Romanulu, iulie 1886 (Anul 30)
1886-07-22
626 gagia se ia parte la tote măsurile adoptate în întrunire plenară. Acesta organisare fu completată în congresul din Copenhaga, care s’a întrunit la 22 Martie până la 2 Aprile 1883. Actul de acusare pretinde că toți acuzații asistat sub nume false la acest congres, presidat de deputatul din Reichstag, Bebel. Când delegații se întorseră în Germania, mai mulți din ei fură arestați la Kiel și la Neumneuster, în Slaswig-Holstein. Dar poliția germană nu putu se cunoscă intr-un mod complet testul resoluțiunilor luate de cele două congrese, și actul de acuzare precede în acesta privință prin deducțiuni și se referă la articolele publicate în Social democrat, organul autorizat al partidei socialiste care a publicat un prețios plan complet de organizare. Este adevărat că, de mai multe ori, deputatul Babei a contestat esactitatea resoluțiunilor Ziarului Social democrat care apare la Zurich, în Elveția, și a afirmat că planul de organisare publicat în acest ziar fuseseră închipuire a unui pretins socialist expulzat din Berlin, care, mai târziu, a fost recunoscut ca un agmme provocator. Cât pentru adevărata organizare, d. Babel a mărturit înaintea tribunalui din Chemnitz că ea n’a avut trebuință pentru a esista de congresele din Wyden și din Copenhaga, nici de vr’uo asociațiune secretă. El a adăugat tecstual: «bini ar fi ușor să întrunesc în acest oraș chiar 3.000 persone fără să se publice nimic în ziare și fără nici uă organisare. N’ar trebui decât să las să se înțelegă că sunt dispus a ține mâine spra un discurs într’uă întrunire, și acesta scrie s’ar răspândi îndată ca un fulger». Când ministerul public obiectă deputatului socialist că ânsu’și recunoscuse că Social democrat era organul partidei, publicând în el circulari, d. Babel răspunse că n’a adresat decât o singură scrisore darului Social democrat pentru a Înștiința pe amicii săi că comunicările din străinătate nu veneau la adresa sa. D. Viereck, care nu era implicat în procesul din Chemnitz și care va compare de astă dată în colegiu său, a primit asemenea uă citațiune de la procurorul regal din Munich, în care este acuzat că face parte dintr’uă societate secretă care ’și are sediul în capitala Bavariei, o samenită medie parțială mai mică de 6 pene la 5. Rap/rtU ecțiiueî sa nii VII ardețK $ ,* fr. Galenderu asupra india , circumscripțiunea șcâ.i Olt, Romanați și Teleorman-în anul 1885 a apărut în «Monitorul» de acol. * * * , «Cooperatorul Român,» redactat de d. C. Butculescu, s’a mutat la Craiova, strada Madona Dudu. Va sta acolo pené la 1 Noembre, adică pene la închiderea esposițiunei cooperatorilor.* * * In urma articolului d-lui A. D. Xenopol publicat In «Voința Națională» cu privire la politica religiosă a Monseniorului P. I. Palma, aceiași diale publică în numărul său de ori un articol al părintelui unit Demetriu Radu, doctor în Filosofie și în Teologia, și profesor la Seminarul catolic de la Cioplea. Vedem cu plăcere în acel articol și luăm act că în școlele arhiepiscopiei catolice limba, istoria și literatura română sunt cultivate cu iubire, franitere ar. Radu «;«o »»»u o »îuio . «Déca cu ocasiunea serbărilor scolastice de la finele anului acestuia se audia «cântând elevii unor școli confesionale din «capitala sub fâlfâirea colorilor străine «Wacht am Rhein «elevii școlilor catolice «la umbra stindardului roșu-galben-albastru intonați cu pietate și cu credință Imnul național român.»