Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)

1889-07-24

734 Alegerile de ieri Eri s’a efectuat mai multe alegeri par­țiale în diferitele județe ale țarei. iată re­­sultatele : SENAT Județul Dor­oho­iu înscriși, 000. An obținut: D. Saint Georges 34 ales. D. D. P. Moruzzi 27. Județul Gorj înscriși 129. Votanți 94. Anulate 3. Au obținut d-nil: I. C. Brătianu 45 balotagiu. D. A. Glogoveanu 34 balotagiu. Al. Comărășescu 12 . Județul Romanați Votanți 000. Au obținut d-nil. Iorgu Jianu 54 balotagiu. C. Poroineanu 44 balotagiu. I. Brotușanu 13. Județul Dâmbovița înscriși 000. Au obținut d-nii: Gr. Lelescu 113 ales. Doctorul lovitz 74. CAMERA Județul Neamțu înscriși 000. A fost ales d. Leon Bogdan. 8CIRI D’AL £ PILEI D. procuror general al cursei de apel, a sesisat secția vacanțelor tribunalului din Capitală despre judecarea tâlharilor din banda care a comis mai multe crime în județul Ilfov, între cari și cea de la vila Koller. Acesta afacere, după cum află Naționa­lul va fi judecată de urgență. * * * *Naționalul află ca consiliul județian și comitetul permanent de Vaslui, în urma raportului prefectului acelui județ, s’a di­­solvat. * ♦ * La Câmpina a fost Sâmbătă uă ciocnire de trenuri de marfă. S’au sfărîmat patru vagane și mașinis­tul unui tren a fost rănit. Cu drept cuvânt, se intreba Lupta, când se va lua măsuri în acesta privință. * * * După cât aflăm, comerciantul O. Maier, din capitală a fost declarat alaltâ-erl în stare de faliment de tribunalul din Ca­pitală. D. avocat Mișu Paleologu a fost numit sindic-avocat. • * • Știrea dată de Naționalul alab­a-erl des­pre apropiata orânduire a unei anchete la societățile de credit di Capitala, ia din ce în ce mai multa consistență. Se ciem că acesta anchetă se va întinde și asupra administrației Băncii Naționale. * * * D. G. Ghica, ministrul țărei la Berlin, a sosit în țară în virtutea unui concediu. D-sea se află acuma la Sinaia. * ♦ * Lupta afirmă cu siguranță că înlocuirea colonelului Skeleti la prefectura din Galați, se va face îndată după reîntorcerea rege­lui în țară. * * * FOIȚA ROMÂNULUI 24 IULIE Se pare definitiv hotărât ca în vara a­­cesta să nu se mai pue In lucrare un nou fort împrejurul capitalei. E hotărât, spune un dhiar din capitală, ca lucrările să se mărginască la forturile deja In lucrare. * * * După informațiile Drapelului din Iași, o sumă de liberali din mai multe județe din partea de sus a Moldovei ar fi hotărâți să țină la Iași oă întrunire în scopul unei apropieri între elementele liberale. E vorba că tote nuanțele partidului liberal se convie asupra unei aceleiași atitudini: îndepărtarea conservatorilor. * ♦ ♦ Se vorbește de disolvarea consiliului co­munal din Focșani. Acesta cerere s’ar face de noul prefect, d. Nicolaidi. ♦ * * Comisiunea interimară, care va conduce afacerile comunei orașului Bârlad până la viitórele alegeri, se compune din d-nil. Stef. Sturdza, Ion Vârgolici, Emanuel Ghi­­nescu, Panaite, Neacșu, Gh. T. Chicu, Gh. Mitici și Ștef. Busdugan. * * * D. General G. Manu, ministru de resboi, s’a întors ori dimineța în capitală, venind din Roman și a plecat la Sinaia spre a ’și vedea familia. * * * Protestându se alegerea comitetului so­­cietatei «Gutemberg», Duminecă s’a făcut un nouă alegere. S’a ales tot vechiul comitet. * * * Mișcarea populațiunei orașului Călărași de la 