Romanulu, octombrie 1887 (Anul 31)

1887-10-26

ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUN CIURI Linis­te 30 litere, petit pagina IV.................. ag Kant » » » » HI 2 tei _ lasersimti și reclame pagina III si IV linia . 2 _ T­­A se adresa: IN ROMANIA, la admtnistrațhiQea (Jiarultri. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de îa Bourse. LA VIENA, la d-nfl Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — n o ESEMPLARUL 15­1 A­­V Fim datare: C. A. ROSETTI •SUll’ Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI Lumineza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei. sese luni 24 lea: trei "Și, luni 12 lei; uă lună 4 lei. ‘«»Pentru tote știrile Europei, trimestrul 15 lei. jți/ A se adresa: ■'ll ÎM&S ''!a administratTunea farului și ofieiele poștala. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. •— Articolele nepublicate se ard — W i BUCURESCI, 25 BRUMAR Procesul gălățenilor pare a fi dat un avânt oposițiunea. Trebuința unei resistențe contra arbitrariului, contra primejdiei ce ne amenință d’a fi deținuți cu anii în prevențiune, începe a se simți din ce în ce mai mult. Un sete de acțiune pare a fi cu­­prins pe cei cari au râmas în afară de oposițiunea unită. Trebue să profităm de aceste mo­mente, trebue să ne strângem rân­durile, sâ ne numărăm în grabă și acțiunea noastră sâ fie imediată și hotărîtore, pentru ca implima oposi­­țiunei unite să nu se întindă și prin­tre noi. Unire desăvârșită pe tărâmul prin­cipiilor ne putând exista între di­verșii membrii ai oposițiunea, trebue îndată să îmbrățișăm causa care ne pate alipi unul de altul, care ne pote face să devenim un lanț pu­ternic spre a opri în cale arbitrariul, jaful și asasinatul. Toți țin, și trebue să fie, la viața și la libertatea lor, și toți scun că ele astăzi sunt amenințate. Instinctul de conservare, dăcă nu alt­ceva, trebue să ne facă a ne a­­propia unul de altul spre a nu fi atacați, în casele nóstre chiar, de schirul poliției, spre a nu fi uciși pe strade, de bătăușii administrațiunei, spre a nu fi luați, din brațele fa­miliei nóstre, și aruncați, fără ju­decata, în temnițele guvernului. Pe acest tărîm, spre acest sfârșit, cui­care ar fi divergințele politice, und­e se póte face între toți cei hotărîți, alungându-se dintre noi cei sfioși, cei fricoși. Liga de resistență trebue să se rădice în fața cârmuirei ; ea se va rădica. Numai fiind la un loc, sute de bărbați hotărîți a nu se da în lă­turi, hotărîți a răspunde agresorilor, hotărîți a respinge pe tâlharii , cari se introduc noptea prin casele nós­tre, după cum se resping tâlha­rii, numai atunci vom putea nădăj­dui că se va respecta viața și liber­tatea nosträ. Vă dată strîns legați, prin nece­sitatea apărărei comune, vom putea începe lupta pe tărîmul legal, căci guvernul—sciind că suntem, într’un colegiu electoral vre-un 100 , deciși a face să ni se respecte drepturile,— va fi nevoit să renunțe la bătăușii săi, sau de nu, el vor fi asvârlițî a­­fară, de cetățeni. Ne­deșertând stindardul nostru, ne­făcând monstruose cu alițiuni, ur­mând a lupta fără preget pentru re­formele politice și sociale ce fie­care dorim, vom putea fi uniți pe târî­­­­mul resistenței, fără de care, a<fl, nici unul din noi nu mai pute sus­ține și propaga credințele săle. Siguri că cei cari nu s’au arun­cat în brațele oposițiunei unite, din cauză că o găsesc prea mult, prea sfidsă, vor da acum sprijinul lor ce­lor cari vor uă acțiune energică; a­­vem încredere în viitor și nădăj­duim că suflarea lor se va întinde și la membrii