Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)
1889-07-24
734 Alegerile de ieri Eri s’a efectuat mai multe alegeri parțiale în diferitele județe ale țarei. iată resultatele : SENAT Județul Dorohoiu înscriși, 000. An obținut: D. Saint Georges 34 ales. D. D. P. Moruzzi 27. Județul Gorj înscriși 129. Votanți 94. Anulate 3. Au obținut d-nil: I. C. Brătianu 45 balotagiu. D. A. Glogoveanu 34 balotagiu. Al. Comărășescu 12 . Județul Romanați Votanți 000. Au obținut d-nil. Iorgu Jianu 54 balotagiu. C. Poroineanu 44 balotagiu. I. Brotușanu 13. Județul Dâmbovița înscriși 000. Au obținut d-nii: Gr. Lelescu 113 ales. Doctorul lovitz 74. CAMERA Județul Neamțu înscriși 000. A fost ales d. Leon Bogdan. 8CIRI D’AL £ PILEI D. procuror general al cursei de apel, a sesisat secția vacanțelor tribunalului din Capitală despre judecarea tâlharilor din banda care a comis mai multe crime în județul Ilfov, între cari și cea de la vila Koller. Acesta afacere, după cum află Naționalul va fi judecată de urgență. * * * *Naționalul află ca consiliul județian și comitetul permanent de Vaslui, în urma raportului prefectului acelui județ, s’a disolvat. * ♦ * La Câmpina a fost Sâmbătă uă ciocnire de trenuri de marfă. S’au sfărîmat patru vagane și mașinistul unui tren a fost rănit. Cu drept cuvânt, se intreba Lupta, când se va lua măsuri în acesta privință. * * * După cât aflăm, comerciantul O. Maier, din capitală a fost declarat alaltâ-erl în stare de faliment de tribunalul din Capitală. D. avocat Mișu Paleologu a fost numit sindic-avocat. • * • Știrea dată de Naționalul alaba-erl despre apropiata orânduire a unei anchete la societățile de credit di Capitala, ia din ce în ce mai multa consistență. Se ciem că acesta anchetă se va întinde și asupra administrației Băncii Naționale. * * * D. G. Ghica, ministrul țărei la Berlin, a sosit în țară în virtutea unui concediu. D-sea se află acuma la Sinaia. * ♦ * Lupta afirmă cu siguranță că înlocuirea colonelului Skeleti la prefectura din Galați, se va face îndată după reîntorcerea regelui în țară. * * * FOIȚA ROMÂNULUI 24 IULIE Se pare definitiv hotărât ca în vara acesta să nu se mai pue In lucrare un nou fort împrejurul capitalei. E hotărât, spune un dhiar din capitală, ca lucrările să se mărginască la forturile deja In lucrare. * * * După informațiile Drapelului din Iași, o sumă de liberali din mai multe județe din partea de sus a Moldovei ar fi hotărâți să țină la Iași oă întrunire în scopul unei apropieri între elementele liberale. E vorba că tote nuanțele partidului liberal se convie asupra unei aceleiași atitudini: îndepărtarea conservatorilor. * ♦ ♦ Se vorbește de disolvarea consiliului comunal din Focșani. Acesta cerere s’ar face de noul prefect, d. Nicolaidi. ♦ * * Comisiunea interimară, care va conduce afacerile comunei orașului Bârlad până la viitórele alegeri, se compune din d-nil. Stef. Sturdza, Ion Vârgolici, Emanuel Ghinescu, Panaite, Neacșu, Gh. T. Chicu, Gh. Mitici și Ștef. Busdugan. * * * D. General G. Manu, ministru de resboi, s’a întors ori dimineța în capitală, venind din Roman și a plecat la Sinaia spre a ’și vedea familia. * * * Protestându se alegerea comitetului societatei «Gutemberg», Duminecă s’a făcut un nouă alegere. S’a ales tot vechiul comitet. * * * Mișcarea populațiunei orașului