Romanulu, noiembrie 1883 (Anul 27)
1883-11-26
1858 2. Din partea Camerei, schițându-se rolul ce a jucat, ca om politic, de la 1859 în cece. 3. Din partea societății corpului didactic, înelativ la activitatea lui V. Boerescu pentru învățământ în genere. 4. Din partea facultății de drept, al cărei unul din fondatori, decan și profesor a fost de atâți ani. 5. Din partea societăților economice și financiare, cărora le-a fost unul din fondatori și promotori. 6. Din partea presei. 7. Din partea baroului din Bucurescî. * * * i j L’Indépendance Roumaine află că d. lilise Boldescu avocat la Craiova, a sosit în Bucurescî. D-sea este delegat de baroul din Craiova spre a l represinta la înmormântarea d-lui Boerescu. D. Boldescu va depune să cunună din partea colegilor sei. * * * D. P. S. Strumala, mare proprietar, fost deputat și primar al orașului Galați, a încetat din viață Mercurî sera la Galați. * * * I se spune Națiunii că Costică Niculescu, care a furat averea și nevasta sergintelui de oraș George Furnigeanu și despre care am vorbit în unul din numerile nóstre trecute, se află în Ploiesci, strada Tîrșor No. 1, la Spireasca la Prispa-naltă. Daca poliția din Ploiesci ar voi să-l descopere, nu l-ar fi greu. El e nalt, oicheș, cu perul castaniu, ochii căprui, stirb de dinți. * D. Andrei Dertman din strada Puțu cu Plopi No. 5, suferind de vr’uă 3 Z^e deuănecăciune, a fără a pus mangal într’un lighen și aprimiendu-se l’a pus lângă pat și pe la ora 12 a încetat din viață. * * * Politische Corresponded publică uă depeșă din Roma în care se zice că Prin cercurile bine informate de acolo se crede ca sigură uă visită a regelui Spaniei la Curtea regală italiană. Totuși data acestei visite n’a fost otărîtă încă. * Vă scrie din Berna spune că consiliul federal elvețian a invitat guvernele străine să trimită represintanți la conferința diplomatică, a cărei misiune este de a stabili măsuri comune pentru protegerea internațională a proprietății literare și artistice. * * * Se anunță din Paris că ambasadorele rus de acolo, principele Orlov, s’a dus la Montreux spre a face uă visită d-lui de Giers. * * * Diarul Bund, din Berna, anunță că Francia a renunțat la întărirea muntelui Ouache, și că se mențin tote drepturile ce resultă pentru Elveția din tratatele esistente. * ■ * In Sofia s’a instituit oă comisiune de patru oficiali spre a discuta și reforma legea asupra miliției naționale. * Diarul irlandei The Trnited Irishman, în numărul sed de la 1 Decembre, conține rândurile urmatore, încadrate în negru : „Omorîtoru lui O’Donnell. „Amicii noștri din Londra sunt rugați de a ne da numele, adresele și biografiile juraților însărcinați de Englitera să spânzure pe O’Donnell, pentru ca astfel să le putem pregăti notițele necrologice.“ * * * Ziarul La Rassegna, din Italia, publică un articol de fond în privința stabilimentului de joc de la Monte-Carlo. Acesta fie încheiat ficend că pentru că este vorba d’a convoca uă conferință internațională, pentru a se înțelege în privința măsurilor ce sunt a se lua în contra holerei, trebue asemenea spera că puterile vor ajunge într’uă <și să se înțelegă în privința măsurilor în contra holerei morale — acea care seceră la casinul de la Monte-Carlo. * * * Uă parte a stabilimentului lui Farne Block, din Chicago, a fost distrusă de foc. Uă mie cinci sute de june fete, cari erau ocupate în magazinele de pielărie, au scăpat cu mare greutate. Perderile sunt de aprope 200.000 de dolari. * Diarul L’anti-Sémitique, care se publică la Montdidier în Francia, anunță că ’n Februarie 1884 se va ține la Paris un congres anti-semitic. ROMANULU 