Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)

1889-07-31

ANUL AL XXXIII-LE Voiesco și vei putea. anunciuri ^ linia de 30 litere, petit pagina IV................... .40 bani .. Cetto „ „ „ „ UI ...... 2 lei — / » înserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — ,­j- i­ A se adresa: V.­­­­ IN ROMANIA, la admfaristrațiunea rîiaruiut. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-nil Haasensteia et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — Fundatu«: C. A. ROSETTI ES­EMPLARUL 1§ B­A­N REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Directors: VINTILÂ C. A. ROSETTI BUCURESCI, 30 CUPTOR Cu data de 10 iunie 1889, d-nul ministru al instrucțiunei publice a adresat tuturor prefecților din țară uă circulară în privința localurilor de școilă sătesc!, a clădire! sau re­­parăre! acestor locale și a stăruinței ce prefectul dator va fi să pună pen­tru ca cu adevărat aceste clădiri și aceste reparări și să facă, ei nu să remână în stare de proiecte, ca și’n alte vremuri. Din circulara d-lui C. Boerescu extragem următorele aliniate care nu sunt de­cât adeverirea unor afirma­­țiuni de sute de ori publicate în co­­lanele Românului. «Opiniunea publică a condamnat «om drept cuvînt puțina îngrijire ce «administrațiunile județiane au arătat «pentru învățământul rural.....» «Jumătate din sacrificiele Statului «cu plata învățătorilor sunt zădărni­ci­cite din pricina lipselor materiale «ale acelor școli.....». «Indiferența nu mai e permisă în «acestă vitală cestiune.......» «D-văstră sunteți datori, d-le pre­­«fect, să puneți de aci înainte fătă «stăruința și priceperea dorită spre «îndreptarea stărei fórte puțin mul­­t țumităre a localelor și a mobilieru­­­lui școllelor rurale......» Acestea sunt părțile de căpetenie pe cari le citim în circulara d-lui ministru al instrucțiunei publice că­tre prefecții județelor. _ ___ In posițiunea în care se află și cu reservele ce -I impune acestă posi­­țiune, d. ministru al instrucțiunei publice nu a avut fătă libertatea ne­cesară pentru a vorbi deschis și— permită­ ni-se espresiunea—pe șleau d-lor prefecți ai regatului. Vom face noi acesta, noi cari nu suntem legați de nici uă reservă o­­ficială și cari dăm în vilă, adevă­rul așa cum ese, frumos sau urît, din puțul realității. Și de aceia, adresându-ne verde­­românesc, vom­­ jice obștiei prefec­­turale de la Botoșani până la Turnu- Severin. „Domnule prefect, «Am avut fericirea să ne cunos­­­cem pe când eram în oposițiune și „luptam pentru măi binele tuturor is­­«vorelor de viață ale țărei nóstre. «Noi n’am uitat și d-voistră trebue «să vă aduceți bine aminte cu câtă «elocința, cu cât foc și energie, «d-voistră pledați pe atunci causa «scdlelor rurale. «Vă ascultam atunci, d-le prefect, „și cu greu ne opream de a nu vă «săruta și-apoi de a vă purta în tri­­­umf pe stradele capitalelor de județe, «când vă audiam vorbindu-ne de sta­­«rea ticăloisă a școllei rurale, de însem­­­nătatea și nemărginitele el folosc, «dăcă ar fi pusă pe un picior potrivit cu «menirea ei, de jurămintele ce fie­care «patriot și om politic trebue să’și «facă sieși și concetățenilor săi, pen­­­tru ca, la ori­ce ocasiune, cea mai «mare și mai bună parte din activi­­­tatea sea să o închine scólei ru­­«rale, adevărata reformatőre a țăra­­­nului de mâne, a viitórei temelii a «Statului român. «Erau­ sublim atuncea, d-le pre­­­fect, cu atât mai sublim și mai de «admirat cu cât vorbiau­ ca un sim­­­plu cetățăn, care eșind de la în­­­trunire putea să fie răsplătit cu «câte-va bușell electorale di primo «cartello. «Acestea erau părerile d-vostru, «d-le prefect, și noi credem că aceste «păreri ale d-unelor-vostre nu erau «de cele de ocasiune cari să spun «într’un moment.... de întrunire și «cari, uă dată spuse, se lasă la pi­­«ciorele tribunei sau mesei de pe «cari au fost spuse. «Noi nu credem că aceste păreri «au fost păreri de oposițiune, ci de «viitori omeni de guvernământ, de vpaa Toți caii, "ajunși prefecți," consi­­­deră drept a lor datoriă de onore «de a le aplica, după ce le-au spus «și iarăși spus p’alocurea în timp de «12 ani de­­ zile. «De aceia, d-le prefect, a<jl când «sunteți în capul unui județ, când, «de la înțelepciunea, de la dorul și «de la stăruința d-voistră, atârnă fe­­­ricirile cari vor ploua ca uă mană «binefăcătoare asupra districtului ce «administrați, — de aceia, d-le pre­­»fect, noi credem că circulara minis­­­terului instrucțiunei publice va găsi «un ecou puternic în mintea și în «inima d-vesträ. «Ce (sic, va găsi ! — Ea, înainte «de a fi fost scrisă și trimisă, a «fost întrecută de prevederea, și de «patriotismul, și de