Romanulu, septembrie 1882 (Anul 26)
1882-09-26
jssivn&Ș’T.xț&Tik ^u^ișțMl^BBtaaaBamaglsaaKseBaemKț^oesaațaBa tatXQXsmsa a ROMANUL! iată liniștea sufletului care este cel mare bun, făcând binele și fugend de , adică privind pe semenii sei ca nisce avarăși neapărat trebuincioșî, iubindu’l ca pe sine ensușî și făcându-le ceea ce și noi am voi ca să ni se facă. Astfel se vede strînsă legătura între onestitate și patriotism. Onestitatea terbintă a face binele concetățenilor tei, și patriotismul te invită a privi pe concetățenii tei ca nisce tovarăși necesari. Și ce sunt concetățenii, daca nu omeni cari sunt în adevăr semenii tei, cari au același sânge, aceleașî amintiri, aceleașî interese, aceiașî cultură și aceiași vieți ? Ce este societatea pentru tine, decât patria tea ? I. Datoriile nóstre câtre streini Deca societatea al câreî membrii suntem nu este decât patria, nu avem vre nici uă datorie față cu străinii ? Iți ajunge să cugeți asupra acestui lucru, spre a vedea ca chiar iubirea câtre concetățenii noștri ne ordonă a trata pe străini ca pe nisce compatrioți pe tot timpul cât țara nostra este în pace cu celelalte țâri. Cu cât civilisațiunea Inainteza, relațiunile dintre națiuni se înmulțesc, mii dintre compatrioții noștri se duc în străinătate sau după speranța de a se înbogăți în comerciu, sau spre a se instrui, chiar după aventuri sau din simplă, curiositate, și mii de străini vin în țara nostra atrași de aceleași motive. Din aceste relațiuni necesare și neîncetate resultă ca trebue se întindem la tote poporele binefacerile solidartății cari te unesce pe tine cu cei alți concetățeni ai tei. Și ’n adevăr, ca se poți se fii admis la binefacerile societaței străine și se găsesci acolo siguranța și justiția, trebue se deschidem și străinilor societatea noatra și să acordăm străinilor siguranța și justiția. Deosebirea între datoria tea câtre concetățenii tei și datoria tea câtre străini este ca una este imprescriptibilă, și este basată pe recunoscință și pe necesitate, or cealaltă din contra depinde de relațiunile țarei tale cu celelalte națiuni; aceleașî sentiment de solidaritate care te face se privesc pe străin ca un compatriot în timp de pace, îți ordonă ca în timp de resbel se sacrifici tot pentru salvarea patriei, și de a împărți cu dânsa în totul tote certurile și fluctuațiile sertei. Un alt motiv de a iubi pe străini este ca și ei aplică onestitatea și sunt patrioți în țara lor; asociindu-se cu existența acelî țerî, streinul se asociază la opera comună a omenirii, din care tóte civilisațiunile se folosesc. In fine este un motiv mai înalt, este ca omenii drepți trebue se doresca ca orîce ură între omeni se dispară vădată, și că lor le este dat se dea exemplul de uă înțelegere generală în iubirea de dreptate. Aceste motive esistă și în timp de resbel, și ne obligă de a îndulci cruzimea luptelor sângerase în limitele compatibile a datoriilor patriotice. V. Onestitatea înaltă vicin Puindu-te în contact cu semenii tei, onestitatea se dea vieții tale adevărata măsură. Picătura de apă, prin ea însăși, nu este nimic, uă aromă pe care rada sorelui o póte evapora ; amestecată în ocen, contribue la mișcarea lui, ia parte la opera și la mărirea lui. Astfel și tu, déca esci un om onest, déca te amesteci cu esistența comună, déca esti un membru activ al patriei, colaborezi la opera iei și prin urmare la opera omenirei