Romanulu, iulie 1886 (Anul 30)

1886-07-22

626 gagia se ia parte la tote măsurile adop­tate în întrunire plenară. Acesta organisare fu completată în con­­­gresul din Copenhaga, care s’a întrunit la 22 Martie până la 2 Aprile 1883. Actul de acusare pretinde că toți acuzații asis­tat­ sub nume false la acest congres, pre­­sidat de deputatul din Reichstag, Bebel. Când delegații se întorseră în Germania, mai mulți din ei fură arestați la Kiel și la Neumneuster, în Slaswig-Holstein. Dar poliția germană nu putu se cunoscă intr-un mod complet te­stul resoluțiunilor luate de cele două congrese, și actul de acuzare precede în acesta privință prin deducțiuni și se referă la articolele pu­blicate în Social democrat, organul autori­­zat al partidei socialiste care a publicat un prețios plan complet de organizare. Este adevărat că, de mai multe ori, de­putatul Babei a contestat esactitatea re­soluțiunilor Ziarului Social democrat care apare la Zurich, în Elveția, și a afirmat că planul de organisare publicat în acest ziar fusese­ră închipuire a unui pretins socialist expulzat din Berlin, care, mai târziu, a fost recunoscut ca un agmme provocator. Cât pentru adevărata organizare, d. Ba­bel a mărturit înaintea tribunalui din Chem­nitz că ea n’a avut trebuință pentru a e­­sista de congresele din Wyden și din Co­penhaga, nici de vr’uo asociațiune secretă. El a adăugat tecstual: «bini­ ar fi ușor să întrunesc în acest oraș chiar 3.000 per­­sone fără să se publice nimic în ziare și fără nici uă organisare. N’ar trebui de­cât să las să se înțelegă că sunt dispus a ține mâine spra un discurs într’uă întrunire, și acesta scrie s’ar răspândi îndată ca un fulger». Când ministerul public obiectă deputatului socialist că ânsu’și recunos­cuse că Social democrat era organul par­tidei, publicând în el circulari, d. Babel răspunse că n’a adresat de­cât o­ singură scrisore darului Social democrat pentru a Înștiința pe amicii săi că comunicările din străinătate nu veneau la adresa s­a. D. Viereck, care nu era implicat în pro­cesul din Chemnitz și care va compare de astă dată în colegiu său, a primit ase­menea uă citațiune de la procurorul regal din Munich, în care este acuzat că face parte dintr’uă societate secretă care ’și are sediul în capitala Bavariei, o samen­ită medie parțială mai mică de 6 pene la 5. Rap/rtU ecțiiu­­eî sa­ nii VII ardețK $ ,* fr. Galenderu asupra in­dia , circumscripțiunea șcâ.i Olt, Romanați și Teleorman-în a­nul 1885 a apărut în «Mo­nitorul» de acol. * * * , «Cooperatorul Român,» redactat de d. C. Butculescu, s’a mutat la Craiova, strada Madona Dudu. Va sta acolo pené la 1 Noembre, adică pene la închiderea espo­sițiunei cooperatorilor.* * * In urma articolului d-lui A. D. Xenopol publicat In «Voința Națională» cu privire la politica religiosă a Monseniorului P. I. Palma, aceiași diale publică în numărul său de ori un articol al părintelui unit Deme­­triu Radu, doctor în Filosofie și în Teo­logia, și profesor la Seminarul catolic de la Cioplea. Vedem cu plăcere în acel articol și luăm act că în școlele arh­iepiscopiei catolice limba, istoria și literatura română sunt cultivate cu iubire, franitere ar. Radu «;«o »»»u­ o »îuio . «Déca cu ocasiunea serbărilor scolas­­tice de la finele anului acestuia se audia «cântând elevii unor școli confesionale din «capitala sub fâlfâirea colorilor străine «Wacht am Rhein «elevii școlilor catolice «la umbra stindardului roșu-galben-albas­­tru intonați cu pietate și cu credință Im­­nul național român.»