26 NOEMBRE 1883 SENATUL SESIUNEA ORDINARA Ședința de la 24 Noembre 1883. Ședința se deschide la orele 3 după amedi, supt președința d-lui vice-președinte generale Cernat și cu 33 d-ne senatori prestați. Sumarul ședinței președinte se adoptă. D. D. Lupașcu întreba pe d. ministru al domeniilor daca nu crede că a venit vremea să se ocupe de sorta rufetarilor din T.Ocna, adică de împroprietăria lor și să se desgrope proiectul de lege produs prin inițiativa Adunării încă din 1869. D. I. Lerescu, în desvoltarea interpelării sale privitore la numirea unei comisiuni pentru răspunsul la mesagiul Tronului, trece ca atunci când începe a se lovi în drepturile constituționale ale unei națiuni, apoi acea națiune trebuie să se îngrijască. D-sea arăta ca în luptele de partite de la noi, bărbații noștri politici au mers până acolo, încât ’șî-a respus chiar viața, numai spre a aședa țăra pe tărâmul democratic. Venind apoi la subiectul interpelării sale, d-sea amintesce ca art 95 din Constituțiune prevede ca Corpurile legiuitore trebuie deschise ca un Mesagiu regal, prin care să se arate situațiunea generală a țereî, or Corpurile Legiuitóre sunt dotore să răspundă printr’un adresă. Acesta este ocasiunea când ele pot vorbi cu Tronul spre a ’i arăta ce cugetă în privința lucrărilor ce au de făcut. Anul acesta formalitatea acesta nu s’a îndeplinit și de aceea d-sea este de părere ca Senatul să răspundă la mesagiul Tronului în termenii cei mai măgulitori, spunând cel puțin ce are de gând se facă cu revizuirea Constituțiunii. D. D. Sturdza, ministru de externe, observă ca guvernul n’are ce respunde la cele zise de d. Lerescu, de vreme ce nu este uă interpelare, ci numai uă simplă dorință exprimată de d-sea față cu Senatul. D. D. Ghica dice câ se aștepta la acest respuns din partea guvernului. Totuși d-sea, ca președinte al Senatului, se crede dator a respunde, ca președinte, la cele e zise de d. Lerescu. D-sea n’a credut de cuviință să cerá numirea unei comisiuni de vreme ce nici n’avea ce respunde la un Mesagiu care Zi cea Corpurilor legiuitore : „Urmați-vă lucrările nainte ca și până aci. “ Deci ce era să respundem noi unui asemene Mesagiu. E că cuvintele pentru care biuroul n’a greșit când n’a găsit cu cale ca să se numesc a uă comisiune spre a răspunde. Déca am fi vorbit despre revizuirea Constituțiunii, am fi prejudecat uă cestiune pe care n’avem dreptul să o prejudecâm, și în acest caz cred ca am fi comis uă greșală. D. D. Lupașcu repetă cam cele dise de d. Din Ghica, adaogând ca atât în prvința stării interiore cât și a celei esteriore la teren s’au făcut necontenit interpelări, atât în Cameră cât și în Senat, și prin urmare nu mai era trebuință de un mesagiu și, astfel fiind, nu este de trebuință nici un respuns. D. I. Lerescu dice ca nu póte împărtăși jideia d-lui ministru, de vreme ce acesta ideră pate să ne vină mâne la scop. D-sea j crede ca ar fi fost de ajuns ca Senatul, printr’uă comisiune, să respundă Tronului: „Maiestate, Senatul se va ocupa cu revizuirea Constituțiunii. “ De aceia d-sea crede ca respuns la Mesagiu tot trebuie să se facă, mai ales pentru ca Senatul se nu perda dreptul pe care-l are prin Constituțiune d’a vorbi cu Tronul. D. D. Sturdza, ministru de externe, observă cu e uă neînțelegere. D. Lerescu n’a respuns la ceia ce am cris eu. D-sea a adresat uă simplă cerere Senatului și n’are decât să se înțelegă cu acest nalt Corp. Guvernul nu s’a opus și nici nu se va opune la un asemene dorință a Senatului, îndată ce acesta ar esprima-o. D. Dim. Ghica crede ca Senatul a avut întotdeauna dreptul d’a respunde la