Romanulu, decembrie 1883 (Anul 27)

1883-12-04

ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 liters petit, pagina IV . . . »•*«> » » n III ... . . . 40 bani 2 lei­­ . A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea isiarului. IN PARIS, la Havas, Laffira et C-nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L Daube et C­ nie, 130, Fleet Street E 0. LA VIENA, la d-nil Haasenstein «t Vogler, Wallfischgasse 10. LA FRANOFORT, S. — M. G. L. Daube et C-une, pentru Ger­mania, Belgia, Olanda, Elveția și America, la­­ Scrisorile nefrancate se reiasă — mmm, â dndrea m Sunt omeni cari] se tem de re­forme salutarii, acuzându-le ca sunt radicale ; cu alte cuvinte, real nu trebue ra­dical stîrpit. Omenii cu asemene idei sunt un fel de omeopațî cari, când bolnavul trage să merfi, continuă să-i admi­nistreze în aceleași close neînsemnate, medicamentele ce, administrate la timp și o n­uă closă cuviinciosă, ar fi îmbunătățit starea bolnavului și­­ ar fi redat vieței. Asemene medici din fericire n’a­vem ; politici tinse avem cu prisosință. Acest adevăr s’a constatat de câte ori, în urma unei trebuinți general simțită de câtre națiune, s’a propus în Camere reforme mai fundamen­tale. Așa s’a întâmplat cu ocasiunea i­­nițiativei luată pentru reorganisarea magistraturei, așa cu cea pentru vînd­area bău­turilor spirtase prin comunele rurale, așa cu legea numită Habeas corpus. Intr’un cuvânt, nu s’a emis uă i­­deia progresistă care să nu se isbesca de ciudata acuzare de radicalism. Cei cari combat reformele seri­ose , siliți fiind se recunoscu ca râul esistă, găsesc metoda d’a-1 sus­ține (b­ când ca binele nu trebue pus în locul râului de­cât treptat ; așa — d’uă-dată, ar fi pré mult bine*; și celor i*ai, le trebue timp se se familiariseze cu binele. Reformele fundamentale,­­fie ei, nu se fac dintr’uă­­ ji într’alta; în Anglia bună­oară, a trebuit timp până să se ajungă la oă schimbare a legii electorale; a trebuit uă ju­mătate de secol, etc., etc. Prin urmare, de­și legea noutru e­­lectorală este rea , de­și s’a recunos­cut câ densa a fost nă­mnărtă de falsificări și de necontenite violind­ în mâna guvernelor, suntem datori totuși, se mai așteptăm uă jumătate de secol,—pentru ca atât le-a trebuit Englezilor—spre a face spera­nțe asu­pra legii ce aveau, și asupra îmbu­nătățirii ce trebuiai­ să-i aducă ! Până atunci, să facem numai câte­va modificări, de ochii lumii — precum făcu mai de ună­ji on. d. Ch­ițu cu administrarea closelor celor mici prin proiectele ce de­puse pentru reorganisarea puterii ju­decătoresc!—și să urmăm esperimin­­tele actualei­ legi electorale, ce toți recunoscură ca supt tote guvernele corupțiune și vătămătore ingerinți administrative a produs. Din fericire cu, cu totă iubirea doselor celor mici ce predomnește printre bărbații noștrii politici, cei tineri sunt, în parte, feriți d’aceată molimă. Ast­fel, un număr de deputați s’au­ și pus la lucru, pentru a căuta o­ lege mai bună, far’a ține sema de timpul ce a trebuit diferitelor na­țiuni pentru a ’și­ îmbunătăți legis­­lațiunea lor. Am arătat, într’unul din nume­­rile trecute, puntele asupra cărora ei s’au oprit și ce ne par menite a rupe cu vechia sistemă de fraude, de violind­ și de uneltiri electorale. Studiile, ce în diferite rânduri s’au făcut în acest diar, asupra foloselor și chiezășuirilor ce înfățișază admi­terea unui mare colegiu electoral, ne scutesc d’a mai intra acum în desbaterea cestiunii , când vom ve­dea producându-se argumente