* * * Clădirea pe care ministerul domeniilor a făcut’o la Lacul­ Sarat pentru a servi de hotel este gata. Se zice că va fi inaugurată Joia viitare. Urmări d’ale «americanofiliei» Evreilor din Iași, după «Liberalul : Evreul Meilich Britvitz, antreprenorul berei din comuna nostra, molipsit și el de bela ducere­ spre Amer­ica, plecă ddele a­­cestea lăsându-și familia și afacerile co­munale în încurcătură. El avea să ga­ranție în bonuri, în valore de 3.500 lei, iar datoria constatată până acuma este de 1.500 lei. SCIRI D’ALE PILEI «Monitorul» de astă­zi publică un ordin circular al ministerului lucrărilor publice către prefecții de județe prin care li se a­­nunță că legea de la 10 iunie 1886, mo­­dificătore a legei din 1868 (construirea și întreținerea șoselelor comunale și vicinale) nu se va aplica de­cât de la anul viitor încolo. * * * Ministerul agriculturei a publicat în No. de eri al «Monitorului» condițiunile de admitere, epoca și programele concursu­rilor ce se vor ține în August și Septem­­bre pentru candidații cari vor să intre în școla de agricultură și­­ silvicultură de la Ferăstrău, în școlile practice de agricul­tură de la Strihareț (Olt) și Păncești-Dra­­gomirești (Roman), în școla superioră de medicină veterinară, în școla de arte și meserii și în școlile de comerciu din țară. * * * Se zice că ministerul instrucțiunei pu­blice, având în vedere marele număr al elevilor și elevelor particulari cari n'au isbutit la esamenul din Iunie, ar fi acor­dat dreptul de corigență în Septembre a­­celora cari au media generală 6, și la unul sau două obiecte au obținut la ultimul e-­ ROMANULU 22 IULIU 1886 de vederi care va aduce u­­scisiune. Gru­pul condus de d-nii Teodorovici și Milo­­șevici este hotărît a combate proiectul de adresă și propunerile financiare ale gu­vernului, dar nu este dispus, în­­ caz de înfrângere, de a se retrage din Adunare, ceea ce este intențiunea grupului aliat cu liberalii. Regele a ehi­mat pe mai mulți depu­tați din oposițiune pentru ca împreună să caute un basă de înțelegere. Oposițiunea a hotărît într’uă întrunire plenară, prin 62 voturi contra 7, să facă un alianță cu li­beralii. Ziarul «Times» crede a s­i că, decá­ordul Salisbury va fi însărcinat­ să for­meze un minister, va solicita concursul li­beralilor unioniști, dar aceștia ar fi ho­­tărîți să nu intre în noua administrațiune. Spre acest sfârșit, ei al ține să nu facă nimic care să potă da naștere la diver­­gințe de vederi între ei. Mai mult, ei do­resc să conserve libertatea lor întriga, pentru a putea mai târziu să reintre în partida liberală. Orangiștii din Rathfryland (Inunda) a­­flând despre victoria candidatului naționa­list, s’au dus cu grămada la cim­itirul ca­tolic pe care ’l au devastat. SOIRI DIN AFARA z­iarul «Le Temps» primeste următorea telegramă de la corespondintele său din Londra Sunt informat din sorginte sigură că d. Gladstone, după ce s’a consfătuit cu co­legii săi, a hotârit de a se retrage mai na­­inte de întrunirea Parlamentului. El nu așteptă de­cât pentru formă resultatul a­­legerilor din Orcades și insulele Shetland . Din Bruxelles, se telegrafiază că pare că un conflict serios s’ar fi ivit între minis­ter și coronă în privința suprimării a două­­zeci și două de școle, cerută de d. Tho­­m­ssen, ministrul instrucțiunei publice. Regele refuză de mai multe luni să’și pună semnătura pe decisiunile ministeriale prin cari se dispensără două-deci și două de comune de a menține singura lor școla. Printre cei cari încongioră pe rege se vor­­besce chiar despre uă disolvare