Romanulu, decembrie 1887 (Anul 31)
1887-12-08
ANUL AL XXXI-LE Voiesco și vei putea. anunciuei Linia de 30 litere, petit pagina IY ...... . .40 bani Uetto „ „ „ ,, III...............2 lei — ,, lnserțiuni și reclan:e pagina 111 și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-ni« Haasenstein et Vogler, (Otto Maas»), LA FRANCFORT, SM. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — ESEMPLARUL 1 GRANIOS, 8 DECEMBRE 1887. REDACȚIA STRADA DOMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Fun datore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ O. A. ROSETTI EDIȚIUNEA DE DIMINEAȚA BUCURESCI, 7 UNDREA Cuvinte grave se rostiră în ședința de Lunea trecută a Adunărei deputaților, cuvinte cari deferă nastere la un incident dintre cele mai regretabile. E că în ce împregiurări se produse acest incident: Un deputat din majoritate găsi că se cuvine a rosti urmatorele cuvinte la adresa minorităței, pe cari le copiăm testual din organul guvernului, Voința Națională : «Voiți se faceți vă revoluțiune și aveți aerul de a pretinde ca să nu se ia măsuri? Fiți siguri case că nimeni nu vă vor urma, și nu vom sta cu brațele încrucișate la cea mai mică încercare de a se vărsa sânge». La acestă acuzare, un deputat din minoritate, d. Oroveanu, întrerupse ficănd: «D-voi stră voiți să vărsați sânge». Până aci, lucru foarte firesc: un răspuns la uă provocare, și uă acusare pentru acusare. Un ministru însă se scotă îndată și intră și densul în discuțiune. Și pentru ce făcu acesta ? Pentru a apăra banca ministerială ? Dar acusările erau între majoritate și minoritate, și apoi provocarea nu venise decât din partea unui membru al majorității. Ce mai cauta deci d. Stătescu, ministrul justiției, să amestece aci banca ministerială și să ia solidaritatea acusarei pe care o făcuse membrul majorității ? Mai mult încă: Pentru ce d. ministru al justiției dete acestei acusări un caracter cu totul personal, prin nișce cuvinte cari din orice parte a Camerei putea să plece, de pe banca ministerială însă nu. E că aceste cuvinte, pe cariărăși le copiăm testual din Voința Națională : «Cele ujlise de d. Oroveanu sunt vre uă nouă amenințare de asasinat ?» Eî, și la aceste cuvinte, cari îl vizau direct, ce era să răspundă d, Oroveanu ? Negreșit că nu picând d-lui Stătescu : — Vă mulțumesc, d-le ministru al justiției, sunteți prea bun și vă remân recunoscător că interpretați astfel cuvintele mele; așa este , ele sunt uă nouă amenințare de asasinat, v’o spun eu, eu Oroveanu, pe care l’ați făcut complice în odiosul atentat în contra d-lul prim-ministru ! A răspuns deci cum repunde cel provocat, cel lovit, cel în drept: «Esc un asasin singur». Șăti, după Voința Națională: «Miniștrii sunt asasini!« E că incidentul, întrebăm acum : De cine altul a fost el provocat, dăcâ nu de însuși d. Stătescu ? Nu mai intrăm în discuțiunea celor rostite în urmă de d. Stătescu, șeful suprem al justiției, pentru că, mărturisim, acesta ar fi pe cât de trist pe atât și de dureros : ar fi să punem în discuțiune demnitatea și prestigiul unei instituțiuni, care este onórea lumei moderne și a lumei civilisate , ar fi să aruncăm balele pasiunilor Apolitice cele mai înveninate și năvoiul scandalelor ce se petrec în Parlamentul țărei asupra justiției poporului. Nu nu vom face acesta, pentru încrederea ce avem în justiția poporului și pentru respectul ce purtăm unei instituțiuni, basată pe vechile nóstre tradițiuni, pe