Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)
1886-10-14
902 De acolo suindu-se în vîrful muntelui Nimira mare ce’s fiic ungurii Naghi Nimira se pogoră pe zare péne la curmătura ce este la sfârșitul muntelui, unde este marca austriecască. De acolo pogorându-se hotarul în obârșia părîului Nahóre ce’i «fic ungurii Chici Chuz Chici urmeza curgerea lui penö unde dă numitul pâriu în alt pârîu Bârzantii și de acolo urmază curgerea pariului Bârzanții penâ unde da în apa Uzu, și de acolo mergând în potriva curgerea apei Uzu în drapta în piciorul anume Obrijic (Obrejescu) la gardul de piatră unde este marca austriecască. De acolo luând hotarul apa Uzu merge pe piciorul Obrijicului cel mic Maghioraș Stoica și la deal pene unde se împârțesc douâ drumuri în vîrful piciorului Obrijicului, din care un drum merge la muntele Lapoș ce este în Moldova și cellalt spre muntele Meeriș ce este în Ungaria și din numitul loc trece hotarul pe drumul ce merge spre muntele Meeriș prin curmătura ce este sub numitul munte și se pogoră drept la vale pe an până ce merge din muntele Meeriș și dă în apa Ciobănaș, și de acolo se suie împotriva curgerea numitei ape pena la gura pariului Căruntă, și de acolo luând hotarul apa Ciobănașului sau muntele Szoliumataru prin scurtarea ce se face din curmătura ce este în vîrful acestui munte unde este marca austriecască. De acolo pogorându-se hotarul la vale prin curmâtura muntelui dă în pârîul Szoliumataru ce-i fic ungurii Priezna și urmâzâ curgerea pariului penadă în apa Sulia, și de acolo se știe împotriva curgerii numitei ape pânâ în gura unui pârîu ce se numesce Agapiasa, și de acolo suinduse împotriva curgerii acestui pârîu merge drept la vîrful muntelui Carambinul unde sunt și Bourii Domnesci, și de acolo se pogoră în apa Cinghiesci, și trecând apa în acea parte, merge pe la locul ce se chiama Poiana lui totan, pe la fântâna, iar ungurii îi fac Poiana Gorunii Bicu, și se sue la deal prin Poiană tăind prin curmeziș un picior ce se numesce Fețelul Alb, iar ungurii îi cjic Fejer Bicu, și asemenea tăind curmeziș și alt picior muntelui apa Hansu, se stie printr’un curmătură fără copaci ce este de numitul munte, și de acolo trece prin Poiana Arsă ce o numesc ungurii Igatumazum și prin Arșița Apopovidu și se sue in deal și se cobora pe zarea piciorului dealului Aldamașul pe dinaintea porții Ghimeșului cea mai din afară, la sfârșitul podului despre Moldova unde este marca austriecască. De acolo merge hotarul pe lungul șanțului pena în apa hotoșului drept gura pariului ciudumirul și trecând Trotușul în acea parte la gura panului merge in sus pe până împotriva curgerii lui pene ia capul unui picior ce este intre obârșiile acestui pârîu Ciudumirul și de acolo lasa pariul și se suie ia deal pe zarea acestui picior, tăind drumul ce merge d a lungul rihemeșului asupra Ciudumirul, și pogorandu-se puțin la vale, îarașii se sue in curmătură intre munții inziuurul iurcaușului și de acolo urmeza zarea muntelui iurcăușului pane in virul muntelui unde este marca austriecesca. De acolo urmeza hotarul tot așa pene la capul numitului munte de unde se fac doua picidre, unul spre țera Ungurasca și altul spre Moldova și hotarul pogorându-se la vale printre aceste piciore trece panul Târcuța pe de la vaie de obărșe și se suie la deal, prin Poiana țârcuța auriu prin arșița iarcuții și urmeza zarea poenii penâ la sferșitul ei, și de acolo se pogorâm pariul bolohanuș puțin mai jos de obârșia lui, și trecând pariul in acea parte merge pe costa