Romanulu, octombrie 1884 (Anul 28)
1884-10-27
> r ■V ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea: ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV ........ 40 bani Dator , „ „ m ...... 2 lei — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 , — s A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «țiarulaî. IN PARIS, la Havas, Lafflte et C-nie, 8, Place de la Benrse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nie, pentns Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — REDACTIUNEA SI ADMIINISTRATIUNEA, CALEA VICTORIEI 10. (JB) Directore : VENTILA C. A. ROSETTI. Fundatore: C. A. ROSETTI. Luminézá-te și vel fi. ABONAMENTE Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote loiile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffire et C nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt, IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Crocu, Via San Francesco de Paola (N. O.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Mai funcționeză justiția în țara românescă ? Și decă mai funcționeză . Când se vor judeca acuzații din Rîmnicul-Velcei pe care guvernul caută să-i omore prin rele tratamente în închisore ? Când se va termina instrucțiunea deputatului Oroveanu și a celorlalți implicați în atentatul de la 4 Septembre ? Când se va lua măsuri pentru a se pedepsi vandalismul sercitat contra diarelor Romănia, E Indépendance Roumaine si Epoca ! Nu cumva este porunca ca aceste afaceri să stea atârnate pene după alegerile comunale ? BUCURESCI, 27 BRUMAR Cornitele Ferdinand Beust, fost cancelar al imperiului austro-ungar, a murit Vineri 23 Octombre 1886, la castelul Altenberg pe Dunăre, în vârstă de 78 ani. Cu el dispare cu deseverșire una din cele mai însemnate personalități politice și diplomatice ale Europei. țicem cu desevârșire, căci de mult încă fostul cancelar se retrăsese din viața activă. Rar se mai pomenia numele comitelui Beust, de care odinioră diplomația și presa europeană se ocupau chilnic cu arderea și amănuntele cu cari se ocupă astăzi de puternicul cancelar al Germaniei. Din faptele lui Beust, cancelar al Austro-Ungariei, în timpul când acest imperiu nu se perdea cu totul în senul binefăcător al Germaniei,— istoria va înregistra două mai însemnate, și asupra acestor două va pronunța sentințe diametral opuse. Cornițele Beust va ară înaintea istoriei germane tot atât cât și înantea istoriei europene meritul de a fi prevădut cu un esactitate matematică crescerea și mărirea fenomenală a Prusiei, âncă de când el, Beust, era simplu ministru al Saxoniei și încă de când principele Bismarck nu era decât la aurora mărirei sale. Beust văzuse cu ochii adevăratului diplomat, în acțiunile diverse ale Prusiei, primejdia cea mai mare pentru libertatea și independența tuturor min sal* statelor și stătulețelor confederațiunei germane. Pe el nu putuseră nici să-l orbăscă nici să’l amăgească pașii ascunși ce actualul cancelar al Germaniei făcea mereu spre atingerea țintei sale. Bavaria, Wurtembergul, Austria chiar, erau jucate singură Saxonia în întrunirile de la Frankfort arunca lumini peste lumini asupra machinațiunilor prusiene. Se scie cum, cu tele năzuințele sale cele mai desperate, d. de Bismarck triumfă, și cum cornițele Beust, urmărit de ura nestinsă a cancelarului prusian, fu silit a-și părăsi patria și a se refugia în Austria, unde imperatorul Francisc-Josef, luminat după Sadova asupra intențiunilor Prusiei, îi încredință ministeriul afacerilor străine. In conducerea afacerilor externe ale Saxoniei cât și ’n aceia a afacerilor imperiului habsburgic, cornitele Beust nu