Mesagiul Tronului, drept care nu se perimeta. Dar nu puteam se respundem nimic, de vreme ce n’am fost provocați prin Mesagiu. Să-i spunem vederile nóstre asupra revizuirii legii electorale? Acesta nu puteam s’o facem, de vreme ce nu le feim nici noi chiar. D-sea, din contra, mulțămeșce guvernului ca nu a deschis Corpurile legiuitore prin Mesagiu regal. Ne mai cerând nimeni cuvântul, se pune la vot închiderea incidintelui și se primesce. Se procede apoi la alegerea unui membru în comisiunea de revizuire în locul d-lui G. Cantacuzino, dar votul e nul, câcî n’a întrunit nici un candidat numărul trebuincios de voturi. Se alege apoi comisiunea pentru cercetarea modificărilor ce trebuesc introduse în codul penal și se aleg d-nii E. Stătescu, M. Schina, P. Borș, N. Fleva și Polizu- Micșunescu. Ședința publică se ridică la orele 4 d. a. SOCIETATEA AGRONOMICA DIN PESTA și ESPORTUL DE VITE DIN ROMANIA.- Societatea agronomică din Pesta, în ședința de la £. Noembre a. c., s’a ocupat cu exportul nostru de vite. Desbaterile având un mare interes pentru publicul român, lăsam să urmeze aci un rezumat pe care-l reproducem după Ziarul Egyetértés din Pesta de la Noembre. D. Ordody Zice ca cercurile competente din Austria ar dori să încheie în privința vitelor și cu România uă convențiune identică cu cea a Serbiei. Acesta convențiune ar face să înceteze oprirea importului de vite înființată în contra României la 1 Ianuarie 1883. „In luna trecută, <rice d. Ordody, primăria orașului Viena având în vedere scumpetea carne a trimis uă deputațiune la guvern spre a-l ruga să admită măcar provisorin importarea de vite din România. In contra cererii Vienesilor Dieta Galiției a protestat unanim, cerând ca în interesul culturei de vite galițiene să fie menținută oprirea importului. „In fața acestei împregiurari, pentru noi nu pute fi indiferent resultatul cererii orașului Viena, mai cu semn câ puterea producțiunii nóstre stâ în crescerea vitelor. „Prin urmare cestiunea e, déca desființarea măsurilor de oprire ar fi, sau nu, păgubitore pentru Ungaria ? Din desființare alt folos n’am avea de cât ca s’ar spori circulațiunea pe drumul de fer și ca ar beneficia fabricanții de spirt, al câror interese d’a cumpăra vite slabe pe cât se póte mai eftin. Pagubele ense ar; întreg folosesc și de aceia desființarea opririi ar fi uă aspră lovitură pentru Ungaria, pentru cânci nu e vorba de concurența, ci d’uă disposițiune care ar scădea oferirile de cumpărare și ar reduce simțitor veniturile agricole. Și aci eternul adever, cu prețul atârnă de la căutare și oferire, s’ar manifesta prin scădere. Guvernul Ungariei are uă datorie morală d’a nu cruța nimic pentru a feri cultura unguresca de vite d'uă măsură care ar sdrobi-o. Mai cu sema guvernul și Dieta să nu pardă din vedere ca în fața necurmatei scăderi a prețului cerealelor, agricultorul e nevoit astăzi, mai mult decât oricând, pentru a se libera de influința acelei scăderi, d’a îmbrăcișa din tóte puterile sale cultura vitelor. „Societatea nostră, prin urmare, trebuie sau să urmeze ca Dieta Galiției, sau se adopte resoluțiunea adusă la 16 octombre de către adunarea ambulantă a agricultorilor și se rege guvernul ca penă va fi menținută oprirea ce esistă la frontierele apusene, să nu admită de loc importul de vite din România, care pe lângă epizootiile ce ne-ar aduce pe cap, ar mai avea și uă influința desastrofă pentru cultura vitelor Ungariei.