oposițiunei unite fă­­cându'I să ăsă din amorțeala lor. Pe acest singur tărâm putem fi alături de cei cari nu împărtășesc vederile nóstre politice, căci numai ast­fel el nu împedică libertatea ac­­țiunei și a răspîndirei credințelor nóstre. Comitetul de resistență fiind un mijloc d’a se grupa tóte forțele spre a face ca țăra să reintre în legali­tate, vom saluta cu plăcere formarea sea, dându-i tot sprijinul nostru. SERVICIUL TELEGRAFIC AL ROMANULUI“ Paria, 24 Octombre. D. Flourens, ministrul afacerilor străine și lordul Eggerton au semnat convențiu­­nea privitore la neutralitatea canalului de Suez și arang­amentul față cu Nouile He­­bride și insulele Saulevent. Madrid, 24 Octombre. D. Canovas a rostit un discurs în care critică energic politica internă și externă a guvernului și afirmă că conservatorii vor combate tendințele democratice ale cabinetului. D. Canovas respinge energic ori­ce ideiă de intervenire a Spaniei în cestiunea Ma­rocului. Soția 24 Octombre. D. Stambuloff va pleca în curând în mi­siune oficială la Bucuresci. Roma, 24 Octombre. Principele Amedeo, inspector general al cavaleriei, va merge la Berlin în cursul lunei Noembre pentru a studia reorgani­­zarea cavaleriei germane. Bruxelles, 24 Octombre. D. Thom­ssen, ministrul de interne a de­misionat. Berlin, 24 Octombre.­­Tiarele acasă pe Rusia de a favoriza intrigile orleaniste. Berlin, 24 Octombre. Imperatesa a plecat la vânătore la Wer­­ningerode. Berlin, 24 Octombre. Gazeta Germaniei de Nord polemiseza contra presei franco-belgiană care este pu­țin satisfăcută de comanda de tunuri ce guvernul belgian a făcut la d. Krupp. Agenția Liberă. Aderenții lui Radoslavoff și principele Coburg. Corespondința Politică primeșce din Sofia te­stul unei declarațiuni, sem­nată de 150 de aderenți al d-luî Ra­­doslavoiî și adresată principelui Fer­dinand cu ocasiunea ultimelor ale­geri pentru Sobranie. In declara­­țiune se­­ fice : Noi, alegătorii din Sofia, suntem despoiat­ de dreptul nostru electoral prin mfjllace ilegale, fiind, din or­dinul ministrului de interne, năpăs­tuiți de poliție, unii noptea la domi­ciliul lor, alții tiina la amentfi pe stradele capitalei, și fiind apoi con­duși și arestați la poliție. Am fost deținuți mai multe­­ file și apoi, după multe amenințări că vom fi bătuți dacă nu vom asculta de comisarii poliției, puși în libertate... Ni s’a tăgăduit dreptul d’a ne o­­pune actelor de vornicie­ ale poliției, care cu șolința a violat atăt liber­tatea personală cât și inviolabilitatea domiciliului și ne-a arestat tocmai în z­iua când aveam datoria d’a ne da votul nostru pentru ast­fel de bărbați, cari după convingerea nós­­tră ar fi vrednici d’a ne represinta în adunarea națională. Ba mai mult. Fiind­că noi am fost arestați, și prin urmare n’am luat parte la alegeri, se făgăduim aleșilor din districtul Sofia calitatea de adevărați repre­­sintanți, — acesta și din cauză că noi,­ pe lângă că am fost împe­­dicați d’a vota, n’am avut putința d’a controla regularitatea scrutinului și ne-a lipsit ocasiunea d’a protesta înaintea biuroului electoral. De aceia ne adresăm către Alteța Vóstra, și vă aducem la cunoștință procedarea ilegală a autorităților ad­ministrative, având deplină speranță că Alteța Vdstră regală, cel puțin în principiu, veți ocroti onarea, viața și drepturile cetățenilor devotați și liniștiți din capitală. Situațiunea parlamentară în Austria Comitetul clubului Cehilor declară prin fiarele partidei că sunt mulți, cari cred că guvernul a plănuit să amâne resolvarea crisei. Lucru nu este fișa și