Călărași de la 23 Iunie până la 8 Iulie. Născuți: baeți 6, fete 6 ; morți: bărbați 5, femei 3; căsătorii 2. Maladiele: 2 peritenita purulenta, 1 hepatita supurată, 1 hernia strangulată, 2 tuberculosa pulmonară, 1 înecat in apa Borcei, 1 febra typhoida. ■ Pentru d. ministru de interne In cele mai multe comune administrarea comunală este un abuz de putere pe care îl exercită și notarii după cum vor : la comuna Breza de Jos din județul Prahova, după cum spune Democratul din Ploesci, înse notorul Iliescu a mers pené să’și însușască bani d’al locuitorilor din produs unei carieri de piatră ; se bază pe locuitori; se dispune de omeni de serviciu și de grade de noptea, după cum voiesce el; și mai mult, a îndrăsnit să facă fals in acte publice, subscriind pe patru consilieri în budgetul anului 1899 fără scirea lor. Pentru aceste fapte și altele locuitorii au cerut să fie dat afară din funcțiune notarul Iliescu prin petițiunea către sub-prefectură, fiindcă primarul este în bună înțelegere cu notarul abusiv și falsificator. Ne unim și noi cu cererea locuitorilor și rugăm pe d. ministru de interne a suspenda pe acest notar în același timp se’l dea și în judecata, ca astfel se’și primescu pedepsa pentru fapte neomenoise. • Tot pentru d ministru de interne Grigoriade Gheorghiade, locuitor din comuna Copou, județul Iași, trimite Jiarului Drapelul din Iași, să plângere în contra primarului acelei comune,din care extragem următorele : „Iar acel cari nu putem mulțumi lăcomia de bani a suprrtorului primar ne cată nod în papură, ne chiamă la primărie, ne ia de cap, se trântește jos, ne pune câte 2—3 inși asupra nostră și ne bate într'un chip grozav, apoi ne închide într'uă cămară, ne unge cu spirt și ne ține închiși până când ni se lecuesc ranele și ni se trec vânătăile. Așa că ne tredem siliți a părăsi și masă și casă și a ne lua lumea in cap. » «Oare, d-le redactor, se vor mai lua cândva măsuri înpotriva unor așa sălbăticiuni de omeni? «Eu unul mai că mi-am perdut ori ce nădejde. Totuși vă rog cu tot respectul să aduceți aceste la cunoscința celor de sus Póte n’or fi și d-lor de piară ,și-or ma ocroti pe cei jefuiți și schinjuiți? Aducend și aceste fapte la cunoscința d-lui ministru de interne, îl rugăm să facă dreptate locuitorului Grigore Gheorghiade și se pedepsescu aspru pe primarul comunei Copou. Credem că acesta cerere va fi ascultată de cel în drept, ROMANULU 24 IULIE Loteria și închisorea SAU MILIONUL PERDUT Afacerea Farkas, individul care prin înșelătoria și în înțelegere cu două funcționari de la loteria din Temișora câștigase 480 mii floreni la loteriă, nu s’a terminat încă. Câștigătorul acum sunt două săptămâni invidiat încă, acum plânge în arest de dorul copiilor lui și de rușinea ce le-a făcut. Pentru descurcarea afacerei trebuia Încă a se pune mâna pe acea femeiă îmbrăcată în negru care în ziua tragerei își adusese copilul înaintea loteriei și cu care Farkas se întâlnea forte des. Ni se și telegrafiase alaltăeri că dânsa a fost prinsă de poliție la Nagy-Körös (Crișul mare), țitarele sosite acjl din Ungaria desmintense acésta scrie. Polițistul s’a întors singur de acolo, deorece nu a putut da peste acesta misteriosă femeiă, despre care cnsé ar fi se scie cu siguranță următorele: Este văduva, mamă a trei fete, două mari