muntelui Bolohanuș și se suie la dealul Melnharaș unde este marca austriecesca. De acolo se pogoră pe zarea piciorului Melnharaș și trecend apa Brataș se sue pe zarea piciorului Melnharaș ce se numeste Crucea roșie, iar ungurii îi die Roșca Ghirest, și trecând prin poiana Crucei roșii se sue la capul ținutului Toroglejui despre țara unguresca unde se chiama la baur din care se tac trei piciore, ânsa hotarul urmeda pe piciorul din mijloc și pogorându-se pe zarea lui trece pariul ce se chiama Aida, iar ungurii îi fac Egypotam, și suindu-se pe darea unui picior mic se pogora în valea dintre muntele Luig ce-i die ungurii Hosohoras și dintre muntele Florea și merge pe acestâ vale pânâ ia locul ce se numesce Fundulvanușului, și tăind peste curmătură ivanușcului se cobora in obirșia pariului ihoshu (Thoș) și urmat la curgerea pariului bicazului și de acolo se sue pe numita apa împotriva curgerei ei pâna in gura părîului tisingul unde este marca austriecesca. De acolo merge hotarul împotriva curgerei pârîului Fisirigul și apuca pe cracul pariului ce merge pe sub vârful dealului Caprei și merge pe la t obirșia lui și din obirșie se sue in verful dealului Caprei și se pogorâ pe darea piciorului lațișului Caprei și din apa buza drept gura pariului Frântura și de acolo urmeza apa Bistriței în potriva curgerei ei pe la gura pârîului Bistrița, și de acolo lasă apa Bastra și se sue pe zarea unui picior a muntelul Ciocor pene în curmătura dintre care lasă pârîul ce se chiama Pantinul unde este marca austriacă. De acolo,se pogoră hotarul în obîrșia pariului Pantinul iși urmază curgerea lui penadă în apa Bistriciora, ce ’Ific ungurii Chici Bistrița, și de acolo se ste pe Bistriciora în potriva mergerii ei pene la gura părîului Prisiicanii, iar ungurii îi die Chissimaus Potacu unde e marca austriecească. De acolo se ste hotarul pe numitul pârîu pânâ la obîrșia lui, iar din obîrșia lui se sue pe siarea muntelui Petrile Roșii pânâ în vârful lui ce-i die ungurii Chiș Fenostatan, și de acolo se pogoră pe piciorul ce merge la muntele Albiele, și urmează zarea numitului picior pe plaia și trecând prin poiana ce se chiamâ Prelunca Ursului se suie în muntele Albiele, și de acolo urmând pe darea numitului munte se pogoră între curmătură și între munții Albiele și Țablișul mic, unde este marca austriecască. De acolo se știe hotarul în vîrful muntelui Țablișul mic și mare, de acolo se pogoră în curmătura dintre munții Țablișului mic și mare, de acolo se pogoră în obîrșia pârîului Cristișorul, ce’i die ungurii Chisgalenției, și urmază curgerea lui. ^penada în apa ce se numesce Neagra Secueasca, iar ungurii ’i die Chistecheturie, și se stie împotriva curgerei ei pânâ la locul ce se numesce Fântâna Vinului, iar ungurii îi die Borborsichio, unde este marca austriecască. De acolo se știe hotarul tot pe apa Nagra secueascâ împotriva curgerei ei pânâ în gura pâriului Dragoeasa unde este marca austriecască. De acolo lasă hotarul apa Neagra Secueascâ și apucă pârîul Dragoeasa împrotiva curgerei pâne la gura pariului Păltinișul, și de acolo merge pe acel pârîu în potriva curgerei lui pene în gura unui pariu mic, ce se chiama iapa lui Cioban, urmând pe acel pariu pene la obirșia lui, sue curmătura dintre muntele Păltinișul și dealul Dragoeasa în poiana unde se chiama la Prislopu, și de acolo se sue pe capul dealului Dragoeasa și urmază zarea lui pe lung și pe plasa pene unde se întâlnesce numitul deal cu un picior din muntele Calimanul ce se chiama Buceaeușul, și taie în