“ Dornițele Karolyi crede ca desființarea e păgubitore până ce România nu va avea legi veterinare identice cu ale Ungariei și până nu va înceta libera trecere a vitelor din Rusia în România, pentru ca vitele rusesci micșoreză cu desăvârșire prețul vitelor unguresc. In cazul când s’ar desființa oprirea, ce recompensă să capete în schimb agricultorii unguri pentru paguba ce ar suferi ? Neapărat recompensa s’o dea aceia, care ar benefiicia din deschiderea clarelor. Așa bună oră, Austria să ne facă favoruri în privința contribuțiunii asupra zahărului; să ne facă prețuri favorisate pe drumurile de fer la transportarea cerealelor nóstre spre occident, și daca așî asci ca prin favorea ce am da României am câștiga inima și amicia Românilor, ași fi aaplecat de-a face pe voia României; dar fiind eu în acesta privință n’avem nici cea mai mică perspectivă, nu véd pentru ce am face concesiuni Românilor."(Aplause). Dornițele Széchényi crede ca cestiunea n’are altă importanță delucât din puntul de vedere sanitar-veterinar, și de aceea pe câtă vreme România nu va oferi garanții nu pote fi vorba de concesiuni. Importul din România nu amenință pe crescătorii noștri de vite, fiind rasa nostra superiora rasei din România și Serbia, care pentru acest motiv nici nu pot concura cu noi pe piețele occidentului. Vitele unguresci sunt mai bune pentru îngrășat și astăzi n’au preț fiind ca se vând numai pe jumătate îngrășate. Daca am esporta vite deplin îngrășate, am avea cu mult mai mari folose decât astăzi. Din aceste considerațiuni eu cred câ importarea de vite din Cuinte pentru noi ar fi folositóre și mă bisez în credința mea pe esperiența făcută cu Serbia. Dv. sciți ca acum câțiva ani acestă atitudine vă avem și cu Serbia, cu care case încheiând convențiunea comercială, am încheiat și o convențiune veterinară. Serbia putea să importe vite deca mai intel se examinau și se constatau sănătase. Acesta stare de lucruri a ținut de la Ianuarie 1881 până la finele lui Octombre 1882, când Serbia și-a terminat organizarea veterinară. Guvernul nostru a trimis delegați spre a se convinge deca regulamentele sunt identice cu ale Ungariei și deca granițele din spre Rusia sunt bine păzite. In urma constatărilor, guvernul nostru a făcut concesiuni întinse. Acum se nasce întrebarea dacă importul din Serbia a causat vr’uă diferință ? Sunt convins ca toți vor Zi ceda. Vorbind însă cu elocința cifrelor constat ca la 1881 când erau în ființă concesiunile restrânse s’au importat din Serbia 15,816 capete; în 1882 pene la finele lui Octombre s’au adus 7,772, adică în decurs de 22 luni s’au adus 23,588 capete. După încheiarea convențiunii s’au adus de la 1 Noembre 1882 și până la 1883 1 Noembre 17,752, prin urmare comparând acești ani diferință nu e nici de 2,000. Adăogând și vama de 4 fl. ce trebue plătită de cap, folosele indirecte sunt mult mai mari decât pericolul ce se pretinde a ne amenința. E natural ca acele ținuturi care se învecinesc cu România se privescă cu spaimă importul de vite de acolo, dar eu cred ca n’au pentru ce se speria de concurența și prin urmare de scăderea prețurilor. D. Somssich. Déca e adevărat câ importul din Serbia nu e păgubitor pentru crescerea vitelor nóstre, atunci pentru ce Francia și Germania ne închid otarele lor ? Părțile muntose ale României și Serbiei nu vor putea concura cu noi, dar vor putea face acesta ținuturile de la Dunăre unde se găseșc o destulă pășune. Daca guvernul voesce din considerațiuni mai nalte politice a face concesiuni României, atunci se îngrijesc să ni se deschidă calea spre occidinte, unde se ne putem desface cu preț i producțiunile nóstre. Baronul Apponyi în principiu nu e amic al protecționismului agrar dar îi primesce de nevoe până ce acel stat, care e cumperătorul productelor nóstre, urmezá față cu noi acel principiu. Le învățăm de la principele Bismarck de a nu subordona cele mai vitale interese economice considerațiunilor politice. Așa precede față cu noi Germania, care deși pune cel mai mare preț pe menținerea alianței cu monarhia nóstrá, totuși urmezá față cu noi, în cestiunile economice uă politică esclusivistă protecționistâ. Terminând d. Apponyi, propunerea d-lui Ordody s’a dat biuroului spre a urma conform statutelor. Uă societate pentru „Istoria Patriei.