și participi la mărirea iei. Vei fi asociat omenirea nu numai în spațil, dar chiar și în timp. Administrând într'un mod onest partea tea de moștenire de la strămoșii tăi, te vei lega și cu trecutul și cu viitorul. Tu nu ești decât să fie ruptă și vagabondă pe care vântu uă suflă în tote direcțiunile, nu ești decât un inel din lanțul omenesc care trece peste vecuri. Ești susținut în viața tea prin sforțările acelor ce au fost înnaintea tea, și vei susține pe cei ce te vor urma. Nici un faptă onestă nu este perdută, patrimoniul rasei nostre cresce mereu prin munca generațiunilor ce se succed, cel mai umil dintre noi care curăță un colț din câmpul seu, își aduce obolul seu. Déca în modestiatea veî crede ca nu poți aduce nici un ajutor, îți voi fi proba câ te înșeli. Patria nu există de cât prin cetățenii cari își împlinesc detoria, déca trăescî în onestitate veî contribui la durata iei. Pentru cei cari vor veni mâne, patria trebuie se trăiască astăzi, câci prin patrie se transmite civilisațiunea la generațiunile viitore. Daca trebuie multe sforțări spre a mări patrimoniul național, trebuie încă mai multe spre a-1 păstra. Trăind într’un mod onest vei participa la aceste sforțări; vei fi folositor. Vi. Onestitatea face demnități a vieții? Așa dar oricât de umilă țî-ar fi sorta, nu uita nicică dată ca ești un fiu al patriei, și cu purtarea tea nu te privesce numai pe tine, dar și pe urmașii tei. Fii tare convins și viața tea se va nobili, demnitatea rea se va reînălța și vei înțelege tota seriositatea lucrului; și cu cât vei avea uă ideă mai înaltă, cu atât vei simți mai mult necesitatea de a regula acesta ideă după preceptele rațiunii și ale dreptății. Simțindu-te folositor, respundetor câtre lume, vei simți mărimea ,tea prin mărimea patriei, te vei simți forte prin forța iei, și vesel ca trăiescuă viață așa de plină VII. Numai onestitatea ne dă liniștea sufletesca. Și déca te-ai îndoi și tu, déca țî-ar veni se le <jici. Și ce face déca te port bine scu reü; őre lumea se va schimba déca fac ceia ce ’mi place și déca trăesc ca un egoist ? Neapărat că voi respunde că acesta nu face nimic. Dar déca nu ești onest cum vei putea fi recunoscător pentru binefacerile patriei? Dar ar putea să mă întrebi : „Cine me silesce se fiu recunoscător pentru patrie ? Nimeni, voi respunde eu , nu este oprit nimărul d’a fi murdar , și daca vrei se fii murdar, poți să fii. Nu este interzis nimărul d’a fi nenorocit. Caci intr’acesta sta sancțiunea onestității, ea singură pote da liniștea sufletesca. Ești uă ființă sociabilă, deci menirea rea este ca să trăescî ca uă ființă sociabilă , este legea naturei télé; esti făcută pentru societate, și onestitatea este regula vieții în societate, adică se-ți îndeplinesci menirea. Nu poți, câci acesta este scopul la care tinde organismul teu, nu poți să ajungi la desvoltarea forțelor și a calităților rele decât prin onestitate. Ce este un om singur? Dă ființă slabă și sterilă, abia un punt în imensitate. A fi copleșit de gol și a cădea urâșî în gol este pedepsa egoistului ; eca causa tainică a întristărilor ș’a desgustului său; sufletul lui fâră hrană și fără sprijin, după ce-șî satisface, pene la saturare, tóte plăcerile sale, se urasce într’un mod cumplit, nu se vede decât pe el în lume și el nu este nimic , esistința î mărginită în el însușî n’are nici un scop, nici un înțeles, nici un preț ; în