seriose în contra sistemei ce susținem, vom căuta să dovedim din nou, de care parte este binele și adevărul. Ne mărginim pentru astă­­i s’a­­mintim, celor cari să tem de reforme mai fundamentale, deplinite intr’un timp mai scurt, ca, decâ România, ar fi stat să cugete câte uă jumătate de secul asupra fie­carui pas ce a făcut, dânsa ar fi încă în aceiași stare de înapoiare ca ceia în care s’afla înainte de anul 1848; cei cari vorbesc astă­zi de modul cum ’și-a îmbunătățit Anglia legislațiunea, ar purta încă anterie, ar fi încinși cu brâne galbene sau verdji ș’ar învăța carte pe psaltire, ci de Englesi și de legile lor nici vorbă cu puțin de­­ tot ar sei să spună. De asemene decâ Francia ar fi ur­­­­mat în același mod, fără îndoială câ­t Bastilia ar fi încă în pieióre, și câ Regele, purtând perucă pudrată și pantaloni scurți, ar striga încă, in­trând în Statele­ generale, cu biciușca în mână și bătând din picior : „Statul sunt eu!“ Singurul progres ar fi numai ca astă­ c­­ ci ar trebui să le facă tote aceste dând brațul ilustrului și a tot puțintelul judecător de instrucțiune. Vorbind de reforma legii electo­rale ea ne amintește, firește, pe cei cari au combătut și combat ori­ce propășire seriosă, pe cei cari, ne mai putând să se opue unei reforme, cer­e ca ea să se facă încet, forte încet. .­­ ast­fel în­cât nimene să n’o simtă. Când a ’nceput la noi să se schimbe hainele cari să chiamau turcești , cu cele cari se chiamau nemțești, avu­răm îndată, chiar în acestă privință, radicali, moderați și ultra-moderați. Intre radicali avurăm pe marele boier G­rigore Philippescu care, pu­­ind hainele nemțești, ș’a ras nu nu­mai barba dar și chiar mustațele. Avurăm pe cei moderați, cari pur­­tară, pentru cât­va timp, dulamă și șapcă. Avurăm în fine și un ultra mode­­rat-conservator, care păstra tote hai­nele turcești de a adopta pălăria nem­­țescă cea cu forma coșului. Nu fac óre tot ast­fel moderații și ’nțielepții de astă­­ji, cu reforma legii electorale ? Aceste amintiri ne conduc la un articol forte instructiv al Indepen­denței române de Mercurea trecută. Confrații de la Independența adre­­sându-se câtre amicii lor din ose­bitele partite cu alisate le spun, cu multă inteligință și iubire, unele din greșialele ce-au făcut și stăruiesc în a le face. E că, în scurt ce lo­­ric : „Sunt șapte ani de când pivotiți, ast­fel ca sunteți, pentru cei pe cari îi combateți, uă petrecere, uă jucă­rie nevotamatore, bucuria copiilor, liniștea părinților. „Voi, sinceri liberali, conservatori, liberali independinți și alte grupuri, unite pentru luptă, ne duceți : „Nu putem lupta cum luptaț­ cei cari n’aveau nimic a perde. „Noi, suntem mai toți mari pro­prietari, avem interese ce nu le pu­tem compromite în întreprinderi d’a­­venturari. „Deci, daci ne ertați vă vom spune .... „Vă este d’ajuns să voiți în fine să intrați cu seriositate în arenă, o­­tărîți a lupta cu energie, otărîți a birui. In cele din urmă alegeri n’ați luptat, unirea vóstra a fost numai un simplu cuvânt și mijjlacele vós­­tre de acțiune au fost nule. „Sunteți cei mai mari proprietari ai țarei, voi aveți încă averea imp­ 20 BAI TIl&D­A­CTIO­NE SA. 14, 8 TB, biliară și averea mobiliară. De< neți cât ați cheltuit în cea urmă campanie electorală ? „ Cu toții împreună n’ați dat 1 de lei. Și voiați să ’nvingeți d’ăntâi condițiune­a isbândei tóte, d’a-i da prețul. „Nu­­ fic ca trebuie să cur pe alegători dér afirm câ treb­­luminați, să fundați islamiî, și conferinți, întruniri