Romanulu, octombrie 1884 (Anul 28)

1884-10-27

> r ■V ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea: ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV ........ 40 bani Dato­r , „ „ m ...... 2 lei — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 , — s A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «țiarulaî. IN PARIS, la Havas, Lafflte et C-nie, 8, Place de la Benrse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nie, pentns Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — REDACTIUNEA SI ADMI­INISTRATIUNEA, CALEA VICTORIEI 10. (JB) Directore : VENTILA C. A. ROSETTI. Fundatore: C. A. ROSETTI. Luminézá-te și vel fi. ABONAMENTE Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote loiile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului și oficiele poștale. LA P­ARIS, la Havas, Laffire et C­ nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt­, IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Crocu, Via San Francesco de Paola (N. O.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Mai funcționeză justiția în țara românescă ? Și decă mai funcționeză . Când se vor judeca acuza­ții din Rîmnicul-Velcei pe care guvernul caută să-i o­­more prin rele tratamente în înch­isore ? Când se va termina ins­trucțiunea deputatului Oro­­veanu și a celor­l­alți impli­cați în atentatul de la 4 Sep­te­mbre ? Când se va lua măsuri pen­tru a se pedepsi vandalis­­m­u­l sercitat contra diare­lor R­omănia, E Indépendance Roumaine si Epoca ! Nu cum­va este porunca ca­­ aceste afaceri să stea a­­târnate pene după alegerile comunale ? BUCURESCI, 27 BRUMAR Cornitele Ferdinand Beust, fost cancelar al imperiului austro-ungar, a murit Vineri 23 Octombre 1886, la castelul Altenberg pe Dunăre, în vârstă de 78 ani. Cu el dispare cu deseverșire una din cele mai însemnate personalități politice și diplomatice ale Europei. ț­icem cu desevârșire, căci de mult încă fostul cancelar se retrăsese din viața activă. Rar se mai pomenia numele comitelui Beust, de care odi­­nioră diplomația și presa europeană se ocupau chilnic cu arderea și amă­nuntele cu cari se ocupă astăzi de puternicul cancelar al Germaniei. Din faptele lui Beust, cancelar al Austro-Ungariei, în timpul când a­­cest imperiu nu se perdea cu totul în senul binefăcător al Germaniei,— istoria va înregistra două mai în­semnate, și asupra acestor două va pronunța sentințe diametral opuse. Cornițele Beust va ară înaintea istoriei germane tot atât cât și îna­­ntea istoriei europene meritul de a fi prevădut cu un esactitate mate­matică crescerea și mărirea fenome­nală a Prusiei,­­ âncă de când el, Beust, era simplu ministru al Saxo­­niei și încă de când principele Bis­marck nu era de­cât la aurora mă­­rirei sale. Beust văzuse cu ochii adevăratu­lui diplomat, în acțiunile diverse ale Prusiei, primejdia cea mai mare pen­tru libertatea și independența tuturor min sal* statelor și stătulețelor confederațiu­­nei germane. Pe el nu putuseră nici să-l orbăscă nici să’l amăgească pașii ascunși ce actualul cancelar al Ger­maniei făcea mereu spre atingerea țintei sale. Bavaria, Wurtembergul, Austria chiar, erau jucate­ singură Saxonia în întrunirile de la Frank­fort arunca lumini­­ peste lumini a­­supra machinațiunilor prusiene. Se scie cum, cu tele năzuințele sale cele mai desperate, d. de Bis­marck triumfă, și cum cornițele Beust, urmărit de ura nestinsă a cancela­rului prusian, fu silit a-și părăsi pa­tria și a se refugia în Austria, un­de imperatorul Francisc-Josef, lumi­nat după Sadova asupra intențiuni­­lor Prusiei, îi încredință ministeriul afacerilor străine. In conducerea afacerilor externe ale Saxoniei cât și ’n aceia a