Romanulu, decembrie 1887 (Anul 31)

1887-12-04

ANUL AL XXXI-LE Yoiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV.........................40 bani Cetto „ „ „ „ III...............2 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Jianului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusa — ESEMPLARUL 15 BAN! REDACȚIA STRADA DOMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI EDIȚIUNEA SL DIMINEAȚA DUMINECA, LUNI, 4, 5 Lumineză­ I ARONA In Capitală și districte, un ar luni 1 Pentru tóte țerile Europei, tri A se­a IN ROMANIA, la administrația LA PARIS, la Havas, Laffite e LA VIENA, la d. B. G. Pop( IN ITALIA, la d. dott. Cav.­­­cesco de — Articolele nepw BUCURESCI, 3 UNDREA In ședința de erl a Camerei de­putaților, d. N. Fleva își a desvoltat interpelarea s­a cu privire la retra­gerea d-lui general Anghelescu de la ministerul de resbel, și la zgomotele ce au circulat în acesta privință. Destăinuirile pe cari le făcu, cu acesta ocasiune, d. I. Bratianu, având un caracter de uă mare­­ însemnă­­tate, nu putem să le înregistrăm aci fără a atrage seriosa atențiune asu­pra lor. E că ceia ce ne propunem a face ■ginim numai a torului următo­­r­ul d-lul prim­­copiăm testual , Jî ■> Q* ■: . d­ Oficii " " nte din timpul ttr’adevăr s’av­ut incorectitu­ t ‘ să’I chiăm la i nevoit se trec­­­u­i , 1 fi mai mare g 1 pe un vino­r promit onorea a îl profesoral e £­îgerile viitore și rî, profesorii, ca vor lua parte la : în cari lista gu espinsă ca list i, ministrul îi 3 șî, din Rîm­nic lintr’un un­ghii îsorul și-a peti­ci­t la un aft­ung­i desevărșire stră *­­­­­e de bătrâ­nețe ♦: J­o ncépá d’a capi Di , d. Radu Miha­i­­ I cu dife­rite î d; b. u d­ nnele lor n V­ intru opo­sițiun recurs la nimer ând con­silii^ i, za, de-a drepți 1 care se si­mte. **JPi și caute de schală»,­­Ilice ș o yis d. ministru în tote dis­cursurile pedagogice, publicate cu maldărul în Țara­ Nouă, și’n tote dis­cursurile politice, rostite prin Ca­meră și Senat. Care profesori întrebăm noi, căci, astăzi, mulțămită pasiunilor politice, sunt două feluri de profesori: cei guvernamentali și cei cari nu vor să crădă că ceia ce ese din cabinetul ministrului sub formă de legi, regula­mente și decisiuni, este tot­deuna sfânt, nesupus greșeleî, esență]de în­țelepciune. Deci, care profesor trebue să’și caute de șcală? Bine­înțeles că nu cel care tre­­pădă în drepta și în­­ stânga ca a­­gent electoral, care dă pe la scală cu praștia, care e slugă supusă pre­fectului, care se închină când e vorba de metrii cubici și de alte năsdrăvănii matematico-ministeriale. Nu acesta trebue să-șî caute de sch 5la. 1 Pe capul acestuia curg fa­vorurile, plouă congediere, se gră­mădesc aprobările ministeriale. Scala este pentru el a cincea rotă la car. Pentru el, de voiă ori de nevoia, d. Sturdza e mumă. E ciumă pentru profesorul care a cutezat să spună prefectului că a călcat legea, că nenorocesce județul, că se fură și se schingiuesc cetă­țenii. E ciumă pentru profesorul care, la întruniri a vorbit în contra gu­vernului, în contrar administrațiunei locale și—climă neiertată­­—în con­tra legilor, regulamentelor și decisi­­unilor d-lui Sturdza. Acestuia d. ministru îi va rea­minti cu nă stăruință rea și mânioi­­să că trebuie să-și caute de școlă, acesta va fi mutabil la minut, pe când profesorul guvernamental este și remâne imutabil. Acesta-i drept, legal, curat și u­­man, după părerea d-lui ministru al cultelor și instrucțiunei publice. % Când cu faimosele ședințe ale tre­cutului consiliu general, constatasem act­ura ce profesă d. Sturdza pen­tru dascăli. Ni se răspunsese în Voința Naționa­lă că d. Sturdza iubesce pe dascăli pentru că li­e plătesce regulat gra­­dațiunea Astăzi, la acest argument emina­­minte tipic, se va mai adăuga și a­­cesta nou : d. Sturdza iubesce pe dascăli pentru că’I mută din Foc­șani la Botoșani, și din Iași la Se­verin,—și anume pe cei cari nu pla­­că fruntea și nu’și uită demnitatea de om în fața poruncelor ministe­riale, căci pentru cei­l­alți, pentru cei pro și forte mlădioși în carac­­­­ter, pentru el, după cum ziserăm, d. i Sturdza e mumă, nu ciumă. Mutarea de la Galați la Huși e semnificativă, și profesorii trebuie să s­ă mediteze serios asupră.I.