momente de desilusiune, când simte tóta micșorimea lui, el este sdrobit. Omul onest, din contra, în contact cu omenirea, în armonie cu natura, se simte la locul său în lume, are conseiință de rolul său în societate și de utilitatea faptelor sale; viața are pentru el uă atracție, uă splendore ce nimic nu o pate micșora; în mijlocul nenorocirilor, sufletul seu se rădică d’asupra îngrijirilor personale, se bucură de acestă solidaritate universală și-și păstreză seninătatea mea. IX. Este cu neputință de a scăpa de imperiul legilor naturii. Te supără sfaturile mele ? Poți să o asculți. Dar este un profesor de la cai poți fugi, este neîncetata secțiune a ființei. Dacă nu vrei se te îngrijesc de naturi, ele se vor îngriji de tine, câci totul le este supus, și acela care le observați.n. — Poftim un bilet de-a loteriei și acela care le calcă. Pe cât timp nu te naționale. Luai biletul, când rădicai vei conforma cu menirea rea, vei fi ca uă L ochii de pe densul sfântul Nicolae ființă căreia i s’a smuls condițiunile nor-i dispăruse. Chemai repide pe Animale de e sistința, nu-ți vei găsi echilibrul, ț cum se vina să-mi citesca ce-i scris Vei fi planta care vegeteza în umbră, de oparte de spre, ea suferă, pentru ca forțele iei nu sunt întrebuințate, pentru ca calitățile sale nu se desvoltă, pentru ca facultățile sale ce nu se esercită se atrofieza. Așa este și omul când nu practică onestitatea; forțele ce trebuia se le întrebuințeze spre, bine îl frământă pe tăcute; are în el acel instinct puternic care împinge tóte ființele viețuitore a trăi viața cea mai completă și nu o pute satisface. Când pasiunile ce cuprinsese înceteză de a-1 mai ameți și când se gândesce, simte uă nemulțumire internă pe care n’o póte înlătura; atunci natura protesteză în el. Nu scie ce-i lipsesce, dar el cârtesee, este nemulțămit, este nenorocit, impută vieții ca este rea, se întrebă dacă esistă și acasă sorta de a fi injustă. Ce lume miserabilă își cjice, și-î pare rea ce s’a născut. Cu tote acestea, ar trebui să acuze necultura lui și roua sea voință. Cum va simți el serenitatea sufletului când nu se ocupă de a armonisa purtarea sea cu consciință sea, e sistența sea cu destinul sau. Déca este nenorocit, este ca nu se portă într’un mod onest, și ca nu îndeplinesce scopul vieții. (Va urma) Paul Bourde. ACTE OFICIALE D. N. Bujoreanu, senator, s’a numit comisar al guvernului pe lângă casa de credit agricol din județul Tutova, în locul d-lui P. Goiu, demisionat. D. Emanuel Christodulo se numesce micȚL- locitor de mărfuri la bursa de comerciu de pe lângă Camera de comerciu a circumscripției XI, cu reședința la Iași. 3RE 1882 CRONICA CE SE FAC CU CEI 40.000 LEI ? Mâne, Duminecă, se trage looteria națională organizată în folosul incendiaților din țară; mai sunt încă douăzeci și patru de coșuri pene la tragere, am și eu un bilet de loterie, ce se fac deci cu cei patru deci de mii de lei ? Seid câ sunt persane care au câte uă sută și câte două sute de bilete, mai seid ca chiar pentru domnii incendiați au mai rămas multe bilete nevândute, și de a câror câștiguri serice câ tot dumnealor au să se bucure, totuși n’am nici uă tema și cu inima liniștită aștept tragerea de mâne. Asta s’a vedut totd’auna : unul cuuă sută de bilete nu câștigă nimic și altul cu un bilet câștigă lotul cel mare. Acum vr’uă două săptămâni mă cam durea capul; stătusem pe semne prea târziu