* * * Clădirea pe care ministerul domeniilor a făcut’o la Lacul Sarat pentru a servi de hotel este gata. Se zice că va fi inaugurată Joia viitare. Urmări d’ale «americanofiliei» Evreilor din Iași, după «Liberalul : Evreul Meilich Britvitz, antreprenorul berei din comuna nostra, molipsit și el de bela ducere spre America, plecă ddele acestea lăsându-și familia și afacerile comunale în încurcătură. El avea să garanție în bonuri, în valore de 3.500 lei, iar datoria constatată până acuma este de 1.500 lei. SCIRI D’ALE PILEI «Monitorul» de astăzi publică un ordin circular al ministerului lucrărilor publice către prefecții de județe prin care li se anunță că legea de la 10 iunie 1886, modificătore a legei din 1868 (construirea și întreținerea șoselelor comunale și vicinale) nu se va aplica decât de la anul viitor încolo. * * * Ministerul agriculturei a publicat în No. de eri al «Monitorului» condițiunile de admitere, epoca și programele concursurilor ce se vor ține în August și Septembre pentru candidații cari vor să intre în școla de agricultură și silvicultură de la Ferăstrău, în școlile practice de agricultură de la Strihareț (Olt) și Păncești-Dragomirești (Roman), în școla superioră de medicină veterinară, în școla de arte și meserii și în școlile de comerciu din țară. * * * Se zice că ministerul instrucțiunei publice, având în vedere marele număr al elevilor și elevelor particulari cari n'au isbutit la esamenul din Iunie, ar fi acordat dreptul de corigență în Septembre acelora cari au media generală 6, și la unul sau două obiecte au obținut la ultimul e- ROMANULU 22 IULIU 1886 de vederi care va aduce uscisiune. Grupul condus de d-nii Teodorovici și Miloșevici este hotărît a combate proiectul de adresă și propunerile financiare ale guvernului, dar nu este dispus, în caz de înfrângere, de a se retrage din Adunare, ceea ce este intențiunea grupului aliat cu liberalii. Regele a ehimat pe mai mulți deputați din oposițiune pentru ca împreună să caute un basă de înțelegere. Oposițiunea a hotărît într’uă întrunire plenară, prin 62 voturi contra 7, să facă un alianță cu liberalii. Ziarul «Times» crede a si că, decáordul Salisbury va fi însărcinat să formeze un minister, va solicita concursul liberalilor unioniști, dar aceștia ar fi hotărîți să nu intre în noua administrațiune. Spre acest sfârșit, ei al ține să nu facă nimic care să potă da naștere la divergințe de vederi între ei. Mai mult, ei doresc să conserve libertatea lor întriga, pentru a putea mai târziu să reintre în partida liberală. Orangiștii din Rathfryland (Inunda) aflând despre victoria candidatului naționalist, s’au dus cu grămada la cimitirul catolic pe care ’l au devastat. SOIRI DIN AFARA ziarul «Le Temps» primeste următorea telegramă de la corespondintele său din Londra Sunt informat din sorginte sigură că d. Gladstone, după ce s’a consfătuit cu colegii săi, a hotârit de a se retrage mai nainte de întrunirea Parlamentului. El nu așteptă decât pentru formă resultatul alegerilor din Orcades și insulele Shetland . Din Bruxelles, se telegrafiază că pare că un conflict serios s’ar fi ivit între minister și coronă în privința suprimării a douăzeci și două de școle, cerută de d. Thomssen, ministrul instrucțiunei publice. Regele refuză de mai multe luni să’și pună semnătura pe decisiunile ministeriale prin cari se dispensără două-deci și două de comune de a menține singura lor școla. Printre cei cari încongioră pe rege se vorbesce chiar despre uă disolvare a Camerei, în