­­ Ministrul intră pe uă nouă cale.­­ Lege nu mai există; voința mi­­nistrului e a tot putinte și nu mai­ .­i are margini. Consiliul permanent a devenit un zero, d. Sturdza batjocoresce con­­siliul general, desfide majoritățile și­­ cu atât mai mult minoritățile parla­­­­­­mentare. Nimeni nu poste, nimeni nu va pute face nimic în contra ministru­­­­lui cultelor și instrucțiunea. f D. Sturdza e mai presus de lege. £ Trebuia învățământului român și asemenea pagine în­ istoria sea. £ Acum le are.­­­­­i­­ Lege nu mai există,­­zicem mai­­ sus. Voința Națională, într’un articol t datorit unei pene cât se pate de­­ străină de redacțiunea ei, vorbesc ș­i de Permutarea domnului Pacu de JHS î­n Galați și Huși și, cu un candel^B] admirabilă, dar fórte nepotrivită autorul articolului, să întrăbă de j d. ministru Sturdza a călcat legea. 1 Articolul 384 din legea instruc­­­­țiunei precum și următorul 385 dau totă dreptatea, întrăga dreptate d-luî j 1 ministru.­­ Numai profesorii de facultăți sunt inamovibili, nu­mai aceștia fără a f ior espresă in voință, nu pot­ fi stra­ I mutați ; încolo, lasă să se înțelegă­­ autorul articolului, cu profesorii li­ceali, gimnasiali, seminariali, cu in­­­­stitutorii și cu învățătorii, eu, adică ministrul, pot face tot ce vrea. Ii schimb, îl arunc ca mingele din­­­a loc în loc, îl trămit pachete din o­­­­rașî în oraș! , într’un cuvânt îmi­­ bat joc de dânșii cum îmi place fără ca să ei măcar cu uă iată din ț lege. i Décá legiuitorul nu m’a legat în­­ lanțuri pentru ca să nu pot batjocori pe profesori, cine mă va opri de a ' nu’mi face pe poftă și de a’mi să- i fura acea oră nestinsă ce am în­­ contra corpului profesoral ? ! I Ce-mî pasă, sunt în lege! Mut din Galați, mut din Rîmnicul Vîlcei, s­e voiu muta din Bucuresci, voiu muta­­­t din Iași, voiu muta de pretutindeni, f­­ —și se vedem atunci ce vor mai zice dascălii cari cuteza să se opună j­­ tot puterniciei mele. Voiu lăsa pe profesorii universi­­ari să nu’și facă datoria, căci legea n’a legat cot la cot în fața lor, dar a­cea­l­altă dăscălime voiu face­stfel în­cât să se ducă pomina și ă rămână celebre mutările sturd­­iate din ajunul alegerilor din 1888. Și pentru ce aceste mutări ? Autorul articolului din Voința Na­­țonală răspunde : pentru că legea, sună soa rea, dă voiă ministrului , mute. * Atât și nimic mai mult! Considerațiunile de fapt, autorului­rticolului din Voința nu le are un ochi, dar e autorizat a crede că unt motive puternice la mijloc. Argument pentru argument : noi­untem autorizați a crede că erau motive puternice ca mutarea de la Galați la Huși și cea de la Rîmnicu V­­Vâlcei la Călărași să nu se facă. Și unul din aceste puternice mo­­­ ve ale nóstre ca să nu se fi făcut­­ să nu se mai facă mutări este și cela că, prin ele, se provocă de în­­ușî capul sculelor scandale regreta­ile în..... «sanctuarul instrucțiunei» am­­jice autorul articolului.