23 Iunie până la 8 Iulie. Născuți: baeți 6, fete 6 ; morți: bărbați 5, femei 3; căsătorii 2. Maladiele: 2 peritenita purulenta, 1 he­patita supurată, 1 hernia strangulată, 2 tu­berculosa pulmonară, 1 înecat in apa Bor­­cei, 1 febra typhoida. ■ Pentru d. ministru de interne In cele mai multe comune admi­nistrarea comunală este un abuz de putere pe care îl exercită și notarii după cum vor : la comuna Breza de Jos din județul Prahova, după cum spune Democratul din Ploesci, înse notorul Iliescu a mers pené să’și în­­sușască bani d’al locuitorilor din pro­dus unei carieri de piatră ; se bază pe locuitori; se dispune de omeni de serviciu și de grade de noptea, după cum voiesce el; și mai mult, a îndrăsnit să facă fals in acte pu­blice, subscriind pe patru consilieri în budgetul anului 1899 fără scirea lor. Pentru aceste fapte și altele locui­torii au cerut să fie dat afară din funcțiune notarul Iliescu prin peti­­țiunea către sub-prefectură, fiind­că primarul este în bună înțelegere cu notarul abusiv și falsificator. Ne unim și noi cu cererea locui­torilor și rugăm pe d. ministru de interne a suspenda pe acest notar în același timp se’l dea și în jude­cata, ca ast­fel se’și primescu pe­­depsa pentru fapte neomenoise. • Tot pentru d ministru de interne Grigoriade Gheorghiade, locuitor din comuna Copou, județul Iași, tri­mite­­ Jiarului Drapelul din Iași, să plângere în contra primarului acelei comune,­­din care extragem urmă­­torele : „Iar acel cari nu putem mulțumi lăco­mia de bani a suprrtorului primar ne cată nod în papură, ne chiamă la primărie, ne ia de cap, s­e trântește jos, ne pune câte 2—3 inși asupra nostră și ne bate într'un chip grozav, apoi ne­­ închide într'uă că­mară, ne unge cu spirt și ne ține închiși până când ni se lecuesc ranele și ni se trec vânătăile. Așa că ne tredem siliți a părăsi și masă și casă și a ne lua lumea in cap. » «Oare, d-le redactor, se vor mai lua când­va măsuri în­potriva unor așa săl­băticiuni de omeni? «Eu unul mai că mi-am perdut ori­ ce nădejde. Totuși vă rog cu tot respectul să aduceți aceste la cunoscința celor de sus Póte n’or fi și d-lor de pia­ră ,și-or ma ocroti pe cei jefuiți și schinjuiți? Aducend și aceste fapte la cunos­cința d-lui ministru de interne, îl ru­găm să facă dreptate locuitorului Gri­­gore Gheorghiade și se pedepsescu aspru pe primarul comunei Copou. Credem că acesta cerere va fi as­cultată de cel în drept, ROMANULU 24 IULIE Loteria și închisorea SAU MILIONUL PERDUT Afacerea Farkas, individul care prin înșelătoria și în înțelegere cu două funcționari de la loteria din Temișora câștigase 480 mii floreni la loteriă, nu s’a terminat încă. Câștigătorul acum sunt două săp­­tămâni invidiat încă, acum plânge în arest de dorul copiilor lui și de ru­șinea ce le-a făcut. Pentru descurcarea afacerei tre­buia Încă a se pune mâna pe acea femeiă îmbrăcată în negru care în ziua tragerei își adusese copilul înain­tea loteriei și cu care Farkas se în­tâlnea forte des. Ni se și telegrafiase alaltăeri că dânsa a fost prinsă de poliție la Nagy-Körös (Crișul mare), țitarele sosite acjl din Ungaria desmint­ense acésta scrie. Polițistul s’a întors sin­gur de acolo, de­ore­ce nu a putut da peste acesta misteriosă femeiă, despre care cnsé ar fi se scie cu si­guranță următorele: Este văduva, mamă a trei fete, două mari și una de 13 