a Came­rei, în cazul când ministerul ar menține decisiunile sale, și «LTmparțial,» unul din organul guvernului, declară că acest zgo­­mot ar fi întemeiat. In acest conflict se vede preludiul unei neînțelegeri seriose între partida clericala moderată și intransigenții din partida drep­tei, al căror organ, «L’Escaut,» din An­vers, publică în acesta privința un violent articol în contra regelui. * După un telegramă din Belgrad, în opo­sițiunea parlamentară exista uă divergență * Curtea criminală din Madrid a ordonat de a pune în libertate, din causa lipsei de dovedi îndestulătore, pe cinci individ­i bă­nuiți că ar fi voit să atenteze, în Februa­rie 1885, la viața regelui și reginei. * Se anunță din Derida că preotul Cesa­­rino, fost comandante al unui batalion carlist, a sosit la Andorra, pentru a în­trebuința totu influința­rea în favorea lui don Carlos. * Se scrie din Cair că mortalitatea într’una crescândă și­ numărul cel forte mare al bolnavilor din armata engleză care se află în Egiptul de sus ar fi făcut ca generalele Stephanson să fia o hotărâre de a retrage pe toți soldații englesi cari se mai află la Asuan­son în apropiere și de a’l înlo­cui cu trupe indigene.­­ După seriile publicate de mai multe zi­­are din New-York, se semnaleză mișcări revoluționare în nordul Me­sicului, d’a lun­­gul fluviului Rio­ Grande, mai cu semn în Tamaulipas. După un telegramă din Camar^a, revo­luționarii s-ar fi făcut stăpâni pe orașul Agualegnas, unde cinci cetățeni ar fi fost omorîți. Mișcarea ia din ce în ce propor­­țiuni mai mari.­­ Corespondintele militar al Ziarului «Die Post» din Berlin adresea la informațiunile următore privitore la măsurile și prepa­rativele strategice ale Rusiei în regiunea provincielor baltice : In acest moment s’a început construirea unui drum de fer strategic de la Riga la Pskow, cu un amblasament de la Walk la Dorpat. Lucrările au să se facă cu cea mai mare graba. Ele au început în trei punte, adică la Pskow, la Riga și la Dor­pat și se crede că vor fi terminate până la iarna, ast­fel ca linia să fie gata pen­tru anul viitor. De altă parte se scie că, la 27 Februarie trecut, drumul de for stra­tegic de la Luninetz la Gomaz, în lungime de 283 verste, a fost pus în esploatare. Lucrările de întărire de la Dubno, în Wo­­linia, sunt aprope terminate și acest oraș întărit este deja în stare de apărare. In fine, pă cale militară, în lungime de 50 verste, care legă acest oraș întărit de Luzk, este acum terminată. Bucovina și convențiunea co­mercială cu Români­a Citim în­­ Revista Politică : Aprópe 7 milione ! Ecă perderea ce o sufere Bucovina prin încetarea relațiunilor comerciale cu Ro­mânia. Anume am lăsat se trecá uă bucată de timp, ca să se liniștască spiritele, să se lămurăscă lucrul și să ne informăm cât se pote de bine asupra acestei cestiuni, ca să ne putem pronunța în causă. Lu­crul, ce-i drept, s’a lămurit, și de infor­mat încă ne-am informat cu de amănuntul, dar spiritele nu s’au liniștit, și nici nu se vor liniști, căci lovitura ce a primit-o co­merciul nostru și mica nostra industrie din țară prin încetarea convențiunii cu statul vecin este prea mare, și urmările ei nefericite fac prea adânc în carnea poporului bucovinen în­cât să se potă liniști. Unde te întorci, nu au cji de­cât plân­geri asupra stării nenorocite, în care se află întrega poporațiune, căci fără deose­bire o sufera o oooiale în urma stagnațiunii generale a afacerilor comer­ciale și industriale. Bucovina de la anul 1775 încace a fost în strânse legături comerciale