provisoriu !) A se vedea “Românul“ de la 1, 2, 3, 4, 6 și 7 Aprile. (1) Acest program, după cât seim, n’a fost nici uă dată publicat. Membrii liberali ce se ved suptsemnați în el sunt : A. Panu, C. A. Rosetti, St. Golescu, I. Cantacuzino, C. G. Golescu, I. C. Brătianu, I. Ghica, N. Galiș, G. Adrian, G. Arghiropulo, A. S. Petrașcu, A. C. Golescu, A. I. Arion, C. T. Grigorescu. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et Cune, 8, place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — UA RECTIFICARE In numărul de ieri la articolul I, din proiectul de lege pentru desrobirea sătenilor, strecurându-se să erare, publicăm acest articol din nou. Art. 4. Tote sumele în bani, datorite de săteni proprietarilor sau arendașilor de moșii, și pentru dobânda cărora sătianii se obligă a face muncă, câte vor fi fost contractate pene la lie ianuarie 1882, etc. etc. SERVICIUL TELEGRAFIC A-Tj, a.gerințle,î havas Paris, 18 Aprile. — D. de Freycinet, președintele consiliului, a supus deliberărilor consiliului de miniștri un proiect de mare interioră ce este a se crea în Sahara algeriană, în sudul Tunisiei. Viena, 18 Aprile. — Cornițele Káinoky, ministru al afacerilor străine, a declarat în sinul comitetului delegațiunei ungare, că în tot timpul insurecțiunii din Brzegovina purtarea Serbiei și a Muntenegrului a fost cu totul corectă; cât despre pretinsa agitare rusesca în favorea insurgenților, ea n’a existat nici uădată; represintantul Rusiei la Cetinje a lucrat totdeauna cu corectitudine. D. Evans, corespondintele unor Ziare engleze în Crivascia, a fost arestat în urma unei cereri judiciare, fiind-că era în relațiuni cu insurgenții și fiind-că redactase proclamări și alte acte slavofile și ostile Austriei; cercetarea judiciară care îl privesce nu e încă sfîrșită. „Relațiile cu tote puterile străine sunt forte satisfăcătore, adaogă cornițele Kalnoky, și avem speranța întemeiată că ele vor continua a se menținea satisfăcătore dacă nu se mai întâmplă incidinte neprevezute. Scopul guvernului austro-ungar relativ la țările ocupate este întotd’auna identic cu acel ce a determinat ocupațiunea; voim se atragem întotd’auna mai puternic spre noi poporațiunile acestor țeri și se le convingem că nu vor putea ajunge la buna stare materiale și morale decât unindu-se cu Austro-Ungaria. DIN AFARA FRANCIA Bugetul ministerului francez de resbel este mare, dar acesta nu împedică ca el să devină și mai mare. Ministerul de resbel cere pentru anul 1883, numai pentru cheltuielile ordinare, cifra de 587,053,799 franci; creditele acordate pentru anul 1882 se urcă la cifra de 571,39S,898 fr., astfel că chiar aici se vede un spor de 15,854,901 franci. In anul 1883 armata franceză va avea 499,961 omeni și 129,060 cai, prin urmare ea va avea cu 1,548 omeni și 2,985 cai mai mult ca în anul 1882 ceea ce pretinde un credit suplementar de 3,573,229 franci. Bugetul extraordinar al ministerului de resbel pe anul 1883 pretinde oă sumă de cel puțin 81 jum. milione franci, dar ministerul de resbel adaugă că acestă sumă nu trebuie considerată ca definitivă, de vreme ce nu se póte seiesact ceea ce va mai trebui în mod estraordinar. ITALIA Citim următorele în Wiener Allgemeine Zeitung de la 15 Aprile : Avem acum naintea nostră raportul amănunțit al deputatului Maldini asupra proiectului de lege militar al ministrului italian de resbel, prin care se cere un credit extraordinar de 144,180,000 franci. Comisiunea a renunțat la idea iui primitivă de a împărți proiectul în mai multe proiecte clasificate după gradul arginții lor, de vreme ce ministrul de resbel le-a dovedit că tote cererile sale sunt egal de arginte. Ele au următorele scopuri: înarmarea oștirii și a întăririlor, mijloce de mobilisare, clădiri, noua organizare a armatei, construirea de întăriri permanente. Pentru procurarea a 340,000 pușei nouă, a 10,000 carabine cu bătaiă mare, a 1 jum. milion cartușe și transformarea