afa­cerilor imperiului habsburgic, corni­tele Beust nu se înșelă de loc, cel puțin în liniile mari ale politicei și diplomației sale. Asupra acestei părți a vieței sale, noi credem că sentința istoriei va fi favorabilă, elogiosă chiar, pentru în­sușirile acestui însemnat persona­giu. Acolo însc­unde atât timpul—a­­cesta mai cu semn — cât și istoria vor proba cu argumente și consono­turi durerose pentru monarc­ia aus­­tro-ungară că cornițele Beust s’a în­șelat, și s’a înșelat cu desăvârșire, va fi de­sigur în cestiunea dualismu­lui austro-ungar, în cestiunea pro­clamării unui sistem care nu pote dura ce cî­nd cue temeiurile lui im­plantate în însăși firea constitutivă a monarh­iei habsburgice. A șterge cu un singură trăsătură de condeia tote cele­l­alte naționali­tăți ale imperiului, a recunosce ca e­­lemente constitutive—viribus unitis— —ale monarh­iei austro-ungare nu­mai pe cel german și pe cel ungar; a da numai acestor două naționa­lități drepturile națiunilor de stat, era,—noi credem—în mintea comi­telui Beust a face, nu un lucru care să dăinuiască pentru totdeuna spre binele imperiului, ci a găsi un espedient care pentru câtva să a­­jute Austriei a eși din încurcăturile în cari, cu inexorabila’i politică, d. de Bismarck prăbușia mereu im­periul habsburgic. Cancelarul Austriei nega Slavilor și Românilor dreptul că sunt sta­tornici în monarh­ie , îl considera ca pe nisce Lombardo-Venețiano, me­niți a scăpa mai curând sau mai târzi­l de sub domnia împăraților Austriei. Ar fi fost ore cu putință d­a­ră asemenea combinațiune să dureze pentru totdeuna ? »» De­sigur că nu, și afirmația La noistră este cu atât mai adevărată cu cât chiar făptuitorul nenoroci­tului dualism, trei ani după pro­clamarea acestei noui stări de lu­cruri, într’uă călătorie istorică prin Bohemia, declară că el nu este acel Slavenfresser, acel mâncător de Slavi după cum Rieger, Palacký și alți naționaliști slavi îl numiau cu în­verșunare. Din acesta declarațiune a comite­lui Beust­reese lămurit că el însuși nu credea în binele și’n puterea fă­cutului său; că el însuși, care făcu­se dualismul ca espedient, se mahnia pe urmă vétilind că espedientul se schimba în lucru definitiv. Și chiar dacă Beust­ n’ar fi vetiluc acesta încă din 1869, apoi de­si­gur, de atunci și penă în 1886, di­plomatul austriac, fie ca ambasador al Austriei la Paris, fie ca simplu spectator al mersului politicei austro­­ungare ar fi veglat în delega­țiunile imperiului, în ambele parlamente din Viena și din Pesta, în tote adună­rile provinciale ale tuturor țărilor, că dualismul e fatal, că dualismul va provoca mai curând sau mai târziu unul din acele cataclisme de stat de­ două vase mici de resboiü sunt îndreptate spre Varna. Blakenburg, 25 Octombre.—împăratul Wilhelm a asistat cri sora la uă represin­­tațiane dată la teatru și a propune a lua parte la un a doua vânâtore ce va avea loc la ameda.­ St. Petersburg,25 Octombre.—La ban­chetul de emi Țarul s’a mărginit a mulțumi ofițerilor pentru ostenelile încercate de dînșii in timpul campaniei din Balkant , Londra, 26 Octombre.­­— Ziarele en­­glezescf, preveglând uă invitare din partea Europei pentru a evacua Egipetul, reclama pentru Englitera dreptul de a fiesa data evacuării. E probabil că Turcia va lua inițiativa demersurilor ce trebuiesc făcute pe lângă guvernul englezesc. Berlin, 26 Octombre. — «Gazeta Ger­maniei de Nord» declară că aprecierile «Gazetei de Colonia» asupra antagonismu­lui Englitezei contra Germaniei, în aface­rile Africei Orientale, sunt greșite. Germania n’are acum nici un motiv să se plângă de politica colonială a Englitezei. Sunt numai câteva punte în litigiu, dar se așteptă în curând la uă soluțiune satisface tare. En­gliteza recunoste că Germania nu face po­litică colonială de cucerire, dar că men­­ține scopul ce­­ și-a propus principele de Bismarck, care scop constă numai în a urma pe comerciantul german. Niș 26 Octombre.