—Sanc­­tar, în starea de astăzi când d. Sturdza este în instrucțiune marele acordote și preoți oficianți sunt pro­­ssoril, sanctuar nu e­rou de loc, și iute fi privit ca un fel de didactic mărgăritar al articolului din Voința. De altmintrel­, autorul articolului in Voința merge pénă a cere felici­­ațiuni pentru d. Sturdza care a în­­eput să mute pe profesori. Felicitațiunile sunt și mai bune de­ât «sanctuarul». Numesca deci profesorii dă dele­­cțiune, compusă binioră din d-nil b F. Robescu, G. Canlilli și A. Ra­­u din Galați ca să ducă d-lul Sturd­­a felicitațiunile corpului profesoral. Până la numirea acestei delega­­­țni de felicitare, noi­­ ficem profe­­orilor să fie cu luare aminte!! Spre a putea da cititorilor noștri iformațiunile cele mai complecte invitate la evenimentele din Fran­­ța, am luat măsuri ca­re­ații îna­lte, pe lângă telegramele Agenției lbere și informațiunile nostre par­­tculare se publicăm și telegramele genției Havas. Serviciul nostru telegrafic ast­fel rganisat ne va permite să avem a­­mănuntele cele mai complecte. EVENIMENTELE DIN FRANCIA Paris, 2 Decembre. Mesagrul d-lui Grévy s’a citit agi Parlamentului. Președintele Republicei zice cu votul de ieri la Cameră și la Senat îi im­pune demisiunea s­a. Ar fi de dreptul și datoria sea să remână, dar înțelepciunea și patriotis­mul îl sfătuesc se cedeze, pentru a e­­vita un conflict. El lasă acelora cari au creat-o, răs­punderea situațiunei actuale. El ape­­lezá la Francia. Ea va spune că a știut se asigure pacea, ordinea și libertatea. El lasă Francia în mijlocul Europei armate, dar ea este în stare să apere onorea și drepturile sale. El a știut să mențină Republica în­­tr’uă cale înțelaptă, și exprimă urarea ca Republica să nu fie atinsă de lovi­tura îndreptată în contra lui. El termină depunând demisia. Paris, 2 Decembre. Și aix a fost la Paris puțină agita­țiune : manifestațiunile au fost îndrep­tate contra d-lui Jules Ferry. Dar nu e de semnalat nici un incident serios. Agenția Havas. Paris. 2 Decembre Generalul Boulanger va părăsi a fi dimi­­nuță Parisul spre a se intorce la Cler­mont ca sé reia comandamentul său. Cei­l­alți generali, cari au fost chiemați în Paris spre a lua parte la lucrările co­­misiunei de Clasare, pleca și ei aji la cor­purile lor. Paris. 2 Decembre. Se semnalează sosirea la Paris de trupe nucl­eari campeza cu caii lor înșelați, gata la ori­ce eventualitate. Noptea a fost li­niștită. Pe la doua­spre­zece tote manifes­tările au incetat. > - - "r* T Este temere ca ajl’ aceleași fapte să se reînoiască, pute și mai grave. Intrega presă republicană blamează pur­tarea d-lui Grévy. Presa oposițiunei se bucură de ceea ce se întâmplă. Paris. 2 Decembre. Dimineța a fost liniștită. Generalii au părăsit Parisul cu espres. Ei primise ordinul să nu trecá ziua de aji la Paris și de a se duce fără întâr­ziere la corpurile lor. Nu se scie încă décà intr’adevĕr Mesa­giul care va comunicat mâine oamerilor va conține demisiunea d-lui Grévy. Paris. 2 Decembre Mesagiul președintelui Republice a fost citit acum în Cameră și Senat. Mesagiul începe vorbind de greutățile ce s’au grămădit, in zilele din urmă, de ata­curile presei, de abținerea bărbaților de stat și de neputința de a constitui un ca­binet. D. Grévy Jice că s’a luptat ca să ră­mână la postul său de încredere. Tocmai atunci când opiniunea părea a se intorce către densul și­­ a constitui cabinet votat că resoluți echivalează cu­­ misiunea. Datoria și are potrivi, cnse nu i­terea esecutiva causa patriotism re au voit acest telor. Președintele î­n­­ regrete dar nu care a fost ales Se adreseza­t timp de noué a­guzând pacea ș cui Europei armate, m­aiv­u~L, ... ____ republica într’un cale înțeleptâ. Francia va zice că a fost ridicat de pe locul unde îl pusese încrederea ei. Părăsind politica, dorește ca Republica să nu fie atinsă de loviturile îndreptate în contra lui și să lasă victoriosa din pericol. Își depune dor demisia din funcțiunea de președinte al Republicei. Agenția Liberă. A se vedea ultimele telegrame în edițiunea de discro. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 2 Decembre. La Reichstag, conservatorii propun de a ficsa la cinci ani perioda legislativă. Petersburg. 2 Decembre-Guvernul a renunțat definitiv la înfiin­țarea monopolului tutunurilor. Agenția Liberă. Berlin. 2 Decembre Gazeta Germaniei de Nord declara că Tntformațiunile date ziarului Jum­es, ♦­respondentul său parisian, d. de Blovitz, sunt lipsite de ori­ce temeiu. Berlin, 2 Decembre. Reichstagul a trimis unei comisiuni pro­iectul de sporire a drepturilor de intrare asupra grâului. Agenția Havas. LA OPINIUNEA PUBLICA Primim urmatorea scrisore pe care cu plăcere o publicăm : Cunoscut, paremise, este Ziaristicei ro­mâne ca ea, Mihail­ Stroescu din Odesa îm­preuna cu consorta mea Elisa, am donat 50,000 ruble, pe cari le am înaintat mi­nisterului cultelor și instrucțiunei publice cu dorința ca să se consacre ca fond cu al căruia venit să se susțină școli în satele cele mai sărace cari din causa lipsei de mijloce nu au asemenea institute de în­­vățatura. Am promis tot­ două­ data ca dacă vom vedea că dorința nostră se realiseza, vom mai da încă uă sumă ca acesta, care să se numască fondul sculelor rurale. FOIȚA ROMANULUI 4 DECEMBRE 12 COMITESA DE KERCUAL de Xavier de Montepin —Nici un dor, întrerupse Leonia birend, un amor propriu exagerat pute mă face să cred c’am­ pus bine lucrurile la cale. Nu-mi distrugeți ilusiunea asta. D’alt­fel un doctor trebuie să fie sclavul bolnavi­lor săi. Dupe ce formulă acesta axiomă cam pa­radocsală, comitesa adăogă : — Petre, condu pe d. doctor în odaia d-séle și ve<R sé nu’l lipséscá nimic. Ludovic Perr nn se înclină și­­ Jise : — Domnă comitesă, mĕ supun. Și urmând pe servitor își dicea în gînd : — Intr’adevér, acéstá femeie e ado­rabilă. IX GEORGETTA ȘI BERTA Prevederile doctorului se reanișară. Cum rămase singur Jean Rosier în odaia lui, a dormi dus, pentru a se deștepta tocmai a doua­ zi târjiu după răsăritul sorelui. Perina se hotărîse mai ântei d’a petrece noptea lângă bărbatul său, dar d-na de Kero­­ual facend’a sé ințeléga c’ar fi un obosélá ne­­folositóre, ea se hotărî d'a împărtăși ca­binetul în care se culcase Georgetta, și după atîte sdruncinări somnul nu se făcu de loc așteptat, dar acest somn fu agitat, plin de vise urîte și vedenii triste. Comitesei nu ’i trebuise de­cât uă arun­­căture de ochiu, pentru a se convinge că ospeții primiți de densa se aflau în cea mai completă mizerie. Resultatul acestei descoperiri ju­ră sal­­timbanca deschizând ochii veju un scaun­ lângă patul ei, haine do uă simplitate ma­re, dar aprope noul și forte curata, pen­tru ea și un costum n­ou de tot pentru Georgetta. In fața acestei căritâți atât de ingenio­se, de acesta atențiune atât de delicată și atât de atingătare, Perina simți oă înduio­șare profundă înstăpânindu-se de totă fi­ința ei, lacrămile îi inundară față dar de astă dată nu era necazul care se făcea să curgă. Ea se grăbi­a-și părăsi patul și, după ce se duse se se asigure în odaia de a­­lături că fața bărbatului ei nu mai expri­­ma nici că suferința și că somnul lui cel dulce trebuia se se prelungesca încă, se dete cu totul la nisce amănunte de vă gă­tela neobicinuită, cu acea cochetărie cu totul femeiascâ ale cărei secrete părea a le fi uitat de mult încă. D’asupra căminului era uă oglindă ma­re, ér pe marginea căminului erau puse, din ordinul comitesei, peptinî, perii, săpu­nuri, etc. Perina își îngriji cu băgare desemn ad­mirabilul sco­per, bine înțeles ondulat și atât de des în­cât d’abia putea să și ’1 peptene. Ea îl împărți în mai multe șuvițe cari îi cadeau péné la mijlocul corpului și râsucindu-le péné d’asupra creștetului, își făcu­ră gátela pitorescu și încântătore, puțin cam boemiană póte dér care de si­­cur