nici nu pate fi așa. Se pate, ce’i drept, ca soluțiunea să se dea imediat înainte de amânarea Reichsrathului, dar în ori­ ce caz mo­dul s­­luzionel trebue stabilit de mai nainte. In ce privesce punctul de vedere al guvernului, nu este prea mult cmis, când se accentuăză, că gu­­vern se străduesce să guverneze și d’y ‘um înainte cu majoritatea și că o oposițiune absolută din partea ministerului instrucțiunea este es­­clusă. RELATIUNILE RUSO-GERMANE Die Post publică urmatorea notă, de­si­gur oficiolă: Cele mai multe­­ fiare germane con­tinuă d’a discuta valorea relațiuni­­lor nóstre politice cu Rusia în cas când țarul s’ar hotărî să ’și ia dru­­m­1’1­re Rusia prin Berlin. In fața acestora nu putem în­destul accen­tua, că este mai mult de­cât îndo­­ios dacă un asemenea visită, admi­țând să s’ar face, ar putea fi de vre­un folos. Când vedem dușmănia sis­tematică a fiarelor rusesc­ față cu Germania, trebue să st im de mai ’nainte că panslaviștii și pressa lor Far ține de rău pe țarul dăcă acesta ar visita pe împăratul german. SCIRI D’ALE PILEI Primim din lucrările secțiunei igienice a celui d’al VI-lea congres internațional pen­tru Igienă și Demografia, ținut luna trecu­ta D­­­iena, uă broșură privitore la stu­diul celei d’a 15-ea cestiuni , asupra ne­cesității și spitalelor de iso­lare. " s ^­*V , x " d. dr. I. Felix, pro­uria află că:... f, •­­ , _ 1 ut iuSUltu^Oi i­ve üti v> tv­^/ ! ^ ^ cele reședințe al consiliu­lui de igienă cL.fie ouresci. D. dr. Felix a espus cestiunea cu tóte desvoltarile ce i au dat și-i dau silințele soiinții contimporane. Studiul e complet și făcut cu rigore și consciință ce ne place a recunosce în­tot­deuna în­­ lucrările în­­vățatului nostru. * * * «A treia sesiune a congresului geologic­­ internațional, ținut la Berlin în 1885» este titlul unei broșuri ce primi­ăm filele acestea. D. Gr. Ștefănescu, profesor la facilitatea de științe și membru al Academiei Româ­ne, a represintat România în acel con­gres. Darea de scrin despre activitatea con­gresului precum și despre partea ce țara nostră a luat la acesta activitate a fost ci­tită de d. Gr. Ștefănescu în ședința Aca­demiei de la 6 Marte anul acesta. Ea formeza obiectul broșurei. ^ * * * D. Cogălniceanu a sosit ieri în capitală venind din Constanța. — WMIBHHMia B aB B ga^a g î g^L La 25 Octombre d. Cogălniceanu se va duce, după cum se afirmă, la Colonia ca să asiste la vendarea museulul său, care s’a transportat deja acolo. * * * Comisiunea dunăreană internațională se întrunesce astăi­i. D. Ghica, represintantul României, a plecat la postul sa. * * * Consiliul comunal al capitalei se va în­truni poimâne. * * * In Iași va apare în curând un sfiar opo­­siționist, cu numele Moldova. * * * La 15 Octombre 1887, se va ține un nou concurs pentru ocuparea a doua bur­se cari mai sunt vacante la scala de a­gricultură și silvicultură de la Ferastrati. * * 4c­lasându-se concursul ce s’a ținut pen­tru ocuparea catedrei de istorie de la es­­ternatul secundar de fete No. 2, din Bu­curesci, ministerul publica un nou concurs pentru acea catedră, pe­­ ziua de 20 Fe­bruarie 1888. * * * Neputându-se ține concursul ce a fost publicat pentru ocuparea catedrei de limba și literatura latină de la cursul superior al liceului S-t. Sava din Bucuresci, ministe­rul aufind pe consiliul permanent al in­­strucțiunei, publică un alt concurs pentru acea catedră pe z­iua de 20 ianuarie 1888. * * * In vederea viitorelor alegeri s’a consti­tuit în Iași un comitet dirigent oposiționist, compus din drril Mărzescu, Corjescu, Leon Negruzzi, Mitică Rosetti și Emil Mavro­­cordat. 