“ In ședința din 18 Noembre a conferințiarilor Atheneului, d. Esarcu a făcut uă propunere ce ni se pare de uă importanță seriosa. In orice cas, ea merită d’a atrage atențiunea. D. Esarcu a arătat ca există la noi în țară uă mulțime de documente care sunt amenințate d’a se perde ș’a dispare pentru totd’auna. Sunt numeróse familii atât în România de dincoce cât și dincolo de Milcov care posed prepuse hărții de cea mai mare utilitate pentru istoria țerei ce zac prin lânui aruncate prin camarî și pivnițe și care se distrug și dispar în fiecare z jh Intre altele d. Esarcu citeza hârtiile d-lui Costache Negri, documente de cea mai mare importanță relative la marele cestiuni ce au fost resolvate sau tratate în timpul misiunii sale ca aginte diplomatic al țerei la Constantinopole. Aceste hărții se aflau până anul trecut la un membru al familiei și nu se scie deca în luna de astăi ele nu sunt perdute sau distruse pentru totd’auna. D. Esarcu a mai citat cașul ce i s’a raportat de d. B. Constantinescu care, plimbându-se într’uă di prin casele prințului Bibescu, a văzut nă ladă, pe care vă spălătoresc spăla rufele, și în care a descoperit documente de nă valore istorică forte importantă. In fiecare si asemene timpul distruge o o mulțime de monumente picturale, arhitectonice, și sculpturale, rămășițe prețiosse ale trecutului nostru istoric. D. Esarcu a propus formarea unei societăți pentru Istoria Patriei, care să aibă ramificațiuni în tota țara. Particularii ce vor face parte din societate vor avea atențiunea deșceptată, vor începe a reunosce importanța obiectelor sau documentelor relative la istoria Patriei și în cele din urmă vor găsi un mare satisfacțiune de-a le culege cu dragoste și ale sustrage destrucțiunii. Acesta societate, a zis d. Esarcu, va avea încă de scop de a încuragia cercetările istorice prin arhivele și bibliotecele Europei, precum și publicarea resultatului acestor cercetări. D.Esarcu arată ca, deși a publicat până acum un număr însemnat de documente, posedă încă un număr și mai mare care stau în cartenele sale. Cu acesta ocasiune d. Esarcu pune în vederea colegilor sei seria raporturilor ambasadorilor venețieni la Constantinopole, la Viena și la Cracovia, conținând tote cele mai prețiose date asupra istoriei țarelor române; relațiile misionarilor catolici la noi în țară etc. etc., mai multe cronici inedite, dintre care una arată ca în tabăra lui Atila înaintea Aquilei se afla un număr însemnat de valachi. In secolul V prin urmare numele de valac era cunoscut și întrebuințat. D. Esarcu a arătat ca în tote orașele și însuși orășelele Italiei există societăți ca aceia care propune. Acolo aceste societăți aduc cel mai mare serviciu studiilor istorice prin desgroparea și publicarea documentelor vechi, prin retipărirea cărților rari și prin colecționarea monumentelor de ori ce natură relative la istoria provinciilor sau orașelor ce au în vedere aceste societăți. Acusurile aduse arhiereului Calistrat România Liberă Zice cu acusurile aduse în contra arhiereului Calistrat, sunt următorele : 1. Cu arhiereul Calistrat lucreza și scrie pentru reformarea Sinodului, în care să ia parte laicii și preoții de mir. 2. Ca după canone au dreptul și preoții de mir să se facă episcopi. 