istoria și pe trecutul nostru. Nu nu vom face acesta, pentru că nu voim—servindu-ne de espresiunea d-lui Stătescu—se «sfâșiăm perdeua» bunelor moravuri, perdeua care trebue să acopere tóte viclele, tóte pasiunile și tóte orgiile nóstre politice. Da , d-le ministru al justiției, nu putem să intrăm în discuțiunea celor zise de d-ta, cu ocasiunea nenorocitului incident din Cameră pe care însuși l’ai provocat, căci interese cu adevărat mari și considerațiuni de înaltă ordină socială ne opresc d’a face acesta. Trecem deci înainte. Sunserăm că n’am înțeles amestecul bancei ministeriale în sprijinul acusarel pe care o făcu un membru al majorității la adresa minorității, și încă și mai puțină provocare, c’un caracter îndestul de violent și de ofensator, la adresa unui membru al minorității care răspunsese la acea acuzare. In adevăr, lucru este foarte ciudat și, putem zice, chiar trist, să vedă cineva banca ministerială ațâțând nișce discuțiuni deja îndestul de aprinse între oă mică minoritate și că majoritate sdrobitorre. Și pentru ce banca ministerială ar face acesta ? Pentru că cuvintele trimise la adresa majorității se răsfrâng și asupra bancei ministeriale , și că astfel ea trebue să se apere în contra lor ? Apoi, pentru acesta banca ministerială are cuvântul când voesce și n’are decât să răspundă, cum incumbă posițiunea ce au consilierii Coroinei să răspundă și să vorbască în Parlamentul țărei , cu tot tactul și tot calmul,ără nu prin întreruperi provocătore și prin cuvinte înjositore. Dar, ce ni se face ? Minoritatea este violentă în discuțiunile ei, atacă pe miniștrii, le aduce chiar acusări nedrepte și neîntemeiate. Eî bine, ftă și așa, minoritatea înăbușită și în neputință d’a face altceva d’a servi causa pe care ea o crede bună și drepta, își varsă, cum se face, cel puțin focul. Urmăză cnse de aci că miniștrii să -și nesocotescă până într'atât posițiunea lor, încât se alunece pe priporul unor cuvinte de rând și să dea discuțiunilor, parlamentare caracterul unor certe comune? Nu credem că așa ar trebui să fie, și, cu tote acestea, nu vădată am audit aruncându-se cuvinte de pe banca ministerială, cari, prin răutatea, veninul și, ceia ce este încă și mai rea, prin lipsa de scrupul în alegerea lor, puteau fi aiurea întrebuințate era nu în Parlamentul terei. Și banca ministerială voieste să fie respectată; și ne mai putem mira de rușinasele scandaluri cari se petrec în Cameră! „Românul“ de azc I are un supliment conținând discursul d-lui N. Fleva privitor la cele petrecute la ministerul de resbel. Cititorii nostrii cari nu vor primi suplimentul împreună cu „Românul“, sunt rugați a’l reclama. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Washington, 6 Decembre. Mesagrul preșidențial constată un enorm escedent al tesaurului și necesitatea de a reduce tariful vamal.Sofa, 6 Decembre. Represintantul companiei vagonelor cu paturi a sosit la Sofia pentru a trata în presina convențiunei relativa la Orient- Espress. Soția. 6 Decembre Sobrania a votat diverse paragrafe privitore la legea asupra consiliilor generale și a continuat discuțiunea proiectului. Comisiunea bugetara a adoptat paragrafele bugetelor ministerilor de interne și afaceri streine. Viena. 