publice centrurile. „Trebuia să faceți în Bucur comitat central, un altul în f­­ județ și să le puneți pe tote lațiune între dânsele. „In fine, pe totá­­ jiua, în 1­zus cât a ținut lupta electori­buia se organisați, în tote f țile însemnate ale țarei, înt­­lectorale. „Nimic din tóte­ aceste nu cut V’ați economisat și avere, tenela, v’ați arătat sgîrciți timp și de bani. „Ast­fel, ne semănând nu­ vă puteați aștepta la uă reco­șiugată. “ Reproduserăm aceste frățeș­­uri și inteliginte sfaturi ale pendinței câtre cei cualisați, nu ca să ne servim cu densele d de combatere ci pentru ca să comandăm celor cari sunt, o ceritate și cu credință, menit unei partite într’adever liber. Prima imputare ce face li­cența cualisaților este ca ei ș­i în lupta lor să nu-și comp interesele lor personali în înt deri de aventurări.11 Este uă mare greșială, le d pentru bărbații politici d’a pn­teresele lor personale, mai pre interesele generali. A doua greșială, care decur­purat din cea d’ăntâi, este cu cari n’au încredere în națiunea lor, pentru ca n’o cred capabilă de idei nobile și de acte mari, au numit și numesc aventurări pe cei cari, pen­tru ca au cre­zut, au luptat, încă de la Cămpineanu, fară a cruța nici un sacrificii­, pentru unirea principate­lor, pentru libertatea și propășirea Statului român. A treia imputare ce se face este cu unirea acestor partite „a fost numai un simplu curent,“ și prin ur­mare nule au fost și mijlocele lor de acțiune. A patra imputare ce se face este ca n’au format comitate în tóte ju­dețele, cari tóte să fie în comună în­­țțelegere; câ n’au organisat întruniri publice pentru a lumina națiunea; c’au fost sgbîrciți de timp și de bani; și ’n fine ca, cei cari nu semănă nimic, nimic vor culege. Aceste adevăruri într’unul se în­­sumă. Cei cari nu sunt întruniți într’u­ singură credință, cari n’au un sin­gur drapel pe care să fie scrise, în mod clar și positiv, principiile lor, nu pot întruni în juru­ le de­cât sim­plii individ­, nu pot lumina pe ni­meni pentru ca n’au ei înșii nici uă lumină, nu pot s’adune nici uă re­coltă bună pentru ca n’au nici uă semență bună, națională, propositare pentru a semăna. Sunt peste trei ani de când adese diserăm și noi aci aceste adevăruri partitei nóstre. Atrăgendu-î dér astă­ cel din nou­ atențiunea asupra sfaturilor ce da Independența amicilor iei, cjicem din nou partitei naționale-liberale : cei PLARUL MINIS­TRATII ISTMA. IMNEI, 14 e ți-ai făcut drapelul? 3 mai ai scris pe dânsul ? t care întrunim­, în care cjiarii, ari discursuri îl desfâșiarî în fa­­națiunii N­imic nu mai seim; și mărturim, nare îngrijire, cu necurmat ne n și nicăirî nu-1 mai vedem în rasa, în nobila, în patriotica și bine-cuventata lui fîlfîire. AVICIUL TELEGRAFIC •AX. AGtKOMypXEÍI HAVAS I*is, 14 Decembre. — Mai multe tele­­,e din Hong-Kong și din Saigon a­­ă­câ­tă revoluțiune a isbucnit la Hue instigațiunea Chinei; mandarinii orăș- Franciei ar fi arestat pe noul rege namului.­uvernul francez n’a primit încă confir­­a oficială a acestei solii. Ig­l’ad, 14 Decembre.­— Generarele Io­­vici s’a ’ntors era din Alecsinaț cu un fon de infanterie și duce batalione de .