Romanulu, ianuarie 1888 (Anul 32)

1888-01-28

anul al xxxii-le Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IY ...... . .40 bani Detto „ „ „ n * 111............2 lei -Inserțiunî și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ -A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la R LA VIENA, la d-itil Haasenstein et Vogler, (Otto Ma’ LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pent? Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusst — Amintim că personele care se vor abona în luna Ianuarie și Februarie vor primi gratis tote numerile apă­rute de la 1 Ianuarie 1888. Abonații cari n’au achitat abona­mentul lor pe anul espirat, sunt ru­gați a trimite la administrațiune su­ma ce datoresc, spre a nu li se în­ceta trimiterea abarului Mai multe persone cerându-ne des­lușiri în privința premiilor ce oferim, amintim că au drept la aceste pre­­miuri numai abonații cari au plătit dinainte abonamentul lor și numai la premiuri proporționale cu suma ce au vărsat. Ast­fel cei cari plătesc 12 lei au drept numai la un pre­­miu de 2 lei, cei cari plătesc 24 lei la un premiu de 4 lei și cei cari plătesc 48 lei la un premiu de 8 lei. BUCURESCI, 27 CALINDAR­ Iunserăm cu privire la circulara d-lui ministru de justiția către d-nii procurori generali . Legea electorală a căutat să dea tóte garanțiile alegătorilor pentru e­­xercitarea dreptului lor; ea a prevă­zut anume atribuțiunile, răspunderile și pedepsele tuturor acelora cari se vor abate de la prescripțiunile ei. Și adăugarăm : Un lucru care n’a putut prevede legea, și acesta este lăsat în sarcina alegătorilor : acela adică ca el, strînși uniți și hotărîți, să nu se lase a fi intimidați și să meargă cu toții a’și face datoria. Dar, protivnicii lor vor căuta să facă tulburări și neorândueli! Atunci, nu le rămâne de­cât să pară sprijinul legel și să protesteze în numele ei, cu tăria pe care îi dă fie­cărui cetățian convingerea drep­tului sau. Și, în cazul acesta, apărătorii le­gei putea-vor ei sta nepăsători . La acesta întrebare răspunserăm, ca așceptăm să vedem cum se va înțelege circulara d-lui miniștrii de justiție și ce soria va avea ea. «Libertatea alegerilor este funda­mentul regimului represintativ». Zi se dl. ministru de justiție în circulara sea. Ecă un adevăr pe care cu toții îl recunoscem și de care cu toții tre­buie să fim pătrunși astăzi, când suntem chiămați să dăm tărel­uă Represintațiune care să fie fidela el ESEM­P­L­A­R­U­L 15 B­A­N­I SAMBATA, 28 IANUARIE 1888. L­umineza­te si vei fi.­­ ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt, IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nep­ub­l­i­cate se ard — REDACȚIA STRADA DŐMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 10 Fundator?,: C. A. ROSETTI Directore: VTNTILĂ 0. A. ROSETTI EDIȚIUNEA DirOlfiSINEAȚA espresiune și resultatul firesc și ne­îndoios al voinței salaT Da, nu pate să existe un adevă­rat regim represintativ fără libertatea alegerilor, precum nu pate să esiste oă adevărată Represintațiune națio­nală fără ca alegătorii să se inte­reseze de dreptul lor , exercitân­­du-i în deplină consciință, cu tot liberul lor arbitru și cu tata cuno­­scința cerută asupra, lucrurilor și a omenilor. Altmintrerea, regimul represintativ nu este de­cât falsificarea unui prin­cipiu mare și salutariu, principiu ca­re se traduce prin cuvintele : națiu­nea guvernată prin ea înseși. In lupta care deja a început prin alegerea delegaților colegiului III, și care în curând se va desfășura pe un terem forte întins, pentru alegerea ce­lor 183 de represintanți ai națiunei, alegătorii av­âncă uă ocasiune să do­­vedesca déca voesc să dea