la liturghie și a doua și fusei nevoit se mai ies din casă ca să’mi iau pensiunea de la visterie, sera eram atât de ostenită ca de abia puteam să mă țin pe piciore, și cum însera mă și culcai. Prin somn, ce se vedi ? Uite, parcă am lucrurile încă înaintea ochilor, părea ca lucrez la nevedelnița cea nouă pe care o fac pentru părintele ii malacii», și ca mă gândeam cu ce cumpăr rochie Anicuței — ca și ghete dea — când două dată mie • Mântui Niculae, sfîntul lui reribatul meu,—Dumnedeu se-1 i una nici două, sfântul îmi cere un mane. Pentru ce ? întrebat pe bilet. Anicuța, scu cum e ea sprintenă, draga mamei, numai de cât veni sărind și-mi spuse ca pe bilete scris No. 68, și ca am să câștig patruzeci de mii de lei. Eu sării în sus de bucurie, dar sării atât de sus ca mă deșteptam din somn. M’am îmbrăcat iute ș’am și pornit-o. — Unde te duci mamă ? mă întrebă Anicuța, eșindu minainte, sprintenă ca să caprifiră, draga maichii! — Mă duc după bilet... sou numărul 68... — Ce număr ? mă întrebă Anicuța cu mirare. — Lasă... nu mai întreba... du-te și aprinde mai bine uă luminare la sfântul Niculae. Plecai și începui a cerceta din tutungerie în tutungerie întrebând de numărul 68. Numărul 68 nicăieri m’am mai dus pe la poștă, pe la visterie, unde voiau să mă facă să cumpăr cu de-așila vr’uă câteva bilete, dar de numărul 68 nu era chip se dau. A doua cji am umblat pe la alte tutungerii, pe la cârciumarî, pe la băcani (la visterie nu mai voiam să mă duc fiind ca mă siliau să cumpăr bilete de care n’aveam nevoe). într’un sfîrșit, cu chiü cu vai după multe alergături aflai cu numărul 68 s’ar afla la un Evreu din Podul Beilicului. Mă dusei la jupânul Șloim (astfel îl chema pe Evreu) și-l rugai să-mi vîndă biletul. N’am vrut să-i spun visul meu cu sfântul Neculai, fiindcu sciț cum sunt Evreii... ’mi-ar fi cerut cine scie cât. — Și ce vrei să faci cu biletul ? mă întreba Evreul. — Ei! ce se fac... ce să fac... să-l țiu... cât îmi ceri pe dânsul ? — Și am mare nevoe de dănsul ? — Se’nțelege cu am mare nevoe, umblu de patru cile să i găsesc. — De patru clise ? clise Evreul sculându-se în piciore. Fâră două sute de franci nu-1 dau... — Vai de mine! jupâne, vrei să mă nenorocești... unde am eu atâtea parale... d’abia ieri mî-am luat pensia; am chieltuit vr’uă jumătate dintr’ânsa să cumpăr rochie și ghete Anicuței... nu mî-a mai rămas decât 60 de lei... — Nu sera... asta nu e treba mea; daca vrei, îți dau numărul 67 cu patru-deci de franci... poftim! — Nu... dă-mi pe 68, diseri eu rugându-mă de ovrei... mă rog d-tele d-le Șloim, nu mă lăsa câ’s bătrână și am pe Anicuța fetă mare, ce se mă fac? Două coșuri m’am necăjit să scot biletul de la evrei, n’a fost chip. A trebuit se dau pe cei 60 de lei, se pun giuvaericalele Anicuței amanet, să mai vând nisce lucruri de prin casă ș’așa cu greu d’abia să scot biletul de la Șloim c’uă sută cinci deci de lei. Dar în sfîrșit l’am căpătat mulțumescu-ți ție sfinte Nicolae, făcător de minuni, cu m’am scăpat de sărăcie ! Audi c-tea ovreiul dracului ! de scia el istoria cu sfântul Nicolae, nu scoteam biletul de la dânsul nici c’uă sută de galbeni. Bun cap am avut! l’am tras pe sferă; cuuă sută cinci-deci de lei se câștigi patru-deci de mii de lei ! Pun banii la dobândă cu 10 la sută, și apoi nici grijă nici necas. Să mai vorbim acum musia Costică, nu te mai las cu se faci curte fetei mele; auci