cazul când ministerul ar menține decisiunile sale, și «LTmparțial,» unul din organul guvernului, declară că acest zgomot ar fi întemeiat. In acest conflict se vede preludiul unei neînțelegeri seriose între partida clericala moderată și intransigenții din partida dreptei, al căror organ, «L’Escaut,» din Anvers, publică în acesta privința un violent articol în contra regelui. * După un telegramă din Belgrad, în oposițiunea parlamentară exista uă divergență * Curtea criminală din Madrid a ordonat de a pune în libertate, din causa lipsei de dovedi îndestulătore, pe cinci individi bănuiți că ar fi voit să atenteze, în Februarie 1885, la viața regelui și reginei. * Se anunță din Derida că preotul Cesarino, fost comandante al unui batalion carlist, a sosit la Andorra, pentru a întrebuința totu influințarea în favorea lui don Carlos. * Se scrie din Cair că mortalitatea într’una crescândă și numărul cel forte mare al bolnavilor din armata engleză care se află în Egiptul de sus ar fi făcut ca generalele Stephanson să fia o hotărâre de a retrage pe toți soldații englesi cari se mai află la Asuanson în apropiere și de a’l înlocui cu trupe indigene. După seriile publicate de mai multe ziare din New-York, se semnaleză mișcări revoluționare în nordul Mesicului, d’a lungul fluviului Rio Grande, mai cu semn în Tamaulipas. După un telegramă din Camar^a, revoluționarii s-ar fi făcut stăpâni pe orașul Agualegnas, unde cinci cetățeni ar fi fost omorîți. Mișcarea ia din ce în ce proporțiuni mai mari. Corespondintele militar al Ziarului «Die Post» din Berlin adresea la informațiunile următore privitore la măsurile și preparativele strategice ale Rusiei în regiunea provincielor baltice : In acest moment s’a început construirea unui drum de fer strategic de la Riga la Pskow, cu un amblasament de la Walk la Dorpat. Lucrările au să se facă cu cea mai mare graba. Ele au început în trei punte, adică la Pskow, la Riga și la Dorpat și se crede că vor fi terminate până la iarna, astfel ca linia să fie gata pentru anul viitor. De altă parte se scie că, la 27 Februarie trecut, drumul de for strategic de la Luninetz la Gomaz, în lungime de 283 verste, a fost pus în esploatare. Lucrările de întărire de la Dubno, în Wolinia, sunt aprope terminate și acest oraș întărit este deja în stare de apărare. In fine, pă cale militară, în lungime de 50 verste, care legă acest oraș întărit de Luzk, este acum terminată. Bucovina și convențiunea comercială cu România Citim în Revista Politică : Aprópe 7 milione ! Ecă perderea ce o sufere Bucovina prin încetarea relațiunilor comerciale cu România. Anume am lăsat se trecá uă bucată de timp, ca să se liniștască spiritele, să se lămurăscă lucrul și să ne informăm cât se pote de bine asupra acestei cestiuni, ca să ne putem pronunța în causă. Lucrul, ce-i drept, s’a lămurit, și de informat încă ne-am informat cu de amănuntul, dar spiritele nu s’au liniștit, și nici nu se vor liniști, căci lovitura ce a primit-o comerciul nostru și mica nostra industrie din țară prin încetarea convențiunii cu statul vecin este prea mare, și urmările ei nefericite fac prea adânc în carnea poporului bucovinen încât să se potă liniști. Unde te întorci, nu au cji decât plângeri asupra stării nenorocite, în care se află întrega poporațiune, căci fără deosebire o sufera o oooiale în urma stagnațiunii generale a afacerilor comerciale și industriale. Bucovina de la anul 1775 încace a fost în strânse legături comerciale cu