Romanulu, iulie 1886 (Anul 30)

1886-07-24

634, are interes d’a demisiona chiar de acum, cum de altmintrelea a hotărât, căci pro­vocând un vot de neîncredere a Came­rei comunelor, n’ar face de­cât să ci­menteze unirea deja esistentă a conser­vatorilor cu liberalii unioniști. «Times» [nu sore ânca nimic [despre compunerea noului cabinet, a cărui for­mare are să fie neapărat încredințată mar­chizului de Salisbury.­ Un mare meeting s’a ținut la Alcoza, Spania, pentru a protesta în contra trata­tului de comerciu cu Englitera și pentru a cere un supratacșă de compensațiune asupra orezului străin pe timpul unui an. Vă suta două orașe sunt interesate în a­­cesta cestiune. Ministrul financelor se o­­pune la uă suprafacsă cu contraria trata­tului.* Contrariu protestărilor cultivatorilor de orez spanioli din provincia Valencia, un mare număr de orașe au trimis ua a­­dresă ministrului afacerilor străine în fa­vorea tratatului încheiat cu Englitera. * Scirile primite din Mecsic spun că miș­carea insurecțională se accentueza din ce în ce mai mult în statul Tamaulipas și se întinde și’n statul Nuevo-Leone. Tata re­giunea acesta este supt arme. * «Norddeutsche Allgemeine Zeitung» lasă a se înțelege că guvernul german are să se ocupe cu cea mai mare activitate îu continuarea reformelor sociale inaugurate de lege asupra lucrătorilor în contra ac­cidentelor. Acest­e­ ziat observă că intere­sul crescând cu care aceste state civili­zate urmăresc desvoltarea acestor reforme în Germania, precum și faptul că oâ mare parte din ele sunt dispuse a merge pe a­­ceiași cale dovedesc, în d’ajuns că acesta cale este bună și că trebue a urma d’a merge înainte.* Congregațiunea catolică din Roma a luat uă hotărîre definitivă în contra arde­­rei cadavrelor. Ea internee catolicilor d’a se uni cu Asociațiunile formate pentru a­­cest scop, Papa a aprobat acesta hotă­­rîre într’un mod formal. Prin urmare, ar­derea cadavrelor va fi privită pe viitor ca uă manifestațiune anti-catolică. In fapt, ea era deja privită ast­fel, acum cestiunea este pe deplin resolvată. «Roma locuta est».* Citim în «Corespondința Politică» din Viena : Zgomotele care au circulat privitóre la efectivul trupelor ruse concentrate în Ba­sarabia sunt cu tocul neesadie­ mectivul gar­nisonelor în acesta p­rovincie nu au cres­cut într-un mod anormal; la Kișinău­, de exemplu, nu este de­cât numai un regi­ment de cavalerie. Este adevărat că au sosit mai multe transporturi de trupe în Basarabia, dar aceste transporturi nu erau compuse de­cât de omeni trimiși de gu­vern pentru facerea de căi și construirea drumurilor de fer. Acesta activitate din partea guvernului, în ceea ce priveste căile de comunicațiune, face, cu adevărat, ca ea să aibă uâ însemnătate strategică. * Se telegrafiazâ din Viena c­iarului «Ti­mes .» Pare sigur că principele Alecsandru a căutat, prin negocieri particulare, a ob­ține stabilirea unui «modus vivendi» cu Rusia. D. Karaveloff s’ar fi pus în legătură cu agintele consular rus din Kurciuk, și l’ar fi întrebat ce putá să facă guvernul bul­gar pentru a împăca pe Țarul. Răspunsul ar fi fost că ânsuși d. Karaveloff este un piedică la un arangjament, caci guvernul rus nu pute să uite atitudinea ostilă pe care acest bărbat de Stat a avut-o de un an față cu Rusia. * Se anunță din Berna, Elveția, că con­ferința internaționala a drumurilor de fer își a terminat lucrările; ea a adus modi­ficări însemnate la hotărîrile luate de con­ferință în 1881 și