ani. Trăia in mare mizerie penă ce­­ nu făcuse cunoscință cu Farkaș. Acesta luând-o sub protecție, ea putu să trăiască, în Szeghedin, mai bine. Călătorea forte des. Ducea cu sine pe fiica cea mai mică, care era un fată forte deștaptă. Acesta, îmbrăcată în haine de băiat, a tras din urnă numărul câștigător. Servito­rii de pe la oțel, unde mama și fata au stat în Temișora, au făcut exact descrierea personei lor, dar cu tote astea s’au condus la poliție alte femei, numai adevărata d-na Telkesi nu s’a prins, întrebate fiind fetele ei mai mari, cari stau la Seghedin, ele au spus tot: când a plecat mama lor, când s’a întors și cum și când a plecat era din Seghedin. Acum se face interogarea ofician­tului Lobovici, care a îmbrăcat fata în­­ fiua tragerei loteriei și de la care vor se afle daci nu a observat el atunci că numerii i-a scos fata d-nei Telkesi. După un depeșă sosită cnse în ul­timele momente când scriem aceste, femeia din cestiune cu fiica mea s’a prins. Ea a fost prinsă la Kis Körös (Crișul mic) de către inspectorul de poliție Karácsonyi. Atât dânsa cât și fiica mea nu au ascuns nimic, ci au depus in defa­­vorul lui Farkaș, care se înșelase și nu le dete din câștig de­cât 300 floreni, ceia ce a amărît forte mult pe d-na Telkes. El i s’a făcut interogatorul lui Far­­­kaș, despre care nu se scie că unde a pus cei 480 mii floreni ce i-a ri­dicat. Apărarea lui Farkaș înaintea tri­bunalului va face-o d. deputat dic­tei Carol Eötvös, cel mai renumit advocat din Ungaria. El probabil că cu acesta ocasiune va arăta ce vinovat este și statul care face speculațiuni cu loteriile. v A. 2? 1 ETATE Un esplorator african ziarul vienez N. F. Presse în unul din ultimele sale numere publică din zona ca­valerului Ludovic Höhnel un interesant ar­ticol asupra explorărei făcute în Africa de com­itele Teleky. Articolul este cu atât mai interesant, cu cât autorul lui singur a luat parte la es­­pedițiă, în calitate de adjutant al comitelui. Eră amănunte asupra călătoriei în Africa a acestor exploratori. Cornitele Samuel Teleky a plecat în A­­frica în tomna anului 1886. Scopul călă­toriei era a ajunge la Zanzibar. El și suita sea plecase din Europa echipați forte bine. Mai nainte de tóte dorea­u să ajungă în provincia Kilimandjaro, și apoi să studieze Kikuyu, trecând prin periculosul Masu­fu­ Ngongo Bagas. D’aici la vulcanul Kenia, munte înalt de 18—19,000 urme, pe care așa di când abia l’au mai văd­ut alți euro­peni, la împrejmuirile lacului Baringo, în jurul cărui sunt provincii cu desăvârșire necunoscute lumei culte. Bagajul ce-l avea cu dânșii era în greu­tate de 17.000 kilograme, pentru ducerea cărui le trebuiau 300 de animale. Prima descâlicare s’a făcut pe țărmul de la Panganini, în luna Ianuarie 1887. Aici au odihnit oă săptămână de zile. La 4 Februarie plecară spre Klimandsoro. Greutăți mari de învins avea pe aici mai ales din causă că indigenii pe cari îi avea în serviciu, fugea cu grămada. Espediția se împărți atunci în două părți. Una înainta, sub conducerea comitelui Te­­leky, pe malul riului Pangari ér cavalerul locotenent Höhnel mergea d’alungul castei munților Pare. La 23 Martie cei două șefi se întâlniră și se îndreptară spre­­aveta. Pe­ aceste lo­curi statura până la 16 Iulie. Se urcară aici pe muntele Meri, înalt de 15,000 arme, și pe ghețarul Klimandsoro. Pe muntele