România, și aceste legături nu au fost pene acum întrerupte nici uă deta; nici nu’ trecea cuiva prin minte că aceste legături vor putea fi cândva curmate și de aceea nici țara nu s’a gândit până acum la mijlocele cu care s’ar putea delatura răul ce ne bântue acuma, nici guvernul nu a cugetat la acesta până acum, în ultimul moment, unde începe să cerce cu un esperiment și cu altul, ca să paraliseze nenorocirea ce a avenit asupra nostru. Până acum aceste esperimente n’au avut nici un resultat dorit, și nici nu credem, că va fi ușor de a înlătura răul de care suferim. Este lucru vederat, că și țara și guvernul au fost surprinși de fatalitatea evenimentelor din urmă, și hotărându-se curmarea relațiunilor comerciale cu România am rămas de uădată cu toții uimiți de starea fatală în care am intrat. Daci am putea scuza țara că nu sa pregătit de cu vreme, ca să întâmpine relele ce au dat proste noi, nu am putea scuza tot așa și pe guvernul nostru care scia când espiră convențiunea și a cărui datorie era să cugete det cu vreme la tote urmările, la tote eventualitățile ce putea aduce cu sine espirarea acestei convențiuni. Nu s’a făcut însă nimic, și esperimentele ce se încearcă acum numai după un timp mai îndelungat vor putea aduce rodele dorite. Dér péne atunci ? Péne atunci întrega Bucovină și uă mare parte din Transilvania va plăti scump, forte scump închiderea hotarelor nóstre despre România și va suferi perderi imense, ca să câștige Galiția și Ungaria, căci nu mai încape îndoială că guvernul nostru a cedat presiunii guvernului maghiar și stăruinței deputaților din Galiția și fiind prea slab a se împotrivi acestor presiuni, s’a hotărît să curme relațiunile comercială far â să stabilească măcar un mic timp de transiție și fără să pregătească remediile pentru înlăturarea răului ce se apropia de noi. Astfel Bucovina pierde 6 și jumătate milione. Deputatul nostru baronul Victor Stîrcea într’o cuvântare strulucită ținută în Camera deputaților din Viena, a arătat aceste pierderi cu datele statistice în mână și a dat expresie viuă plângerilor generale din țără, dar datele statistice nu dau suma tuturor perderilor ce le suferă poporul nostru, căci nu consideră și că- trăușia din care trăesce cea mai mare parte a muntenilor noștrii, și care acuma a încetat cu totul. Munteanul pene acuma căra pene la stațiunile de esport var, ciment, sticlă, scânduri, lemne, trăsuri și alte obiecte de industrie, iar in tercânduse acasă, lua în cărăușie păpușoiu și altă pane, și era astfel neîntrerupt ocupat. Daci vom lua în privire câștigul ce-l j avea poporațiunea prin cărăușie, vom vedea că pierderile ce le suferim întrec cu mult suma de 7 milione. Când se vor compensa sau când se vor delătura aceste perderi ? Ne temem că pâne atuncia poporul nostru destul de sărac va sărăci și mai mult, și suntem încredințați: cum că numai prin învoirea convențiunii cu România se vor delătura perderiile ce le suferim. Din procederea de până acum a guvernului nostru am putea trage conclusiunea, că voiesce se silescá pe România se ceru reînoirea negocierilor, căci altfel nu am înțelege întrebuințarea atâtor supra-facse, oprirea totala a transitului și alte îngreunări vamale. Ce își va ajunge guvernul astfel scopul său este altă întrebare, iar cea mai însemnată întrebare este ori de va fi guvernul unguresc înțeles cu reînoirea convențiunii. După purtarea guvernului român s’ar putea crede că este gata a reînoi negocierile. Acesta se vede din egea votată