•1. Rsserva de ănteia clasă, ce a fost inuințată pentru serviciul garnisonel, a concediată adj. h­is. 14 Decembre. — Trimiterea de întăriri la Tonkin e imininte. ratarea unei revoluțiuni la Hue n’a­onfirmată oficial péné acum, 10 ore íéra­ cursul discuțiunii bugetului ministe­­afacerilor străine, Camera deputaților apins amendamentul presintat de es­­t stângă timjend la supresiunea am­iei Franciei pe lângă Vatican, oricui Henri Martin a murit. la Cesona, 14 Decembre. — Principele suitor al Germaniei a sosit acut dimi­­la Barcelona, unde poporațiunea l­a uă primire respectuosa. Alteța­rea a­ [UNK]ială s’a imbarcat spre sără pentru ma, 14 Decembre. — După m­outa­­creditate, visita principelui Frederic­­den la Papa n’ar fi âncă­otărîtă în piu: împăratul și cancelaria din Ber­­a fi lăsat totă latitudinea principelui iar d’a oțărî el însușî, când va fi la daca e oportun d’a face sou d’a ce uă visită Papei, alia, 14 Decembre. — Parlamentul i e convocat pentru 5 Feb­rariit. DIN AFARA FRANCIA câte­va sute de alegători pentru senatori din Paris s’au întrunit Du­mineca trecută în sala de la „le grand Orient,“ unde maiorul Labor­dere, senator e ales în Paris, le-a dat sema despre chipul cum și-a depli­nit mandatul sâu­. D-sea aminti ca a fost însărcinat de alegători să lupte pentru revizuirea Constituțiunii, pen­tru desființarea Senatului, modifica­rea Concordatului, desființarea bu­getului cultelor, etc., și ca nu nu­mai a esecutat cu credință acesta însărcinare, dor âncă, ori de câte ori a fost vorba despre interesele popo­rului, c-sea s’a aflat în rîndurile par­titei progresiste. Senatul nu este com­pus din Orleaniști, dar din nenoro­cire el cugetă ca aceștia. In cele din urmă d. maior Labordere vorbi des­pre modificarea Constituțiunii, a câ­­rei consecință imediată va fi desfiin­țarea Senatului. Se adopta apoi în unanimitate uă ordine de cei în care se esprimă do­rința d’a se amnestia condamnații politici și d’a se grăbi întrunirea Congresului pentru revizuirea Cons­tituțiunii. țfiarul le Cri du peuple, din Paris, scrie urmatorele : Prin cvartalele mărginașe au fost îm­prăștiate noptea acesta apeluri, prin care se convoca lucrătorii la un nuuă manifes­­tațiune, care de astă dată este forte se­­riosă, dar a cârei­a zi și oră vor fi anunțate la timpul oportun. Tot­ d’uă dată organul d-lui Ro­chefort, VIntransigeant , anunță ca după sfîrșirea desbaterilor asupra Tonkinului, d. Clovis ITugues, depu­tat din estrema stângă, va face oă interpelare în privința măsurilor pre­ventive luate de guvern și a „ares­tărilor efectuate cu ocasiunea mani­­festațiunii făcută de poliție pe piața Bursei. “ GERMANIA Am anunțat ori, după uă tele­gramă din Berlin, cu ambasadorele francez de acolo a fost invitat la DUMINECA, 4 DECEMBRE 1883. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE . In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lunii 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul și oflcielc posti LA PARIS, la Havas-Lafflte et C-nie, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cay, Gustavo Croce, Via San Frai cesoo da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele uepnblicate se ard — . Friedrichsruhe. Astăzi găsim în Neue , duce prin Viena călătoria principelui impe frete Presse urmatorea telegramă din , b­al german la Roma, dér ama putea s’e Paris, cu data de 12 Decembre, care j ghicim. Ea dovedește ca un suveran posi * completeza acesta scrie : In privința ducerii ambasadorului fran­cez din Berlin la Friedrichsruhe s’a îm­prăștiat pe aici versiunea cu principele de Bismarck se ocupă cu aplanarea conflictu­lui franco-chinei­­scă ce se­­ zice despre acesta : După reîntorcerea sea la Berlin, baro­nul de Courcel fu primit de împăratul Wilhelm. Cu acesta ocasiune se vorbi des­pre cestiunea Tonkinului, și ambasadorele francez aveta