a regulat mai multe punte cari fuseseră lăsate în suspensiune. S-a luat înțelegere deplină asupra mai multor cestiuni cari erau la ordinea cjilei. Decisiunile luate sunt privitore la trans­portul mărfurilor. Se așteptă acum ca statele cari au fost represintate la acesta Conferință să rati­fice decisiunile luate. Se crede că resulta­­tele conferinței au u o mare însemnătate practică. Pare că înființarea unui biurou central internațional este o c cestiune ho­­tărîtă, au bătut și slujit multă lume, au furat bani, au cotropit moșii. Și cu tote acestea administrația îl o­­crotește, justiția închide ochii și cei mari și puternici îl îngădue. Care să fie causa? Faptele abundă. Vom vorbi astăzi de un fapt al acestui faimos Dragomir, despre care d. prim-mi­­nistru I. C. Brătianu, nu se pate tângui că n’are cunostința perfectă, pentru că i s-a reclamat formal prin petițiune de că­tre Anica Ion Christescu din comuna Chioj­deanca de atentatul comis asupra vieței soțului său. La 26 Mai­, anul curent, Ion Chris­tescu a suferit torturi și chinuri în mijlo­­cul dilei, din partea acestui Stan Drago­mir în unire cu Șerb­an Marinescu și Savu Ion, doul vitejii din banda sea. I-au spart capul în mai multe părți, ’i-au sdrobit să mână, lăsându-1 lungit jos, plin de sânge, fără semne de viață. . Medicul plășilor Chrrcovu-Podgoria chemat să’l dea ajutorul scliiței, și să constate sesiunile corporale, écu conclusiunile din actul său medical : «Ion Christescu a cădut victima unei grave maltratări cu un corp dur și tăios și suferă de trei răni mortale pe cap, în urma cărora deca după 30—40 d'le scapă ca prin minune cu viața, este amenințat a trage ca consecință ori idioția ori ma­nia (nebunia) ori [surditatea; posibil că după un an, la cea mai mică sguduire ce­rebrală, chiar mortea.» Actul medical portă data : 4 iunie 1886 și este subscris de medicul arondismen­­tului. Ce face casc­de judecător de instruc­țiune chemat să instruiasce acesta crimă ? Depune în prevenție numai pe Șerban Marinescu, complicele, și pune imediat în libertate pe autorul principal, pe Stan Dra­gomir, declarând că în contra acestuia, nu există cas de urmărire. Și acest individ, acest Stan Dragomir, în disprețul legilor și pentru necinstea so­­cietăței își urmeza înainte meseria ne­su­părat de nimeni. Care se fie causa? Un asemenea răs­puns numai colectivitatea îl pote da, ea­­ care a inaugurat regimul asasinatelor și a ridicat crima la dogmă de stat. CARE SE FIE CAUSA ? Se scrie din comuna Chiojdeanca, pl Cricovu, districtul Prahova, c­iarului «Na­țiunea» că un a­nume Stan Dragomir, a ajuns să fie spaimă locuitorilor de pe Va­lea Chiojdancei. In capul unei bande, bine organisată, jefuesce și bate lumea­­ Jiua namineja mare, fără să fie supărat câtu­și de puțin de au­toritățile administrative. Ceva mai mult. Ni se afirma că d­ impreună cu alți 20 tovarăși au comis pene acum opt omoruri, OMORURILE DIN TELEORMAN «Monitorul oficial» publică aici următo­rul comunicat : Primindu-se denunțări că la județul Te­leorman a avut loc asasinarea lui Nicolae Marinescu tavarna și că U. N. B. Con­stantinescu a fost lovit pe stradă de către Marin Pisică-Nagră, iar că, în amândouă aceste cazuri, prefectul și agenții polițienesci ar fi fost autori intelectuali, ministerul de interne și de justiție a însărcinat, cel d’in­­tâia pe secretarul său general, iar cel de al douilea pe procurorul general al curței din Bucuresci, care, mergând la localitate și cercetând