înainte de închiderea camerilor legiuitore, prin care se autoriseza guvernul a încheia convențiuni provisorii cu statele străine. In interesul tuturor stărilor din Bucovina, dorim ca guvernul nostru să profite cât de curând de autoritațiunea amintită a guvernului român și să încheie de uă camdată uă convențiune provisorie cu dânsul, în sarcina femeilor fără dreptul de votuă parte din cheltuelile făcute pentru alegerile membrilor parlamentului. Adunarea s’a împrăștiat după ce s’a mai rostit și alte discursuri și s’a aprobat o nouă resoluțiune în favorea dreptului de vot al femeilor. LISTELE ELECTORALE PROVISORIE 1) Dreptul de vot al femeilor în Englitera. Să scie că în Englitera este oă societate națională pentru dreptul de vot al femeilor, a cărei activitate merge crescând și care speră în realizarea ideilor sale. Din darea de somn, care a fost presintată în adunarea generală, ținută acum în urmă, rezulta că s-a obținut un avantagiu serios în anul acesta, proiectul de lege depus în Camera comunelor fiind votat în a doua citire cu 161 voturi contra 104 și nefiind discutat în comitet, în urma unor mici modificări aduse de adversarii lui. Acesta era puntul principal ce trebuia să fie puse în discuțiune. ,D-na Fawcett, care presida adunarea, asistată de mai mulți membrii ai Parlamentului cari au vorbit în urma ei, a atras tota atențiunea asupra acestui punt însoțind aprecierile sale de câteva considerațiuni. Daci parlamentul care au fost disolvat a fost favorabil dreptului de vot al femeilor, a qlis d-na Fawcett, cel care se va întruni va fi tot asemenea, căci dintre membrii aleși, 320 sunt deja pentru ideile societății, și că este probabil că proiectul de lege are să fie votat. Una din trăsurile cele mai însemnate ale alegerilor din urmă a fost partea activă și forte mare pe care a luat-o femeile în favorea partidelor politice. Faptul din urmă a desmințit desigur prezicerea că femeile, îndată ce vor deveni alegători, ar distruge balanța partidelor. Este asemenea evident că dacă femeile pot să facă propagandă ’ electorală și să vorbesca alegătorilor, pot să ’și dea votul. In fine, daci obiecțiunea făcută bilului privitor la «Home rule»—că adică cetățenii nerepresintați în Parlament ar putea fi impuși la imposite de acest parlamentar fi valabilă, ea nu este mai puțin valabila de va fi aplicată la bilul, care pune Colegiul al II-lea compus din 8 secțiuni. o Secția I. Voteza în Ospețul comunal din strada Colței unde este și biuroul central, alegătorii suburbiilor urmatore: Crețulescu, 51 alegători; Biserica Em 8; Colțea, 20; Popa Herea, 23 ; Sf. Gheorghe Nou, 4; Răsvan, 22 ; Sf. Nicolae Șelari, 58; Sf. Gheorghe Vechi, 79; Popescu, 13; Udricani, 9; Sfânta Vineri, 11 ; Sf. Dumitru, 30; Curtea Veche, 54; Sf. Ion, 45 ; Domna Balașa, 10 ; Biserica Domnei, 39; Șerban Vodă, 44. Total general 520 alegători. Secția II. Voteza în scala comunală de ambe secse Clemența, 1 alegătorii suburbiilor următore: Amza, compusă din 49 alegători: Boteanu, 5; Batiștea, 10; Caimata, 18; Icana, 83; Oțetari, 22; Pitar Moșu, 22 Popa Cosma, 23; Popa Dârvași, 25; Precupeții Nuoi, 113; Precupeții Vechi, 115 ; Popa Chițu, 77; Dichiu, 149; Sf. Vasile, 43; Sf. Visarion, 56 ; Armeni, 30; Sf. Ion Moși, 128. Total general 968 alegători. Secția III. Votăză în scala de fete din Casa Adam, alegătorii suburbiilor urmatore: Sfinții Voivozi, compusa din 122 alegători; Popa Tatu, 153 ; Sf. Nicolae Dușumea, 119; Sfânta Vineri Nouă, 120; Cișmeaua, 