dumneta, să’mi dau fata dup’un cismar ? O lua și ea un amploiat, un oficial ori măcar un avocat de acatiste, ce liturghii am să mai dau luminări la Maica Domnului, la toți sfinții, dar mai cu somație, sfinte Nicolae ! Ia să mai fac un pasians, se vedem ce clic și cărțile. NTEMPLARILE DILEI CAPITALĂ—ȚERĂ—STRĂINĂTATE !r nópte precupețul George Penciu, din strada Căldărari, a tras cu revolverul în Sfetcu Constantin, lovindu-l între spate. Asasinul în urmă s’a împușcat și el în pept. Amândoi au fost conduși la spital. Se face ca causa ar fi gelosia pentru uă temee. Călcat de drumul de fer. — Bucur Canciu, învățătorul comunei Pădurețu, județul Vlașca, de fer din Giurgiu, urându-i-se cu vieța din causa bulei, s’a culcat aspra pe rafdurile calei ferate făcute lângă podul de fer peste Argeș și trenul trecând peste densul, s’a omorît. Ni se comunică din Târgul-Nemțu, dice Curii rid Balasan, cu un domn Dimitriu din Focșani, care în ciua de 19 curent sosise cu diligența de la Pașcani acolo, s’a sinucis în timpul nopței cu un revolver. Nu se scie cu siguranța care-i causa acestui act de disperare, dar să presupune ca și aci s’a amestecat amorul, fiindca s’a găsit la el uă scrisore de amor în versuri. Asemenea s’a mai găsit la el uă chitanță eliberată de poșta din Iași, prin care trimiteauă mie de franci mamei sale la Focșani. Cadavrul nenorocitului disperat fu găsit în așternut, în camera de la oțel, cu fața în sus și cu revolverul în mână. Glonțul ce și-a tras în gură, î-a curmat instantaneu firul vieței. Tot din Târgul-Nemțu se comunică cu în casa societății de economie din acel târg, descoperinduse un deficit de vr’mă 10.000 lei, societarii adunați în ziua de 19 Septembre curent, ar fi denunțat faptul, prin telegramă, parchetului de la Petra, împușcat. ■— Ieri diminață, dice Liberalul de la 25 Septembre, păndarul George Duruiac, de pe moșia Cârjoia comuna Băicenii, jud. Iași, a fost împușcat de câtre individul George a Nichitael, care îndată după ce a comis crima a și dispărut. Parchetul fiind sesizat de afacere, un domn procuror a și plecat în anchetarea cazului. Citim în Vocea Covurluiului de la 15 Septembre. In dreptul barierii Bădălan la Dunăre, însă corabie grecésca, supt pavilion otoman, în sara de 22 Septembre, pe la orele 8, două marinari greci de la acea corabia, numiți Iani și Neculi, s’au luat la certa. Neculi a scos cuțitul și a lovit pe Iani în vîna piciorului drept de-asupra genuchiului, așa ca peste un pătrar de oră sani a și murit. La moment d. procuror, d. medic de cuarț. I și D. polițaiu împreună cu comisarul secț. I au fost acolo. Culpabilul a fost arestat. PANTEA ECONOMICĂ Mișcarea Porturilor Severin 23 Septembre Bastimente sosite deșerte 2, pornite încărcate 1. Bastimente față în port 6. Esport 3,398 kgf. diverse mărfuri. Prețul productelor: Griultila (58-60 livre) 50-68 lei, porumbul (52-80 livre) 64-70 lei, orzul (44-47 livre) 30-35 lei, secara (54-55 livre) 40-50 lei. Calafat 23 Septembre Bastimente pornite încărcate 1. Bastimente față în port 17. Esport 599 Iiile grâu. Prețul productelor: grîu kilo calit. I, 72-78 lei, cal. II, 60-68 lei, porumbul 66-68 lei. Oltenița 23 Septembre Bastimente pornite încărcate 2. Bast, față în port 19. Esport 326 kilo grâu, 431 kilo orz. Prețul productelor : grîu bila călit. I, 70-81 lei, cal. II, 50-65 lei, orzul, 18-40 lei, fasolea suta de cea 18-20 lei. Galați 