—Ministrul afacerilor străine și delegatul bulgar, dr. Stransky, au încheiat uă învoială între Serbia și Bulgaria relativ la restabilirea relațiunilor amicale și diplomatice. Numirea doctorului Stransky, în calitate de agent diplomatic al Bulgariei, a fost a­­greată de guvernul sârbesc. Rusciuc, 24 Octombre.—Prefectul din Rusciuc a primit din partea consulului Rusiei oă comunicare a unei depeși, a­­dresate de generalul Kaulbars consulilor ruși din Bulgaria. In acesta depeșă, generalul declară din nou că Rusia consideră ca nulă Adunarea de la Târnovo și că ori­cam­ ar fi hotă­rârea luată, fie asupra alegerea unui prin­cipe al cărui nume ar putea fi agreat de Rusia, fie asupra deputațiunii ce se va trimite Țarului, acesta hotârîre nu va fi luată în considerațiune.­­ Cu tote acestea circulă sgomosul prin­­felul cărora istoria nu trimsi­.l^lA'í: Ru’anei. ^ id­ ««dhan-Ef* des in fastele séle. »Tend! póte aduce ua apropiere. . . „ . . . Pentru a da timp sforțărilor împaciui­ Acest fapt, crearea dualismului, cât și lipsa de energie in 1870 când politica de revanșă a Austriei în contra Prusiei ar fi fost atât de u­­șoră, sunt cele doua mari greșeli cari vor face ca cornițele Beust să fiă, pre­cum, în istorie, ceia ce fu în viață după retragerea din minis­ter : ein­todter Mann, un om mort, cum z­icea el însuși­­tere de a se produce, precum și pentru rațiunea materiala de amenajament, căci localul adunării nu e încă gata, e proba­bil că deschiderea oficiala va fi întârziiată cu câteva­­ file. Mai mult încă, verificarea puterilor cere de 1­8 penă la 10 zile. Va semnalez tendințe împaciuitore din partea Bulgariei, cu tote că par a nu fi primite în mod favorabil din partea Ru­siei, dupa declarațiunea de mai sus a ge­neralului Kaulbars. Nimic n’a transpirat înca asupra inten­­țiunilor ce va manifesta guvernul când va fi în fața adunării. Cele mai diverse proiecte continua a fi atribuite guvernului, atât în privința pro­punerilor relative la realegerea principelui de Battenberg, cât și în privința alegerii cutorui sau cutărui principe al cărui nume ar fi cu totul plăcut Rusiei. Dar se crede mai bine că adunarea va fi prorogată sau amânată, fără resultat pri­vitor la alegerea principelui, după ce -și va arâta numai încrederea in regența, seu va confirma puterile sale. Scriea despre trimiterea unor cuirasate rusesc­ înaintea Varnei a fost basata pe temerile esprimate la St. Petersburg de generalul Kaulbars în privința siguranței consulului rus la Varna. Ordinea nefiind nici de­cum turburata în acest oraș, pre­­sința forțelor rusești în acest oraș ar pă­rea puțin legitimă în ochii Bulgarilor, dar daca faptul s’ar produce, se crede ca ar fi presintat în acest sens de guvernul rusesc, care ar putea spera că o ast­fel de ma­nifestare ar produce un efect moral con­siderabil, din puntul de vedere politic, în Bulgaria. Instrucțiunile trimise din St. Petersburg, agenților ruși din Bulgaria, nu dau pe față că un ocupațiune sâ flă scopul imediat ce caută guvernul rus să atingă. Rusia se întemeiază pe diviziunea par­tidelor și pe încurcăturile financiare și e­­conomice, pentru a face cu neputință, în scurt timp, situațiunea regenței, dar a­­cesta manifesta uă mare energie pentru a face fața marilor dificultăți ale situațiunii. St. Petersburg, 26 Octombre.