se înșelă de loc, cel puțin în liniile mari ale politicei și diplomației sale. Asupra acestei părți a vieței sale, noi credem că sentința istoriei va fi favorabilă, elogiosă chiar, pentru însușirile acestui însemnat personagiu. Acolo înscunde atât timpul—acesta mai cu semn — cât și istoria vor proba cu argumente și consonoturi durerose pentru monarcia austro-ungară că cornițele Beust s’a înșelat, și s’a înșelat cu desăvârșire, va fi desigur în cestiunea dualismului austro-ungar, în cestiunea proclamării unui sistem care nu pote dura ce cînd cue temeiurile lui implantate în însăși firea constitutivă a monarhiei habsburgice. A șterge cu un singură trăsătură de condeia tote celelalte naționalități ale imperiului, a recunosce ca elemente constitutive—viribus unitis— —ale monarhiei austro-ungare numai pe cel german și pe cel ungar; a da numai acestor două naționalități drepturile națiunilor de stat, era,—noi credem—în mintea comitelui Beust a face, nu un lucru care să dăinuiască pentru totdeuna spre binele imperiului, ci a găsi un espedient care pentru câtva să ajute Austriei a eși din încurcăturile în cari, cu inexorabila’i politică, d. de Bismarck prăbușia mereu imperiul habsburgic. Cancelarul Austriei nega Slavilor și Românilor dreptul că sunt statornici în monarhie , îl considera ca pe nisce Lombardo-Venețiano, meniți a scăpa mai curând sau mai târzil de sub domnia împăraților Austriei. Ar fi fost ore cu putință dară asemenea combinațiune să dureze pentru totdeuna ? »» Desigur că nu, și afirmația La noistră este cu atât mai adevărată cu cât chiar făptuitorul nenorocitului dualism, trei ani după proclamarea acestei noui stări de lucruri, într’uă călătorie istorică prin Bohemia, declară că el nu este acel Slavenfresser, acel mâncător de Slavi după cum Rieger, Palacký și alți naționaliști slavi îl numiau cu înverșunare. Din acesta declarațiune a comitelui Beustreese lămurit că el însuși nu credea în binele și’n puterea făcutului său; că el însuși, care făcuse dualismul ca espedient, se mahnia pe urmă vétilind că espedientul se schimba în lucru definitiv. Și chiar dacă Beust n’ar fi vetiluc acesta încă din 1869, apoi desigur, de atunci și penă în 1886, diplomatul austriac, fie ca ambasador al Austriei la Paris, fie ca simplu spectator al mersului politicei austroungare ar fi veglat în delegațiunile imperiului, în ambele parlamente din Viena și din Pesta, în tote adunările provinciale ale tuturor țărilor, că dualismul e fatal, că dualismul va provoca mai curând sau mai târziu unul din acele cataclisme de stat de două vase mici de resboiü sunt îndreptate spre Varna. Blakenburg, 25 Octombre.—împăratul Wilhelm a asistat cri sora la uă represintațiane dată la teatru și a propune a lua parte la un a doua vânâtore ce va avea loc la ameda. St. Petersburg,25 Octombre.—La banchetul de emi Țarul s’a mărginit a mulțumi ofițerilor pentru ostenelile încercate de dînșii in timpul campaniei din Balkant , Londra, 26 Octombre.— Ziarele englezescf, preveglând uă invitare din partea Europei pentru a evacua Egipetul, reclama pentru Englitera dreptul de a fiesa data evacuării. E probabil că Turcia va lua inițiativa demersurilor ce trebuiesc făcute pe lângă guvernul englezesc. Berlin, 26 Octombre. — «Gazeta Germaniei de Nord» declară că aprecierile «Gazetei de Colonia» asupra antagonismului Englitezei contra Germaniei, în afacerile Africei Orientale, sunt greșite. Germania n’are acum nici un motiv să se plângă de politica colonială a Englitezei. Sunt numai câteva punte în litigiu, dar se așteptă în curând la uă soluțiune satisface tare. Engliteza recunoste că Germania nu face politică colonială de cucerire, dar că menține scopul ce și-a propus principele de Bismarck, care scop constă numai în a urma pe comerciantul german. Niș 26 Octombre.