6 Decembre, Fremdenblatt reproducând schiberi din diferite părți, semnaliza înarmări și concentrări de trupe ruseșci la granița, observa că aceste seri sunt în contrazicere cu așteptarea că recenta întrevedere de la Berlin ar avea de resultat împăciuirea. înainte de tote, dire fóța vieneză trebue a aștepta că întrevederea i se producă efectul său asupra unor măsuri cari pate fuseseră luate sub alte prevederi.Austria a acceptat cu cea mai mare încredere pasagiile din discursul tronului la Berlin, unde ideia de a tulbura pacea națiunilor vecine este cu totul respinse. Dar daca concentrările trupelor rusesc pe granița austriaca ar continua, Austria s’ar vedea silită să ia măsuri pentru a nu rămâne înapoi în fața pregătirilor amenințâtore ce nu sunt de loc provocate. Berlin, 6 Decembre. Post dice că esplicațiunile ce d. de Bismarck a dat Țarului pe timpul întrevederei de la Berlin, râmân fără resultat, de vreme ce directorul general al presei rusești, d. Fecktistoff este el insuși un inamic al Germaniei. Post adaogă ca concentrarea trupelor rusești la granița Galiției face de temut ua lovitură fârâ veste contra puterei vecine, alianța Germaniei și lumea se întreba daca acesta lovitura neașteptată va permite Germaniei sa rămână mult timp in pace. Agenția Havas. Madrid, 6 Decembre. Guvernul respinge proiectul ce tinde la sporirea factelor asupra cerealelor. Paris, 6 Decembre. Mesagiul noului președinte al Republicei nu va fi citit decât Joi când va fi constituit noul cabinet. Madrid, 6 Decembre. Miniștrii plenipotențiari la Berlin, la Viena și la Vatican, vor fi ridicați la rangul de ambasadori. Paris, 6 Decembre. Le journal des J Débats publică un depeșă care face că cu tote desmințirile Rusiei, este forte sigur ca să concentreze trupe pe fruntaria austriacă. Paris, 6 Decembre. Unele fiare apără cabinetul Rouvier și reclamă menținerea sa la afaceri. Ar fi, fiicele, un cabinet de lichidare. Alte fiiare susțin contrariul, că ar fi un mare erore de a ține acest cabinet în capul afacerilor. Lumineză-te și vei fi: abonamente In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tate țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Peters'rirg, 6 DujuVa . Societățile cu acțiuni străine, vor trebui să ceară guvernului un autoritare pentru a continua afacerile lor péné la 1 Maiü 1883. Paris, 6 Decembre Ministerul se va constitui mai nainte de Sâmbătă, și va fi compus din nuanța radicală cu câteva elemente moderate. Péné acum tot se crede că d. Goblet ar fi însărcinat cu formarea cabinetului. Berlin, 6 Decembre. țtiarul oficios Die Post denunță înarmarea Rusiei în contra Austriei. Bursa a scufiut într’un mod simțitor în urma zgomotului ce s’a răspândit că ministrul de resbel ar fi fus că resbelul cu Rusia este cu putința în fiecare moment. Bruxelles. 6 Decembre. Negocierile pentru împrumutul bulgar n’au isbutit. Grupul bancherilor s’a desființat. Petersburg. 6 Decembre. Se face că în teatrul Maria, unde merge Țarul s’a găsit ascunsă uă cantitate de dinamită. Petersburg 6 Decembre. Le Journal de St. Petersbourg exprimă părerea de reg că d. Deroulède întrebuințază numele Rusiei în scop de a provoca în Francia agitațiuni interne. Paris. 