—Ordinul de Zi adresat armatei și flotei zice că mo­numentul ridicat în memoria campaniei din Balcani va aminti in­tot­deuna abnegațiu­­nea și eroismul luptătorilor cari, cu ajuto­rul Domnului, au acoperit drapelul rusesc cu oâ nouă glorie. Țarul exprimă încrederea s­a în fideli­tatea neclintită a armatei și flotei, cărora le mulțămesce pentru serviciile eminente ce au adus tronului și patriei. El își ex­­prima convingerea că în tote încercările la care provedința ar supune pe Rusia, armata și flota vor rămâne la înălțimea eroismului și gloriei predecesorilor lor. St. Petersburg, 26 Octombre.— Novoie Vremja spune ca dacă Sobrania ar rea­lege pe principele de Battemberg, puterile ar considera acest act ca îndestulător pen­tru a motiva uă ocupațiune rusescă. Niș, 26 Octombre.—Președintele Scup­­cnnei a citit­­ oă comunicare a­ președin­telui consiliului asupra restabilirii relațiu­nilor amicale cu Bulgaria. Acesta comuni­care a fost primită cu aplauzele adunării. Scupcina a anulat,­­pe baza unei an­chete, alegerea deputaților din Belgrad. Se va ordona deci unoi alegeri. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Niș, 25 Octombre.—Dr. Stransky a so­sit, venind de la Sofia. Viena, 25 Octombre.—Se comunica din Odessa, „Corespondenții politice“ . Consu­latul Rusiei din Varna, în fața iritațiunii ce domnesce în acest oraș, considerând siguranța consulatului precum și a supu­șilor ruși ca amenințata, a cerut trimiterea la Varna unei navi rusești de resboiu. Circula scriea că în urma acestei cereri, Columna biruinței în Pe­tersburg’. Desvelirea’t columnei ridicate în M­a^JÍtara l^UsieV­­irifin ’ amintirea bi­­ruinței ur de la 1877 s’a petrecut cu mare pompă. Tóte fiarele ruseșci consacră primele lor articole acestei festivități. Tonul care domnesce cnse în aceste articole este cam palid. Petersburgsk­i la Viedomosti, pornind de la acesta festivitate, dice câ toți câți iau parte la festivitate trebuie să simtă mare amărăciune în inima lor în fața falsităței și transformărei Bulgarilor. țfiarul nu crede că acesta sărba­­tóre va avea vr’o înrîurire asupra Bulgarilor. Abia scăpați de sclavie, Bulgarii n’au cunoscință nici de sen­timentul recunoscinței, nici de al pro­priei lor demnități. El judecă binele țerel lor după numărul porcilor ce au. Va veni însă timpul când va dispărea influința Austriei, care cu sprijinul Germaniei tinde d’a stabili hegemonia peste slavi. Atunci va fi apoi rândul Rusiei. Grrașdanin­du­ce că nici oă glorie nu s’a câștigat cu atâta nefolos ca aceea care are să facă strălucirea monumentului. înfrângerea de la Se­vastopol este mai puțin supărătorre de­cât biruințele din Bulgaria. Ar fi de dorit ca monumentul pentru Ru­sia sé servesca ca un bună secțiune. CAMERILE LUCRATORILOR AUSTRIACI Nu de mult fiarele austriace au publicat un proiect, elaborat de de­putatul Plener, pentru a se înființa camere de lucrători. Proiectul acesta cnse se vede că nu împărtășesce și vederile lucrătorilor. La 24 Octombre lucrătorii au ținut la St. Pölten­n o întrunire în care s’au pronunțat con­tra proiectului. După denșii, nu pute să existe de­cât un singur fel de re­­presintațiune, aceea care isvorăsce din sufragiul universal. In fine adu­narea a luat uă resoluțiune, în care se z­ice că proiectul pentru înființarea camerilor de lucrători nu corespunde de loc cerințelor unei bune repre­­sintațiuni a intereselor lucrătorilor și că proletariatul nici uă­dată nu va renunța pentru un blid de linie, pen­tru că cárpéla de represintațiune a intereselor, la sufragiul universal, e­­gal și direct. Democrații socialisti din Londra Se scrie din Londra talarului L'In­dépendance helge : Londra este în acest moment prada unei panice care reamintește întru tote panica ce a domnit în Bruxeles, cu ocasiunea a­­propierei manifestațiunei