atunci mulțumirea ce a pro­dus atitudinea Germaniei în acesta afacere prin cercurile conducătore din Paris, îm­păratul se simți forte satisfăcut de acesta declarațiune, și nu mult după aceea sosi­tă invitațiune prin care principele de Bis­marck ruga pe ambasadorele frances să -l visiteze, și atunci baronul de Courcel se du­ce la Friedrichsruhe. Sunt motive care fac a se crede câ întrevorbirea principelui de Bismarck cu baronul de Courcel are oă însemnare pacinică, de­și Germania nu­­ cugetă a se amesteca direct, prea bine să vină la Roma și să visiteze atât pe rege cât și pe Papă. In același timp un ziar berlinez susține ca, de vreme ce principele imperial german, ca represintante al împăratului Wilhelm locueșce în Qui­­rinal și e primit de Papă, și împă­ratul Francisc Iosif pate, ca ospe al regelui Humbert, să tragă la Quiri­­nal să insit­e pe Papă și să renunțe la un contra visita a acestuia, fără ca prin acesta să fie atinsă eticheta, care a format până acum cea mai vedică seriosă,pentru visita atât de do­rită a împăratului Austriei la Roma. SERBIA Un telegramă din Belgrad, cu data de 12 Decembre și publicată de Nene freie Presse, anunță urmatorele : Sa vorbesce câ’n aceste din urmă ,j.ü. d. Risticî a avut după lungi conferințe cu regele Milan. Se­­ fice d. Risticî a pus ca condițiune, pentru luarea ministerului, óre­cari modificări în Constituțiune ș’uă Am­nestie generală. Se­­ sice ânse cu aceste ne­gocieri stau pe loc din causa cererii d-lui Risticî d’a se amnestia fostul mitropolit Mihail. Am vorbit ieri despre uă circulară pe care ministrul sârb de externe a trimis-o represintanților sârbi în stră­inătate și’n care se face să dare de semn despre căușele recintei revolu­țiuni. Astă­zil găsim în Neue freie Presse urmatorele amănunte asupra acestei circulare : Circulara declară mai ăntei cǎ rescula n’a fost nici cum provocată de cestiunea predării armelor, ci numai de înrîuriri din afară. Rescula a fost acum cu totul năbuc­nită, starea de asediu va fi în curând re­vocată, cr trupele mobilizate se vor reîn­­torce prin garnizonele lor. Ast­fel dar ni­­­mic nu mai împedică revenirea la uă stare de lucruri normală, dar totuși guvernul se crede nevoit, în vederea menținerii ordinii și liniștii în rigat, se ia ore­cari măsuri ex­­cepționale. El trebue se suspende legea pentru întruniri, cr legea în privința pre­sei s’o modifice în sensul aceleia ce exista mai nainte de resbel. Guvernul crede însă ca cea mai însem­nată și mai principală datorie a sea este reforma contribuțiunilor, de care depinde bună­starea și prosperitatea Serbiei. Acesta circulară, care este redactată în forma unei Note verbale, a fost înmânată de represintanții șerbi miniștrilor din afară ai puterilor semnatare tratatului de la Ber­lin, cărora li s-a lăsat câte uă copie. AUSTRO-UNGARIA Supt titlul de „Cererile Dalmația­­nilor“ , citim urmatorele în Neue freie Presse de la 13 Decembre: In privința cererilor ce deputații dalm­a­­țianî fac guvernului, primim să relațiune în care aceste desiderate sunt formulate în următorul chip : 1) Să se numesca pentru Dalmația un guvernatore civil; 2) Consilierul de curte Pavid­ și inspec­­torele școlar de pe lângă guvernatorele din Zara, com­itele Latour, să fie suspendați din posturile lor și să se aducă în locul lor persane din majoritatea Landtagului; 3) Limba croată să fie introdusă pe la autorități ca limbă oficială, iar prin­ scetele centrale și nautici ca limbă de predare ; 4) Se se înființeze pentru