țărel­uă Cameră care să represinte tote inte­resele și să fie adevărata lor espre­siune. Proprietatea, comerciul, soliița, munca trebuesc să fie represintate în viitorea Cameră prin omeni, cari să privască mandatul de deputat ca uă sarcină, care atrage după sine cele mai mari îndatoriri și uă grea răspundere ; ele nu prin ement care se facă din mandatul ce li s’a încre­­dințat jocul tuturor intereselor perso­nale ș’al unor pasiuni politice reü înțe­lese și cu totul vătămătore regimu­lui nostru- represintativ.1 ) La acesta trebue să cugete alegă­torii mai nainte de a’șî da votul lor; la acesta trebue să cugete pro­prietarul mare și mic, comerciantele și industriașul, toți acei cari exer­­cită uă profesiune liberă și marea majoritate a poporațiunei: clasa mun­citorilor și a micilor cultivatori de pă­­mânt. Și cugetarea lor va fi cugetarea țărei, va fi binele pentru toți, va fi asigurarea instituțiunilor nóstre, va fi întemeiarea regimului represinta­tiv, va fi propășirea nóstru în viitor. Alegătorii nu trebue să mai stea la gânduri; ei sunt chiămați aZi se hotărască nu numai între guvern și protivnicii lui, ci între ómenii de bine și ómenii de roțt, între acei cari au principii bine definite și nu s’au abătut de la calea lor și între acei cari n’au alt drapel și altă programă de­cât necunoscutul tre­cutului lor sau nisce credințe și nișce principii cu totul opuse cu­rentului opiniunei publice și aspi­­rațîunilor generale ale țărei. Ast­fel înțelegem noi lupta care are să se desfâșure în alegerile vii­­tore ; ast­fel înțelegem noi că trebue să cugete fie­care alegător. Incheiăm deci și pentru azi,­­i­­când din m­od tutor alegatorilor , băgați bine de sema cui dați votu­rile vostre. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Petersburg, 26 Ianuarie. Journal de St. Petersbourg desminte a­­serțiunile alarmiste ale lui Pester Lloyd, și Kölnische Zeitung în privința împrumutu­lui rusesc, a mișcării trupelor din Cauca­sia și în privința pretinselor proiecte asu­pra Erzerumului. Paris, 26 Ianuarie. Guvernul italian a propus să reia acti negocierile relative la încheierea unui tra­tat de comerciu între Francia și Italia, dar guvernul francez n’a luat încă nici un decisiune. Paris, 26 Ianuarie. Camera deputaților a început discuțiu­­n­unea bugetului. Paris, 26 Ianuarie. D. D. Amiral Julien de la Graviere, co­mite de Haussonville și Jules Claretie au fost aleși membri ai academiei franceze. D. Henri de Brce, redactor-șef al lui Gaulois, a­re concursul și tuturor pentru apărarea libertăței și independinței țerei. In răspunsurile sale, principele a dis­că poporațiunea Bulgariei de Sud și a făcut tot­deuna datoria, speră că în situațiunea gravă ce ar putea străbate­­ ora, ar găsi aceiași credință și același devotament în națiunea întreagă. Colonelul Nicolaieff a fost decorat cu marele cordon al ordinului Sf. Alecsandru. Mai mulți comandanți au­­ primit același ordin. Agenția Havas. ■ ■ierul mr­ea afirma ord­ Wf­u­nirii a Noui încercări de răscula în Bulgaria. Pe când principele Ferdinand, îm­preună cu mama sea, călătoresc prin Rum­elia Orientală și primesce oma­giile poporațiunei, în contra domniei principelui se fac nouă încercări de răscula. Corespondința Politice ’I se scrie din Constantinopole că după zădărnicirea încercărei de răscula de la Burgas, iarăși s’au încercat câte­va cete mai mici d’a năvăli în Ru­­melia Orientală și a­nume de pe te­ritoriul turcesc cu totă paza severă ce se esercită la graniță din partea Turciei. Mai mulți indivizi, pe cari autoritățile turceșci au isbutit să pună mâna, sunt puși la arest în Adrianopole. Alții au isbutit, ce e drept, să treca