3. Cu canonele nu ar fi în contra căsătoriei a doua a preoților și diaconilor. 4. Câ critică lucrările Sinodului, care se mărginesc mai mult în facerea de călugări. 5. Câ, după părerea sa, preoții pot să se adune în congres nefiind acesta oprit nici de canone și nici de Constituțiune. 6. Ca revoltă clerul inferior în contra capilor bisericei. 7. Câ a fost ales de câtre preoți mai în tote județele ca delegat pentru congresul de la Focșani. 8. Ca nu a voit să supr scrie enciclica Sinodului și critică pastoralele mitropoliților în contra preoților. 9. Ca este rădicat la trepta de arhiereu prea de tenăr dintre preoții de mir și ca în biserică nu citesce cântând ca cei-l-alțî arhierei și nici nu voesce să ție semn la cununie de tóte nimicurile cari nu sunt prevăzute prin canone. 10. Câ este redactore al harului Biserica Română. 11. Câ a slujit fâră voe, deși mitropolitul îi dedese acesta, și ca fiind oprit după un pretins vot al Sinodului, el cu tóte acestea tot a slujit ca să se potă împărtăși. 12. Câ scrie prin Ziare. 13. Câ nu permite protopopilor să se porte necuviincios câtre arhierei și preoți. 14. Și câ în sfîrșit este pretins teolog precursor al lui Anticrist, Erostrat, resvrătitor și altele multe. Arhiereul Calistrat, ca să se puta apăra în contra tuturor acestor acusațiuni, a cerut de la Sf. Sinod urmatorele : a. Să i se pun la disposițiune actele pe care se întemeieza acusarea. b. Ca să i permită a avea apărători. c. Ca ședințele Sinodului, când se va face judecata, să fie publice. CRONICA CRIMINALA Pe strada garei în orașul Ploești, locuesce David Ianjai soția sea Tudora cu duci copii ai lor: Gheorghe de ani 11 și fetița Iana de aprópe 4 ani. Muncesc amăndouî ca să-șî câștige hrana, cacî sunt săraci și fără avere. Singura lor bucurie, unica lor speranță erau acești copii. Băiatul Gheorghe era silitor și ascultător, sa destingea la învățătură. Alâturî de denșii locuia Maria Ștefan Florea. Și densa avea un singur copil dus la Bucurescu să sfîrșascâ învățătura, și cu care se putea cu drept cuvânt lăuda, câcî era eminent și distins student. Aceste duce familii erau rude între ele. Tudora era soră cu bărbatul Măriei. Casele lor erau zidite pe același pământ rămas moșcenice și dat de zestre și împărțit în duoă. Pentru aceste locuri de casă și pentru nisce pomi ce despărțiau curțile, certa mare și dușmănie se făcuse între aceste după familie. Din acesta certa cumnatele Maria și Tudora nu mai vorbeau între densele, și deși vecine, nu se mai ducea una pe la alta. Ștefan Florea, văzând atâta vorbă și zîzanie între ele, a început să ocărască și să gonescă din casă pe nevasta sea Maria. Dânsa atunci prinde ură și vrășmășie pe cumnata sea Tudora, din a cârei pricină nu avea traiu bun cu bărbatul său și o isgonea din casă. Pate ca acesta ură nu era atât de condamnabilă, deci prevenția nu -și întindea necazul și măria și pe acele ființe, copiii dragi ai cumnatei sale. In ziua de 9 Ianuarie 1883, copilul Gheorghe și sora sea, pe când maica luiera la biserică, trec în curtea mătușei lor. Maria îi vede și-i chiamă în casă, ba le da FOITA ROMANULUI. 