cu Româ­nia, și aceste legături nu au fost pene acum întrerupte nici uă deta; nici nu’ trecea cuiva prin minte că aceste legă­turi vor putea fi cândva curmate și de aceea nici țara nu s’a gândit până acum la mijlocele cu care s’ar putea delatura răul ce ne bântue acuma, nici guvernul nu a cugetat la acesta până acum, în ul­timul moment, unde începe să cerce cu un esperiment și cu altul, ca să parali­­seze nenorocirea ce a avenit asupra nos­tru. Până acum aceste esperimente n’au a­­vut nici un resultat dorit, și nici nu cre­dem, că va fi ușor de a înlătura răul de care suferim. Este lucru vederat, că și țara și guver­nul au fost surprinși de fatalitatea eve­nimentelor din urmă, și hotărându-se cur­marea relațiunilor comerciale cu Româ­nia am rămas de uă­dată cu toții uimiți de starea fatală în care am intrat. Daci am putea scuza țara că nu s­a pregătit de cu vreme, ca să întâmpine re­lele ce au dat proste noi, nu am putea scuza tot așa și pe guvernul­­ nostru care scia când espiră convențiunea și a cărui datorie era să cugete det cu vreme la tote urmările, la tote eventualitățile ce putea aduce cu sine espirarea acestei con­­vențiuni. Nu s’a făcut însă nimic, și esperimen­­tele ce se încearcă acum numai după un timp mai îndelungat vor putea aduce ro­dele dorite. Dér péne atunci ? Péne atunci întrega Bucovină și uă ma­re parte din Transilvania va plăti scump, forte scump închiderea hotarelor nóstre despre România și va suferi perderi i­­mense, ca să câștige Galiția și Ungaria, căci nu mai încape îndoială că guvernul nostru a cedat presiunii guvernului ma­ghiar și stăruinței deputaților din Galiția și fiind prea slab a se împotrivi acestor presiuni, s’a hotărît să curme relațiunile comercială far­ â să stabilească măcar un mic timp de transiție și fără să pregăteas­că remediile pentru înlăturarea răului ce se apropia de noi. Ast­fel Bucovina pierde 6 și jumătate milione. Deputatul nostru baronul Victor Stîrcea într’o­ cuvântare strulucită ținută în Camera deputaților din Viena, a arătat aceste pierderi cu datele statistice în mâ­nă și a dat expresie viuă plângerilor ge­nerale din țără, dar datele statistice nu dau suma tuturor perderilor ce le suferă poporul nostru, căci nu consideră și că- t­răușia din care trăesce cea mai mare par­te a muntenilor noștrii, și care acuma a încetat cu totul. Munteanul pene acuma căra pene la stațiunile de esport var, ci­ment, sticlă, scânduri, lemne, trăsuri și alte obiecte de industrie, iar in tercându­­se acasă, lua în cărăușie păpușoiu și altă pane, și era ast­fel neîntrerupt ocupat. Daci vom lua în privire câștigul ce-l j a­­vea poporațiunea prin cărăușie, vom ve­dea că pierderile ce le suferim întrec cu mult suma de 7 milione. Când se vor compensa sau când se vor delătura aceste perderi ? Ne temem că pâne atuncia poporul nostru destul de să­rac va sărăci și mai mult, și suntem în­credințați: cum că numai prin învoirea con­­vențiunii cu România se vor delătura per­­deriile ce le suferim. Din procederea de până acum a guver­nului nostru am putea trage conclusiunea, că voiesce se silescá pe România se ceru reînoirea negocierilor, căci alt­fel nu am înțelege întrebuințarea atâtor supra-facse, oprirea totala a transitului și alte îngre­­ună­ri vamale. Ce își va ajunge guvernul ast­fel scopul său este altă întrebare, iar cea mai însemnată întrebare este ori de va fi guvernul unguresc înțeles cu reîno­irea convențiunii. După purtarea guvernu­lui român s’ar putea crede că este gata a reînoi negocierile. Acesta se vede din egea