și una de 13 ani. Trăia in mare mizerie penă ce nu făcuse cunoscință cu Farkaș. Acesta luând-o sub protecție, ea putu să trăiască, în Szeghedin, mai bine. Călătorea forte des. Ducea cu sine pe fiica cea mai mică, care era un fată forte deștaptă. Acesta, îmbrăcată în haine de băiat, a tras din urnă numărul câștigător. Servitorii de pe la oțel, unde mama și fata au stat în Temișora, au făcut exact descrierea personei lor, dar cu tote astea s’au condus la poliție alte femei, numai adevărata d-na Telkesi nu s’a prins, întrebate fiind fetele ei mai mari, cari stau la Seghedin, ele au spus tot: când a plecat mama lor, când s’a întors și cum și când a plecat era din Seghedin. Acum se face interogarea oficiantului Lobovici, care a îmbrăcat fata în fiua tragerei loteriei și de la care vor se afle daci nu a observat el atunci că numerii i-a scos fata d-nei Telkesi. După un depeșă sosită cnse în ultimele momente când scriem aceste, femeia din cestiune cu fiica mea s’a prins. Ea a fost prinsă la Kis Körös (Crișul mic) de către inspectorul de poliție Karácsonyi. Atât dânsa cât și fiica mea nu au ascuns nimic, ci au depus in defavorul lui Farkaș, care se înșelase și nu le dete din câștig decât 300 floreni, ceia ce a amărît forte mult pe d-na Telkes. El i s’a făcut interogatorul lui Farkaș, despre care nu se scie că unde a pus cei 480 mii floreni ce i-a ridicat. Apărarea lui Farkaș înaintea tribunalului va face-o d. deputat dictei Carol Eötvös, cel mai renumit advocat din Ungaria. El probabil că cu acesta ocasiune va arăta ce vinovat este și statul care face speculațiuni cu loteriile. v A. 2? 1 ETATE Un esplorator african ziarul vienez N. F. Presse în unul din ultimele sale numere publică din zona cavalerului Ludovic Höhnel un interesant articol asupra explorărei făcute în Africa de comitele Teleky. Articolul este cu atât mai interesant, cu cât autorul lui singur a luat parte la espedițiă, în calitate de adjutant al comitelui. Eră amănunte asupra călătoriei în Africa a acestor exploratori. Cornitele Samuel Teleky a plecat în Africa în tomna anului 1886. Scopul călătoriei era a ajunge la Zanzibar. El și suita sea plecase din Europa echipați forte bine. Mai nainte de tóte doreau să ajungă în provincia Kilimandjaro, și apoi să studieze Kikuyu, trecând prin periculosul Masufu Ngongo Bagas. D’aici la vulcanul Kenia, munte înalt de 18—19,000 urme, pe care așa di când abia l’au mai vădut alți europeni, la împrejmuirile lacului Baringo, în jurul cărui sunt provincii cu desăvârșire necunoscute lumei culte. Bagajul ce-l avea cu dânșii era în greutate de 17.000 kilograme, pentru ducerea cărui le trebuiau 300 de animale. Prima descâlicare s’a făcut pe țărmul de la Panganini, în luna Ianuarie 1887. Aici au odihnit oă săptămână de zile. La 4 Februarie plecară spre Klimandsoro. Greutăți mari de învins avea pe aici mai ales din causă că indigenii pe cari îi avea în serviciu, fugea cu grămada. Espediția se împărți atunci în două părți. Una înainta, sub conducerea comitelui Teleky, pe malul riului Pangari ér cavalerul locotenent Höhnel mergea d’alungul castei munților Pare. La 23 Martie cei două șefi se întâlniră și se îndreptară spreaveta. Pe aceste locuri statura până la 16 Iulie. Se urcară aici pe muntele Meri, înalt de 15,000 arme, și pe ghețarul