185. Total general 699 alegători. Secția IV. Votăză la scala Cuibu cu Barză, alegătorii suburbiilor următore; Manea Brutaru, compusă din 46 alegători ; Brezoianu, 21 ; Sf. Ștefan, 190 ; Schitu Măgureanu, 25 ; Sf. Constantin, 48 ; Sf. Elefterie, 40; Cărămidarii de Sus, 37; Gorganu, 39. Total general 446 alegători. Secția V. Votezá la școla comunală Mihaiu Vodă, alegătorii suburbiilor următore: Isvorul, compusă din 45 alegători; Spirea Nouă, 340; Biserica Albă, 127; Arhimandritul, 70; Mihaiu Vodă, 36; Spirea Vechie, 96; Ghencea, 160; Vlădica, 45 Total general 919 alegători. Secția VI. Votează în șcala comunală de ambe secse. Maidanul Dulapului, alegători următorelor suburbii : Flămânda, compusă din 45 alegători; Slobozia, 90; Bărbătescu vechi, 84; Bărbătescu nou, 44; Foișoru, 210; Staicu, 82; Broscenii, 42; Manu Cavafu, 101; Cărămidari, 158; sf. Spiridon, 17; sfânta Ecaterina, 17; Radu Vodă, 28; Isvorul, 28. Total general 946 alegători. Secția VII. Votează în localul scólei comunale Silivestru, alegătorii urmatorelor suburbii: Olarii, compusă din 57 alegători: Pantelimonu, 95; Oboru nou, 172; Oboru vechia, 71; Mântuleasa 19; sf. Ștefan, 46; Hagiu, 87; Popa Rusu, 30; Silivestru, 61; Delea nouă, 159; Delea veche, 187. Total general 984 alegători. Secția VIII. Votează în scala comunală Iancu, alegătorii suburbielor următore : Vergu, compusă din 10 alegători: Popa Sere, 58; Popa Nan, 162; Oltenii, 20; Lucaci, 44; Ceauși Radu, 168; Negustori, 8; Sârbii, 29; Dobroteasa, 71; Apostol, 69; Iancu, 333. Total general 972 alegători. 1) A se vedea «Românulu» de la 21 Iuliu. FOIȚA «ROMANULUI» 22 IULIU 5 PENTRU UA NOPTE DE IUBIRE de Emile Zola, V Iulian erea puternic cât un taur. De copil, în pădurea din vecinătatea orașului, el avea să plăcere ca să ajute pe căruțași la încărcare, luând în spinarea lui de copil trunchiuri întregi de copaci. De aceea ducea pe micul Colombel așa de ușor ca pe un pană. Erea ca uă pasăre pe gâtul său, acest cadavru de stîrpitură. De abia, îl simțea, avea un fel de bucurie râutâciosă, ca să-l gasescá așa de puțin greu, așea de mic. Micul Colombel nu va mai zîmbi cu răutate trecând pe la ferestra, în zilele când va cânta din flaut, nici nu’l va mai face de rîs în oraș, cu glumele sale. Și la gândirea că el avea în spinare un dușman fericit, țipân, și rece Iulian simțea prin șolduri un fior de mulțumire. Il ridică din nou pe cofá, cu uă mișcare din umeri, strânse din dinți și iuți pasul. Orașul era plin de întuneric. Totuși pe piața celor Patru femei creauă lumină, la ferestra căpitanului Pidoux; desigur căpitanul erea indispus, se vedea profilul mărit al burtei sale mergând în cuce și încolo în dosul perdelelor. Iulian, îngrijat, fugea dealungul caselor din față, când văzuse ușoră îl îngheța. Se opri într’un portă și recunoscu pe femeia notarului Savourin, care lua aer privind stelele cu oftaturi adânci. Erea pe semne ceva fatal, de obicei, la acesta oră piața celor Patru femei dormea într’un somn adânc. Din fericire d-na Savourin merse să se culce lângă bărbatul ei, ale căruia horcituri puternice se auzeau din strada, prin ferestra deschisa. Și, când acesta ferestra fu închisa, Iulian trecu piața repede, pândind cu ochiul profilul chinuit și dansând al căpitanului Pidoux. Totuși, ei să liniști din nou în strâmtorimea stradei Beau-Soleil. Aici casele erau așa de apropiate una de alta, scoborîșul pavelei,așa de sucit că lumina stelelor nu pătrundea în fundul acestei uliți, în care părea