votată înainte de închiderea came­­rilor legiuitore, prin care se autoriseza gu­vernul a încheia convențiuni provisorii cu statele străine. In interesul tuturor stărilor din Buco­vina, dorim ca guvernul nostru să pro­fite cât de curând de autoritațiunea a­­mintită a guvernului român și să încheie de uă cam­dată uă convențiune provisorie cu dânsul, în sarcina femeilor fără dreptul de vot­uă parte din cheltuelile făcute pentru ale­gerile membrilor parlamentului. Adunarea s’a împrăștiat după ce s’a mai rostit și alte discursuri și s’a aprobat o­ nouă resoluțiune în favorea dreptului de vot al femeilor. LISTELE ELECTORALE PROVISORIE 1) Dreptul de vot al femeilor în En­­glitera. Să scie că în Englitera este oă socie­tate națională pentru dreptul de vot al fe­meilor, a cărei activitate merge crescând și care speră în realiz­area ideilor sale. Din darea de somn, care a fost presintată în adunarea generală, ținută acum în urmă, rezulta că s-a obținut un avantagiu serios în anul acesta, proiectul de lege depus în Camera comunelor fiind votat în a doua citire cu 161 voturi contra 104 și nefiind discutat în comitet, în urma unor mici modificări aduse de adversarii lui. Acesta era puntul principal ce trebuia să fie puse în discuțiune. ,D-na Fawcett, care presida adunarea, asistată de mai mulți membrii ai Parlamentului cari au vorbit în urma ei, a atras tota atențiunea asupra acestui punt însoțind aprecierile sale de câte­va considerațiuni. Daci par­lamentul care au fost disolvat a fost fa­vorabil dreptului de vot al femeilor, a qlis d-na Fawcett, cel care se va întruni va fi tot asemenea, căci dintre membrii aleși, 320 sunt deja pentru ideile societății, și că este probabil că proiectul de lege are să fie votat. Una din trăsurile cele mai însemnate ale alegerilor din urmă a fost partea activă și forte mare pe care a luat-o femeile în favorea partidelor politice. Fap­tul din urmă a desmințit de­sigur prezi­cerea că femeile, îndată ce vor deveni a­­legători, ar distruge balanța partidelor. Este asemenea evident că dacă femeile pot să facă propagandă ’ electorală și să vorbesca alegătorilor, pot să ’și dea votul. In fine, daci obiecțiunea făcută bilului privitor la «Home rule»—că adică cetă­țenii nerepresintați în Parlament ar putea fi impuși la imposite de acest parlament­ar fi valabilă, ea nu este mai puțin va­labila de va fi aplicată la bilul, care pune Colegiul al II-lea compus din 8 sec­țiuni. o Secția I. Voteza în Ospețul comunal din strada Colței unde este și biuroul cen­tral, alegătorii suburbiilor urmatore: Crețulescu, 51 alegători; Biserica Em­ 8; Colțea, 20; Popa Herea, 23 ; Sf. Gheor­­ghe Nou, 4; Răsvan, 22 ; Sf. Nicolae Șe­lari, 58; Sf. Gheorghe Vechi­, 79; Po­­pescu, 13; Udricani, 9; Sfânta Vineri, 11 ; Sf. Dumitru, 30; Curtea Veche, 54; Sf. Ion, 45 ; Domna Balașa, 10 ; Biserica Dom­­nei, 39; Șerban Vodă, 44. Total general 520 alegători. Secția II. Voteza în scala comunală de ambe secse Clemența, 1 alegătorii suburbiilor următore: Amza, compusă din 49 alegători: Bo­­teanu, 5; Batiștea, 10; Caimata, 18; I­­cana, 83; Oțetari, 22; Pitar Moșu, 22 Popa Cosma, 23; Popa Dârvași, 25; Pre­cupeții Nuoi, 113; Precupeții Vechi, 115 ; Popa Chițu, 77; Dichiu, 149; Sf. Vasile, 43; Sf. Visarion, 56 ; Armeni, 30; Sf. Ion Moși, 128. Total general 968 alegători. Secția III. Votăză în scala de fete din Casa Adam, alegătorii suburbiilor urma­­tore: Sfinții Voivozi, compusa din 122 ale­­gători; Popa Tatu, 153 ; Sf. Nicolae Du­șumea, 119; Sfânta Vineri Nouă, 120; Cișmeaua, 