—Ministrul afacerilor străine și delegatul bulgar, dr. Stransky, au încheiat uă învoială între Serbia și Bulgaria relativ la restabilirea relațiunilor amicale și diplomatice. Numirea doctorului Stransky, în calitate de agent diplomatic al Bulgariei, a fost agreată de guvernul sârbesc. Rusciuc, 24 Octombre.—Prefectul din Rusciuc a primit din partea consulului Rusiei oă comunicare a unei depeși, adresate de generalul Kaulbars consulilor ruși din Bulgaria. In acesta depeșă, generalul declară din nou că Rusia consideră ca nulă Adunarea de la Târnovo și că oricam ar fi hotărârea luată, fie asupra alegerea unui principe al cărui nume ar putea fi agreat de Rusia, fie asupra deputațiunii ce se va trimite Țarului, acesta hotârîre nu va fi luată în considerațiune. Cu tote acestea circulă sgomosul prinfelul cărora istoria nu trimsi.l^lA'í: Ru’anei. ^ id ««dhan-Ef* des in fastele séle. »Tend! póte aduce ua apropiere. . . „ . . . Pentru a da timp sforțărilor împaciui Acest fapt, crearea dualismului, cât și lipsa de energie in 1870 când politica de revanșă a Austriei în contra Prusiei ar fi fost atât de ușoră, sunt cele doua mari greșeli cari vor face ca cornițele Beust să fiă, precum, în istorie, ceia ce fu în viață după retragerea din minister : eintodter Mann, un om mort, cum zicea el însușitere de a se produce, precum și pentru rațiunea materiala de amenajament, căci localul adunării nu e încă gata, e probabil că deschiderea oficiala va fi întârziiată cu câteva file. Mai mult încă, verificarea puterilor cere de 18 penă la 10 zile. Va semnalez tendințe împaciuitore din partea Bulgariei, cu tote că par a nu fi primite în mod favorabil din partea Rusiei, dupa declarațiunea de mai sus a generalului Kaulbars. Nimic n’a transpirat înca asupra intențiunilor ce va manifesta guvernul când va fi în fața adunării. Cele mai diverse proiecte continua a fi atribuite guvernului, atât în privința propunerilor relative la realegerea principelui de Battenberg, cât și în privința alegerii cutorui sau cutărui principe al cărui nume ar fi cu totul plăcut Rusiei. Dar se crede mai bine că adunarea va fi prorogată sau amânată, fără resultat privitor la alegerea principelui, după ce -și va arâta numai încrederea in regența, seu va confirma puterile sale. Scriea despre trimiterea unor cuirasate rusesc înaintea Varnei a fost basata pe temerile esprimate la St. Petersburg de generalul Kaulbars în privința siguranței consulului rus la Varna. Ordinea nefiind nici decum turburata în acest oraș, presința forțelor rusești în acest oraș ar părea puțin legitimă în ochii Bulgarilor, dar daca faptul s’ar produce, se crede ca ar fi presintat în acest sens de guvernul rusesc, care ar putea spera că o astfel de manifestare ar produce un efect moral considerabil, din puntul de vedere politic, în Bulgaria. Instrucțiunile trimise din St. Petersburg, agenților ruși din Bulgaria, nu dau pe față că un ocupațiune sâ flă scopul imediat ce caută guvernul rus să atingă. Rusia se întemeiază pe diviziunea partidelor și pe încurcăturile financiare și economice, pentru a face cu neputință, în scurt timp, situațiunea regenței, dar acesta manifesta uă mare energie pentru a face fața marilor dificultăți ale situațiunii. St. Petersburg, 26 Octombre.