asupra denunțărilor făcute, s’au încredințat că pretinsa acuzare de asasi­nat este cu totul calomniosă în persona administrațiunei locale și că mortea lui Nicolae Marinescu Zăvârnă a fost naturală, după cum rezultă cu certitudine atât din actul primei autopsii efectuată de medi­cul de arondisment, cât și din actul comi­­siunei de trei medici cari au făcut a doua autopsie la cimitirul din Turnu-Mâgurele, unde ancheta a ordonat de s-a desgropat cadavrul lui Zăvârnă, iar în cât privesce lovitura ce ar fi primit D. N. B. Constan­­tinescu, nefiind asemenea constatat ames­tecul funcționarilor inculpați, procurorul­­general a dat ordin parchetului local să sesiseze pe judele instructor cu acesta a­­facere, ca ast­fel justiția să fie pusă în posițiune de a se pronunța în cunoșcința de causă. DESCRESCEREA POPORAȚIUNII (Corespondință din Giurgiu). Domnule directore. Una din cestiunile cele mai ardinte și care ar trebui ca să ne intereseze pe noi toți, este îngrijitorea descrescere a popo­­rațiunii urbane și rurale. Cu tote acestea nu e d* de la Dumne­­zeu în care să nu ni se spună că avem un serviciu sanitar bine organisat, că cău­tările medicale sunt gratuite etc. ; o fi, însă din nenorocire registrele stării civile ne dă pe fie­care an un contingent însem­nat de decese, ceea ce me face ca se cred : Sau că serviciul sanitar nu’șî face da­toria, și în cazul acesta roți fac cel în drept că nu pune capăt unei stări atât de deplorabile, sau că serviciul sanitar își face datoria, însă neesecutându-se dispo­­sițiunile lor de autoritățile în drept, face imposibil silințele acestor apostoli ai uma­nității. Ori de unde ar veni răul, el este un fapt bine constatat, de însuși inspectorii sanitari și trebuie curmat până mai e timp, căci daci vom merge încă vr’uâ câți­va ani pe panta care am apucat, atunci ac­țiunea de leteră a miasmelor și efluviilor vor face ca să avem un popor debil, nn­ ROMANULU­I IULIU 1886 capabil de a mai suporta munca escesivâ a câmpului. construcțiunea viciosa a caselor țâră­­nesci, buligarele, bălțele din coprinsul co­munelor, hrana insuficientă și de prosta calitate, băuturile alcoolice, îmbrăcămintea nepotrivită cu sesonul, lipsa de cimitire sau așe­larea lor pe nisce terenuri impro­prii și înmormântarea cadavrelor în supra­față, aruncarea de vite morte în interio­rul comunei etc. sunt atâtea cause care au un efect toesic asupra organismului o­­menesc, de aci defibrinarea mai mult sau mai puțin a sângelui și aptitudinea de a contracta friguri continue, întrerupte, ty­phus, h­olera și multe alte afecțiuni. Nici bulele virulente nu sunt mai pe jos și ele fac adevărate ravaje printre lo­cuitori; aceste producte al secrețiunii mor­bide care reside ordinarmente într’un prin­cipiu virulent, deja a pătruns și în clasa poporului rural, ba încă ași putea­­ ju­ce pe ua scară mult mai întinsă ca în orașe. Reorganisațiunea serviciului sanitar pe nișce case mai practice este imperios im­pusă de starea de descrescere a popora­­țiunei nóstre. Nu cunosc comună sau că­­ unde în tot timpul se nu esiste un număr relativ mare de bolnavi părăsiți în prada celor mai crude suferințe morbinde, fie din lip­să de esistență medicală (supt pretenst de economie), fie din lipsa de mujloce d’a ’și aduce pe comptul sau un medic. In ce privesce Pellagra, aeji nu se mai póte­­ zice că e sporadică sau endemică, ci că adevarata epidemie; spectacolul dure­ros ce mi-i oferă acești nenorociți, cari termină prin a se