că stâpânesce un strat de întuneric. De îndată ce să văzu astfel adapostit, uă poftă neresistibilâ de-a fugi îl apucă de uă dată într-un galop furios. Acest lucru erea primejdios și prostesc, el știa acesta forte bine, dar nu putea să se oprăscă ca să nu fugă, simțea încă în urma lui pătratul deșert și luminos al pieței celor Patru femei, cu ferestrele notăresei și a căpitanului, luminate ca nisce ochi mari cari’l priveau. Cișmele lui făceau pe pavagiu un așea zgomot, că el să credea urmrii. Apoi două dată se opri. La treizeci de metrii, ei auzi glasul ofițerilor de la birtul din strada Beau- Soleil. Dânșii trebuie să fi avut vreun punct, pentru a sărbători permutarea vreunui tovarăș. Tânărul își zicea că, dacă ar urca din nou strada, este perdut, nici o uliță laterală nu’i permitea să fugă, și nu ar fi avut desigur timpul să se întorcă înapoi. El ascultă cadența cismelor și zîngănitul ușor al săbiilor, coprins de uă spaimă care -l înăbușea. Timp două minute, el nu putu să-și dea sema deca zgomotul să apropie sau se depărteză Cu încetul ânsă aceste zgomote slăbiră. Ascultă din nou, apoi se hotărî să-și urmeze drumul, fară zgomot. Ar fi mers desculț, daci ar fi avut timpul să se desculțe. In sfîrșit, Iulian e și înaintea porților orașului. Nu se afla acolo nici bariera, nici vreun alt post. Putea deci să trăca in tota libertatea. Lărgirea însă repede a câmpiei îl spâimântă, la eșirea din strâmta strada Beau-boieil. Câmpia erea cu totul albastră, de un albastru dulce; un suflare râcoros, sufla; i se părea ca uă mulțime forte mare îl aștepta și-i arunca în fața suflul ei. Că erea văzut, un strigăt grozav erea se isbucnesca și să-i țintasca locului. Cu tote acestea, podul era aici. Deosebea drumul alb, cele două parapeturi jose și cenușii ca nisce bănci de granit, auzea mica muzica cristalină a puțului Chanteclair, inerburile cele înalte. Atunci, el își luă inima în dinți, merse îndoit, ferindu-se de locurile deschise, temându-se ca să nu fie găsit de miile de martori muți ce-l simțea în juru’i. Trecerea cea mai grozavă era podul însuși pe care se găsea descoperit, în fața orașului întreg, zidit în amfiteatru. Și el voia se merge la marginea podului, în locul unde slătea el de obiceiu, cu piciorele bălâbâind, ca să respire rácorela serilor celor frumose. Rîul avea, într’un mare gaură uă suprafață adormită și negră. De câte ori nu se jucase el aruncând pietre în acesta apă, pentru ca să măsore, după clăbucii apei, adâncimea gaurei! Avucea după urma încordare de voința, trecu podul. Da, aicea erea. Iulian recunoscu lespedea lustruita de lungile sale șederi. Se aplecă și văzu apa cea adâncă. Aicea era locul, și-și puse sarcina pe parapet, înainte de a arunca pe micul Combel, avea u trebuință neresistibila d’a-1 privi pentru cea de pe urmă oră. Ochii tuturor locuitorilor din oraș, deschiși în spre dânsul, nu ar fi putut opri de a nu-și mulțumi acesta dorința. Statu câteva minute față în față cu cadavrul. Gaura de la tâmpla să înegrise. Un car, departe în câmpia adormită, făcea un sgomot ca de oftaturi. Atunci, Iulian se grăbi, și pentru a evita oă afundare prea repede și sgomotosă, reluă corpul și-l întovărăși în căderea lui. Dar nici ei nu sciu cum, brațele mortului se prinseră în giurul gâtului său, așa de puternic, că fu și el luat. Ca prin minune putu să se oprescá de uă grindă. Micul Colombel voise să-l ia cu dânsul. Când să află șezând pe lespadă, fu coprins de uă slăbiciune. Stătea acolo, sfărâmat, cu