curmediș acel picior, da in obirșia pariului Bucebeșuil, pe care trecându i în acea parte se sue pe că scursură seacă la muntele Caiimanui trecând pe de la vale de piatra Catimanui pe plaiul care urmeza pene la un picior ce se chiama Cenbucuri, pe care pogorându-se da in apa Neagra farului ce i fuse Ungurii Negheti cat drept gura pariului Harta, și trecând Neagra farului de acea pane urmeza pariul Harta iimpotriva curgerei pâna in gura parului ce se chiama beata pe care l urmază pena in gura parului Tăietură, și urmeza pe acest pariu pena în gura pariului Bețiile Roșii și amâzâ și pariul Fetale Roșu pânâ la obîrșia lui, aceste trei parae beatu, Taietura și a Beței Roșie, le numesc ungurii cu un nume Gireada, și din obîrșia parcului Petrile Roșii suindu-se hotarul la virul muntelui Petiile Roșii la colțu, unde se afla marca austriaca. Acolo se unesc trei hotare: a Transilvaniei, a Bucovinei și a Moldovei, unde s’a sfirșit cercetarea hotarului între Transilvania și Moldova de către noi orinduiți pe ambe părți, și spre întocmirea lucrului s’au scris done asemenea suneturi care iscante și intante cu pecetea a ambelor părți sau schimbat în Târgul Fălticeni la 2y de fine a lunei Rebuioc Arel a anului 1207 și la 14 fiile a lunei lui Noembre a anului 1792, iscăliți : Constantin Hangerli Hatman, Lupa Balșan, și alții, de la Iași a ne ține în curentul acestei triste afaceri. Curtea de apel din Bucuresci, secția III, pronunțându-se Sâmbătă, 27 Septembre, în procesul dintre N. Ioanide și moștenitorii decedatului Enache Alexiu Colțatu, a respins apelul părților civile și în privința lui N. Ioanide și M. Gheorghiade a confirmat sentința tribunalului care ’i achitase. * * * Sub titlul cel patriotic citim în Gazeta Poporului de peste munți: Din Bozoviciu ni se scrie, ca profesorul de limba maghiară de la scólele de stat de acolo, d. Grama, în Duminica trecută a dat de scrie poporului, că d-sa este aplicat a învăța pe orî-și cine limba ungurască, fără plată ! Urmarea acestei publicări a fost, că toți Țiganii din comună și din giur au năvălit la școlâ, astfel, încât Românii nici că mai au loc!—De altă parte iară, frica părinților români e atât de mare, că copiii lor se vor umplea de ceva din causa necurățeniei Țiganilor, în casnici câ’i mai trimit la sculele de stat, M sâ învețe carte ungurască ! W * * * SCIRI D’ALE PILEI Membrii tribunalului comercial Ilfov, d-nii Nicolae Hagi Muscaciul, George Bomba și Nicolae N. Ciurcu, aleși la ultimele asegeri au fost confirmați și adi vor depune jurământul. Pentru sesiunea curbei de jurat din Ilfov care începe aici, curtea este compusa din domnii K. D. Economu, președinte, Laza și Ghasiopolu, judecătorii asesori. * * * La Iași, la esamenele de bacalaureat, din 93 de candidați presintați, au fost admiși 63. La Bucuresci, secretariatul Universității nu ține cum n a ținut nici ua data a comunica presei resultatul acestor esamene cari intereseda pe ua mare parte din public. Din Ivonseim numai că cei cari au fost clasificați cei d’antâiu printre admișii de aci din Bucuresci sunt domnii Bișca Mihail, Constantinescu Basile, Diaconescu Toma și Teohari, toți elevi distinși ai liceului Mateiu-Basarab din Bucuresci. * i * * La Iași, elevii scalei tehnice s’au revoltat . Liberalul spune ca Joia trecuta de dimmata un mare numar din ei ar fi plecat pe jos la Bucuresci. Relele tratamente par a fi causa resoratirei elevilor. Rugăm pe confrații noștrilfi * * * ROMANULU 14 OCTOMBRE 1886 SOIRI DIN AFARA Daily Neivs pretinde a cunosce