23 Septembre Bastimente sosite încărcate 27, deșerte 3, pornite încărcate 14, deșerte 20. Bastimente față în port 105. Import 3,480,000 kgr. diverse mărfuri: Esport 539 idile grîu, 1,321 idile porumb, 74 kile rapiță, 400 kile orz, 8,019 kile secară, 19 kile fasole, 561-446 kgr. diverse mărfuri. Prețul productelor : Orzul kila (45-50 livre) 24-28 lei, secara ~(53-571/a livre) 30-372 lei. Brăila 23 Septembre Bastimente sosite încărcate 23, deșerte 9, pornite încărcate 10, deșerte 13. Bastimente față în port 265. Import 5,291,280 kgr. diverse mărfuri. Esport 1,892 kilo grîu, 2,702 kile orz, 58,050 kgr. diverse mărfuri. Prețul productelor: Grîul kila cal.I, (60-61 livre) 80 90 lei, cal. II, (58-59 liv.) 70-75 lei, cal. III, (50-54 livre 35-45 lei, porumbul (57-59 liv.) 65-70 lei, orzul nou (45-50 livre) 39-48 lei, vecină (40-45 livre) 30-35 lei, orașul, (26-30 livre) 24-25 lei, secara nouă (54-57 liv.) 52-55 lei, veche, (40-55 livre) 30-35 lei, rapița domestică (51-52 livre) 105-110 lei, sălbatică (51-52 livre) 53-55 leî, meiul (59-60 livre) 37-38 lei, fasolea suta de cca 20-21 lei. Constanța 23 Septembre Bastimente față în port 8. Prețul productelor: Grâul kila (58-62 livre) 12- 15 lei, orzul (40-44 livre) 7 lei, 80 bani până la 8 lei, 20 bani, rapița sălbatică 9 lei, 12 bani, unul 14- 19 la lei, meiul 8-8 lei 20 bani. Tulcea, 23 Septembre Bastimente sosite încărcate 3, deșerte 3, pornite încărcate 14, deșerte 3. Bastimente față în port 81. Import 11,670 kgr. diverse mărfuri. Esport 73,867 kgr. diverse mărfuri. Macin 23 Septembre Bastimente sosite deșerte 8, pornite încărcate 5. Bast, față în port 32. Esport 80,000 kgr. orz, 260 m. piatră cubică. FELURIMI Trecerea lui Venus. — Diarele franceze ne aduc știrea cu locotenentele-colonel Perrier, membru al Institutului și căpitanul Bosso și Destorges, s’au imbarcat Duminecă dimineață, la Havre, la nouă ore și cincisprezece minute, spre a merge în Florida, unde au să observe trecerea planetei Venus. Vapor ars. Se telegrafiază din New York cu vaporul Robert E. Lee a ars cu totul în noptea de 29 Septembre pe rîul Misisipi, la aprópe 30 mile de la Vicksburg. Numeroși călători au perit. Perderile sunt enorme, dér încă n’au putut fi evaluate.. __ . _ Uă trăsură a obiceiurilor chineze. — Uă dublă esecuțiune, direniarul Shun Pao, s’a făcut în orașul nostru în urma unor împregiurari destul de ciudate. In localitățile sărace ale provinciei nóstre, cel care n’are nu este îndestul de avut pentru a se însura,cü mai bine fii pentru a cumpăra uă femeie, pate să închirieze una pentru un număr frecare de ani. Copiii cari se nasc din acesta unire temporală sunt ai aceluia care a închiriat femeia; acesta însă este ținută, la espirarea angajamentului, se FOSTA ROMANULUI 26 SEPTEMBUNCHIUL DANIELLEI SIMPLA POVESTIRE XVI Supt loganul profumat, fetele statură. In loc d’a culege liliac, Berta privia alenea singuratică. O înțelegi tu pe Cristian ? dise ea în fine, posomorită și cu sprincena încrețită. In ce lume se face cineva se fie astfel așteptat? — E un mare vinovat, dise Daniella. Indrăsnesce, după opt coșuri de împreunare, se și dea câteva minute de singurătate!... înțeleg să fii supărată. Berta rădica asupra verei sale ochii sei albaștri, din cari curgeau adevărate lacrâmi. Nu rîde, scumpa mea! se ruga dânsa. Am multe griji... Sunt nenorocită, forte nenorocită ! EcS! mama voiesce să mă mărite. Pretinde — între noi fierles, acesta este adevărat!... — ca sunt amețită, ca mă compromit fără încetare, în fine ca, fară a face râu, las să se creda și să se clcă multe asupra mea; ori, căsătoria — ca perspectivă depărtată — este încântatore, este forte veselă! „Bună diua, d-le. Bună diua, d-soră.”