4« 4« * D. general Victor Crețanu, inspector ge­neral al cavaleriei, va începe săptămâna­l acesta inspecțiele sale generale. * * * In Galați s’a inaugurat alabtâ­ieri două scule primare de băieți, înființate din nrm * * * Depositul de recrutare din Galați a dat­­ă circulară, prin care ofițerii în reservâ sunt invitați pentru inspecția generală,pe z­iua de 20 curent la corpul al 111-lea de armată cu reșe­ința în acel oraș. * * 4c­uri dimineță s’a întors în capitala ba­teria călăreță din regimentul al 2-lea de artilerie, căpitan Boerescu. * * * Lupta află că la începutul primă­verei viitore se va pune în lucrare, de corpul geniului, cinci nouă forturi. Tot atunci se crede că forturile cari sunt acuma în lucrare vor fi în cea mai mare parte terminate. 4* * 4c După cum ne spune Voința Națională, d. ministru de interne va supune în cu­rând consiliului de miniștri regulamentul licitației pentru darea în întreprindere a alimentarei cu apă filtrată a orașului Bră­ila, adjudecată asupra societăței Glenfield Iron and Co­­m­mited din Killmarnok, Sco­ția, cu prețul de 19 la sută sub deviza de 1,200,000 lei. * * * Consiliul comunal al capitalei va fi con­vocat, după cum spune Unirea, în cursu săptamanei acesteia, spre a se rosti asu­pra schimbului ce oferă guvernul în locul grădinei Mimi, care acum e a primăriei, și unde guvernul voesce se cladesca in­stitutul de fisică, de chimie, de anatomie. * * 4* Acționarii Bâncel Prevederea au fost convocați pentru alaltă­ ori spre a lua uă hotărâre în privința chemărei în judecata a fostului consiliu de administrațiune. Nefiind membru­ în număr statuar, șe­dința nu s’a putut ținea. * * * Poliția a isbutit să pună mâna pe asa­sinul Iancu Marin Dumitru, despre care am spus erl că a înjunghiat pe tovarășul său Ghița Nicolae. 4c 4=4c Consiliul comunal Galați în ședința din Sâmbăta trecută, a resolvat între altele, și următorele cestiuni: A autorizat administrațiunea comunala să închee contract cu antreprenorul de pavaje d. Tanu, pe baza caetului de sar­cini așa cum s’a modificat de consiliul tehnic superior. A votat un credit de 1,500 lei pentru transportul la Bucuresci a d-lui primar, d-lul advocat al comunei și d-lui consilier Gh. Robescu ca se redacteze împreună cu d-nii advocați Lahovary, Buicliu și Misir actul de transacție propus de sindicatul societăței financiare române în lichidație și privitor la afacerea egourilor. 4c 4c4« Perceptorul orașului Bacäți a fost vic­tima unui furt de 840 de lei, săvârșit de către comptabilul său Constantin Ionescu. Tot în același timp, spune Renascerea Bacăului, agenții de urmărire, printr’uă comună înțelegere, au demisionat în cor­pore. 4e . Mișcarea poporațiunei capitalei pentru timpul de la 4 până la 10 Octombre st.v. Nasceri : 140, dintre cari 68 băeți și 72 fete. Decese : 93, dintre cari 52 bărbați, 41 femei. Președintele societăței albaneze Drita a primit din partea d-lui Leon de Rosny urmatorea scrisare : Domnule și ilustre amice. Spune, rogu-te, societățeî] Drita care m’a numit membru de onore, că sunt mândru de titlul ce mi-a conferit, dar că-1 primesc numai cu speranța că-mi va ră­mâne încă destulă viață și sănătate care pot ajunge un adevărat soldat al causei sânte ce a îmbrățișat. Populațiunile din locurile situate între marea Negra și A­­driatică. In momentul acesta dau un mare și frumos exemplu lumei civilizate. Popo­rul albanez, reclamând în fața Europei drepturile sale la libertate și autonomie și FORȚA ROMANULUI 27 OCTOMBRE 36 DE LA FEREASTRA MEA ROMANI