puntele principale ale unui proiect preparat de lordul Randolph Churchil pentru soluțiunea cestiunei irlandeze. Acest proiect ar acorda Irlandei patru consilii provinciale în care Irlandezii sâ reguleze propriile lor afaceri, după cum se face în Canada. Acesta ar echivala cu bilul privitor la homerule al d-lui Gladstone, cu deosebirea că în locul unui Parlament, Irlanda va avea patru, ca în loc de a fi autonoma, Irlanda va avea patru provincii cari sa se bucure fiecare de autonomia. D. Chamberlain ar fi contribuit în mare parte la elaborarea acestui proiect de lege de care Camenile au sa se ocupe la deschiderea lor.* După un telegramă din Londra, la Delhi au fost mari moderări între Indieni și musulmani, din cauză ca un Indian a profanat un moscheia musulmană. Mai multe persone au fost omorîte. Agitațiunea este mare. Generalul german de Werder, care de la 1870, era atașat la persona împăratului Rusiei, a părăsit Petersburgs pentru a ocupa noul său post de guvernator al Berlinului. Mai nainte de plecare, Țarul îi a dat un dar forte bogat, ca un suvenire al celor șasespre-fiece ani pe cari generalul îl a petrecut în intimitatea curiei imperiale. Darul este un bișadea de aur cu smalț având pe capac portretele celor doui împerați Alecsandru II și Alecsandru 111, c’uă coronă imperiala d’asupra și încongiurate de un rând de diamante de mare valore. DIN Il, sil D-sele d-lui Vintilă Rosetti, directorele facrului «Românului». Scumpe fraze și amice. Pentru respectul și considerațiunea ce am către toți aceia cari mi-au aratat atâta simpatia cu ocasiunea istoriei mele din țara, și printre cari d-v., cei de la RomănulU, sunteți dintre cei d’inteiü , ma simt dator a nu lasa fară respuns un nou atac ce îndreptezâ in contra mea aceia cari cred că nu m’au lovit îndestul. Acesta e singurul motiv care mâ face sa te rog a-mi deschide colonele Românului, atât de ospitaliere căușelor drepte, spre a insera întâmpinarea mea la ridicula acusațiune ce’mi face Voința Națională. Mulțumindu-ți d’inainte, te rog se primesci, scumpe contrate și amice, salutările mele cele mai cordiale. Asniéres, lângă Pans. 15 Septembre 1886. Al. Ciurcu. In starea durerosa în care ma aflu , în jalea adânca în care m’a aruncat perderea a tot ce aveam mai scump și mai iubit pe acest pământ—uu soția nobila și iubitóre cum nu cred sé tia alta pe lume —răpită pe pământ strain de suferințele eșiiului—în acesta trista stare, firi, credeam și aveam dreptul se sper ca cel mai puțin lucru ce puteau face dușmanii mei era de a me lașa in pace, adica de a ma abandona cu desâverșire suferințelor mele. Cel mai elementar simț de umanitate trebuia se le spună ca chiar criminal de ași fi,—ceea ce toți românii sciu ca nu sunt— durerea mea și a familiei mele este destul de mare, pedepsa nostra destul de aspra, pentru ca se nu mai adauge noul lovituri pe lângă cele ce am primit pâna acum. Cu cât mai mult dar ar trebui sâ evite de a ne lovi, când soiul este de toți in România ca estiul nostru e nemeritat, ca suntem victimele unei rasbunări și ca consecințele teribile ale acestei nedrepte mesuri ar trebui sa apese greu pe consciința acelora cari le-am provocat. Un articol publicat în No.de la 20 Septembre al Voinței Naționale—pe care mi’l trimite un amic — îmi dovedesce ca dușmanii mei n’au nici măcar acest slab simț de umanitate și că consciința lor pare a pe deplin tâmpită. In acest numar fiiarul guvernamental dă sema de procesul unui escroc de meserie, care sub diferite nume a stors sume de bani de