185. Total general 699 alegători. Secția IV. Votăză la scala Cuibu cu Barză, alegătorii suburbiilor următore; Manea Brutaru, compusă din 46 alegă­tori ; Brezoianu, 21 ; Sf. Ștefan, 190 ; Schi­tu Măgureanu, 25 ; Sf. Constantin, 48 ; Sf. Elefterie, 40; Cărămidarii de Sus, 37; Gorganu­, 39. Total general 446 alegători. Secția V. Votezá la școla comunală Mi­­haiu Vodă, alegătorii suburbiilor urmă­tore: Isvorul, compusă din 45 alegători; Spi­rea Nouă, 340; Biserica Albă, 127; Ar­himandritul, 70; Mihaiu Vodă, 36; Spirea Vechie, 96; Ghencea, 160; Vlădica, 45 Total general 919 alegători. Secția VI. Votează în șcala comunală de ambe secse. Maidanul Dulapului, alegători următorelor suburbii : Flămânda, compusă din 45 alegători; Slobozia, 90; Bărbătescu vechi­, 84; Băr­­bătescu nou, 44; Foișoru, 210; Staicu, 82; Broscenii, 42; Manu Cavafu, 101; Cără­midari, 158; sf. Spiridon, 17; sfânta Eca­­terina, 17; Radu Vodă, 28; Isvorul, 28. Total general 946 alegători. Secția VII. Votează în localul scólei co­munale Silivestru, alegătorii urmatorelor suburb­ii: Olarii, compusă din 57 alegători: Pan­­telimonu, 95; Oboru nou, 172; Oboru ve­chia, 71; Mântuleasa 19; sf. Ștefan, 46; Hagiu, 87; Popa Rusu, 30; Silivestru, 61; Delea nouă, 159; Delea veche, 187. Total general 984 alegători. Secția VIII. Votează în scala comunală Iancu, alegătorii suburbielor următore : Vergu, compusă din 10 alegători: Popa Sere, 58; Popa Nan, 162; Oltenii, 20; Lu­caci, 44; Ceauși Radu, 168; Negustori, 8; Sârbii, 29; Dobroteasa, 71; Apostol, 69; Iancu, 333. Total general 972 alegători. 1) A se vedea «Românulu» de la 21 Iuliu­. FOIȚA «ROMANULUI» 22 IULIU 5 PENTRU UA NOPTE DE IUBIRE de Emile Zola, V Iulian erea puternic cât un taur. De co­pil, în pădurea din vecinătatea orașului, el avea să plăcere ca să ajute pe căru­țași la încărcare, luând în spinarea lui de copil trunchiuri întregi de copaci. De a­­ceea ducea pe micul Colombel așa de ușor ca pe un pană. Erea ca uă pasăre pe gâtul său, acest cadavru de stîrpitură. De abia, îl simțea, avea un fel de bucurie râutâciosă, ca să-l gasescá așa de puțin greu, așea de mic. Micul Colombel nu va mai zîmbi cu răutate trecând pe la ferestra, în zilele când va cânta din flaut, nici nu’l va mai face de rîs în oraș, cu glumele sale. Și la gândirea că el avea în spinare un dușman fericit, țipân, și rece Iulian simțea prin șolduri un fior de mul­țumire. Il ridică din nou pe cofá, cu uă mișcare din umeri, strânse din dinți și iuți pasul. Orașul era plin de întuneric. Totuși pe piața celor Patru femei crea­uă lumină, la ferestra căpitanului Pidoux; de­sigur căpitanul erea indispus, se vedea profilul mărit al burtei sale mergând în cuce și în­colo în dosul perdelelor. Iulian, îngrijat, fugea dealungul caselor din față, când vă­zuse ușoră îl îngheța. Se opri într’un portă și recunoscu pe femeia notarului Savourin, care lua aer privind stelele cu oftaturi a­­dânci. Erea pe semne ceva fatal, de obi­­cei, la acesta oră piața celor Patru femei dormea într’un somn adânc. Din fericire d-na Savourin merse să se culce lângă bărbatul ei, ale căruia horcituri puternice se auzeau din strada, prin ferestra des­chisa. Și, când acesta ferestra fu închisa, Iulian trecu piața repede, pândind cu o­­chiul profilul chinuit și dansând al căpita­nului Pidoux. Totuși, ei să liniști din nou în strâm­­torimea stradei Beau-Soleil. Aici casele erau așa de apropiate una de alta, sco­­borîșul pavelei,așa de sucit că lumina ste­lelor nu pătrundea în fundul acestei uliți, în care părea că stâpânesce