6 Decembre. Ziiarele anunță că la 10 Noembre trecut, de d. Bismarck ar fi adresat miniștrilor plenipotențiari ai Germaniei în străinătate uă circulară redactată într’un ton forte autoritar și în care se ficea că în cazul când împăratul Wilhelm, imperatesa Augusta și principele imperial ar muri, forța imperiului german ar rămâne independentă de persane oricât de sus ar fi puse. Acesta circulară, fiic marele, ar fi provocat să vie mișcare în corpul diplomatic german și uă adevărată indignare în cercurile curiei din Berlin. La Viena, în cercurile curiei, s-ar fi produs de asemene u o mare mișcare. Agenția Liberă. Noul președinte al Franciei și presa germană, Die Post scrie : D. Sadi-Carnot, despre care se face că este un caracter respectabil ca și Grevy, nu va fi mult timp în stare să țină ocupată troaca în care a transformat drepta și radicalii scaunul prezidențial. La primăvară, și pate și mai curând, radicalii ca și drepta vor încurca uă altă lovitură de stat, pentru ca să conducă resbelul și printr’uă conducere norocosa să-și asigure puterea. D’uă cam dată lucrurile nu erau încă gata și de aceea ambele partite care țintesc la uă lovitură de stat, au cedat oportuniștilor și n’au ales pe Freycinet. Acesta avea să le aducă radicalilor drept plocon resbelul, iar SIB monarhiștilor, scârbiți de Boulanger și de radicalism, să le ofere ocasiunea pentru un norocosă lovitură de stat. In ambele tabere ease pot <amenii să mai rabde. Acesta este bine pour la trêve de confiseurs în Paris, dar este bine și pentru celelalte seri, unde omenii doresc se petrec în liniște sărbatorile crăciunului. National Zeitung de asemenea nu crede că acum a început oă epocă de liniște pentru Francia . A căuta se prorocesul, fiice numitul fiiar, viitorul noului președinte, este uă încercare zadarnică. Atâta este cnse sigur că anonimitatea republicană, care s’a ridicat la scaunul preșidențial, va începe să dispară în fiua când va încerca să compună un minister dintre fracțiuni. Numai oă singură politică ar putea da Franciei pacea internă și republicei stabilitate și agânt economic. Acesta este politica sinceră și hotărîtă pentru pace. Dar fiind că acesta nu se va întâmpla, nu peste mult jocul de pene acum al fracțiunilor va începe din nou și republica va trebui să reîncapă lupta cu monarhiștii. Plecarea d-lui Grévy de la Eliseu. Când fu informat că demisiunea sea era primită, d. Grévy, care încă din dimineața fiilei luase tóte disposițiunile pentru a putea părăsi Eliseul, declară că are să se mute în casa sea particulară de pe bulevardul Jena. La orele cinci și două sieci de minute, trei trăsuri sosiră în curtea palatului. Atunci, d. Grévy își părăsi apartamentul și se coborî pe scara cea mare, mergea încet și era însoțit de d-na Grévy, de d-na Wilson și de cele două nepote ale lui. Sosind în vestibul, găsind, adunați pentru a-l saluta, pe toți ofițerii casei sale militare, pe toți funcționarii și pe toți servitorii palatului. Multe persone plângeau. Fiind mișcat de acesta dovadă de fidelitate, d. Grévy rosti aceste cuvinte: «Vă mulțămesc, domnilor, vă mulțumesc,... adio,... la revedere.» In urmă porni încet spre eșire și coborî treptele peronului. D. Grévy se urcă într’u trăsură cu d-na Grévy, d-na Wilson și cu cele două nepote ale lui, colonelul Lichstenstein și ofițerii casei militare se urcară în celelalte două trăsuri. Acest cortegiu se îndreptă la pas spre bulevardul Jena, unde d. Grévy sosi fără să fi fost obiectul nici unei manifestațiuni. îndată după plecarea sa, colonelul Cauce, care comandă palatul, a ordonat ca, după obiceiu, să se dea jos pavilionul președențial, care nu s’a ridicat decât după ce s’a ales nuoul președinte, d. Sadi Carnot. Cu câteva minute mai nainte d’a părăsi Eliseul, d. Grévy a încredințat gene FOIȚA ROMANULUI 7 DECEMBRE 14 COMITESA DE KER0UAL de Xavier de Montepin Perina chete