granița, dar cea mai m­are parte din el, îndată ce au pus piciorul pe pământul Rumeliei, au fost dezarmați și arestați de către autoritățile bulgare, cari probabil a­­veau cunoscință de aceste încercări. Numărul prisonierilor făcuți de au­toritățile turcesc­ și bulgărești se cre­de a fi de 50. Autoritățile bulgăreșci au transportat pe cei prinși la Târ­nava. Tot din același isvor se pretinde că în Constantinopole să seie și des­pre noul pregătiri ale emigrațiunei bulgare pentru asemenea încercări de năvălire. Agitatorii, d’astă dată, ’și au stabilit reședința pe muntele­­ Atos. RUSIA IN ASIA MICA Scrrea publicată de Ziarul Kölnis­che Zeitung, în care se vorbea des­pre nisce pretinse planuri ale Rusiei in privința Asiei mici, este privită de fiarele rusesci ca oă nouă fașă a ațîțărilor contra Rusiei. Intr’uă scrisoare a unul Rus din Paris, publicată ji^Novoie Vremia, se admite posibilit ka unei înțele­geri între Ausia^^^^^k și Rusia. Singurul scop v.M pebuie se gustă înain­tarea IM panel spre Salonic. Spre n’are in­terese. La aceste fBjeme Vremia a­­daugă: Avem nevoie de marea nea­gră, dar avem nevoie și de simpa­tiile slave. Times și Norddeutsche All­gemeine Zeitung Times a publicat nu de mult­­ă cores­­­pondință din Viena, care conținea­u­ mul­țime de atacuri contra somitelui Kalnoky. Norddeutsche Allgemeine Zeitung se ocupă acum de acesta corespondința și scrie: Corespondentul din Viena al Zia­rului Times a dat publicației un co­­respondință sui generis. Censul, por­nind de la presupunerea că guver­nul austro-ungar s’ar fi convins de necredința Germaniei și că ar începe negocieri directe cu Rusia pentru re­­solvarea cestiunei orientale, ’și pune întrebarea: Ce va fi de Germania, déca Rusia, Francia și Austro-Unga­­ria s’ar alia d’uă dată între ele ? Corespondentul vienei are răspunsul gata : imperiul habsburgic pare prea bine să iasă d’asupra fără Germa­nia, déci nu sub cornițele Kalnoky, sub un alt ministru, care ar fi mai bine pătruns de tăria acestei mo­narc­ii Sub un ministru, d. e. ca cornițele Andrassy, Austro-Ungaria ar avea cu totul altă față. Prin numirea comitelui Andrassy omul de încredere din Viena al fcel cetățel­i și-a jucat de­sigur ultimul atu. Noi nu simțim trebuința d’a e­­xamina mai în fond indicațiunile din acesta corespondințâ, suntem însă de părere ca întriga prea prostesca pentru manevră este ca să putem crede că este pornită din inițiativa unui bărbat de stat sau că cel pu­țin este pusă la cale prin tolerarea tăcută a vre­unui bărbat de stat. In general credem că cea mai mare parte din nesiguranța și neliniștea care domnesce actualmente este d’a se atribui publicațiunilor necontro­labile ale presei. UA LĂMURIRE INHMM *■% Viena 11 Ianuariei 1887. Domnule directore. In Ziarul Indépendance roumaine din 9 (21) Ianuarie a. c., citesc uă informațiune pe cât de eronată pe atât de puțin favo­rabilă pentru oposițiune, care în ajunul bătăliei are mai multa nevoe ca nici un­­data de a ’și strânge rândurile. Acesta informațiune atingându-me, în mod indirect este adevarat, mă simt da­tor a nu lăsa să se înrădăcineze erorile intenționate ce ea conține. Sunt în adevăr din acel amici al d-lui Gianni care au lucrat cu densul și care au organisat împreună la Târgovișce în­trunirea publică din sera de 7 Ianuarie a. c. Ensé înainte de tóte sunt și rămân din oposițiune ori ce ar zice Indépendance roumaine. întrunirea de la Târgovișce a fost or­­ganisată, nu de un grup de disidenți, ci de toți alegotorii din oposițiune, de tóte nuanțele, care se aflau presenți în Târgo­viște în acea Zi­ Ori­cine care a asistat la acea întrunire o póte afirma. Discursu­rile cari s’au