un strat de întuneric. De îndată ce să văzu ast­fel a­­dapostit, uă poftă neresistibilâ de-a fugi îl apucă de uă dată într-un galop furios. Acest lucru erea primejdios și prostesc, el știa acesta forte bine, dar nu putea să se oprăscă ca să nu fugă, simțea încă în urma lui pătratul deșert și luminos al pieței celor Patru femei, cu ferestrele no­­tăresei și a căpitanului, luminate ca nisce ochi mari cari’l priveau. Cișmele lui fă­ceau pe pavagiu un așea zgomot, că el să credea urm­­rii. Apoi do­uă dată se opri. La trei­zeci de metrii, ei auzi glasul ofițerilor de la birtul din strada­ Beau- Soleil. Dânșii trebuie să fi avut vre­un punct, pentru a sărbători permutarea vre­unui tovarăș. Tânărul își zicea că, dacă ar urca din nou strada, este perdut, nici o­ uliță laterală nu’i permitea să fugă, și nu ar fi avut de­sigur timpul să se întorcă înapoi. El ascultă cadența cismelor și zîn­gănitul ușor al săbiilor, coprins de uă spaimă care -l înăbușea. Timp do­uă minute, el nu putu să-și dea sema deca zgomotul să apropie sau se depărteză Cu încetul ânsă aceste zgomote slăbiră. As­cultă din nou, apoi se hotărî să-și ur­meze drumul, fară zgomot. Ar fi mers des­culț, daci ar fi avut timpul să se des­culțe. In sfîrșit, Iulian e și înaintea porților o­­rașului. Nu se afla acolo nici bariera, nici vre­un alt post. Putea deci să trăca in tota libertatea. Lărgirea însă repede a câmpiei îl spâimântă, la eșirea din strâmta strada Beau-boieil. Câmpia erea cu totul albas­tră, de un albastru dulce; un suflare râ­­coros, sufla; i se părea ca uă mulțime forte mare îl aștepta și-i arunca în fața suflul ei. Că erea văzut, un strigăt grozav erea se isbucnesca și să-i țintasca locului. Cu tote acestea, podul era aici. Deose­bea drumul alb, cele două parapeturi jose și cenușii ca nisce bănci de granit, auzea mica muzica cristalină a puțului Chan­­teclair, in­erburile cele înalte. Atunci, el își luă inima în dinți, merse îndoit, ferin­­du-se de locurile deschise, temându-se ca să nu fie găsit de miile de martori muți ce-l simțea în juru’i. Trecerea cea mai gro­zavă er­a podul însuși pe care se găsea descoperit, în fața orașului întreg, zidit în amfiteatru. Și el voia se merge la margi­nea podului, în locul unde slătea el de o­­biceiu, cu piciorele bălâbâind, ca­­ să res­pire rácorela serilor celor frumose. Rîul avea, într’un mare gaură uă suprafață a­­dormită și negră. De câte ori nu se ju­case el aruncând pietre în acesta apă, pentru ca să măsore, după clăbucii apei, adâncimea gaurei! Avu­cea după urma încordare de voința, trecu podul. Da, aicea erea. Iulian recunoscu lespedea lustruita de lungile sale șederi. Se aplecă și văzu apa cea adâncă. Aicea era locul, și-și puse sarcina pe parapet, înainte de a arunca pe micul Co­­mbel, avea u­ tre­buință neresistibila d’a-1 privi pentru cea de pe urmă oră. Ochii tuturor locuitorilor din oraș, deschiși în spre dânsul, nu­­ ar fi putut opri de a nu-și mulțumi acesta dorința. Statu câte­va minute față în față cu cadavrul. Gaura de la tâmpla să îne­­grise. Un car, departe în câmpia adormită, făcea un sgomot ca de oftaturi. Atunci, Iulian se grăbi, și pentru a evita oă a­­fundare prea repede și sgomotosă, reluă corpul și-l întovărăși în căderea lui. Dar nici ei nu sciu cum, brațele mortului se prinseră în giurul gâtului său, așa de pu­ternic, că fu și el luat. Ca prin minune putu să se oprescá de uă grindă. Micul Colombel voise să-l ia cu dânsul. Când să află șezând pe lespadă, fu co­prins de uă slăbiciune. Stătea acolo, sfă­râmat, cu