26 NOEMBRE 2 D-NA DE GIVRE PARTEA ANTEIA I (Urmare) — Fie ș’așa! Zise marchisa, îmi place ânsă mai bine ănteia înflorire... In tot cașul, déca cu adevărat un om nu póte s’ajungă la căsătorie fâră să-și lase lâna d’alungul drumului care conduce aci, îmi pare ca póte s’ajungă fâră pată, tuns, er nu murdărit. Și póte să fie astfel, când cineva a dus viața pe care a dus-o Raymond pene acum, mergând apoi la uă femeiă și mâne la alta, întocmai ca uă albină din flore în flore,... fără ânsă să producă nimic? Și făcui rea să mai vorbesc de inima lui, cacî ea îi a lipsit întotdeauna în viața pe care a dus-o. Cine duce un astfel de viață în întreprinderile tinereței îmi face efectul unui om cu totul stricat. — Sa lasă, scumpa mea ! Ș’apoi ești nedreptă: legătura de care este vorba, este deja veche. — Este adevărat, respinse marchiza, c’acesta legătură a ținut mai mult ca d’obicei. Fară înduoială câ acesta este prestigiul ce exercită femeile de teatru asupra omenilor cari nu fac nimic; un fel de deșertăciune a unui amant sărac care are un amantă avută, simțiment care se explică fórte lesne. — Este aspră, și ca nici uă dată pari a fi în contra otărîrii ce am luat d’a căsători pe Alisa cu Raymond; cu tóte acestea trebuie să ne ’nțelegem chiar d’acum asupra acestui punt, câcî presimt uă soluțiune apropiată, și, daci vrei să-ți spun tot, sunt dispus a grăbi deslegarea iei, întrebând în una din acesteade Pe Alisa. — Adeselama d-na de Vercillac. — Ascultă-me, spune-mi care este simțimântul d-tele în acesta privință, urma marchisul. Este timpul ca să-l cunosc cât se pate mai bine, eacî n’ași vrea pentru nimic în lume să fiu, prin încăpățînarea mea, causa nenorocirii Alisei, sau să-ți pricinuiesc cea mai mică mâhnire, chiar daca acésta mâhnire n’ar fi câtușî de puțin întemeiată. — Iubesc fórte mult pe Raymond, răspunse marchiza după uă scurtă tăcere, și scii ca l’am privit întotd’auna mai mult ca pe fiul unor ómeni de tréba, decât ca p’un simplu nepot, după moda din Bretania. Când, la mortea vârului d-tele Givre, care era, vai un tată fórte nebăgător de semn, mi-am vorbit să ne constituim din oficiu părinții copilului sâu, am primit cu mulțămire sarcina d’a ne ocupa de educațiunea lui. Sunt fericită a spune ca nu cred ca n’am isbutit în greua nostră misiune; dar germenele era rea, cele d’äntain influențe fuseseră vátamatore, banii de care dispunea contribuiră forte mult la viața lui destrăbălată... In fine, cred ca Raymond, cu tóte sforțările nóstre, a rămas fiul tatălui sâu și tributarul lumii sale, adică al lumii nóstre. — Aide de ca cum lumea nóstra ar avea monopolul tinerilor cărora le plac petrecerile și al bărbaților cari își uită posițiunea lor! — Oh! în privința acestui punt concurența este liberă, și scia ca toți omenii aseză de ea. Cu tote acestea, vei conveni câ în viața casnică plăcerea este mai puțin prețuită decât pretutindeni aiurea. îndată ce bărbații se căsătoresc, se întorc mai totdeauna la obiceiurile lor de flăcat, cari îmi par ca sunt violurile cele mai mari. In scurt, nu cred ca trebuie a conta mult pe un om ca Raymond pentru fericirea Alisei ! — îmi vei da voie, scumpa mea, să nu împărtășesc în nimic modul d-tele d’a vedea în acesta privință. Eu cred c’uă femeie nu are de ce să se tema de suvenirea cătorva pași greșiți pe calea cea mare într’uă tovărășie veselă, dar ca, în schimb, trebuie a nu se încrede în visurile viclene ale bărbatului sau pe timpul preîmblărilor simți mintale, pe cari le fac împreună mână în mână, prin potecile înguste și boschetele înflorite, oprindu se din când în când supt umbra copacilor,—tote acestea fiind luminate de sórele celui d’al după zecelea an și parfumate de fructul oprit. Fui șigură ca acesta este cu mult mai periculos decât ecoul unui festin, sau chiar al unei mici orgii. Și acesta cu atât mai mult, cu cât, când iubim pentru ănteia oră, suntem tineri, naivi și entusiaștî. Făcend dintr’uă femeiă ’naintată în etate uă Dulcincă și luând, la