ținut și moțiunea care s’a votat, și care a f­st publicată în Ziarul d-vostru dovedesc în d’ajuns ca nu s’a urmărit alt­ceva de­ cât îmbărbâțirea alega­torilor din oposițiune pentru lupta care e a se da în curând. Nu me uit déca d. Gianni este sau nu din oposițiunea unită; puțin ’mi importu dé­­ca densul admiră sau nu pe d. I. Bratianu, destul ca densul combate regimul colecti­vitate­ și urmaresce același scop ca oposi­­tiunea coalisata. Resultatul final la care tinde fiind același pentru, care întrega o­­positiune luptă; d. Gianni fiind un luptă­tor energic și fără odihnă, în interesul causei ce servesc dator sunt a’i întinde mâna și a merge în rând cu dânsul. Con­vingerea mea este că făcând ast­fel aduc serviciu cause­ oposițiunei, pe când Ziarul Indépendance roumaine prin informațiunea sea tinde a’l rări rândurile și a’l slăbi forțele. Nu este exact că la acea întrunire s'ar fi propus vre­­ă candidatura. Daca Ziarul Indépendance roumaine ar fi fost mai bine informat, ar fi sciut că în­­tr’uă întrunire intimă anteriore la care au luat parte și amicii acestui ziar, și a­­cel al d-lui Gianni, s’a constituit un co­mitet local căruia s’a lăsat sarcina a ficia candidați. Și ori care ar fi acești candi­dați, tata oposițiunea și d. Gianni , și a­­micii acestuia vor merge ca un singur om la urna pentru a vota pentru dânșii. Rén face der Indépendance roumaine când a­­firma că candidații care se bucură de rea­zemul d-lui Gianni nu pot pretinde la con­cursul oposițiunei. Acesta nu pate de­cât se aduca desbinarea în oposițiune. Și cine se fi autorizat pe acest Ziar a face uă a­­semenea afirmațiune în numele întregei o­­posițiune? Ore nu scie acest Ziar că can­didații nu se impun printr’un simpla infor­mațiune de Ziar nici prin banii lor , și că numai meritele lor, serviciurile aduse, i­­deile lor, sau cel puțin simpatiile ce la timp au solut ași atrage, le pot permite a­broga onorea de a fi candidații unui ju­deț ? Cum și prin cine candidații susținuți de Indépendance roumaine au fost decla­rați candidații colegiului I de Dâmbovița, când încă comitetul local nu s’a rostit în acesta privință ? Este adevărat că candi­datura d-lui general Florescu se impune prin meritele sale și prin simpatiile de care se bucură printre alegătorii din Dâmbo­vița, dar âncă acesta candidatură nu a fost declarată de comitetul local. Gând d. general Florescu va fi rugat de comitet a primi a fi candidatul colegiului I, să fie sigur Ziarul Indépendance roumaine că în județul Dâmbovița nu va fi nici unul din întrega oposițiune, de ori­ce nuanță , din ori­ce grup, care se facă cu alte persone, din alte județe, și care de­și se Zie din adevărata oposițiune, în contra voinței tu­turor își impun candidatura acolo unde meritele altora îl desemnă. Eu însumi care am exprimat la mai mulți dorința mea de a fi candidat la col. I de Dâmbovița, am declarat d-lui C. Boerescu, și l’am autorizat a declara în numele meu înaintea comitetului executiv al oposițiunei­ unite, că déca d. ge­neral Florescu nu’șî va pune candidatura aiurea, și dacâ d. Gianni va persista a se presenta la alegerea de deputați, voi re­nunța la dorința mea căci personalitatea d-lui general Florescu trebue să se impue tuturor. Déca­der d. Gianni și amicicii s-­ au lucrat pentru causa oposițiunei, déca can­didaturile încă nu au fost ficsate de comi­tetul central, care se fi fost scopul acelei informat­iuni din Ziarul Indépendance rou­maine ? O ! de­sigur ca el a fost înțeles de ori­cine cunosce legatururile acestui Ziar! S’a căutat numai ca sub protecțiu­­nea numelui generalului Florescu să se FOIȚA ROMANULUI 28 IANUARIE 35 IMPRESIUNI DE CĂLĂTORIE