Klimandsoro. Pe muntele Kibo nu s’au putut urca. La 15 Iulie plecară spre Masa. După patru zile ajunseră și pe acest pământ, ai căror locuitori spuneu lucruri grasnice despre viața de aici. Darespediția nu se descurajă ci continuă călătoria prin acastă țară. 43 de zile au făcut până ce să ajungă la Kikuyu. Negustorii cari au trecut prin aceste provincii spun lucruri teribile despre sălbătacia și crudimea locuitorilor d’aici. Dar el nu se speriarâ nici de asta, ci plecară nainte. Au petrecut 36 zile pe aici și *n adevăr s’au luptat cu pericole dintre cele mai mari. Adesea au fost atacați de câte 1000 și chiar 2000 indigeni. Dintre cari au trebuit să omore uă grămadă, pe alții i-au făcut prisonieri. Cu tote astea indigenii nu s’au astâmpărat decât atunci când le a dat foc caselor lor și le au luat vitele. Tata provincia avea acum un aspect înfiorător. Sate arzând, vite fugând și indigenii la luptă pe marte contra expediției, dar al cărei omeni nu s’au lăsat să fie învinși. La 8 octombre, după că ostenela grea, ei ajunseră la polele Kaniel. După un mic repaos, cornițele Teleky plecă cu trupa sea curagiosa să vadă mai de aprope acest misterios munte. Cavalerul de Höhnel s’a bolnăvit aici încât a trebuit să stea în pat mai multe săptămâni Cornițele stătu prin munți 10 de Mai nainte de tote a trebuit să străbată acea pădure uriașă care se întinde la polele muntelui. Apoi să treca printr’un tufiș uriaș de bambus, care se extinde până la oâ înălțime de 11 mii urme a muntelui. D’aci încolo era greu de tot a străbate înainte, din cauză că zăpada cădea mereu. Totuși ei au putut să ajungă la crater, care este la o o înălțime de 16000 urme. La polele muntelui Kenia, cei două conducători s-au despărțit în două cete. Acesta din cauză că rămânând el împreună nu au mai fi gâsit la hrana destulă, până ce desparținduse, fiecare își căuta cum și pe unde putea. El se îndreptară, la 4 Noembre, spre lacul Baring.Dar mai nainte au trebuit să treca prin provinciile de pe rîul Guassoujus. Hohmel a stat mai multă vreme că aici, dar isprăvindu-se hrana, a trebuit să plece cu grabă la Nasems, unde ajunse în ziua de 3 Decembre. Pe cornițele Teleky îl găsi deja acolo. Aici case o păură, căci nu găsiră nimic de ale hranei, domnea uă femeie groznică în tot ținutul și pentru ca să nu piară nici el, cornițele Teleky trebui să se pună să vâneze. Astfel mai el putu să trimită ómenilor săi din Ndssems 7000 kilograme de carne uscată. Impușcase aici 65 bivoli, 10 elefanți, 35 rinoceri, multe zebre, gazele și alte animale. La 10 Februare, 1888 plecă apoi cu cei 223 omeni ai săi și cu 19 măgari. Avea d’ale hranei atunci atâta, încât le ajungea pentru 35 file dile. Ei erau conduși de 3 negrii, și peste 170 file ajunseră la muntele Njiro, împrejurul cărui locuesc nemui Burkeneld. Aceștia, ca nomadi mai blând*, intrară și el în serviciul comitelui și serviră de forte buni conducători. După o călătorie de 5 file ajunseră pe un munte de unde se putea zări albastrul lacului Baring, pe care până acum nu-l văduse nici un european. D. Hohnel spune că acesta a fost momentul cel mai fericit al călătoriei lor. La malul lacului nu ajunseră decât a doua d, 5 Martie, și numiră acest lac «Rudolf al Austriei». Marginea în despre sud a lacului nu o ajunseră decât peste 20 de zile, în