DE Grazia Pierantoni Man ci ni ZIDURILE AÜ URECHI Pe la patru ceasuri de dimineta mé­scu­lui așa d’uă dată. In primul moment n’ași fi putut spune aceia ce mă deșteptase, un vis, un sgomot, sau un murmur de voci din odaia d’alături. Scosea capul din aș­ternut și’ntinseî urechea. Numai că așe mĕ despărțea de vecinii mei ; s’auifit bine aceste vorbe. — Adolf, gîndește de c’aceia ce’m’ propui este infam; sunt murdară, e adevérat, dar a pune în pericol cinstea unei alte femei, a unei fete... — Oh! éca acum cine face morală ! Intr’uo <fi dracul se scau predicator, și găsi a vorbi de réu până chiar și pe în­gerii din paradis. Nu cum­va ’ți-am spus ca s’o estermint? Nu’m- ai spus c’o cu­nosc! ? — Da, am cunoscut-o pe când era mică, și când eram și eu uă femeie cinstită... uă femeie, cel puțin, care dorea să de­vină.... Ruifil un oftat prelungit, s’un hohot de rls. — Eram măritată de curînd, urmă fe­meia c’uă voce mai tare, dar primele mele greșele le făcusem pe când eram și mai tânără.... nici una casé nu fu atât de mare c’acela d’a mĕ uni c’un bătrân pe care nu puteam nici se’l iubesc și nici se­ sti­mez, și care mĕ plătise scump, ca pe un tablou sau un obiect de preț ! — E de ajuns ! e de ajuns atâta ! Nu’ți mai începe plîngerile ; acum ești aceia ce ești, și nu te am osîndit nici oo dată c’ai pârâsit p’acel cămătar de Lau­­­damus.... Sărit în sus ! Laudamus ! Femeia care vorbea era aceia a anticarului pe care ’l vei jusem cu câte­va­­ zile mai înainte. Ve­nisem la Aix dupe una și dădusem peste altele de cari nici nu visam din întimplare. Dar cine vorbea cu ea în odaia d’alâturi?... Îmi părea a recunosce accentul roman al concetățânului meu cavalerul del Pazzo. Atunci interlocutarea mea trebuia să fie femeial aceluia care ’și da numele de ge­neral , și ce complotau el în contra unei fete tinere ? Agitat, apăsat, întinsei urechea din nou. — Mi voi aduce aminte în­tot­dea­una prima oră când am vedut p’acesta copilă, ea era îmbrăcată în negru, pentru că murise mama de un an numai; avea pă­rul lung și bălan ș’ua privire atât de es­­presivâ ș’atât de deștapta,­m cât nu’mi venea s’o sărut, pentru că numai eram curata, nevinovată și pentru că’mi era ru­șine în fața ei! In acea voce încetișoră și guturăiasă era un accent patetic care mă făcu­se’mi vin în fire și mé obligă a mé gîndi că n’aveam dreptul se spionez pe altul. Dar bănuiala că ar putea se vorbescá de Maria ’mi în­vinse acest scrupul. Și chiar când n’ar fi Maria, că biaia fată necunoscută n’ar merita őre protec­­țiunea ? — Oh! frumoșii ei cehi, m­’au săgetat­ urmă del Pazzo cu rîsul său obicinuit. E un chip original nou ; n’ar crede nimeni că­ e Romană, dar în Roma sunt atîte in­­crucișeturi de rasă ! Dér acum numai e vorba d’a o săruta tu și déca nu mai face pe rușinesa! Câte-ua dată ești că femeie atît de stranie în­cât ai fi în stare să’l spui totul. Dér la séma, Tuta, déca mă vei da de gol, te omor! Astă-ofi dute la Mer­­l­oz pentru a vorbi cu densa ca și ieri, și spune­ ,c’nî se­ face să visită împreună cu mine. Pretinde că mai ânteî te a pri­mit cu răcălă, dar servă-te cum se cade de frumosa tea voce și sunt sigur că vei isbuti . Româncele nóstre au inimă duiosa, și mai ales cesia are un înfățișare dulce și romantic. Ea se va în­crede în căința tea , te va primi în casă ca p’uă prietenă veche, și telegrama va face restul. — Adolf ! Adolf­ me tem că vrei sĕ mé faci complice la vr’ua acțiune rea ! A­­cesta nu e pentru întâia oră, și pentru c’am­ cedat de dragoste pentru tine, mé credi sclava mea ! — Bucură te