VACANȚELE MELE. Eu eram atras tocmai de acestea și u­­rîlul ce mi se produsese de aspectul călu­gărilor era covîrșit de interesul celor ce vedeam în bibliotecă. Am stat un Z> în monastire, dar așa umblînd colo și colo ca ea se văd împregiurimile, cum și mai a­­les ospiciul de nebuni. Eram atras într’acolo, căci știam că în­tru una din acele cămare a stat și neno­rocitul geniu Eminescu. Am văzut ospiciul și pe lângă duioșiea de care eram coprins la vederea tristă a atâtor nenorociți de omeni, un fel de res­pect aveam de locuința lui Eminescu. Am vézut odaia. Era mică, închisă; de pe ferestra am vézut un pat de fer, cu un mindir réu, de-i curgeau paiele; uă me­­sută mică, un scaun; gunoiu prin odaie; paienjeni sus pe pereți; uă soba stricata și feștelita; în total privirea odaiei era din cele mai triste; n’ar fi putut sta în ea nă­ci măcar. Acolo și-a petrecut Zilele de grea durere geniul nostru poiet, și ca că­lător me uitam cu respect și venerațiune la acea întunecoasă odaie. Mulți vor fi atrași către monastire nu atât de ea ca clădire veche, ci că acolo a stat Eminescu pe când era bolnav. Jiul 16 Iuliu am plecat din monastire, plin de ilusiunile trecutului acestui vechiu locaș, scîrbit de starea lui de astazi, și vesel că am venut odăița unde a zăcut Eminescu. Luarâm drumul acum spre Fălticeni, un­de trebuea să ajungem în acea nopte. Necunoscând înse locurile am horhâit tóta noptea de Joi spre Vineri, și abia în ziuă am ajuns în Fălticeni. Erau ceasurile , în zori de ziuă, și noi buimaci de somn, trudiți și necăjiți de drum, nu mai știam prin ce sate am trecut, fiind și noptea. Ca particularitate din Fălticeni vom spu­ne ceva de iarmaroc, fiind vremea când se înjgheba. Acesta cu atât mai mult cu cât unul din târgurile mai mari, ce se faceau vre-nă dată în­­ era la noi, era cel din Fălticeni. Vechimea acestui renumit Iarmaroc, căci e de pe la 1765, a făcut ca sé se mă­­resca și târgul și se adune, în timpul cât ținea densul, multa lume. Era de dimineta ventulela mare, ne­numărate care cu boi umpleau­­ stradele. Noi obosiți căutam acum uă gazdă. Tóte hotelurile pline. Am avut atunci a îndura­­mulțime de inconveniente, cari cu regret spun câ’s nevoit a le reaminti aci. Scumpete forte mare în vremea iarma­rocului , un fel de storcere fățișă. Tote acele au prețurile înducite. Hotelurile și masa mai ales tare scumpe. Vă odaie, ca­re în cursul anului o poți lua cu un leu și jumătate, acum era tacsata, 6, 8 și 10 lei. Adaugă la acestea alte jupneți neier­tate și’și va face ideie cititorul de cele ce se petrec în Fălticeni. Spre poliția de tóte acestea’ Da, căci i-am arătat atunci zăul și a dat din umere. Se permite dor de autoritatea locală aceste facșe exagerate, ce îngrozesc lumea. Cuvântul de ordine pare a fi acesta: Bietul hotelier, bietul birtaș, bietul negus­tor aștepta un an încheiat, vinde nu vinde, Dumnezeu scie, las sâ’și restorcă din ca­pete acum în vremea iarmarocului. lau 7 prețuri , ce’mi pasă; străinul, ce vine în târg, va fi nevoit să platască, căci el vine pregătit cu bani. Dar se uită un lucru principal: meritul unei administrațiuni comunale e atunci când la­să aglomerare mare de lume în timpul unei espositiuni, unui iarmaroc, se pote găsi mult și eftin. Când ești sigur că vei avea cumpératori mulți nu trebuie să ridici prețul mărfei. Ca ar fi bun, de el, ca la esposițiunea universală din Paris, ce va fi la 1889, se gasesca lumea să scumpere mare , se vor duce mulți lăsându-se păgubași de multe lucruri. Dar asemenea principii cum nu­­ și-a bă­tut capul politiei din Fălticeni se le scie și din cauza acesta aú­a suferi vizitatorii. Cât ne privește pe noi a doua­ zi