! Se uită unul la altul, se juca. Densul, nu este râu ; ea trece de frumosă, rudele apropiate sunt generose actualminte. Pentru viitor sunt — în reservă — vechi mătușe și veri bătrâni. Tóte aceste sunt încântătore, asicuratóre, frumuse! D-lui aduce în tote cifrele oă legătură de camelii sau de violete. D-șara otărasce cu prietenile sale — fórte amabile în aparință, forte gelose în realitate — câți metri d’alenson îi va trebui pentru rochia de nuntă. E că, în lumea nostra, uă căsătoria făcută. Scumpa mea, am găsit acesta frumos pene la 20 ani; acum mă gândesc la bărbatul ascuns supt nimicurile panerului de nuntă. E ușor lucru, se pare! Ei bine, nu ! acest om mă înfricoșeză! Sunt un copilă nebună, n’așî voi se fiu uă femeia rea, ș’acesta va depinde de bărbatul ce voi avea atunci... mă gândisem... D-na Nozeray s’areta la intrarea loganului. Scomotul pașilor sei nu se auidise pe iarbă. — Cumnatul meu s’a temut să tulbure intimitatea convorbirii vestre, copiii mei,zise ea, m’am însărcinat cu scuzele lui. Am <zis veres tele ca sărbătorim mâne două-tzeci de ani ai tei, Danielle ? — Nici nu s’a gândit, strigă Berta. Ce e drept, am vorbit mereu, și numai de mine, acesta este monstruos ! Ce vom face, dragă mătușă, pentru a sărbători acești 20 de ani?... Soli tu, Danielle? tu semeni, cu ochii tei triști, unui crin de apă plecat asupra unui lac solitar. Să te vedem, rîdi puțin ! — Ai uă rochie de bal, Berto ? — Chiar două, mătușă. Avea-voî norocul se întrebuințez vr’una din ele? — Vei avea acest noroc, Berto, dansăm mâne, se te faci frumosa de tot! — Vom încerca, dise ea cu uă modestia prefăcută. Intrând acasă, liberă în fine se sufere în libertate, Daniella se lăsa să cadă pe patul iei. Din tote durerile pe care imaginațiunea iei a putut vr’uă dată să le concepi, acesta era cea mai crudă. Ea nu se putea înșela asupra purtării verei sale . Berta iubea saü credea ca iubesce pe Cristian. In creereie se a înebunit, uă ideă seriosă și drepta își făcuse clipa. In virtutea legii contrastelor, atât de desprobată până la evidență, copila neocupată și ușoră căpătase admirațiune pentru spiritul grav, esistența folositóre și ocupată a tânărului aprópe primit în intimitatea iei; indiferența politicosa a lui Cristian grăbise evenimentele și schimbase acesta admirațiune într’un simțiment mai viu. S’o spunem numai decât Berta, urmând cererea sufletului său, în acord d'astă dată cu rațiunea sanetosă, nu credea ca descopera pe vara sea, a căreia confidență din copilărie o uitase de mult. Cristian, totdeauna reservat, exagera reserva lui când era vorba de Daniella, D-na Nozeray nu ascunsese proiectele sale de viitor relative la copilulei. Berta credea pe vara sea finanțată, cel puțin în spiritul masei, și solicitudinea lui Cristian pentru neputarea orfană îi părea uă simplă iubire frățască. In desperarea iei, Daniella nu căută se grupeze faptele isolate. Vedea pe Berta usând două libertate întregă de care se folosea pentru a captiva pe Cristian. Când se va face stăpână pe inima lui, cu aceeași Indrasnela veselă s'ar putea face stăpână