atunci, scumpa mea Tuta, căci sclavia mea s’a isprăvit. Când voi pune mâna pe fata acela, ne vom dice adio pen­tru tot­de a­una. M’am salurat cu viața asta de vagabond care.... — Taci! N’ai dreptul ce se me ocăresc! tu ! Tu, pe care te am iubit, și te iubesc încă din tot sufletul meu ! Același rîs batjocoritor respinse la vor­bele pasionate a­le bietei femei. — Ei bine, Tata, déci mă iubesci pre­cum chef, trebuie sé m’ajuți a lua pe fata aceia. Ce mai speri tu de la mine ? trebuie neapărat ca să ne despărțim ; nu trebuie așa­dar se doresc­ ca să mé intere în țara mea și să’mi reiau locul în socie­tate.... — Și începi prin a necinsti p’uă fată ? — Ești nebună, Tata. Ți-am mai spus-o vă dată și ’ți-o repet că vreau s’o iau de nevastă, dar vreau s’o pun în neputință d’a mi putea dice nu. înțelegi ? Ah ? sermana Tuta! nu’țî poți închipui pene ’n ce punt o iubesc ! Nimic de­cât aducân­­du’mi aminte numai de culorea părului ei? simt un fior pene în măduva oselor. Când mă privesce, îmi pare că sunt stăpânul pământului; când îmi întinde mâna mé simt cel mai bun, cel mai mare dintre omeni. Femeia scose un gomet. — Da, Tatu, vreau să-fi spun aceste lucruri pentru ca să vedi că numai e nici uă speranță pentru tine. Acea femeiă tre­bue să fie a mea, cu ori­ce preț. Din dra­goste sau cu sila, o voiu avea. Oh ! nu! voiu face nici un ran­­der prosternat, îl voiui descoperi dragostea mea și singur nu­mai eu cu ea ! voiui găsi calea inimei. Va audi vorbe pe cari nu le-a audit nici un­ data, și va vedea că nu sunt uă ființă vulgară... Femeia scose un țipăt de disperare. — Ești un infam, Adolf! pentru ce mă chinuesci ast­fel! Se vede că ești un elev demn al acestui om, al acestui drac, care scie să facă din noi toți instrumentele pa­­siunei sale. Câte­vă­ dată ‘mi vine să cred că va domni într’adevăr în Ungaria! — Și tu vei fi regină! frumosă pereche! intriga și șarlatania. Ungaria va fi atunci un pământ norocos, bun de invidiat. Rîsul săü deveni mai ironic și mai in­sultător. Femeia se revoltă în cele din urmă. — Dar tu, asta care mă batjocoresci, de ce ai stat cu noi! Eu, cel puțin, am nă scuză! Reprobată, pentru că am fost născută într’un timp când în Roma popo­rul meu era mai puțin stimat de­cât do­bitocele, reprobată pentru că eram săracă, vendutâ, pentru că eram slabă și frumosă. Ș’apoi cine a putut să mă învețe pe mine virtutea? Ce atracțiune putea să aibă bi­nele pentru mine? Dar tu, tu te ai năs­cut nobil și bogat; puteai să fii exemplul și gloria­­ érei télé, și te ai nâmplit în vi­­ziü. In loc d’ați apăra patria, ai fugit ș’a­­cum vrei se înșeli p’uă biată fată cins­tita... Numai audit alt­ceva, pentru că se făcu între el uă luptă, în care s’amesteca rî­sul cu plânsul, apoi îmi păru că se făcu pace. Nu putui prinde de cât vorbe fără șir, locul, luntre gata și telegrama. In timpul acela se făcu dină, ici colea se audea sunetul clopoțelului, ușele scâr­­țîind și servitorii umblând de colo pené­colo, ast­fel că nu mai putui audi nimic. Mé­sculai, și alergai de deschisei feres­­tra. Era diüa. Peisagiul ce se înfățișă o­­chilor mei era atât de fragel și verde, li­­niele Alpilor se desinau atât de deslușit pe cerul albastru, pasările nenumărate ci­ripeau cu atâta ardere în cât puțin câte puțin de­liniscii. La lumina sorelui teme­rile și suferințele de noptea par nedemne d’un suflet tare, îmi părea cu neputință ca într’na țară atât de frumosă să se potă întâmpla atâte lucruri infame. Trebue să fi audit greșit: acesta se întâmplă tutu­ror acelora cari ascultă pe alții vorbind. (Va urma).

Next