puseilor infanteriei sunt trebuinciose 24 milione franci. Comisiunea ar fi voit bucuros ca repararea tunurilor grele de fortăreță și de munte se fie încredințată stabilimentelor din țară, cu tote acestea ea s’a convins, în urma esplicațiunilor date de ministrul de resbel, că arsenalul din Turin de abia este în stare se procure tunuri de campanie trebuinciose că este absolută trebuință ca comandele de tunuri se se facă în străinătate. Mijlocele de mobilisare cuprinde : serviciul sanitar, aprovisionarea și alt material trebuincios pentru cavalerie. Pentru acestea se cer 5,380,000 franci. Pentru clădirile militare se cer 10,200,000 franci. In schimb comisiunea, în urma aderării chiar a ministrului de resbel, a consimțit se sterga 11 milione franci, destinați pentru reorganizarea și sporirea armatei. Comisiunea a recunoscut marea trebuință ce este d’a se întări fruuntariele țării și a aprobat tot d’uă dată cifra de 55 milióne, exprimând părerea de rea că nu sunt cuprinse în proiect și întăririle de la Veneția și Taranto. Acastă sumă este împărțită astfel: pentru fruntariele Alpilor 17 milióne, pentru coste 15, pentru Roma 11, pentru Spezzia 10 și pentru Verona 2 milione franci. AUSTRO-UNGARIA Se ascepta cu siguranță ca Gestiunea anecsarii Bosniei, care a fost forte mult discutată în aceste din urmă timpuri, se fiă atinsă în expunerea de motive, presintată delegațiunilor. In schimb diarul Ellenordice, că atât guvernul comun cât și austriac și ungur, sunt de părere că mai ales cestiunea anecsării ar fi actualminte forte prematură și că, chiar în cel mai bun caz, resultatele practici n’ar fi în raport cu greutățile ce ar provoca acastă cestiune. Pie Presse, care se ocupă de asemene de acasă cestiune, scrie următorele : Nu dar că sunt de temut greutăți seriose din partea puterilor, care ar conduce la complicațiuni internaționale; asemenea temeri nu există; astăzi pate mai puțin ca oricând. Totuși quot-partea din datoria turcescă care cade asupra Bosniei și Herzegovinei, apoi relațiunile acestor provincii d’o parte cu Austria, de cealaltă cu Austro Ungaria, ar pretinde o regulare. Și este greu de înțeles pentru ce orc s’ar complica acum situațiunea tocmai cu acastă cestiune și fără nici un folos practic. Actuala situațiune este astfel, încât nu pote procura un protest pentru un amestec străin, de vreme ce ea se întemeiază pe un arangament european. Chiar dacă ar fi de trebuință ca țările ocupate sau unele părți din ele se fie unite, din considerațiuni administrative, cu un parte sau cu cealaltă a monarhiei, după cum se susține acesta mai ales prin cercurile militare, apoi actuala stare internațională n’ar putea împedica acesta, chiar fără ea se se proclame anecsarea. De altmintrerea Ellenor, în temeiul unor informațiuni positive, se crede în stare a declara că guvernul nu cugetă nici măcar la acesta unire administrativă parțială și că tote planurile și dorințele în acesta privințele au valorea unor vederi individuale. „Cel mult pute, astfel încheiă Ellenor, în interesul pacificării, provinciile ocupate și părțile resculate ale Dalmației vor fi puse supt un singur comandament militar, dar administrațiunea remâne aceiași ca și mai nainte.“ RUSIA Cestiunea regulării despăgubirii ruseșce de resbel a intrat, după cum se anunță din Constantinopole către Neue freie Presse, într’un nouă fașă. Porta a respins acum în mod formal cererea guvernului rus, după care un controlor al acestui guvern trebuia se fie față la banca otomană. Cabinetul rus stătue în pretențiunea sa și, față cu resistența Porții, el a recurs la uă măsură care are un mare însemnătate. Un telegramă din Constantinopole cu data de 17 Aprile și adresată biuroului Reuter, anunță de asemene că ambasadorele rus și familia sa, precum și d. de Thoerner vor părăsi peste 14 zile Constantinopole și se vor duce la Petersburg. D. de Novikoff ar fi încunoșciințat deja pe Portă despre apropiata sa plecare.