sinucide, e greu ca să îmi explic toleranța unui serviciu sanitar réü organisat, neplătit la timp ș i incom­­plect. S’a dispus trimiterea în țară a mai mul­tor ambulanțe, negreșit cu menirea d’a răspândi balsamul alinător asupra atâtor suferind!,—ideia remâne în afară de ori­ce critică, este un act de nă înaltă soli­citudine și eminamente umanitar din partea guvernului, pate să găsim într’ârsa multe defecte, totuși scopul scuză concepțiunea u­­nei idei născută supt impresiunii atâtor suferindi cari imploră un grabnic ajutor. Dér aci trebuie sé se opréscá guvernul cu îngrijirile séle? Sunt ele suficiente ca să înlăture atâtea pericole ce amenință în mod sim­itor să­nătatea poporațiunei ? Nu, de­uă mie de ori nu ! Sângele țăranului nostru este adânc in­fectat, sifilisul în părțile muntose nu nu­mai că a degenerat poporațiunea, cari cădiniora făcea fața țetei, dar a făcut din ei nisce ninje ce iți inspiră in același timp milă și groză. Nu dor cu mijiloce paliative vom reda mult dorita sănătate clasei muncitore, sau după cum a numit-o nemuritorul și ma­rele cetățean C. A. Rosetti« talpa țârei». Acum după ce am relevat tot purul adever cunoscut de totă suflarea ce locu­­esce la țară, îmi veți permite, domnule directore, a-mi emite și eu opiniunea de cum cred că ar trebui organisat serviciul sanitar pentru a deveni în adever uu­l o­­menirei suferinde. In primul rând, guvernul ar trebui sa să vie cu un proiect de lege în Cameră, cu privire la contopirea mai multor co­mune, ast­fel că cu cât numărul contri­­buabilor se va mări cu atâta și mijlocele pecuniare ale comunei vor înflori și va fi în stare ca să facă față la tote cerințele ei do­uă lună înzestrare, precum : școlă biserică etc.; In al douilea rând, un regulament cu privire la construcțiunea caselor sătesci și alinierea lor. In al treilea rând, serviciul sanitar se depindă în totul de stat­, și să se creeze câte un spital mic la fie­care reședință de plasă. In al patrulea rând, să se oblige tote județele de a vârsa în casa statului subven­­țiunile atât pentru întreținerea persona­lului, cât și a spitalului. In al cincilea rând, menținerea actua­lei organisațiuni cu îndatorirea de a se o­­cupa cu darea ajutorului medical pe la domiciliurile bolnavilor și studierea și în­lăturarea diferitelor cause ce dau naștere la epidemii. In al șasele rând, fie­care tribunal să-și aibă medicul său legist. Primiți etc. I. Georgescu, după acesta este dus de comisar la arest. A doua­­ zi la 3 curent, fu adus din a­­rest la poștă, unde se afla și d. maior, și prin noi amenințări, către factor, că-l va băga în pușcărie din partea d-lui șef, iar cu împușcarea din partea d-lui maior, a făcut pe nenorocitul de factor să le­ptică: «De cât sĕ mé împușci d-ta, iar d-ta se mé bagi în pușcărie, mai bine mă omor eu.» picând acestea și-a tras 2 focuri de revol­ver, rémâind pe dată mort. Parchetul numai de­cât a fost anunțat, și în loc ca sa facă cercetări ca se afle causa care a împins pe nenorocitul de a se omorî, a lăsat lucrurile baltă. SINUCIDEREA UNUI FACTOR Din Slatina se anunță «Résboiului» că un sărman factor poștal s­a omorît din causă că a perdut o scrisore adresată unei persone din localitate. Nu scia prin cine și cum d. maior s. a aflat, cum că acea scrisare ar fi a­d-m­i­sele. Aflând a­­cesta, d. maior se duce la poștă împreună cu comisarul Ilie Găbumea. La poștă toc­mai întâlneste pe factor în praga ușei , îi cere scrisórea; factorul­u i răspunde că n’are nici