din cap cu tristețe. — Acésta viéța de care vorbesci, domna comitesă, respunse ea, nu’mi aduc aminte ca s’o fi iubit vr’ua dată. — Intr’adevĕr, dar pentru ce atunci?... Leonia se întrerupse. — Pentru ce am devenit nevasta unui saltimbanc și saltimbanca chiar eu ? isprăvi Perina. Eh ! domnă, acesta stare nu am ales’o. — Cine ți-a impus-o ? — Din întîmplare. — Ași putea ’se scii și eu ? — B-na comitesa vrea să scie istoria vieței mele ? — Nu vrei să’mi-o spui ? — Oh ! ba da, din tata inima. E forte simplă, d’altfel, și va fi forte scurtă. Perina atunci nară d-nei de Kéroual istoria pe care am pus-o mai înainte sub ochii cititorilor. — Acesta esistență sgomotosa și mizerabila,zise ea, isprăvind, o uram deja pe când nici nu cunosceam alta’judee .fă, d-nu, de repulsiunea, de desgustul, aprópe de erorea ce trebuie să’mi inspire asta-n fi. Nu vorbesc numai de privațiunile, de grijile, de oboselile, de dilele fară pâine și de nopțile fără somn; acestea n’ar fi nimic, ființele omenesci trebuie să scie a’și duce sarcina or cât de grea ar fi, fără ca să murmure , dar e un alt lucru mai precios de la sută de ori decât aurul, un lucru care nu se egaleza cu nimic, pe care nu’l pote înlocui nimic, și pe care cineva trebuie să’l păstreze cu orce preț; e stima de sine și stima celorlalți. Ei bine! acest tesaur, nu’l am! In aceste caraghioslâcuri, în aceste lucruri de nimic ua femeie își compromite demnitatea, pot zice că pierde aprope și pudurea. Sunt cinstită mulțămitâ lui D-zeu, n’am făcut nici un dată rea , îmi iubesc bărbatul, îmi iubesc copila, ei bine când publicul se stringe în jurul meu și ascultă vorbele mele, rîsetele sale sunt insultatore, o simt bine și în mulțime nici măcar unul care să nu se credă în drept d’a disprețui! și cu tote acestea, domnă, consciința’mî spune ca nu merit acest dispreț. — Sărmană femeie ! sărmana femeie ! murmură d-na de Kéroual, ai cărei ochi se umplură de lacrămi; da, ai dreptate, trebuie sé suferi forte mult íntr’adevĕr. — Și déca cel puțin ași suferi numai pentru mine, urmă Perina, dar nu sunt alte dureri și mai mari pe cari mi le păstrezi viitorul ! Copila mea se maresce, scumpa mea Georgetta al cărei suflet n’are nici uă pată, cu gîndirea nevinovată, și trebuie s’o arunc în mod fatal în mijilocul întîmplărilor oribile ale vieței care e ș’a mea. Ce vorbe vor au fi acele urechi atît de curate ? ce lumini blestemate și precoce vor ilumina acesta nevinovăție în mijlocul necurățeniilor unde ne chema meseria nostra ? Bine s’ar gêndi ore ca să se jeneze cu fiica unui saltimbanc ? Ea va fi seracă, i se vor face oferte infame ca acelea cari mi s’au făcut și mie și mé făcea se roșesc. Unde va ajunge atunci ? nu indrăsnest ca sé mĕ gândesc. Cine scie décâ D-fiea va păzi pe copila mea, cum m’ă păfuți pe mine ? Cine scre decă ’i va da puterea ca să resiste tentațiunilor cari o vor lua cu asalt? Cine scie deca supravegherea mea de mamă nu va greși vr’uă dată? Se véd pe Georgetta perdută, înjosită ! Ahsé mé pázéscá D-dea d’uă asemene nefericire ! D-ta ești mamă ca și mine, domnă comitesă, și trebue să mă înțelegi mai bine decât se’mi ved copilul înjosit, ași vrea să’l ved mort. D-na de Kéroual luă mâinele Perini intralesele și le strînse cu afecțiune. — Eî bine demnă mai crezii acum că póte să’mi pară réa de acel infern din care m’ai scos și ’n care va trebui să intru peste curînd ? Comite să nu răspunse, și urmă vorbelor Perinei uu tăcere