socialiste de la 15 August trecut. Federațiunea democratică socială a es­­primat intențiunea de a juca un rol, la 9 Noembre viitor, în prove­n­inea tradițională ,cum se va face in pentru : «sta­tarea noului lord primar. «A! Zic socialiștii, carele cortegiului trebue să simboliseze industria, comerciul și coloniile, adică bogăția și puterea im­periului. Ei bine, noi ne vom arangia ast­fel în­cât acesta esposițiune ambulantă să fie complectă. Alături cu bogăția națio­nală, se va vedea figurând și mostre des­pre mizeria națională 120,000 fără lucru vor veni să ia loc în rândurile cortegiu­lui și să protesteze, prin sirențele și fe­țele lor slabe și desfigurate, în contra ve­seliei neguțătorilor celor bogați din Lon­dra.“ Mai ântâia s’a crezut că este un sim­plă fanfaronadă, dar federațiunea demo­cratică socială arătându-se cu totul hoto­­râtă a esecuta proiectul sĕu, eea că uă mare emoțiune domnesce în jip operațiune. Sa gândiți-vă!... Vă manifestațiune d­e «desculți», vă procesiune a unor omeni ca cel din Februarie trecut, venind să se amestece în pomposul cortegiu al lordului primar, în mijlocul unei mulțimi zgomo­­tase, și în Noembre, adică pe timpul unei cete care este atât de favorabilă făcăto­ FOIȚA ROMANULUI. 28 OCTOBRE A­STRA D-na M. R... (Traducțiune de „GIOH") 15 ROMAN de DITO ȘI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) Nu’ți cjic, ierta-me! căci nici chiar Dumnezeu nu me póte ierta. N’am de­cât un lucru pentru desvino­­vățirea mea: nu sciam câ’l iubesc ! Margot e ’ncelată, Margot, e nefericită, și acesta prin mine și numai prin mine! Cu­! me cred eu ensu’mi un monstru! Melania avea dreptate, căci, uite, întind deja mâna pe bunurile altora, de­și nu scia nimic ! Mamă, se face Ziuă. Ochii­­ mi sunt în­tunecați de lacrimi, nu văd de plâns și de durere de cap; nu mé țin piciorele pare câ­t mi-ar fi frânte ! Oh ! de ce n’am murit! Ar fi fost pentru tine oă mâhnire ușoră, pe lângă noptea grozavă în care a coejut mica tea Astra. Imi trec fiorii reci prin­ membre, mereu, unul după altul ! O! ce nopte spaimentatore! Am rupt tóte acuarelele ce el îmi dă­ruise , am călcat în piciore tóte florile ce culeseserăm împreună. D’ași pute smulge din inima’mi și chi­pul lui. Mamă, sunt eu ore cu totul perduta ?! Și eram atât de fericită! Pentru ce m’ai lăsat departe de tine? Pentru ce m’ai trimis în lume, în lume străină și plină de primejdii ? Ea da, se înțelege, nu credeai că ași ave­­a inima atât de slabă. Da, n’ai cre­zut ? Ba da, căci în două rânduri m’ai stâtuit cu blândețe, și eu n’am priceput! Dér, mamă, cum puteam eu se’mi în­chipui că ași fi atât de rea la inimă ! Cre­deam că am uă inimă curată, eram încă copil, copilul teu... O mamă, nu mé goni! primesce-mé, strínge-mé la peptul téü ! întinde asnprâ’mi ca doué aripi brațele télé ! Grecii tu că voiu puté se’l uit? Nu e așa câ’l voiu uita? Voiu redeveni ca și mai ’nainte cu inima curată, ca și cum nici uă singură vinovată gândire nu ar fi pătruns într’easa. Nu’mi voiu perde mintea, nu e așa ? Acum sunt zăpăcită de îngrozitorea nópte ce am petrecut , m’am gândit și resgân­­dit do­uă sută de ori la tóte cuvintele, la tóte privirile lui, și pe tote le văd acum ce fel erau : primejd­ise, rele, neleale. N­ credeam atunci ca pe un frate, ca pe fratele acela căruia îi duceam dorul și pe mormântul căruia m’am jălit destui când fu răpit iubire­ nóstre. Acela ar fi pentru tine sprijin și mân­gâiere, acum când fetele talé sunt atât de nefericite ! O­­ mamă, eu se’ți pricinuesc un atare lucru ! Spune’mi, nu e așa că, atunci când voi­ veni acasă, tu nu mă vei privi ast­fel în­cât pământul se’mi fugă de sub piciure ? Ci mé vei lăsa se’mi