am găsit un bun român de ne-au luat în gaz­dă , alt­fel ne frigea acele 4 zile cât am stat în Fălticeni. D. Marian, șeful regiei monopolului tu­tunului din Fălticeni ne-a fost ca bună prii­­mitare gazdă, am putut atunci sta în tih­nă și a vedea mai bine orașul, cum și iar­marocul. Auzem jefuindu-se de toți câ merg reü cu afacerile; nu mai este cum era îna­inte ; se facea vendéri, venea lume străina cu bani, to­t cumpérau, si aveau omenii ce se venZa și deci cu ce se cumpere. Acum mișcare mare de omeni , satele e­­rau în pér la târg, dar numai așa sa pri­­vesca, forte puțini sa cumpere cate ceva. Care sa fie causa acestei stagnări ? Ele sunt multe și într’un escursiune ca a mea nu e locul ca sé le aret. Fot spune casé atât că astă­zi negustorul și cel cu marfa nu mai au nevoe de a ascepta iarmarocul pentru a’și desface marfa, ci are puțintică ca în ori­ce moment sa o facă acesta. Cu liniele ferate acum s’au schimbat în totul relațiunile nóstre comerciale și se vor schim­ba încă și mai mult. întemeiat iarmarocul din Fălticeni acum 122 de ani în urmă, de pe când Bucovina nu era încă a nostru s’a putut muri, căci era granița sa șa de aprope, ci putea a­­tunci veni cu înlesnire și Bucovineanul ca și Moldovanul. Erau atunci toți tot una. Cu luarea Bucovinei s’a făcut un zdrun­cin mare. Străinul nu pute veni așa de lesne. Pe vremea lui Cotzebue încă era în flore, câci amintirile ce ni le lasă densul în câte­va pagini asupra acestui iarmaroc ne arata ca era ceva de el. Cotzebue in­­zistă asupra jocului de cărți, ca ceva ca­racteristic in Fălticeni. Curios, ceea ce observase pe la 1850 Cotzebue e și asta­zi așa. Se joca și a­­cum cărțile cu pasiune; cercuri de fami­lii anumite își trec nopți și Zile întregi, uitându­și de ceai și masă, n­umai cu jo­cul de cărți , averi întregi se cheltuesc, se ruinază sănătatea, se îndobitocește mintea , se moleșesc caracterele, se sâlbăticesc, în fine prin dedarea la acesta ocupațiune jos­nica perde omul mult din noblețea lui. N’am avut de unde afla ceva de vechi­mea acestui târg. Se vede casé că nu e așa vechiu, că,­­ și acum e în sus de târg, în partea nord-vesticâ satul Fălticenii vechi, cari cât de colo ne arată ca a fost un di­ lâ grosul satului acolo în cel vechiu, și cu cu timpul s’au mărit Fălticenii de as­­tazi, cari par a se fi numit Fălticenii cel noul. In adevâr, ce posițiune avantagiosă ne presintă Fălticenii astăzi pentru a vedea în ea una din condițiunile de progres ? Posițiunea nu este urîtă, dar forte cu­­riosa. In mijlocul unor dealuri, se înalță un ridicâ turâ de pământ, lungă, lata atât cât pote încăpea un mic târg ca Făltice­nii. Din tote părțile sunt văi, din cari cea mai deschisa e acea în­spre Dolhasca, pe unde vine și linia ferata Dolhasca-Fâlti­­ceni. Din tote părțile pescari intri în Fălticeni ai nevoie sé te scobori la vale și apoi se sui dealul în târg. Posițiunea pe deal dă multe înlesniri târgului pentru starea lui higienicâ, îmbu­nătățiri au început a se face, dar merg forte încet. Un curios istoric s’ar întreba cu drep­tul : Ce erau Fălticenii pe când Baia și Suceava erau unul târg, altul capitala a țarei? Nu ni se amintesce pe acele vre­muri de Fălticeni. Sub Stefan-Voda era în­flore Baia, apoi apropierea Sucevei făcea ca acolo sa fie centrul comerciului. Fălti­cenii atunci póte nici nu erau, sau deca erau apoi erau cel vechi, iar nu cel de astazi. Când decade Baia și Suceava, înfloresce Fălticenii. Dar de când e acesta ? cum nu seim. Ce era, ne întrebam noi, Fălticenii în 1765 când se face biserica Sf. Ilie ști când se pun temeliile celui anteiu iarma­roc ? De­sigur ca forte mic. (Va urm­. G. Ghibanesc*.

Next