spinarea curbată , cu piciorele spânzurate, în posițiunea male a preumblatorului obosit pe care o avusese atât de adesea. Și privea apa dormind. Asta era sigur, micul Colombel voise sa-l ia cu densul; îl strânsese de gât, cu tote că era mort. Dar nimic din aceste lucruri nu mai exista; respira cu putere mirosul răcoros al câmpiei; urmărea cu ochii strălucirea de argint a rîului, printre umbra de catifea a arborilor; și acest colț al naturei îi părea ca uă făgăduință de pace, de legănare fără sfîrșit, într’uă bucurie tainică și ascunsă. Apoi, își aduse aminte de Teresa. Nl aștepta, era sigur. El o vedea încă în susul peronului ruinat, pe pragul porței al căreia lemn îl mâncase mușchiul. Ea stătea drepta, cu rochia sea de mătase albă, garnisita cu boboci de trandafiri pătați cu roșia. Darpóte frigul o cuprinsese. Atunci, ea a trebuit să se urce din nou sus, așteptându-i camera ei. Lăsase ușa deschisă, se pusese în pat ca uă miresa, în sera nunții. Ah! ce dulcuță! Nici vădată că femeie nu-l așteptase astfel. Ancă vă minuta și el va fi la întâlnirea făgăduită. Dar piciorele îi să îngreuiau, să temea să nu adormá. Era el un mișel? Și, pentru a se mișca, el își aducea aminte de Teresa înaintea oglindei, când se desbrâcase.O revedea cu brațele ardncate, cu gâtul întins, mișcând în aer cotele sale delicate și mânele ei palide. Se biciuia cu amintirele sale, cu parfumul ce exala ea, cu pielea ei mele, cu acea cameră plina de uă grozava voluptate în care fusese ca într’un beție nebunescă. Era el acum să renunțe la acesta pasiune cu totul, când avea uă pofta ce-i ardea buzele. Nu, el s’ar fi târît pe geenache, decâ piciorele nu ar mai fi vrut să-l ducă. Dar era deja acesta uă bătălie pierdută, în care dragostea lui învinsă trăgea de morte. Nu mai avea decât uă trebuință neresistabilâ, aceea de a dormi, de a dormi pentru vecie. Imagina Teresei se ștergea, un mare zid negru se ridica, care-1 despărțea de dânsa. Acum, nu l-ar fi atins cu vîrful degetului un umăr, fără a nu fi murit. Dorința lui morti, avea un miros de hoit. Acest lucru devenea cu neputință, tavanul ar fi câzut pe capetele lor, deci el ar fi intrat din nou în acesta odaie, și déci ar fi atins de pielea lui pe acesta fată. A dormi, a dormi veșnic, ce bun lucru, când nu mai ai nimica în tine care ar prețui plăcerea de a veghea ! Nu va mai merge a doua zi la poșta, era nefolositor lucru, nu va mai cânta din flaut, nu se va mai pune la ferestru. Atunci de ce nu ar dormi veșnic? Viața lui era sfârșită, putea să se culce. Și din nou privi pârâul, căutând să vaZâdeca micul Colombel tot acolo era. Colombel era un băiat inteligent, scia desigur el bine ce face, când a voit să-l ia cu dânsul. Apa se arăta găurită prin râsetele repezi a șiroilor sale. Pârâul Chantechair lua uă dulceța musicală, pe când câmpia stătea într’un întuneric de la liniște suverană. Iulian murmură de trei ori numele Teresei. Apoi să iasă să cadă, îndoit pe sine însuși, ca un pachet, cu un mare strop de spumă. Și rîulețul își reluă cântecul său prin ierburi. Când să găsi amândouă corpurile , lumea crezu că a fost un bătaie, născocită istorie. Iulian trebuia să fi pândit pe micul Colombel pentru a-și răsbuna de batjocurile lui, și s’a aruncat și el în apă, după ce îl ucisese cu uă lovitură de piatră în tâmplă. Trei luni mai târziu, domnișora Teresa de Marianne să căsători cu tânărul comite de Viteuil. Ea era în rochie albă, avea un frumos chip liniștit, de uă nevinovăție mândră. FINE