lungă. Fără grije cum e cineva la etatea lor, cele două fetițe urmau a se juca. Domna de Kéroual lăsase să’l cadă broderia sea pe genuchi și marii săi ochi gînditori se îndreptase spre cer, unde se vedea părți azurii printre foile copacilor. Fără îndoială, în momentul acela, tinera văduvă se isolase de lumea esteri őra într’un mod complet, absolut, și trăia în senul gândirei sale. Perina o privea pe furiș ca un fel de îngrijire vagă; îi părea că presimte că ceva solemnei și hotărîtor se pregătea, ceva care o privea. Dar cum? nu putea s’o ghicescá. Un timp cam lung se petrecu astfel, apoi comite să se scobori în sfârșit din sferele înalte unde plutea mintea ei. — Perino, fise ea c’uă voce lentă și gravă, de astăzii numai te cunosc bine; simțeam deja afecțiune și simpatie pentru d-tea, acum énse că’m- ai desvăluit sufletul, simt ceva mai mult decât iubire, te stimez șî te respect. — Oh! domnă, bolborosi Perina zăpăcită cu totul ascunsindu’și în mâini fața ei purpurie, respectul d-tele mie... mie !... — Comite să relua fără a’l mai da timp să urmeze: — După ce te am ascultat, m’am recules, m’am consultat ai refiut-o, nu e așa? Am rugat pe D-zeu ca să’mi trimită lumina Iul, ’1 am rugat ca să’mi arate calea ce trebuie să urmez, și cred câ’mi a respuns. Perina începuse a înțelege dar nu îndrăsnea să se lase cu totul în brațele speranțelor sale . Ii eră frica să nu cadă pr ea de sus. In prada unei emoțiuni mari, densa aștepta. — Aceia ce alții numesc Providență, umra d-na de Kéroual, cerul singur a hotărât ca să se întîmple uu nenorocire bărbatului d-tele lingă acesta casă unde trebuia să vi se dea ospitalitate. Ai suferit îndestul de mult, mâna mea era destinată ca se va schimb sorta. — Se’mi schimbi serta bolborosi Perina, ce vrea să fică d-na comitesă ? O rog ca se’mi esplice. •— O se’ți esplic acum, respinse tenora văduva. Acesta meserie de saltimbanc, de care ai orare, pentru d-tea și mai ales pentru fetița d-tele , remâne la d-tea pentru ca sĕ’i fiicî adio pentru totdeauna! Perina împreună mâinele, uă scânteie trecu prin ochii séi, buzele séle se întredeschiserâ. Cu tóte acestea ea remase mută dér su câtă elogință arde tare frumosul séu chip întreba ! — In sfirșit, urmă comitesă, déca o voesci nu mé vei mai părăsi mei uă dată ! O voesci? — Déca o voesc! strigă Perina care simțea că sufletul i se sfîrșasce și inima care n’ieși din piept. Ah! domnă, do,vină aufii-am vine? Am înțeles bine? E cu putință ca d-tea să ,mă întrebi déca o voesc ? — Nu mă îndoesc de consimțământul d-tele, o mărturisesc, fii se comite să surefiind. — Se nu te părăsesc de joc! se stau lângă d-tea întotdeauna! reluă cu exaltațiune nevasta lui Jean Rosier, ce vis! ce frumos vis! — Póte se devină un realitate. Acesta atârna de la d-tea. — Pentru acesta, dómná comitesă, ce trebuie se fac ? — Se primesc propunerile mele. — Oh! dómná, or cari ar fi fără ca ce se cunosc, se primesc dinainte. Se primesc c’un bucurie nebună, c’uă recunoscință fără margini. — Pentru ca să te pronunți astfel, urmă d-na de Kéroual, surifiind din moü, așteptă cel puțin ca să le afli.... Și, cum vé fiu că Perina era s’o întrerupă, adăogă repede : — Nu, lasă-mé se vorbesc, vei respunde mai pe urmă. E că ideie ce’mi a venit. Sunt cea mai rea stăpînă de casă. Nu m’am putut obicinui din tinerețe, ca sĕ me ocup de aceste mii de amănunte cari facă economia sé domnescá într-un interior, fǎrâ a suprima abundența. (Va urma).