care au suferit grozav de mult, căci li se isprăvise hrana, nu avea nici apa, căci a lacului era sărata, ci pământul pe unde umblau era atât de sterp, vulcanic, incât nimic nu trăia pe acolo. La 12 Martie zăriră nisce insule pe lac. Nici acolo nu găsiră nimic de ale mâncărei. Situația se agravase cu atât mai mult, cu cât în același timp trebui să taiă tóte vitele ce le avea cu el și cari aducea bagajele, deorece aceste și așa erau aprope se móra din causa setei și femei. Norocul lor că tot în acea de spresâră, cornițele putu să împușce un elefant și rinocer, pe cari expediția îi măncarâ în câteva minute. După că călătoria de 52 zile ajunseră apoi la capul despre nord al lacului, unde întâlniră mai multe triburi nomade, dar cu cari se putură înțelege. Greutatea fu numai că acești sălbatici, ne mai vădând până acum ómeni albi, nici puiei și alte lucruri din Europa, nu voiau să dea hrana în schimbul mărfurilor. Și nu voiau nici să-l lase să trecá d’alungul țarei lor. Cei din expediția nu se lăsară însă intimidați nici de sălbatici, nici de greutățile călătoriei, a pădurilor uriașe, a lacurilor și rîurilor ce întâlnea în cale, ci merseră înainte, până ce defera de un lac mare, pe care îl numiră «Lacul Archiducesa Stefania». După alte multe greutăți și după ce mai înconjurară la dată lacul, ajunseră în țara Turkova. Locuitorii de aici se speriarâ când îl rejura, dar mai târziu se împrieteniră, dádea în schimbul marfei europene hrană îndestulă celor din espediția, de la cari luară cu mare plăcere cu deosebire tutun. La 20 iunie espediția plecă și d’aici. Abea merse însă câteva dele Și el nu mai întâlniră nici sate și nici vre-un loc fertil, unde să puta găsi ceva de mâncare. Bucuria lor când In fine ajunseră la un fel de fermă, Turcana, unde tocmai se coceau grânele. Dar grânele, aceste nu le ajunse decât câteva zile. Ajungând la Suks, alte nenorociri, grânele aici nu erau încă copte și afară de acesta pretutindeni jur în prejur, domneauâ femeie grasnica. La 30 Iulie, și după un călătoria de 166 zile, ajunseră in fine la Niisens, de unde plecară, și după uă altă călătorie ce mai întreprinsera de aici, la 15 Octombre plecară din Taveta spre Europa. 'actul ECQ^OMlOa'^ Mișcarea portului Călărași.Din cauza lipsei de apă, la Grădiștea și gura Borcel, esportul este cu totul paralizat. Caice mici de 2—300 chile au început a început a lua caricul lor prin limb. Toți arendașii și proprietarii mari, cari trimiteau cerealele lor la Călărași, le încarcă acum direct la Brăila, cu tote spesele mari, preferind mai bine a le esporta la Brăila decât a le trimite la Călărași. Astăzi se mai află în port 5 șlepuri mici care încarcă cerealele ce au mai rămas neîncarcate din cumpărările vechi. Cursul cerealelor din Călărași. Tóte operațiunile de cereale ce s’au făcut în saptamâna trecută sunt din cele aflate în deposit de mal narte, și de pe la arendași din prejurul orașului. S’a vândut: Grâu vechio 600 chile, de 56—67 libr., cu 61 jum. lei chila și vr’ua 100 chile grâu nou, de 60—62 lb., cu 70—78 lei chila; porumb: 600 chile, de la speculanți, cu 38—40 lei chila și 400 chile arendașesc, calitate inferiora, cu 40 lei chila, predat la magasie. După cum se vede, operațiunile sunt aprope nule, și de nu se va lua inițiativa de a se face rîul Borcea