la mai mulți transilvăneni stabiliți în România și de la alte persone, mișcând pe cei d’anteiu prin descrierea miseriei sale, servindu-se pe lângâ aceste din urmă cu scrisori de recomandațiune ticluite de el ca venind din partea unor persone onorabile. După ce enumera isprăvile acestui nefericit, Voința Națională continuă : «In memoriul presintat de I. Vasiliu (acesta e adeveratul nume al escrocului) curței de casație (dosarul No. 470, din 19 August 1886) se citesce următorul pasagiu : «Mărturisesc câ am primit 100 franci nu de la d. Sturdza, ci de la d. Câmpeanu, profesorul d-lui Sturdza de casă. Acești bani a ordonat d. Sturdza de mi s’au dat ca compătimire, fiind înfrînt de miserie, cu ocasiunea intercerei mele din Transilvania, unde fusesem trimis de I. Ciurcu pentru împărțirea proclamațiunilor în Transilvania». «Acasta mărturisire a escrocului I. Vasiliu, continua oficiasa gazeta, făcută de el în mod spontaneu, dinaintea celei mai înalte instanțe a țarei, e importantă din mai multe punte de vedere. «1. Ea arată de ce omenii se servia Ciurcu et comp. de la Independința română pentru scopurile sale politice. «2. Ea dovedesce(?) ca același Ciurcu e în adevăr autorul proclamațiunilor răspândite în Transilvania, cu scop de a ne strica cu Austria și a crea dificultăți țarei și guvernului „3. Ea face invederare căușele pentru cari același Ciurcu a fost espulzat din țara și motivele puternice ce a avut guvernul luând acesta masurâ. «Și când cugetă cineva că asemenea omeni au posat in victime și au gasit naivi cari sa le plângă de mila !“ Daca voiü opune acum afirmatiuunii escrocului I. Vasiliu declarațiunea mea de om onest și voia fice că nu cunosc pe acest om, ca nu scia să fi avut vre-uă dată a face cu un asemenea individ, cum râmâne cu declarațiunile Voinței naționale? Și cine e acela care între afirmațiunea mea și a escrocului va șovăi un moment ? Natura], trebuie sâ întorc argumentarea fetei oficiose și sâ’l firi : — «Ai vrut sâ justifici un act nejustificabil al guvernului servindu-se de mărturia minciosă a unui escroc. Acasta mărturire fiind neexactă, urmată : 1. Că nu m’am servit de omeni ca Vasiliu pentru «scopurile mele politice.» 2. Că nu sunt eu nici autorul, nici instigatorul, nici împârțitorul proclamațiunii cu pricina. 3. Că guvernul n’a avut dor absolut nici un motiv plausibil ca sâ ma alunge din țara și ca prin urmare n’am «posat» ca victima, ci sunt în realitate victima unei masuri nedrepte. Mai urmâzâ ca vrând vsâ aperi pe guvern îl învinovațesci. Urmază in fine că nu eu, ci d-vostra, cei de la Voința, vă serviți de omeni ca Vasiliu pentru «scopurile d-vóstra politice,» pentru predarea unei cause perdute, și ca vi se pute aplica cu drept cuvânt inietarea: «Mai râu te strici când vrei sa te dregi.» Dar nu puteam eu sa însărcinez pe Vasiliu a împărți acea proclamațiune, pentru acest cuvânt forte simplu că eu am fost unul din cei din urma caii au aflat că asemenea proclamațiuni s'au afișat pe zidurile orașelor transilvane și unul dintre cei d’ânteia spre a desaproba acest fapt (venii l' ind. roum. de la 24 August 1885) și a’l tacsa de copilăresc. Iată mai bine de un an de când suntem exilați. In timpul acesta tota țara a cerut guvernului prin presă, întruniri publice și in Parlament, se arate căușele exilului nostru. Este un an de când am somat pe Voința Națională s’o faca. Nu ni s’a respins nimic, nu ni s’a arâtat nici unul din motivele puternice care au determinat isgonirea nóstra din țara. Pentru prima ora de la