Kibo nu s’au putut urca. La 15 Iulie plecară spre Masa. După patru­­ zile ajunseră și pe acest pământ, ai căror locuitori spuneu lucruri grasnice des­pre viața de aici. Dar­espediția nu se des­curajă ci continuă călătoria prin acastă țară. 43 de zile au făcut până ce să a­­jungă la Kikuyu. Negustorii cari au trecut prin aceste pro­vincii spun lucruri teribile despre sălbăta­­cia și crudimea locuitorilor d’aici. Dar el nu se speriarâ nici de asta, ci plecară nainte. Au petrecut 36 zile pe aici și *n adevăr s’au luptat cu pericole dintre cele mai mari. Adesea au fost atacați de câte 1000 și chiar 2000 indigeni. Dintre cari au tre­buit să omore uă grămadă, pe alții i-au făcut prisonieri. Cu tote astea indigenii nu s’au astâm­părat de­cât atunci când le a dat foc ca­selor lor și le au luat vitele. Tata provincia avea acum un aspect în­fiorător. Sate arzând, vite fugând și indi­genii la luptă pe marte contra expediției, dar al cărei omeni nu s’au lăsat să fie în­vinși. La 8 octombre, după că ostenela grea, ei ajunseră la polele Kaniel. După un mic repaos, cornițele Teleky plecă cu trupa sea curagiosa să vadă mai de aprope acest misterios munte. Cavale­rul de Höhnel s’a bolnăvit aici în­cât a tre­buit să stea­ în pat mai multe săptămâni Cornițele stătu prin munți 10 d­­e­ Mai nainte de tote a trebuit să străbată acea pădure uriașă care se întinde la polele muntelui. Apoi să treca printr’un tufiș uriaș de bambus, care se extinde până la oâ înăl­țime de 11 mii urme a muntelui. D’aci încolo era greu de tot a străbate înainte, din cauză că zăpada cădea mereu. Totuși ei au putut să ajungă la crater, care este la o o înălțime de 16000 urme. La polele muntelui Kenia, cei două con­ducători s-au despărțit în două cete. A­­cesta din cauză că rămânând el împreună nu au mai fi gâsit la hrana destulă, până ce desparținduse, fie­care își căuta cum și pe unde putea. El se îndreptară, la 4 Noembre, spre lacul Baring.­Dar mai nainte au trebuit să treca prin provinciile de pe rîul Guasso­­ujus. Hohmel a stat mai multă vreme că aici, dar isprăvindu-se hrana, a trebuit să plece cu grabă la Nasems, unde ajunse în ziua de 3 Decembre. Pe cornițele Teleky îl găsi deja acolo. Aici case o pău­ră, căci nu găsiră ni­mic de ale hranei, domnea uă femeie groz­­nică în tot ținutul și pentru ca să nu piară nici el, cornițele Teleky trebui să se pună să vâneze. Ast­fel mai el putu să trimită ómenilor săi din Ndssems 7000 kilograme de carne uscată. Impușcase aici 65 bivoli, 10 elefanți, 35 rinoceri, multe zebre, ga­zele și alte animale. La 10 Februare, 1888 plecă apoi cu cei 223 omeni ai săi și cu 19 măgari. A­­vea d’ale hranei atunci atâta, în­cât le a­­jungea pentru 35­­ file dile. Ei erau con­duși de 3 negrii, și peste 17­0 file ajun­seră la muntele Njiro, împrejurul cărui locuesc nemui Burkeneld. Aceștia, ca no­­madi mai blând*, intrară și el în serviciul comitelui și serviră de forte buni condu­cători. După o­ călătorie de 5­­ file ajunseră pe un munte de unde se putea zări albastrul lacului Baring, pe care până acum nu-l văduse nici un european. D. Hohnel spune că acesta a fost momentul cel mai fericit al călătoriei lor. La malul lacului nu a­­junseră de­cât a doua d­, 5 Martie, și nu­miră acest lac «Rudolf al Austriei». Mar­ginea în despre sud a lacului nu o ajun­seră de­cât peste 20 de zile, în