—Ordinul de Zi adresat armatei și flotei zice că monumentul ridicat în memoria campaniei din Balcani va aminti intotdeuna abnegațiunea și eroismul luptătorilor cari, cu ajutorul Domnului, au acoperit drapelul rusesc cu oâ nouă glorie. Țarul exprimă încrederea sa în fidelitatea neclintită a armatei și flotei, cărora le mulțămesce pentru serviciile eminente ce au adus tronului și patriei. El își exprima convingerea că în tote încercările la care provedința ar supune pe Rusia, armata și flota vor rămâne la înălțimea eroismului și gloriei predecesorilor lor. St. Petersburg, 26 Octombre.— Novoie Vremja spune ca dacă Sobrania ar realege pe principele de Battemberg, puterile ar considera acest act ca îndestulător pentru a motiva uă ocupațiune rusescă. Niș, 26 Octombre.—Președintele Scupcnnei a citit oă comunicare a președintelui consiliului asupra restabilirii relațiunilor amicale cu Bulgaria. Acesta comunicare a fost primită cu aplauzele adunării. Scupcina a anulat,pe baza unei anchete, alegerea deputaților din Belgrad. Se va ordona deci unoi alegeri. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Niș, 25 Octombre.—Dr. Stransky a sosit, venind de la Sofia. Viena, 25 Octombre.—Se comunica din Odessa, „Corespondenții politice“ . Consulatul Rusiei din Varna, în fața iritațiunii ce domnesce în acest oraș, considerând siguranța consulatului precum și a supușilor ruși ca amenințata, a cerut trimiterea la Varna unei navi rusești de resboiu. Circula scriea că în urma acestei cereri, Columna biruinței în Petersburg’. Desvelirea’t columnei ridicate în Ma^JÍtara l^UsieVirifin ’ amintirea biruinței ur de la 1877 s’a petrecut cu mare pompă. Tóte fiarele ruseșci consacră primele lor articole acestei festivități. Tonul care domnesce cnse în aceste articole este cam palid. Petersburgski la Viedomosti, pornind de la acesta festivitate, dice câ toți câți iau parte la festivitate trebuie să simtă mare amărăciune în inima lor în fața falsităței și transformărei Bulgarilor. țfiarul nu crede că acesta sărbatóre va avea vr’o înrîurire asupra Bulgarilor. Abia scăpați de sclavie, Bulgarii n’au cunoscință nici de sentimentul recunoscinței, nici de al propriei lor demnități. El judecă binele țerel lor după numărul porcilor ce au. Va veni însă timpul când va dispărea influința Austriei, care cu sprijinul Germaniei tinde d’a stabili hegemonia peste slavi. Atunci va fi apoi rândul Rusiei. Grrașdaninduce că nici oă glorie nu s’a câștigat cu atâta nefolos ca aceea care are să facă strălucirea monumentului. înfrângerea de la Sevastopol este mai puțin supărătorre decât biruințele din Bulgaria. Ar fi de dorit ca monumentul pentru Rusia sé servesca ca un bună secțiune. CAMERILE LUCRATORILOR AUSTRIACI Nu de mult fiarele austriace au publicat un proiect, elaborat de deputatul Plener, pentru a se înființa camere de lucrători. Proiectul acesta cnse se vede că nu împărtășesce și vederile lucrătorilor. La 24 Octombre lucrătorii au ținut la St. Pöltenn o întrunire în care s’au pronunțat contra proiectului. După denșii, nu pute să existe decât un singur fel de represintațiune, aceea care isvorăsce din sufragiul universal. In fine adunarea a luat uă resoluțiune, în care se zice că proiectul pentru înființarea camerilor de lucrători nu corespunde de loc cerințelor unei bune represintațiuni a intereselor lucrătorilor și că proletariatul nici uădată nu va renunța pentru un blid de linie, pentru că cárpéla de represintațiune a intereselor, la sufragiul universal, egal și direct. Democrații socialisti din Londra Se scrie din Londra talarului L'Indépendance helge : Londra este în acest moment prada unei panice care reamintește întru tote panica ce a domnit în Bruxeles, cu ocasiunea apropierei manifestațiunei socialiste de la 15 