spinarea curbată , cu piciorele spânzurate, în posițiunea male a preum­­blatorului obosit pe care o avusese atât de adesea. Și privea apa dormind. Asta era sigur, micul Colombel voise sa-l ia cu densul; îl strânsese de gât, cu tote că era mort. Dar nimic din aceste lucruri nu mai exista; respira cu putere mirosul ră­coros al câmpiei; urmărea cu ochii stră­lucirea de argint a rîului, printre umbra de catifea a arborilor; și acest colț al naturei îi părea ca uă făgăduință de pace, de le­gănare fără sfîrșit, într’uă bucurie tainică și ascunsă. Apoi, își aduse aminte de Teresa. Nl aș­tepta, era sigur. El o vedea încă în susul peronului ruinat, pe pragul porței al că­reia lemn îl mâncase mușchiul. Ea stătea drepta, cu rochia sea de mă­tase albă, garnisita cu boboci de tranda­firi pătați cu roșia. Dar­póte frigul o cu­­prinsese. Atunci, ea a trebuit să se urce din nou sus, așteptându-i camera ei. Lăsase ușa deschisă, se pusese în pat ca uă mi­­resa, în sera nunții. Ah! ce dulcuță! Nici vădată că femeie nu-l așteptase ast­fel. Ancă vă minuta și el va fi la întâlnirea făgăduită. Dar picio­rele îi să îngreuiau, să temea să nu a­­dormá. Era el un mișel? Și, pentru a se mișca, el își aducea aminte de Teresa îna­intea oglind­ei, când se desbrâcase.­­O re­vedea cu brațele ardncate, cu gâtul întins, mișcând în aer cotele sale delicate și mâ­­nele ei palide. Se biciuia cu amintirele sale, cu parfu­mul ce exala ea, cu pielea ei mele, cu acea cameră plina de uă grozava volup­tate în care fusese ca într’un beție nebu­­nescă. Era el acum să renunțe la acesta pasiune cu totul, când avea uă pofta ce-i ardea buzele. Nu, el s’ar fi târît pe gee­­nache, decâ piciorele nu ar mai fi vrut să-l ducă. Dar era deja acesta uă bătălie pierdută, în care dragostea lui învinsă trăgea de morte. Nu mai avea de­cât uă trebuință neresistabilâ, aceea de a dormi, de a dormi pentru vecie. Imagina Teresei se ștergea, un mare zid negru se ridica, care-1 des­părțea de dânsa. Acum, nu­­ l-ar fi atins cu vîrful degetului un umăr, fără a nu fi murit. Dorința lui morti, avea un miros de hoit. Acest lucru devenea cu nepu­tință, tavanul ar fi câzut pe capetele lor, deci el ar fi intrat din nou în acesta o­­daie, și déci ar fi atins de pielea lui pe acesta fată. A dormi, a dormi veșnic, ce bun lucru, când nu mai ai nimica în tine care ar pre­țui plăcerea de a veghea ! Nu va mai merge a doua­ zi la poșta, era nefolositor lucru, nu va mai cânta din flaut, nu se va mai pune la ferestru. Atunci de ce nu ar dormi veșnic? Viața lui era sfârșită, putea să se culce. Și din nou privi pârâul, căutând să vaZâ­deca micul Colombel tot acolo era. Co­­lombel era un băiat inteligent, scia de­si­gur el bine ce face, când a voit să-l ia cu dânsul. Apa se arăta găurită prin râsetele repezi a șiroilor sale. Pârâul Chantechair lua uă dulceța musicală, pe când câmpia stătea într’un întuneric de la liniște suverană. Iulian murmură de trei ori numele Te­resei. Apoi să iasă să cadă, îndoit pe sine însuși, ca un pachet, cu un mare strop de spumă. Și rîulețul își reluă cântecul său prin ierburi. Când să găsi amândouă corpurile , lu­mea crezu că a fost un bătaie, născoci­tă istorie. Iulian trebuia să fi pândit pe mi­cul Colombel pentru a-și răsbuna de bat­jocurile lui, și s’a aruncat și el în apă, după ce îl ucisese cu uă lovitură de pia­­tră în tâmplă. Trei luni mai târziu, domnișora Teresa de Marianne să căsători cu tânărul co­mite de Viteuil. Ea era în rochie albă, avea un frumos chip liniștit, de uă nevi­novăție mândră. FINE

Next