trebuință, uă fata de uliță drept să domnu mare, n’avem âncă acel spirit de analiză pe care ’1 ducem mai tărziu în căminul nostru, în paguba fericirii nóstre casnice, ș’a d-vóstru. D’aci tot felul de ilusiunî cari fac să ne para ca atât viața cât și amanta nóstra sunt frumóse, deși mai totdeuna nici una nici alta nu sunt frumóse. Astfel, mai tărziu, când aruncăm uă privire ’napoi, facem ceea ce fac acei bătrâni cari nu se gândesc la trecut decât pentru a ’șî aduce aminte numai de florile cele multe pe cari le au cules altă dată, era nu și de seneții cari le au înțepat degetele. D-na de Vercillac se scula repede, ca cum ar fi voit s’arate ca acestă convorbire devenise neplăcută, apoi 4-se : — Oricum ar fi, stăruiesc în ceea ce am dis și nu voiesc să primesc viclenia și îmbătarea suvenirilor d-vostră poetice din tinerețe. Trandafirii iubirilor d-vóstra de primavera au atâția ghimpi pentru a vă răni, încât vă lasă în inimă, orice ați <jice, mai multe rane omorîtore decât încântări ; pe când plăcerea este vidța simplă, ușoră, scutită de griji și de încurcături. Este destul ăntâia pară, pentru ca noroiul să devină dulce pentru cei cari nu bagă de somn cu el murdăresce. Și dovada este ca mai toți țineți la plăcere în loc de iubire. — Prea bine! murdăresc de sus până jos secsul, din care ar trebui să nu uiți ce face parte și viitorul soț al fiicei domniei male. — Il datorez deja p’al meu,Jie marchisa surîdend; facă cerul ca recunoscința până în cele din urmă să nu mă sdrobesca!.. Serios vorbind, mă tem mai mult de obiceiuri decât de greșeli, și de viciuri ma mult decât de nesocotințe. Ș’apoi Alisa nu este îndestul de inteliginte ? Nu este asemene îndestul de bine instruită ? Ai voit să fie așa și ai avut dreptate; uă instrucțiune completă constitue pentru fete un fues d’un gust distins, dar forte periculos pentru cele cari sunt sărace. Ei bine ! uă femeia care înțelege și scie, pate întotdeauna să judece mai bine decât oricare alta; prin urmare, a judeca p’un bărbat ca Raymond, este al condamna. Nu credi are ca are să fie bucurosa d’a se arăta în lumea mare, d’a citi descrierea toaletelor ș’a orândurilor în joaie ? Ea va judeca, ocupațiune nenorocită, când este vorba se judece pe un bărbat... In cele din urmă, déca Alisa este cu adevărat dispusă a urma după vederile d-tele, nu vei găsi din partea mea decât uă opunere discretă, câcî Raymond este în ochii mei d’uă potrivă cu semenii săi, nici mai mult nici mai puțin alt, cu tata superioritatea aparinte pe care o datoreza spiritului său, ce azi se găsesce în lumea mare ca și pe strade, și care îi permite în convorbire să facă câteva jocuri de cuvinte sceptice, cu cari se fac, ca întotdeauna, reputațiunile omenilor de spirit. — In fine, scumpa mea, ce vrei să fie Raymond ? Ce vrei să fie soțul fiicei d-tale? Acum în urmă, ai făcut pe vecinul nostru, baronul Levallet, care făcea curte Alisei, să ’nțelegă câ ’și perdea timpul. Fie ai făcut prea bine. Dar, pentru Dumnezeu ! Daci nu vrei nici pe Raymond, spune-mi ce om îți trebue ca ginere, d’ami idealu séu, îl voi opri decât voi întâlni. In acest moment, se aud afară după voci tinere, și după umbre înalte apar pe nisipul după terasă, lângă ferestra ce,’sta deschisă. — Ei bine scumpul meu Petre, Zvedna de Vercillac, îndată ce tânărul, însoțit de Alisa, trecu pragul salonului, ecate și ’n mijlocul nostru ? — îmi pare câ n’am părăsit Ardennes, atât de mult ’mi-a rămas familiar locul în care ’mi am petrecut copilăria. Aceste păduri, acesta fabrică de sticlă, acest castel, le am dus pretutindinea cu mine. ■ Și Petre Lefort, stând în piciore în mi7-