navigabil. Călarașu, în curând, va remâne fără esport de cereale. ·Secerișul în județul Botoșani. Secerișul grâului și al orzului continuă cu un mare activitate în acest județ. Recolta variază în multe localități chiar din județul nostru și cel limitrof Dorohoiul; pe când unii au un recoltă frumosâ, alții o au mediocră, iar la majoritatea agricultorilor recolta grâului e rea, așa că unii au dat chiar drumul vitelor prin lanuri spre pâșunare. Popușoiul în genere e frumos mai pe alocurea, ânsă se simte mare nevoie de plaie. Prețurile stagneza la 1400 1., gara Botoșani, grâu din anul trecut. 98 CRIMA fIu GARCHES DE JULES MARY PARTEA A TREIA Cnéte pentru onore Și, dupa «a scurta tăcere, adauga: — Dér m\ pare ca «ala un profanáié Ű’a te lăsa la acest om... Ferltrit ca tiü te duci la Maria Dorlát ? ■— Eu mă voiu duce de Gát üumár kálid Montmayeur va fi pedepsit. — Ah! Va sosi vr’un dâla acesta de ? pate mai curând decât creiul... — Atât mai bine.. Dumnedeu să’mi ție filele pânâ atunci... ber, Girauthier, nu poți să stai măi mult timp lângă mine. Déca se va intorce Montmayeur și ne va găsi împreună... Vom fi perduți... Și apoi, datoria mea nu ’este unde sunt eu... Și arătând cu degetul în noptea întunecasa, în fundul căreia muntele Valériens preíogia concentrarea armatei francese <zise : — Pentru că mâine are să fie bătălia, locul teu este acolo... — Am sé mă duc dise tenorul. Și se depărta cu precauțiune, oprindu-se mai la fiecare pas, pe când Luciana intra la fabrică. Și abia părăsiră amânduoi buchetul de copaci când apăra un om, forte emoționat, care se pusese urmarescu pe Luciana. Era Montmayeur. O ajunse mai înainte ca ea să intre la faberca. Ah! <fise ea, n’ai venit cu doctorul german» «« Nu, «fise o’uă voce alterată. Pentru ce ? M RüT am găsit. Pare ca a plecat la ambulanțele de la Versailles, disc ordinul cartierului general. Nu se Va întorce decât mâine în timpul zfnteiu sa. Dar până mâine sora mea pote să morá !. Și Lucia stă întra în caisă. La cuvintele ei dinn urmaș Montmayeur surise, și murmură: — Sper și eu ! Luciana nu seia încă cât de adânc era acest suflet criminal. Montmayeur, vădând pe Claudina mai văd și în delir, spera într’un desnodamânt fatal, care l’ar fi putut cruța de un mou omor. Nici chiar nu ’și dedese ostenela să se duca până la Garches. Se oprise pe drum și nu căutase pe maiorul german. Intorcându-se, audise vorbind, și creduse ca recunosce vocea Lucianei și se apropiase In ascuns. — Ea mă înșela. Nu mă iubea. Nu m’a iubit nici uă dată... Nu caută decât să’șî răsbune... N’are în inima ei decât numai ură pentru mine!! Și uă mare tortură îl sdrobea. Cu tóte că fusese omorîtor și hoț, cu tóte că se gândea la uă nouă crimă, cu tóte că n’avea nici credință nici consciința, totuși iubea pe Luciana la nebunie, și simțea că chiar acesta iubire devenind acum cu neputința avea să fie criminala. Voia ca acesta copila sa fie a lui» și nu era omul care sé se dea înapoi dinaintea unei tentative oara ti ar mlisa acesta dorința. Ajunsese la atâta nebunie încât își închipuia mortea sea, ca fiind cu putința și chiar apropiată, daca acesta morte trebuia să fie plătită cu posesiunea Lucianei. Lăsase pe luna fata să intre la fabrică. El remăsese afară» [ Decă data începu să fugă în partea încotro apucase Gauthier. Tânărul