ascund capul în se­nul teu și se plâng pene n’omü mai puté, și sé’i uit, și de el un singur cuvânt se nu mai rostesc ! Nu pot să mai sufer; nimic nu mă a­­jută în durerea mea. Mé vei primi cu blândeță, dragă mamă, ér­eu, revenind scumpa ta copilă, nu voiu mai are gândul și iubirea de­cât pentru tine, mama mea ! O ! cum ’mi-e dor de mama, cum mi-e dor!.... Ierta acesta pătată scrisóre. Au picat pe dânsa atâtea lacrămî în­cât abia vei putea citi-o. Sunt cătjută de ostenela, voi­ dormi puțin căci par ca un iasma. Se dea Dum­nezeu ca Margot nu prin mine sé bănu­­iescâ ceva. O! Domne! când mă gândesc ca am s’o ved aZî peste cji...și...pe el!.... istra. XXI Burda, 18 August 1877. Nu pot s'adorm; deci mi-aprind lumi­narea; voia seri pene s’o face divă. Póte că ast­fel mă voiu linișci. Noptea are prea multe spaime. Eri su­ră Zi care nu se mai sfârșia; sunt obosită. O­ mamă, astfel trebue să sufere o­­mul când more. Trebuia sĕ me cobor ieri la dejun în sala de mâncare. Ei veniseră deja. — Tanti Astra, dar ce ai! ? strigă Costi. Mă făcui roșia ca bujorul. Sander me privia nemișcat. Margot se speria. — Am uă durere de cap de ’mi svîc­­nesc tâmplele. Credeam că n’am sé me mai scos. — Asta provine din tecerea nopței. Zi­se d-sora Weiss cu un ton ironic și arun­­cându-mi uă privire atât de veninosă în­cât înghețai de spaimă. Margot îmi făcu ceai forte tare; mă pre­făcu­ că-i ien. Bunica Zicea să mă culce și spuse că mă va îngriji ea. Le mulțămii și ie spuseră că eu, când am durere de cap, nu pot suferi omeni în camera mea. Mă duseiu ibră și sus și mă închiseiű în odaia. îndată auzit pașii lui Sander pe trepte și apoi bătăi la ușă. Nu răspunsei nimic. — Plec, Astra. Zi e el încet. — Adio, răspunsei eu. — Nu vrei să-mi spui adio ? — Nu pot să mi scol. — De ce te-ai închis? — Adio, nu pot vorbi. In fine plecă. Totă Ziua stetei culcată. Spre sera mé coborîî puțin în grădină, îmi eși ’nainte. Deci, mă mințise! Ma­mă, m’ași fi aruncat în brațele ce el îmi întindea ! Mă oprit cnse în tăcere și mĕ uitai la el. — Nu puteam fără iertarea mea ? — De la mine voiesci iertare ? — Dar de la cine ? — Sunt aci cu totul alte ființe cari tre­bue se te ierte... Soția, copii tei? — Astra, daci ai sei ce este iubirea, tu n’ai sta atât de rece ! — Ți-am mai spus că dată, urăsc iubi­rea , nu voiesc să scia nimic din ale ei... — Nu e adevărat, Astra.... — Aretă-mi tu că nu e adevărat... •— Sărmană copilă ! uită-te în oglin­­dă’ți ! — Oglinda mea, cu aceiași puțină ga­lanteria ca și tine, îmi va spune ca am plâns. E da, am plâns, ș’atâta tot!! Am plâns de umilință și de mâniă, vedându-mi atât de înjosită... — Sunt eu are atât de disprețuit în­cât amorul meu să te înjosască ? Vezui ierosi flăcări înaintea ochilor, au­zii iarăși rugetul valurilor. Nu mai scrii ce ziceam : — Da, eu te disprețuesc de ieri séra! N­ vézut că ’ngălbenesce , fugii sus. Mamă, déci nu mă chiami acasă în­dată, mor, se scii, căci nu pot să’l fac să sufere adesea ca astazi ’• Nu pot! Mi se pare ca Dorotea ascultase cuvin­tele nóstre. Póte câ me ’ncet. M’am dus sus, am secut lângă pat pe scaun și am numerat florile galbene după covorul de jos și ticăiturile cosornicului de pe măsuța de nópte. Nu puteam să se numer iute, căci ele tot mai iute mi se păreau că bat, și’n inimă’m’ încet cu ’n­­cetul îmi pătrundea­uă durere, dar­ită du­rere atât de chinuitore cu nisce ghiare de fer­­eșinat. Când îmi revenii în simțiri, eram cu fața la pământ; nici nu’mi aduceam aminte cum și când cânusem. Eram atât de nefericită că trăiam. Mamă, mamă, acesta e iubirea ? Băteam tare în ușă și eu nu puteam nici se me scol, nici se răspund­­­eram ca mortă. (Urmare în No. viitor).

Next