August trecut. Federațiunea democratică socială a esprimat intențiunea de a juca un rol, la 9 Noembre viitor, în proveninea tradițională ,cum se va face in pentru : «statarea noului lord primar. «A! Zic socialiștii, carele cortegiului trebue să simboliseze industria, comerciul și coloniile, adică bogăția și puterea imperiului. Ei bine, noi ne vom arangia astfel încât acesta esposițiune ambulantă să fie complectă. Alături cu bogăția națională, se va vedea figurând și mostre despre mizeria națională 120,000 fără lucru vor veni să ia loc în rândurile cortegiului și să protesteze, prin sirențele și fețele lor slabe și desfigurate, în contra veseliei neguțătorilor celor bogați din Londra.“ Mai ântâia s’a crezut că este un simplă fanfaronadă, dar federațiunea democratică socială arătându-se cu totul hotorâtă a esecuta proiectul sĕu, eea că uă mare emoțiune domnesce în jip operațiune. Sa gândiți-vă!... Vă manifestațiune de «desculți», vă procesiune a unor omeni ca cel din Februarie trecut, venind să se amestece în pomposul cortegiu al lordului primar, în mijlocul unei mulțimi zgomotase, și în Noembre, adică pe timpul unei cete care este atât de favorabilă făcăto FOIȚA ROMANULUI. 28 OCTOBRE ASTRA D-na M. R... (Traducțiune de „GIOH") 15 ROMAN de DITO ȘI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) Nu’ți cjic, ierta-me! căci nici chiar Dumnezeu nu me póte ierta. N’am decât un lucru pentru desvinovățirea mea: nu sciam câ’l iubesc ! Margot e ’ncelată, Margot, e nefericită, și acesta prin mine și numai prin mine! Cu! me cred eu ensu’mi un monstru! Melania avea dreptate, căci, uite, întind deja mâna pe bunurile altora, deși nu scia nimic ! Mamă, se face Ziuă. Ochii mi sunt întunecați de lacrimi, nu văd de plâns și de durere de cap; nu mé țin piciorele pare cât mi-ar fi frânte ! Oh ! de ce n’am murit! Ar fi fost pentru tine oă mâhnire ușoră, pe lângă noptea grozavă în care a coejut mica tea Astra. Imi trec fiorii reci prin membre, mereu, unul după altul ! O! ce nopte spaimentatore! Am rupt tóte acuarelele ce el îmi dăruise , am călcat în piciore tóte florile ce culeseserăm împreună. D’ași pute smulge din inima’mi și chipul lui. Mamă, sunt eu ore cu totul perduta ?! Și eram atât de fericită! Pentru ce m’ai lăsat departe de tine? Pentru ce m’ai trimis în lume, în lume străină și plină de primejdii ? Ea da, se înțelege, nu credeai că ași avea inima atât de slabă. Da, n’ai crezut ? Ba da, căci în două rânduri m’ai stâtuit cu blândețe, și eu n’am priceput! Dér, mamă, cum puteam eu se’mi închipui că ași fi atât de rea la inimă ! Credeam că am uă inimă curată, eram încă copil, copilul teu... O mamă, nu mé goni! primesce-mé, strínge-mé la peptul téü ! întinde asnprâ’mi ca doué aripi brațele télé ! Grecii tu că voiu puté se’l uit? Nu e așa câ’l voiu uita? Voiu redeveni ca și mai ’nainte cu inima curată, ca și cum nici uă singură vinovată gândire nu ar fi pătruns într’easa. Nu’mi voiu perde mintea, nu e așa ? Acum sunt zăpăcită de îngrozitorea nópte ce am petrecut , m’am gândit și resgândit două sută de ori la tóte cuvintele, la tóte privirile lui, și pe tote le văd acum ce fel erau : primejdise, rele, neleale. N credeam atunci ca pe un frate, ca pe fratele acela căruia îi duceam dorul și pe mormântul căruia m’am jălit destui când fu răpit iubire nóstre. Acela ar fi pentru tine sprijin și mângâiere, acum când fetele talé sunt atât de nefericite ! O mamă, eu se’ți pricinuesc un atare lucru ! Spune’mi, nu e așa că, atunci când voi veni acasă, tu nu mă vei privi astfel încât pământul se’mi fugă de sub piciure ? Ci mé vei lăsa se’mi ascund capul în