un scrisore. D-nn maior înfu­riat îi dă palme, îl trîntește la pământ, îl calcă cu piciorele și-l amenință câ’l va împușca dacă nu’i va scote scrisórea la ivală. Pe de altă parte, șeful de poștă îl amenința că ’l va băga în pușcărie, apo­ I NOI OF­ICE Bl­ ocă numele elevilor școlei de ofițeri cari au fost înaintați la gradul de sub-locot­e­­nenți: Iliescu Dimitrie în școla de aplicație (ar­tilerie) ; Vasiliu Ion în școla de aplicație (artilerie); Toplicescu Gheorghe în școlla de aplicație (artilerie); Sorin Constantin în școla de aplicație (artilerie); Boerescu Ce­sar în corpul flotilei; Ghinea Ion în școla de aplicație (artilerie); Lupescu Alecsan­dru în școla de aplicație (artilerie); Negru Atanasie în școla de aplicație (geniu); A­­lecsandru Paul în școla de aplicație (geniu); Dimancea Dumitru în școla de aplicație (artilerie); Luncescu Ion în școla de a­­plicație (artilerie); Rădulescu Ion în școla de aplicație (geniu); Oprescu Ion în regi­mentul 1 de roșiori; Verdea Victor în școla de aplicație (artilerie); Teodorescu Ion în regimentul 1 de de geniu; Rașcovici Teo­dor în școla de aplicație (artilerie) Petcu și Leonida în regimentul 2 de artileri; Ata­­nasiu Dimitrie în regimentul 1 de geniu; Sinescu Nicolae în regimentul 3 de roșiori; Condurache Constantin în regimentul 1 de geniu ; Nicoreanu Dimitrie în regimentul 6 de artilerie ; Vasilescu Ion în regimentul 1 de geniu; Grunau Gheorghe în regimen­tul 3 de roșiori; Mih­ăescu Alecsandru în regimentul 1 de artilerie ; Arghiropol Ce­sar în regimentul 4 de artilerie; Toro­­ceanu Radu în regimentul 8 de artilerie ; Arhip George în regimentul 3 de artilerie; Sava Eduard în regimentul 1 de geniu; Filitis Constantin în regimentul 1 de ro­șiori ; Uătescu Ilie în regimentul 5 de ar­tilerie ; Cihac Vladimir în regimentul 7 de artilerie ; Berlescu Teodor în regimentul 5 de călărași; Drosu Nicolae în regimentul 3 ce roșiori; Angelescu Alfred în regi­mentul 2 ce roșiori; Vasiliu Vasile în re­gimentul 1 de geniu; Miclescu Adrian în în regimentul 1 de geniu ; Greceanu Petre­regimentul 7 de călărași; Poșulescu A­­lecsandru in regimentul 1 de geniu; Hur­ban Erác­ în escadronul de călărași Con­­s^nța ; Pante­ qti Gheorghe în regimentul 7 de călărași; I­o.­ci Emanoil în regimen­tul 9 de călărași; Run gcu Nicolae în re­gimentul 7 de linie; Gons^ntin jon în ba­talionul 4 de vânători; Ghiban an Romu­lus în regimentul 7 de linie; Damel pen­tru în batalionul 3 de vânători; Arseni­u Nicolae în regimentul 17 de dorobanți; Popescu Teodor în regimentul 7 de linie; Lupașcu Constantin, în regimentul 8 li­nie ; Christescu Anastase, în regimentul 6 călărași; Popescu Mihaiu, în regimentul 5 linie;­­Babenu Alecsandru, în regimentul 17 dorobanți; Draghici Mihaiu, în regi­mentul 4 linie; Hurban Paul, în regimen­tul 8 linie; Bălăceanu Aristide, în regi­mentul 9 călărași; Topoloveanu Grigore, în regimentul 5 linie; Morart Temistocle în regimentul 2 linie; Ghigortz Petru, în re­gimentul 4 călărași; Lupescu loan, în re­gimentul 1 linie; Vasiliu Ștefan, în regi­mentul 13 dorobanți; Corodeanu Ilie, în regimentul 24 dorobanți; Popovici Ștefan, în regimentul 6 călărași; Borcea Athana­­sie, în regimentul 11 călărași; Andreescu loan, în regimentul 5 linie; Marinn Cami­­liu, în regimentul 8 dorobanți; Dragomi­­rescu Alecsandru, în regimentul 7 doro­banți; Buicliu Gheorghe, în regimentul 14 dorobanți; Străinescu Traian, în regimen­tul 9 călărași; Radovici Leonida, în regi­mentul 23 