isgonirea nóstra, guvernul, prin organul său oficios, afirma ca și ea ași fi participat la râspândirea proclamațiunii iredentiste, ba ca ea ași fi chiar autorul acelei proclamațiuni și olice : «Era pentru ce am alungat pe Ciurcu din țara!». Și pentru ca se putâ face — după un an — acesta revelațiune, ce a așteptat guvernul ? A așteptat se se intenteze proces corecționat escrocului I. Vasiliu — după plângerea unui păcălit — se ajunga acest proces dinaintea Curții de Casațiune, pentru ca Vasiliu se presinte acestei înalte instanțe un memoriu in care pentru prima ora inculpatul afirma—negreșit credând a se face prin acesta mai interesant înaintea judecătorilor săi—cum cu decâ a înșelat atâta lume prin falsuri și minciuni a fost împins de miseria în care se afla, când s’a întors din Transilvania, unde îl trimisesem eu ca sa împartă proclamațiuni. Pentru Voința Națională acest Vasiliu este un escroc, un mincinos și un înșelător când e vorba de a păcăli persane onorabile, spre a le storce sume de bani. El devine de la data un martor sincer și desinteresat, când mărturia sea pate veni în ajutorul fetei oficiase ca sa disculpe pe guvernul căruia îi e devotată de ua faptă pânâ a fi nejustificatâ. Rog pe toți Românii sâ ia act de împrejurarea că importanta mărturisire a escrocului Vasiliu este prima și unica casă pe care s’a întemeiat pânâ asta de guvernul, spre a justifica publicului român alungarea mea din țara... a mea, nu și a tatălui meu. Pentru a justifica și pe acesta, Voința va aștepta negreșit procesul și mărturia vreunui alt escroc. Al. Ciurcu. UN SCANDAL JUDECĂTORESC Extragem din Națiunea urmâtorele rânduri : Alaltăieri a venit înaintea curtei din Bucureșci secția III judecata apelului făcut de procuror și de părțile civile contra sentinței tribunalului Ilfov prin care un domn Nicolae Ioanidi (comerciant din capitală) a fost achitat de delictul de abuz de încredere ce i se imputa prin ca ordonanța definitiva data în urma unei lungi instrucțiuni. j Nu întreprindem aci critica sentințelor sau decisiunilor cari s’au pronunțat în acestă afacere. Nu voiai a ne face avocatul nici uneia din părți. Numai șefului suprem al justiției îi incumbă precum datoria de a pedepsi pe magistralii cari în mod vadit și-au călcat datoriile lor.... Ne vom ocupa éase de uă altă chestiune care după noi este un chestiune de principiu, revenind cu acesta ocasiune asupra învechitei și delăsatei chestiuni a organisațiunei nóstre judecâtoresci. E că ce s’a întâmplat: In luna Noembre a anului trecut, tribunalul de Ilfov secția IV a fost chemat sa judece afacerea despre care vorbirăm. D. Stătescu, actualul ministru de justiție, avocat pe vremurile acelea, a apărat înaintea tribunalului pe acuzatul Ioanidi, obținând achitarea. Procurorele nemulțumit a făcut apel. Alalta eri când acest apel a venit în judecata curței, d. Stătescu ca ministru acum nu mai putea compara pentru apararea clientului său. Procurorele curței ânsa, d. Cociaș, care ocupa fotoliul ministerului public în acesta afacere, ca agent direct al ministrului, nu numai că nu a găsit de cuvințâ a susține apelul făcut de parchet, cu care credem câ d-sa era orecum solidar , nu numai ca conduse la respingerea apelului , dar în timp de aprape doua ore intervenind rolurile părților, luă apărarea acuzatului tratând aprope de calomniatori pe părțile civile, iată faptul. Este adevarat că procurorele (deși acesta se întâmpla forte rar) are facultatea de a cere respingerea unui apel corecțional. In specia îasa conclusiunile