c’ar fi smuls strigăte de admirațiune unui pictor sau unui sculptor. Se îmbrăcă apoi cu albiturile și hainele pregătite pentru ea, care-i desina formele ei fără cusur, ca și cum ar fi fost lucrat într’adins de cea mai îndemânatecă croi­­toresa. Acestea făcute, și cum Georgetta deschi­sese ochi în sfîrșit și privea ca mirare zu­­gravela acelei odăi necunoscute, atît de diferită de mîșgăliturile de prin hanurile întunecase în cari avea obiceiul ca se se deștepte, Perina se ocupă de gazela copi­liței cu aceiași îngrijire ce avusese pen­tru sine. Și D-zeu scie ce delir se înstăpîni de i­­nima mamei vejând că devine și mai a­­dorabilă cu acel costum n­ou, adorabila copila despre care am tras un schiță re­pede într’unul din primele capitole a­le a­­cestei cărți. Cabinetul în care Perina și Georgetta petrecuse totâ naptea avea două eșiri, una în camera albastră, alta într’un co­ridor. Bătu cine­va încetișor la acesta din ur­mă ușe. Perina alergă se deschidă și se găsi fața în față cu comitesa de Kéroual. — Oh ! domnă, bolborosi ea, așteptam cu nerăbdare momentul în care se pot. a ve mulțămi. Dar aceia ce inima mea simte, gura e în neputință de a esprima... îmi lip­sesc cuvintele pentru a ve arăta marea mea recunosciință. — Șut! șut! îi făcu comitesa surîjând nici un cuvînt asupra acestui subiect, décá nu vrei să mé superi. Mi’am făcut datoria, acă totul, eu sunt fericită c’am­ putut să viü în ajutor unei inimi brave și bune ca a­l-tele. D-na de Kéroual, spuind cele ce pre­cede ridică ochii asupra Perinei și remase ca înmărmurită. Câte-va coșuri de somn, uă­gătală îngrijită, hainele curate fusese d’ajuns pentru ca să opereze uă asemene schimbare completă, căci d’abia recunoscea pe ténera femeie. — Ah ! făcu ea c’un admirațiune naivă căreia ’i fu cu neputință ca să’i impună tăcere, ah! cât ești de frumosâ ! Perina deveni purpurie, plecă capul în jos și luă în mod mașinal pe Georgetta în brațele sale ca și cum ar fi voit s’o presinte comitesei. — Și tu, domnă, ești frumosu! strigă copilita căreia cuvintele d-nei de Kéroual nu’i scăpase; sarutä-me. Din totă inimii roam­nca nemîlori *rA^1 A« i și puindu’și L p­­ i încântătore­ ce, înapoia cu ușur — Acesta iei grațioosă pe cât e Fiica­ mea, mica­­ minota ca va avea .. .a ei și nu mai póte­a — Ai si d-tea­u. . n Georgetta, care obicinuită pentru a zice ast­fel în public ș’a vedea lume multă în jurul aprope în­tot­dea­una, nu era sfiosâ. — Da, copila mea, răspinse comitesa. — Nu e mai mare de­cât mine? — Tocmai ca tine. — Și o se mi joc cu ea? — Bine­înțeles. — Are jucării ? — Multe de tot. — O se mi se dea și mie ? — Nici nu mai e vorbă. — Gând o s’o văd? — Numai de­cât. Georgetta începu să sară în brațele ma­mei sale, bătând din palme și strigând : — Ce fericire ! ce fericire! și cât sunt de mulțumită! — Acum, întrebă comitesa, să vorbim de lucruri seriose. Cum merge rănitul nostru. — Binișor. Am intrat mal adineauri în odaia lui și dormea dus. — E ca un semn bun, și sper că și dec­i­ ... a­r *...­­ . - - ... nâ.’sâ' ai* ie înv so î coborî in momex>*n­ * < a. ül­ot­ . nat* a coti jșav *.*..*& ■Un :11.. . ^ÎC­­simptonk n--ryiuri nu ^ frâu--.. Po , ’ ...... — V- ------ -»v.viui «uiuiuia dGCOIC Did­colo asiguratore, s’aucji ua voce copilă­rească strigând în curte, sub ferestrele o­­daii unde se aflau personele nóstre întru­nite : — Mamă ! mamă ! unde ești ? Mamă, te caut! răspunde-mi! Mi-ai făgăduit să’mi dai un tovarășe. Unde e, mamă, unde e ? Momentul d’a uni pe cele două copilițe venise. B-na de Kéroual luă pe Georgetta de mână, eși cu ea din odaia rănitului și du­­când-o pe scară, făcu un semn Berti care vedénd că chiamările sale remăsese fără resultat, începuse să dea fuga după un flutur­aș. (Va urma).

Next