nu putea să fie departe. Trecură câteva secunde și-l ajunse. Gauthier, credându-se urmărit, voi să se ascundă. Montmayeur însă nu’l lăsă timp. Norii ascundeau din nou stelele și întunericul era mură. — Cine esel ?... Ce vrei cu mine ? întrebă Gauthier. — Voi să’ți vorbesc... — Dar încă un dâra, cine esc! ? — Privește-mă mai d’aprope. Me vel recunosce. — Jean de Montmayeur !! Ah !... I se oprimă în gât cuvintele de omorîtor și de hoț, își aduse aminte de jurământul pe care’l făcuse Lucianei. — Claudina, sora d-tale adoptivă, mare, Luciana i-a spus ca te-a vânut... Ar voi sa te îmbrățișeze mai nainte d’a muri. Luciana și Claudina te aștepta... M’amtrămis să te găsesc... Gauthier stete puțin la gânduri. ’I părea ca i se Întindea la cursă. Dar iși aduse aminte ca Luciana chiar *i spusese ca Claudina era în pericol. Deci Montmayeur nu mințea. Ș’apei, se afla atât de aprope de fabrică, nu’l trebuia decât numai câteva minute, timpul d’a se duce să vadă Și să Îmbrățișeze pe Claudina, și să plece. Va avea tot tot timpul sa ajungă pânâ la tabăra franceză. Mai era încă până la diua. — Aidem, dise ei lui Montmayeur cu un voce scurta, aidem, te urmez... Montmayeur mergea repede înainte. Ochii ii străluceau. Un scris se rătăcea pe buclele lui. Sosiră, Montmayeur deschise ușa. — Urméza-mé... Scara era Intunecasa. Se urcară. Montmayeur nu se opri la catul ânteia. Și cu tote acestea, camera Claudinei se afla în cazul ântuia. El se urcă ânsă în al doilea. Gauthier îl urma, Montmayeur deschise ușa. Intră! Gauthier făcu două pași și se găsi într’uă cameră Intunecasa. Aci se opri și din nou îl reveni presimțimântul pe care-l avusese. — Claudina ? întrebă el, unde e Claudina ? în urma lui audițio ușe care se închidea cu cheia, Montmayeur aprinse cu lumânare. Gauthier se uită împrejurul cu mirare. Se afla in cabinetul în care Montmayeur își făcea experiențele de chimie. Pentru ce miserabilul ii condusese acolo ? Slaba lumină răspândită in acesta cameră, abia lumina figura lui Gauthier. • Pentru ce m’ai adus aici? Unde e Claudina Í întrebă Gauthier. Montmayeur surise în tabere. Cât era întunerec și nu visuse acesta figură nerușinată și criminală, Gauthier avu destulă putere pentru a se stăpâni. Dar acum când vădu pe miserăbil, îl păru că citesce în ochii lui cugetările Carl au precedat și urmat armat omorului lui Bourreille. Uită jurământul făcut Lucianei. Graz și dorința lui de resbunare , făcură să’ș perdá răbdarea. Năvăli asupra lui Montmayeur, îl apucă cu mâinile de gât și strigă: “*■ Miserabile , omorâtorule și hoțuile ! Strânse atât de tare și atât de pe neașteptate pe Montmayeur. Incât acesta un moment începu se se clătine. Dar era robust. După u scurtă luptă, scăpă din mâinile lui Gauthier, se dete înapoi și’și reluă tot sângele sau cel rece. Gauthier, pierdându’și cumpătul, rămase esasperat. — Ei bine, ce te a apucat ? disc Jean cu liniște. Gauthier nu mai era stepăn pe eine. — Tâgâduesce că n’ai omorât pe tatăl meu! Montmayeur râmase mai mult timp in tăcere. Ge era sefioă? își încrucișa brațele. Era forte palid. — Aide, résounde ! Vei fi ca se ia tot.»* Ah! monstru ce esei... cum ai se fii pgidepsit. . ~ Linișcesce-te, de Bourreille, te am adus la minej nu pentru ca se vei fi pe Claudina... (Va urma) ....'I IUCÉÜ M)> 1—li" 1 ' —■J—'‘