procurorului pot da nastere la multe comentarii. Se face că în acesta afacere actualul ministru al justiției,, ca advocat, ar fi primit un onorariu de vr ua 20.000 lei nuci de la clientul său (dar acesta nu ne importă, se pute sa fie exagerație). Advocatul din 1885 apăra pe acusat în contra procurorului. Procurorul în 1885 a făcut apel. Procurorul însa din 1886, agentul advocatului devenit ministru, cere respingerea apelului și ia apărarea acuzatului în numele ministerului public, când obicinuit nu acesta este rolul séu. Relatând acest fapt pur și simplu, care ni se pare nu tocmai corect din partea procurorului, ne întrebăm: Cu noua lege de organisațiune judecâtorescâ, cu miniștrii foști și viitori advocați mai póte cineva fi sigur a obține dreptate de la instanțele nóstre judecâtorescl atuncea când ministrul ca fost advocat a predat contra sea? Nu a venit âncâ vremea sâ ne gândim la un reformă în organisațiunea nostra judecâtorescâ care sâ scoța pe magistrat pe sub dependința periculosâ și rușinosâ a putere esecutive ? ------............................ ..... DOCTORUL NERSET MARIANU ?? Unul din colaboratorii Românului, d. Ghibănescu, a vorbit ori de cartea d-lui doctor cernăuțan, bucovinan sau nu sciü cum. Cine este acest enigmatic doctor pe care Bucovina ’l cată printre fii și locuitorii sâi și nu’l găsesce nici de frica ? Cine sa fia acest teolog erudit care ’i dator mereu că nu e popă, ci un simplu muritor ? Nimeni nu’l cunosce, nimeni nu mai audise de densul penâ acum când Tapucan înfierbințelile religiose, logice și polemice. Astfel fiind, mulți, forte mulți sorți de adevar curat și lămurit au aceste rânduri publicate de Epoca de a sprii : «Aflăm dintr’un isvor vrednic de cre[dință că autorul broșurei «Bravoslavia «română față cu Drepta credință Româna» «este însuși Episcopul papal Camillo din «Iași, care a scris’o asta vara în satul Sa*baoanil, împrumutând cărțile bisericești «ortodocse, cu cari s’a slujit, de la cân«târețîî după la bisericele românesc din «partea locului. «Dacă prin urmare ,desaprobarea acelei «broșuri de către monseniorul Palma și«tropolitul papal din Bucuresci este sinceră, ne așteptăm la dpărtarea episcopului Camillo. «Căci desigur, sf. Sinod al României «nu va putea suferi în țară risce agita«tori ce ’și permit a insufla națiunea și «biserica română, grămădind asupră’s dis«prețul cetățenilor». Adaugem pentru a sfârși din parte-ne că un lucrul ne chinuia gândul : de ce o fi venit la doua-trei cașuri după sosirea Rravoslaviei în Bucuresci, de ce o fi venit așa de iute declarațiunea arhiepiscopală de lepădare a Monseniorului Palma, la cele mai multe fiiare bucurescene ? De ce ? — E ânca mister în acesta scenă care reaminteste pe aceia a cocoșului lui Petru Apostolul!! ---------— |— ---------- REVISTA AGRICOLA ȘI COMERCIALA Toți agricultorii noștri cunosc înde ajuns pagubile produse de tăciune asupra recoltei grâului, fie acest grâu semanat în orice condițiuni favorabile, fie oricât de verbit ; cu tote acestea râul nu se pote stârpi și de multe ori nici localiza. Un râu și mai mare care lovește producțiunea este rugina. Din acest punct de vedere, toți agronomii învâțați ca și omenii practici ai agriculturei, au căutat mereu înca din timpurile cele mai vechi a’și da semn asupra acestui ren care causeza mari daune asupra recoltelor de cereale în general. In privința acestei cause s’ar parea ca d-1 Glauâe Leroy, pâna la un punct orecare, s'ar pronunța pe față, de aceea am crescut folositor a pune în cunostință