care au suferit grozav de mult, căci li se isprăvise hrana, nu avea nici apa, căci a lacului era sărata, ci pământul pe unde umblau era atât de sterp, vulcanic, in­cât nimic nu trăia pe acolo. La 12 Martie zăriră nisce insule pe lac. Nici acolo nu găsiră nimic de ale mâncă­­rei. Situația se agravase cu atât mai mult, cu cât în același timp trebui să taiă tóte vitele ce le avea cu el și cari aducea ba­gajele, de­ore­ce aceste și așa erau aprope se móra din causa setei și femei. Norocul lor că tot în acea de spresâră, cornițele putu să împușce un elefant și ri­nocer, pe cari expediția îi măncarâ în câte­va minute. După că călătoria de 52 zile ajunseră apoi la capul despre nord al lacului, unde întâlniră mai multe triburi nomade, dar cu cari se putură înțelege. Greutatea fu nu­mai că acești sălbatici, ne mai vădând până acum ómeni albi, nici puiei și alte lucruri din Europa, nu voiau să dea hrana în schimbul mărfurilor. Și nu voiau nici să-l lase să trecá d’alungul țarei lor. Cei din expediția nu se lăsară însă in­timidați nici de sălbatici, nici de greu­tățile călătoriei, a pădurilor uriașe, a la­curilor și rîurilor ce întâlnea în cale, ci merseră înainte, până ce defera de un lac mare, pe care îl numiră «Lacul Archidu­­cesa Stefania». După alte multe greutăți și după ce mai înconjurară la dată lacul, ajunseră în țara Turkova. Locuitorii de aici se speriarâ când îl rejura, dar mai târziu se împrieteniră, dádea în schimbul marfei europene hrană îndestulă celor din espediția, de la cari luară cu mare plăcere cu deosebire tutun. La 20 iunie espediția plecă și d’aici. Abea merse însă câte­va dele Și el nu mai întâlniră nici sate și nici vre-un loc fertil, unde să puta găsi ceva de mâncare. Bu­curia lor când In fine ajunseră la un fel de fermă, Turcana, unde tocmai se coceau grânele. Dar grânele, aceste nu le ajunse de­cât câte­va zile. Ajungând la Suks, alte nenorociri, grânele aici nu erau încă copte și afară de acesta pretutindeni jur în pre­­jur, domnea­uâ femeie grasnica. La 30 Iulie, și după un călătoria de 166 zile, ajunseră in fine la Niisens, de unde plecară, și după uă altă călătorie ce mai întreprinsera de aici, la 15 Octombre ple­cară din Taveta spre Europa. 'actul ECQ^OMlOa'^ Mișcarea portului Călărași.­Din cauza lipsei de apă, la Grădiștea și gura Borcel, esportul este cu totul paralizat. Caice mici de 2—300 chile au început a început a lua caricul lor prin limb. Toți arendașii și proprietarii mari, cari trimiteau cerealele lor la Călărași, le în­carcă acum direct la Brăila, cu tote spe­sele mari, preferind mai bine a le esporta la Brăila de­cât a le trimite la Călărași. Astă­zi se mai află în port 5 șlepuri mici care încarcă cerealele ce au mai ră­mas neîncarcate din cumpărările vechi. Cursul cerealelor din Călărași.­­ Tóte operațiunile de cereale ce s’au făcut în saptamâna trecută sunt din cele aflate în deposit de mal narte, și de pe la arendași din prejurul orașului. S’a vândut: Grâu vechio 600 chile, de 56—67 libr., cu 61 jum. lei chila și vr’ua 100 chile grâu nou, de 60—62 l­b., cu 70—78 lei chila; porumb: 600 chile, de la speculanți, cu 38—40 lei chila și 400 chile arendașesc, calitate inferiora, cu 40 lei chila, predat la magasie. După cum se vede, operațiunile sunt a­­prope nule, și de nu se va lua inițiativa de a se face rîul Borcea navigabil. Călarașu, în curând, va remâne fără esport de ce­reale. ·Secerișul în județul Botoșani.