dorobanți; Bejan Grigore în re­gimentul 13 dorobanți; Homoriceanu Ioan, în regimentul 4 dorobanți ; Mitescu Di­mitrie, în regimentul 1 dorobanți; Sta­­mate Vasile, în regimentul 13 dorobanți; Stratilescu Dumitru, în regimentul 13 do­robanți; Capeleanu Mircea, în regimentul 3 dorobanți; Șoimaru Vasile, în corpul flotilei; Caluda Constantin, în regimentul 6 dorobanți; loan Constantin, în regimentul 11 dorobanți; Botez Alecsandru, în regi­mentul 4 linie; Mătăsaru Vasile, în regi­mentul 15 dorobanți; Pomponiu Constan­tin, în regimentul 3 dorobanți; Genovanu loan în corpul flotilei; Voicescu Constan­tin, în regimentul 10 dorobanți; Crețanu Ioan, în regimentul 8 călărași; Catargi Ni­colae, în regimentul 19 dorobanți; Vasi­liu Alecsandru, în regimentul 8 dorobanți; Racovița Eugeniu, în escadronul 4 tren; Cuioglu Gheorghe, în regimentul 5 doro­banți ; Costache Veniamin, în regimentul 25 dorobanți ; Săndulescu Ion, în corpul flotilei; Antonescu Radu, în regimentul 4 dorobanți ; Plopșioreanu Ion, în regimen­tul 2 dorobanți; Gurarida Ion, în regimen­­­tul 3 dorobanți; Ulic Ion, în escadronul C­ălărași Tulcea; Genoveanu Gheorghe, în regimentul 1 dorobanți; Stefănescu Nico­lae, în regimentul 18 dorobanți ; Economu Dumitru, în batalionul 1 vânători; Voișel Gheorghe, în regimentul 14 dorobanți. CURIERUL BAILOR La Ellöpatare timpul e­urit. A ploat mai fără întrerupere și nu de mult timp a nins. Acum chiar pe munții de Nord al băilor e zăpadă pene la genuchi; din acesta causă a fost frig, lumea a trebuit să îmbrace hainele de urnă. Ospeții sunt forte puțini, și din Bucovina și România, péne acum nu a venit nimeni. * * * La Călimănesci sosesce mereu lume. Timpul s’a îndreptat.. Escursiuni au înce­put a se face la Brezoi și la Lotru. Unii merg călări la Mueresca și la Stănișoru. Inaugurarea stabilimentului se va face în curând. * * * S. S. Mitropolitul a sosit la Călimănesci și este mai bine.* * * La «Suzona» a plecat d. dr. Severeanu. * * * Se scrie din Călimănesci României Li­bere : Hotelul cel nou este forte, frumos, băile sistematic alcătuite ; se încălzesc prin a­­bur , cabinele spațiose, numai nu sunt încă terminate. Nu e gata încă nici resta­­rantul renumitului hotelier Hugues care n’a purtat grije sa’și aducă până astă­zi personalul trebuincios. Odăi sunt numai 74 în total pentru pa­sageri, și sunt tote deja date. * * * La stabilimentul apelor minerale din Bu­­ghea, publicul are la disposiție salon mare pentru serate. O cameră mobilată, bac și mâncare(de­­jun și prânz) costă 6 lei de persona, 11 lei pentru două persone. --------- ultima ■ — -------­ Biuroul obiectelor găsite în Paris. Dintre diversele instituțiuni, de care are nevoie administrațiunea Parisului, biuroul obiectelor găsite este de­sigur una dintre cele mai interesante. Această instituțiune, care intră în sfera de competință a prefec­turei poliției, preocupă acum lumea politi­că din Paris, de­ore­ce se crede că ea în actuala organisațiune, nu mai corespunde tuturor trebuințelor și prin urmare trebue reformată. Cine intră în biuroul obiectelor găsite dobândesce impresiunea că în Paris sunt forte mulți omeni cinstiți. In fie­care an se depun la acest biuton la vr’mă 45,000 de obiecte găsite. Așa deja tot mai sunt omeni cinstiți în Paris și nu trebue să fie cineva atât de sceptic cum a fost un Rus, care, întorcându-se de la club, a uitat 10,000­ de franci, în bilete de bancă, în trăsură. Dânsul credea banii perduți și astfel a ple­cat în