senul teu și se plâng pene n’omü mai puté, și sé’i uit, și de el un singur cuvânt se nu mai rostesc ! Nu pot să mai sufer; nimic nu mă ajută în durerea mea. Mé vei primi cu blândeță, dragă mamă, éreu, revenind scumpa ta copilă, nu voiu mai are gândul și iubirea decât pentru tine, mama mea ! O ! cum ’mi-e dor de mama, cum mi-e dor!.... Ierta acesta pătată scrisóre. Au picat pe dânsa atâtea lacrămî încât abia vei putea citi-o. Sunt cătjută de ostenela, voi dormi puțin căci par ca un iasma. Se dea Dumnezeu ca Margot nu prin mine sé bănuiescâ ceva. O! Domne! când mă gândesc ca am s’o ved aZî peste cji...și...pe el!.... istra. XXI Burda, 18 August 1877. Nu pot s'adorm; deci mi-aprind luminarea; voia seri pene s’o face divă. Póte că astfel mă voiu linișci. Noptea are prea multe spaime. Eri sură Zi care nu se mai sfârșia; sunt obosită. O mamă, astfel trebue să sufere omul când more. Trebuia sĕ me cobor ieri la dejun în sala de mâncare. Ei veniseră deja. — Tanti Astra, dar ce ai! ? strigă Costi. Mă făcui roșia ca bujorul. Sander me privia nemișcat. Margot se speria. — Am uă durere de cap de ’mi svîcnesc tâmplele. Credeam că n’am sé me mai scos. — Asta provine din tecerea nopței. Zise d-sora Weiss cu un ton ironic și aruncându-mi uă privire atât de veninosă încât înghețai de spaimă. Margot îmi făcu ceai forte tare; mă prefăcu că-i ien. Bunica Zicea să mă culce și spuse că mă va îngriji ea. Le mulțămii și ie spuseră că eu, când am durere de cap, nu pot suferi omeni în camera mea. Mă duseiu ibră și sus și mă închiseiű în odaia. îndată auzit pașii lui Sander pe trepte și apoi bătăi la ușă. Nu răspunsei nimic. — Plec, Astra. Zi e el încet. — Adio, răspunsei eu. — Nu vrei să-mi spui adio ? — Nu pot să mi scol. — De ce te-ai închis? — Adio, nu pot vorbi. In fine plecă. Totă Ziua stetei culcată. Spre sera mé coborîî puțin în grădină, îmi eși ’nainte. Deci, mă mințise! Mamă, m’ași fi aruncat în brațele ce el îmi întindea ! Mă oprit cnse în tăcere și mĕ uitai la el. — Nu puteam fără iertarea mea ? — De la mine voiesci iertare ? — Dar de la cine ? — Sunt aci cu totul alte ființe cari trebue se te ierte... Soția, copii tei? — Astra, daci ai sei ce este iubirea, tu n’ai sta atât de rece ! — Ți-am mai spus că dată, urăsc iubirea , nu voiesc să scia nimic din ale ei... — Nu e adevărat, Astra.... — Aretă-mi tu că nu e adevărat... •— Sărmană copilă ! uită-te în oglindă’ți ! — Oglinda mea, cu aceiași puțină galanteria ca și tine, îmi va spune ca am plâns. E da, am plâns, ș’atâta tot!! Am plâns de umilință și de mâniă, vedându-mi atât de înjosită... — Sunt eu are atât de disprețuit încât amorul meu să te înjosască ? Vezui ierosi flăcări înaintea ochilor, auzii iarăși rugetul valurilor. Nu mai scrii ce ziceam : — Da, eu te disprețuesc de ieri séra! N vézut că ’ngălbenesce , fugii sus. Mamă, déci nu mă chiami acasă îndată, mor, se scii, căci nu pot să’l fac să sufere adesea ca astazi ’• Nu pot! Mi se pare ca Dorotea ascultase cuvintele nóstre. Póte câ me ’ncet. M’am dus sus, am secut lângă pat pe scaun și am numerat florile galbene după covorul de jos și ticăiturile cosornicului de pe măsuța de nópte. Nu puteam să se numer iute, căci ele tot mai iute mi se păreau că bat, și’n inimă’m’ încet cu ’ncetul îmi pătrundeauă durere, darită durere atât de chinuitore cu nisce ghiare de fereșinat. Când îmi revenii în simțiri, eram cu fața la pământ; nici nu’mi aduceam aminte cum și când cânusem. Eram atât de nefericită că trăiam. Mamă, mamă, acesta e iubirea ? Băteam tare în ușă și eu nu puteam nici se me scol, nici se răspunderam ca mortă. (Urmare în No. viitor).