­­ Sece­rișul grâului și al orzului continuă cu un mare activitate în acest județ. Recolta variază în multe localități chiar din județul nostru și cel limitrof Dorohoiul; pe când unii au un recoltă frumosâ, alții o au mediocră, iar la majoritatea agricul­torilor recolta grâului e rea, așa că unii au dat chiar drumul vitelor prin lanuri spre pâșunare. Popușoiul în genere e frumos mai pe a­­locurea, ânsă se simte mare nevoie de plaie. Prețurile stagneza la 1400 1., gara Bo­toșani, grâu din anul trecut. 98 CRIMA fIu GARCHES DE JULES MARY PARTEA A TREIA Cnéte pentru onore Și, du­pa «a scurta tăcere, adauga: — Dér m\ pare ca «ala un profanáié Ű’a te lăsa la acest om... Ferltrit ca tiü te duci la Maria Dorlát ? ■— Eu mă voiu duce de Gát üumár kálid Montmayeur va fi pedepsit. — Ah! Va sosi vr’un dâla acesta de ? pate mai curând de­cât creiul... — Atât mai bine.. Dumnedeu să’mi ție filele pânâ atunci... ber, Girauthier, nu poți să stai măi mult timp lângă mine. Déca se va intorce Montmayeur și ne va găsi împreună... Vom fi perduți... Și apoi, datoria mea nu ’este unde sunt eu... Și arătând cu degetul în noptea întu­­necasa, în fundul căreia muntele Valériens preíogia concentrarea armatei francese <zise : — Pentru că mâine are să fie bătălia, locul teu este acolo... — Am sé mă duc­ dise tenorul. Și se depărta cu precauțiune, oprindu-se mai la fie­care pas, pe când Luciana in­tra la fabrică. Și abia părăsiră amânduoi buchetul de copaci când apăra un om, forte emoționat, care se puse­se urmarescu pe Luciana. Era Montmayeur. O ajunse mai înainte ca ea să intre la faberca. Ah! <fise ea, n’ai venit cu doctorul german» «« Nu, «fise o’uă voce alterată. Pentru ce ? M RüT am găsit. Pare ca a plecat la ambulanțele de la Versailles, disc ordinul cartierului general. Nu se Va întorce­­ de­cât mâine în timpul zfnteiu sa. Dar până mâine sora m­ea pote să morá !.­ Și Lucia stă întra în caisă. La cuvintele ei dinn urmaș Montmayeur surise, și murmură: — Sper și eu ! Luciana nu seia încă cât de adânc era acest suflet criminal. Montmayeur, vădând pe Claudina mai văd și în delir, spera în­tr’un desnodamânt fatal, care l’ar fi putut cruța de un m­ou omor. Nici chiar nu ’și dedese ostenela să se duca până la Garches. Se oprise pe drum și nu căutase pe maiorul german. Intor­­cându-se, audise vorbind, și creduse ca recunosce vocea Lucianei și se apropiase In ascuns. — Ea mă înșela. Nu mă iubea. Nu m’a iubit nici uă dată... Nu caută de­cât să’șî răsbune... N’are în inima ei de­cât numai ură pentru mine!! Și uă mare tortură îl sdrobea. Cu tóte că fusese omorîtor și hoț, cu tóte că se gândea la uă nouă crimă, cu tóte că n’a­­vea nici credință nici consciința, totuși iu­bea pe Luciana la nebunie, și simțea că chiar acesta iubire devenind acum cu ne­putința avea să fie criminala. Voia ca a­­cesta copila sa fie a lui» și nu era omul care sé se dea înapoi dinaintea unei ten­tative oara ti ar mlisa acesta dorința. A­­j­unsese la atâta nebunie în­cât își închi­puia mortea sea, ca fiind cu putința și chiar apropiată, daca acesta morte trebuia să fie plătită cu posesiunea Lucianei. Lăsase pe luna fata să intre la fa­brică. El remăsese afară» [ De­că data începu să fugă în partea încotro apucase Gauthier. Tânărul nu