patria sea dela nord, fără d’a mai face. vr’uo arătare despre perderea sea. La Petersburg îi povesti un cunoscut al seii despre biuroul obiectelor găsite, asigurân­­du-l că aceasta este foarte bine întocmit și încuragiându’l sâ cerceteze, cel puțin pentru ca sa’și liniștească consciința. Intâmplându-se mai târziu ca Rusul să meargă iarăși la Paris pentru afaceri, se prezintă în biurou, tocmai trei i­ile înainte de espirarea termenului, după care obiec­tele perdute se dau acelora care le au gă­sit. Dânsul întrebă cu vocea moale daca nu s’au găsit 10,000 de franci ? »Ba da, domnul meu, iată’l.» Rusul nu’și mai credea ochilor și­­ fise in limba lui ru­sească . Bre­ da ce birjar prost! Și acest fel de «prostie» din norocire o întâl­nesc e omul mai des decât ar crede. Biuroul obiectelor găsite se compune din două secțiuni. Intr’una se depun obiec­tele cari s’au găsit pe stradă, în alta o­­biectele uitate în trăsuri. Ambele servicii se află în așa numita «Cité-Caserne», unul în stagiul al doilea și altul în stagiul al treilea. Acum s’a făcut experiența că persoanele care voesc se reclame un obiect perdut sunt supuse la prea multe alergături și că ar fi mai bine sa se împreune ambele biuro­­uri și să se simplifice serviciul intern. In acest înțeles s’au făcut și propunerile pen­tru reformarea acestei instituțiuni. Obiectele găsite în trăsuri și omnibuse se depun mai cu osebire de vizitii sau con­ducători. Dacă se reclamă un obiect mai de va­­lore, în cele mai multe cazuri se dă uă recompensă aflătorului. După un an de zile, obiectul se dă, déci nu l’a reclamat nimeni, aflătorului, care case nu pote dis­pune în mod definitiv de­cât numai după expirarea altor trei ani. S’a făcut experiența că mersul general al afacerilor exercita va directa înrîurire a­­supra drumurului obiectelor găsite în trăsuri. Când afacerile merg mai­­ bine, omenii umblă mai mult cu trăsura și de aceea perd mai mult. In anul 1875 — cel mai slab de 12 ani încoace —[s’au depus 23,758 de obiecte găsite, ceea ce însemnează 23,758 de fapte cinstite. De aceea și are publicul din Paris mare încredere în acest biurou. Experiența constată că în termen de mi­j­­loc 80 la sută din obiectele perdute se depun și se înapoiază proprietarilor. In a­­nalele biuroului se găsesc însemnate lu­cruri care arată în culori forte plăcute cinstea birjarilor din Paris. Intr’uă -ji vine, abia resuflând, un cunos­cut giuvaergiu din Palais Royal. Dânsul uitase într’uă birjă un giuvaer de 80.000 de franci. —Scil numărul birjei ? —Nu. —Ai luat’o deja stațiune ? - Nu, am oprit’o pe stradă. —Cum să putem dor să’ți ajutăm ? —Și pentru ca nenorocirea sa fie com­plectă, m’a împins păcatele să mă și cert cu birjarul. Giuvaergiul era aprope disperat; totă lu­mea credea giuvaerul perdut. In aceeași­­ zoi însă, seara, se prezintă birjarul în biurou și depune giuvaerul per­dut. Cel din biurou sfătuise pe cinstitul birjar să se ducă el însuși la locuința giu­vaerului, unde de­sigur va primi că bună recompensă.