pe numele și viața lui. Legată prin făgăduința făcută mamei, sermana copilă era și mai legată prin mândria-i femeiască, care nu-i erta un cuvânt, uă privire ca să readucă aminte iubirea d’altă dată. •— E liber, își ficea ea cu îngrijire. N’a făgăduit nimic, pate să vorbesca... Va vorbi. Eu, voi aștepta. Sermana Daniella ! Pe când se tortura astfel, ostenelele călătoriei erau insuficiente pentru a închide ochii tânărului său unchiu. El prevăzuse și se temea de opunerea cumnatei sale; uă luptă cu arme egale, pe față, nu speria spiritul său franc și leal; dar acesta voință de fer, ascunsă supt cuvinte iubitore și solicitudini părintesce, îl îngroziau. Inexplicabila groză a Daniellei, vederea feței sale întristate, îi rădicaseră cea din urmă îndoiață; spera se aibă u convorbire liberă și sinceră în care fata, întărită prin iubirea lui, ar putea mai bine se-i pue în cuvinte cu situațiunea ce-i era necunoscută. Din acest punt de vedere întâlnirea cerută de d-na Nozeray i se părea timpurie. — Se ine apăr..., este a o apăra, șoptia sărmanul băiat rostogolindu-se în friguri pe patul sĕu. Sunt sigur..., dar singur îmi voi îndeplini datoria, cu veselie, dac’așî sei!... dar ce seid, în sine ? Ea e tristă, prefăcută..., m’a respins cu groza, asta séra. A fi așa de aprope, Dumnezeule, așa de aprope... ș’așa de departe! Ah! fratele meu iubit, pentru ce m’-ai poruncit se mă supun și s’aștept ?... Pentru ce mortea a venit să dea ultimei tele rugăciuni autoritatea unui ordin inviolabil? Pentru ce acestă femee care mă uras ce a avut dragostea mea și a purtat numele meu ? Vorbind de ura cumnatei sale, Cristian se înșela . Elena Nozeray nu-1 ura. Avea multă stimă pentru caracterul său, și are și care iubire pentru persona lui. Daca densul n’ar fi iubit pe Daniella, Elena ar fi remas prietena sea devotată, la trebuință dându-i ajutor. Din nenorocire, el o iubea. XVII Femeile dau mult din ai lor locurilor în cari stau: intrând la 7 ore de dimineță în apartamentul cumnatei sale, Cristian putu se se convingă de acest adevăr. Salonul Elenei era rece și corect. Fotoliurile păstrai rîndurile cu copiii cuminți supt ochii maeștrilor. Perdelele așezate metodic, stau liniștite. Un candelabru se ascundea supt vălul său strălucitor, și florile naturale, prea libere cu profomul lor, erau înlocuite prin foi de un verde curat, cu vine bronzate, mirosind a ulei și praf. Copilâncă, Cristian îi era frică de cumnata mea și fugia de dânsa ; uă impresiune mai mult nervosa decât rațională îl ținea în reservă înaintea iei. Astăzi, ca om, natura mea espresiva și francă nu se împăca cu uă lege strictă regulând dinainte aventurile sufletului ca întrebuințarea orelor, și fu coprins d’un simțiment greu de definit când Elena, sufîilend, îi întinse manele : — Stați, Cristiane, fuse ea. Vă mirați de acesta întâlnire matinală, cu tate acestea nu vă puteți mira de interesul ce port viitorului vostru. ..— Ye sunt recunoscător de acest interes, demnă. — Sunteți satisfăcut de situațiunea vostră în Paris ? Sperați ceva positiv ? D-na Nozeray se făcea înadins ca nu seia nimic, cu tote ca cea d’ănteiu fusese vestită de succesele lui Cristian. Tânărul, fără a avea aerul mirat, răspunse :— Voi fi medic în trei luni și pot crede viitorul meu asigurat. — Adevărat? Sunt încântată! Voi putea dor să vă întrețin în deplină libertate de subiectul ce mă ocupă. Sunteți tener,I 0 !