pu­tea să fie departe. Trecură câte­va secunde și-l ajunse. Gauthier, credându-se urmărit, voi să se ascundă. Montmayeur însă nu’l lăsă timp. Norii ascundeau din nou stelele și întu­nericul era mură. — Cine esel ?... C­e vrei cu mine ? în­trebă Gauthier. — Voi să’ți vorbesc... — Dar încă un dâra, cine esc! ? — Privește-mă mai d’aprope. Me vel recunosce. — Jean de Montmayeur !! Ah !... I se oprimă în gât cuvintele de omorî­tor și de hoț, își aduse aminte de jură­mântul pe care’l făcuse Lucianei. — Claudina, sora d-tale adoptivă, mare, Luciana i-a spus ca te-a vân­ut... Ar voi sa te îmbrățișeze mai nainte d’a muri. Lu­ciana și Claudina te aștepta... M’amtrămis să te găsesc... Gauthier stete puțin la gânduri. ’I părea ca i se Întindea la cursă. Dar iși aduse aminte ca Luciana chiar *i spusese ca Clau­dina era în pericol. Deci Montmayeur nu mințea. Ș’apei, se afla atât de aprope de fabrică, nu’l trebuia de­cât numai câte­va minute, timpul d’a se duce să vadă Și să Îmbrățișeze pe Claudina, și să plece. Va avea tot tot timpul sa ajungă pânâ la ta­băra franceză. Mai era încă până la diua. — Aidem, dise ei lui Montmayeur cu un voce scurta, aidem, te urmez... Montmayeur mergea repede înainte. O­chii ii străluceau. Un scris se rătăcea pe buclele lui. Sosiră, Montmayeur deschise ușa. —­ Urméza-mé... Scara era Intunecasa. Se urcară. Mont­mayeur nu se opri la catul ânteia. Și cu tote acestea, camera Claudinei se afla în cazul ântuia. El se urcă ânsă în al doilea. Gauthier îl urma, Montmayeur deschise ușa.­­ Intră! Gauthier făcu două pași și se găsi într’uă cameră Intunecasa. Aci se opri și din nou îl reveni presimțimântul pe care-l avusese. — Claudina ? întrebă el, unde e Clau­dina ? în urma lui audi­țio ușe care se închi­dea cu cheia, Montmayeur aprinse cu lumânare. Gau­thier se uită împrejuru­l cu mirare. Se afla in cabinetul în care Montmayeur își făcea experiențele de chimie. Pentru ce miserabilul ii condusese a­colo ? Slaba lumină răspândită in acesta ca­meră, abia lumina figura lui Gauthier. •­­ Pentru ce m’ai adus aici? Unde e Claudin­a Í întrebă Gauthier. Montmayeur surise în tabere. Cât era întunerec și nu v­isuse acesta figură nerușinată și criminală, Gauthier avu destulă putere pentru a se stăpâni. Dar acum când vădu pe miserăbil, îl păru că citesce în ochii lui cugetările Carl au pre­cedat și urmat armat omorului lui Bour­­reille. Uită jurământul făcut Lucianei. Graz și dorința lui de resbunare ,­ făcură să’ș perdá răbdarea. Năvăli asupra lui Montmayeur, îl apucă cu mâinile de gât și strigă: “*■ Miserabile , omorâtorule și hoțuile ! Strânse atât de tare și atât de pe nea­șteptate pe Montmayeur. In­cât acesta un moment începu se se clătine. Dar era robust. După u­ scurtă luptă, scăpă din mâi­nile lui Gauthier, se dete înapoi și’și reluă tot sângele sau cel rece. Gauthier, pierdându’și cumpătul, rămase esasperat. — Ei bine, ce te a apucat ? disc Jean cu liniște. Gauthier nu mai era stepăn pe eine. — Tâgâduesce că n’ai omorât pe tatăl meu! Montmayeur râmase mai mult timp in tăcere. Ge era se­­fioă? își încrucișa bra­­țele. Era forte palid. — Aide, résounde ! Vei fi ca se ia tot.»* Ah! monstru ce esei... cum ai se fii pgi­depsit. . ~ Linișcesce-te, d­­e Bourreille, te am adus la minej nu pentru ca se vei fi pe Claudina... (Va urma) ....'I IUCÉÜ M)> 1—li" 1 ' —■J—'‘

Next