« La dânsul?» strigă birjarul, nici uă dată, e un sgârcit, care s’a certat cu mine un cuarț de oră,pentru patru solde, nu voiu să’l mai veci!» Prefectura poliției împărțesce în toți anii uă sumă de 3000 franci premii birjarilor și conductorilor, cari s’au distins prin de­puneri de obiecte găsite în trăsurile lor. Cele mai ari premii se acordă pentru bani, fiind-că ispita d’a’l popri fără temere de descoperire este mult mai mare de­cât când s’atinge de hârtii de valore, de giu­vaere și alte obiecte preci­se. Nu încape îndoială că birjarii sunt mai onești de­cât renumele lor, dar nu toți sunt în stare să resiste ispitelor; se găsesc mulți cari se cred a încheia un fel de compromis cu consciința lor ; ei depun obiectele uitate în trăsurile lor, dar fac arătări false în privința locului și timpului găsirea, cu scop de a rătăci pe reclamanții eventuali; două obiecte găsite împreună, le depun în două rînduri. Deea, după trecere de un an, li se restituie lucrul depus, își găsesc consciința împăcată. Dar acest joc nu e fără pericol : un birjar depuse uă apărâtore preciosă, trecu un an de­­ zile fără sâ fie reclamată și prin urmare se restitui birjarului. Câte­va luni după acesta veni la biuroa ua domnă și reclamă aperatórea ca proprie­tatea sa ; descripțiunea obiectului și timpul perderele se potriveau­; se citeza dar bi­ja­rul și se invită a înapoia aperatórea, care numai după trecere de trei ani ajunge pro­prietatea lui, daca nu va fi fost reclamată. Birjarul, informat de numele și adresa reclamantei, își perde cumpănirea și de­clară că acea domnă trebue sa fie că pun­­gașă, fiind­că scie bine că aperatarea nu pate fi de­cât a domnișorei C. de la opera comică, care s’a servit adesea de trăsura lui în care lăsase aperatarea ; în loc d’a’l restitui obiectul uitat preferise a’l depune la biurou cu speranță că cântareța nu’i va reclama. Domnișora G. identifiica aperatórea de proprietatea sa; demna care fara voia ei mijlocise descoperirea stratagemei birjarului, perduse și ea un asemenea a­peratóre. Câte­va dată lucrul găsit cuprinde a­­dresa păgubașului; în asemenea caz acesta se încunosciintâzâ și se invită a veni la biurou spre a’și relua proprietatea. D’aci a resultat o­ scenă comică. Un birjar de­puse la biurou un brățară de aur d’impre­­una c’uă carte de visită a unul burghes om căsătorit. Presentându-se burghesul la biuroul prefecturei, birjarul, depunătorul obiectului găsit, îi dice : «Iți aduci aminte, domnule, că te-ai dus în trăsura mea la «Bois de Boulogne»? Nu m’am dus la «Bois de Boulogne». «Dar asta e cartea d-tale de visită, prin urmare brățara tre­bue să fie a consortei d-tale.» Burghesul se supără și jură că brățara nu este a soției sale și se retrage blestemând ome­nii cari s’amestec în lucrurile ce nu ’l privesc. Depuneri de obiecte perdute pe stradă sunt mai puțin numerose, dar câte­va dată se găsesc și se depun la biuron valori în­semnate ; ast­fel s’a întâmplat un cas îna­inte de două spre-zjece ani. Un frances din Canada realisase totă avuția lui de acolo și venise în Francia cu scop de a se stabili la Paris. Intr’un portofoliu păstra totă a­­verea lui, transformată în 500 bilete de bancă de câte 1000 franci. La unghiul stradei Le Pelletier, suindu-se pe impe­riala unui omnibus îl scăpă portofoliul din buzunarul hainei fără să bage da somn și căcilu pe stradă. Conductorul unui alt om­nibus, care urma de aprope pe cel prece­dent, réglu și ridică portofoliul perdut și’l depuse sera la prefectura poliției. Lesne își póte închipui cine­va desperarea ne­­norocosului Canadian, care perduse în­­trega lui avere, tocmai în momentul când voia să se bucure de fructele ostenelilor sale, iar pe de altă parte marea ispita a săracului conductor, căruia hazardul îi pu­sese în mână suma colosală de ua jumătate de milion. Canadianul redobândindu-și a­­verea perdută în mâna onestului conduc­tor, cu mulțumirile sale, uă recompensă de 12.000 franci.

Next