Dalmația­nă autoritate maritimă specială; 5) Landtagul dalmațian să fie disolvat. In n­oile alegeri, partita creată completa pe sprijinul guvernului; 6) Elementul catolic de prin provinciile ocupate să se bucure de o­ deosebită con­­siderațiune în tote afacerile publice; cle­rului catolic din Dalmația se i se acorde un sprijin estraordinar din casa Statului ; 7) Să se construiască și să se completeze drumurile de fer dalmațiane și să se lege cu drumurile de fer bosniace ; 8) In privința marinei comerciale să se ia disposițiuni legislative. Dalmațianii voiesc să espună aceste do­­rințe într’un Memoriu pe care cugetă a ’i presinta guvernului. Ziarul croat Potar, care apare în Agram, a început cu numărul sâu­ de la 12 Decembre un șir de arti­cole supt titlul de : „La răspântie.“ Acest­ articoll vor conține programa viitore a partitei naționale indepen­­dinte. In primele pârți au fost e,spuse numai puntele prin care voiesce a dovedi ca relațiunile cu Ungaria sunt vătămătore. ITALIA piarul il­­ Diritto atacă astruji cu violență pe Germania, organul cleri­calilor din imperiul german, care sfă­­tuește pe regele Alfonso să nu se ducă la Roma și s î recomandă să imite esemplul împăratului Austriei. II Di­ritto­­rice: împăratul Austriei nu împărtășașce câtuși de puțin vederile­­ barului Germania; sosi­rea principelui imperial va împrăștia mul­­­­te neînțelegeri și va face cu putință multe­­ lucruri, care nu se credeau, nu se sperau până aci, și care vor lumina pate și par­­a­zita conservatóre din Germania. Nu este­­ nici de cum aci locul să răspundem la a­­c lusiunile fosi le Moniteur de Bonne în pri­­­­vința regelui Italiei..In vederea vizitei prin­­­­cipelui imperial german, Papa s’a ascuns­­ la spatele demnității sale bisericesci, dar­i regele a pus fară nici să reservă palatul - seu ospitaliar la disposițiunea moștenitoru­­­­lui coronei germane. De altă parte atât prin Berlin cât și prin Roma se susține câ visita ce­­ principele imperial german va face ; în același timp regelui Italiei și Pa­­­­pei crează un președinte pentru uă­i viitore visită a împăratului Austriei la Roma. Ast­fel il Bersagliere scrie , între altele : N­ECROLOG­­IE HENRI MARTIN Telegraful ne aduce că dureresa scrie. România perdu­âncă unul din ve­chii și călduroșii săi apărători. STenri Martin,­­care împreună cu Quinet, cu Michelet și cu Marc Gi­­rardin, lua apărarea României încă în timpul când chiar numele iei era de toți uitat în Europa, a încetat din viață. Ilustrul istoric francez s-a născut la 20 Februarie 1810 la Saint-Quen­­tin. El debuta mai întâi în cariera literilor și începu în 1830 a scrie romane. Curând după acesta se dădu studiului istoriei și începu faimosa sea lucrare Histoire de Prance, care de­veni opera capitală a întregei sale vieți. Revoluțiunea din 4 Septembre 1870 făcu pe Henri Martin să intre în viață politică ; el se înscrise în grupul stân­gei republicane, devenind în curând președintele iei. In 1876 fu ales senator și urma aceiași linie politică. D. H. Martin a fost ales membru al Academiei de stiințe morale și politice la 29 iulie 1871 și membru al Academiei franceze la 13 iunie­ 1878. El a publicat o­ mulțime de stu­dii și de articole în felurite ziare și reviste. In cjiarul Le Siecle mai cu semn, a publicat mai multe articole asupra României și acesta în diferite rânduri. Intr’un articol „despre origina Ro­­­mâniei,“ pe care-1 vom reproduce Nu se scie încă ce impresiune va pro-­­ Luni, dice urmatórele cuvinte pe

Next