de causă și pe agricultorii noștri. D-nul Glavâe Leroy observând cu multa băgare de soma tote schimbările atmosferice, precum și influența lor asupra vegetațiunei plantelor agricole în Franța , face că în nord ploile dese alternând cu sare au fost favorabile la vegetațiunea sfeclei și a orezului, dar nu și grâului. Foile grâului, paiul și spicul s’au umplut de uâdatâ de nisce pete galbene care pe urmă s’a transformat în rugina. Paiul a fost forte mult atins, iar bobul a râmas slab și a întârzirat în crescerea sa. Se face ca chiar grâul cel mai viguros și de uâ colore mai închisă a fost cel mai atins de rugină, precum și grâul semânat după trifoia și sfecla. Olivier de Serres Tessier, Duhamel precum și alți agronomi învâțați, au observat deja câ rugina face mai mari daune când grâul este semănat în pământ gras, în pământurile de curând puse în cultura, precum și în pământurie umede și umbrose. Se scie și se cunosce de totă lumea agricolă cu grâul semânat pe lângâ păduri unde aerul mai totdeauna este umed, unde cețurile (negurile) primăvara ca și tomna sunt mai dese, la acesta causa mai adăogându-se și umbra arborilor, semănaturile de grâne totdeauna sunt mai atacate de rugină. D-l Leroy ne spune ca rar s’a întâmplat ca rugina să se fi desvoltat ca în acest an, deorece a început de pe la sfârșitul lui Marte și a continuat pânâ când spicul a dat în flore. Unii agricultori susțineu într’un mod serios ca rugina grâului este produsa de paducel, acesta este însă un greșela forte mare care îndignază pe umenii serioși. Dacă ar fi așa, cum se explica că rugina în anul acesta s’a produs în ua mare parte a Franței și a Belgiei pe la finele lunei lui Iulie, când florea paducelului a trecut de mult timp ? Cum se explica că boia preferă grânele cele mai bune și de un culore mai închisa adică recoltele din pământurile mai bune decât grânele din pământurile mai slabe? Pentru ce râul este mai mare în pămâturile mai jose, umede și umbrose, decât în cele mai uscate? Pentru ce grânele sunt mai atacate în locurile semânate după sfeclă și mai cu semn în locurile unde sfeclele la recoltă au fost făcute grămezii? Microbii de paducel cad ei în mai mare cantitate în aceste locuri decât in altele? Acesta opiniune astăzii nnci că mai merită mai mult ca sâ fie discutată. D. Claude Leroy atribue ruginei unalta causă care merită sâ fie discutată și care -și are totă puterea sea. Se scie ea cu câtuă plantă este în mai bune condițiuni de vegetațiune cu atât ea resistâ mai bine bolilor ; dar pentru acest cuvânt ea trebue sâ găsasca nu numai elementele solibile de care este trebuință, dar mai trebue ca aceste elemente sâ se găsascâ Intr’un adevarata proporțiune. In aceste condițiuni seva plantelor este de uă bună natură și prin urmare ea se descompune mai cu greu sub influența unor rele condițiuni atmosferice. Gând însă planta se găseste într-un pământ unde azotul predomina asupra substanțelor minerale, se va incomplecta, rea equilibrată, este de natura albuminoida, prin urmare se descompune lesne sub influența caldurei. Am vâflat mai sus ca grânele cele mai vigurose sunt mai mult atinse de rugina, prin urmare aceste grâne sunt produse în pământurile bogate în azot; asemenea și pământurile jose, umede, umbrose, sunt asemenea bogate în azot. Același lucru se produce în bresiile artificiale , în locurile unde a fost cultivată sfecla înaintea grâului, în locurile unde foile de la radacinele zaharine au fost îngropate în pământ Azotul în exces, în raport c cu elementele