luminele d­ vestre. «Cum­­ jiceați în oposițiune la ’n­­«truniri, în­­ siare, în cluburi, prin «cafenele ? «Ce e școlla anul? Nimic! «Ce póte fi ea cu un altă admi­­­nistrațiune ? Totul. «Sunteți uă altă administrațiune, «d-le prefect, faceți deci ca școla se «devină totul în economia națională «a țărei. »Ați spus — sau ați pus să se «spună când erați în oposițiune — «că școliele nostre rurale sămănă a «adevărate cocini de porci sau da­­«muri de bivoli. «Nu credem că se veți ține tot cu­­«evil și sub administrațiunea d-vós­­­tră. Administratul semănă cu admi­­­nistratorul, și deci, d-le prefect, fa­­«ceți după chipul și asemănarea «d-v castra să fiă în prima liniă școlla «rurală, și-apoi și cele-l­alte părți «ale administrațiunei dumneavostra «Mal­­ jiceaț­ în oposițiune : e vă «stupidă încredere încrederea nemăr­­­ginită în subprefect­. Și deci, nu vă «încredeți în subprefecți. Visitați sin­­«gur clădirile și reparările ce se ese­­«cută; fiți drept, fiți sever, fiți ne­­«milos cu cel ce nu ’și îndeplinesc »datoria în acestă vitală cestiune. «Intr’un cuvînt, fiu­, d-le prefect, «bărbatul ager, neobosit, plin de iu­­­birea obștei, adică întocmai cum «erați în oposițiune,—și județul întreg «vă va cânta imnul recunoscinței... Ministerul a mai adresat vă cir­culară și primarilor de orașe. Asupra acesteia vom reveni. SERVICIUL m.EQRAF!0 Al. „ROMANULUI" Londra, 28 iulie. Se anunță din Assuan Agenției Reuter, cu data de 27 iulie, că concentrarea gra­dată a trupelor engleze aprape de Assuan continuă. Un regiment care a ținut până acum gar­­nizona la Cair a primit ordinul de a pleca la Assuan. La lagărul colonelului Woodhouse so­sesc mulți dezertori cari raporteza că Wa­­delluni ar fi primit ranforturi cari s’ar urca la cifra de 500—600 omeni și că ar avea de gând să continue marșul său îna­inte spre nord. Berlin, 28 iulie. Gazeta Crucei află dintr’un sorginte au­torizata cu d. Carnot ar fi supus în Fe­bruarie guvernului rus un proiect relativ ia un comuna campanie diplomatica și ca ar fi arătat în același timp consecințele militare ale acestei campanii. Dar în urma întrepunerii Engliterei și a altor state a­­cest proiect a fost amânat. Viena, 28 Iulie. Deputatul Klinkos s-a sinucis cu u­ lo­vitură de pumnal. Ei ar fi fost împins la acest act despe­rat de pierderile considerabile ce le-a su­ferit. Fiume, 28 iulie. Principele Muntenegrului, principele moș­tenitor Danilo și principesele Miliția și Stana au sosit pe bordul iad­ului Greia. Ei au continuat călătoria lor prin tre­nul accelerat. Fraga, 28 Iulie. Un întrunire do­uă mie de lucrători tâmplari a decis să suspende lucrul în timp de opt zile și apoi să se declare în grevă. Roma, 29 Iulie. Se anunță din Masuah Agenției Ștefani că Debeb înaintând în Tigru și primind un întrevedere la Makalle cu Has­ Mantas și Rasalula, aceștia­­ l-au trădat și închis. Se asigură ca în lupta ce urmă de aci Rasalula ar fi omorât său­rânit. Cea mai mare parte din soldații lui De­bele au trecut în partea lui Menelik. Neînțelegeri vii ar exista intre prezen­ții provinciei Tigru tot ast­fel și intre Man­ga? și Rasalula. Asmara și restul Abisiniei sunt liniștite. Agenția Română Havas. ihn­i»­it.vrsoi..A (Prin fir telegrafic) 29 Iuliü. Cu totä arestarea d-lui Mermeix, redactor-șef al­­ ziarului Cocarde, In­­transigeant, publică în timpul dimi­­neței un alt document al înaltei curți conținând deposiția d-lui Buret care acuză pe generalul Boulanger că a primit să împartă cu dânsul de^aMonu­, promis de furnisori. — Uă perchisiție s’a făcut în tim­pul serei in biurourile­­ ziarului bou­­langist La Presse. Comisarul a con­­fiscat mai multe scrisori ale genera­lului Boulanger. Un perchisiție s’a mai făcut în ti­pografia din rue Paul Lelong unde se tipăresc mai multe­­ ziare bou­­langiste. Mulțimea e destul de numerosa în giurul bi­rourilor­­ ziarului Presse aprope de piața Operei. Aproipe 300 de agenți de poliție sunt acolo pentru a menține ordinea. U­ grupă de indivizii ce se întor­cea de la rue Montmartre a fost îm­prăștiată de un pluton al gardei re­publicane care staționa în curtea primăriei, rue Drouot. S’au făcut câte­va arestări, dar a­­titudinea populației e în general li­niștită. Nici uă desordine seriosă de temut. . MERCURI, 31 IULIE (19 IULIU st. v.) 1889 ABONAMENTE . • .... In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trai ■J<; h \ luni 12 lei; uă lună 4 lei .­­••• »Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. • • A’ n­ f • * j­.vs­.i * A se adresa: V­IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficieie poștale. LA PARIS, la Havas, Laflore et C­ nno, 8, Place de la Bourse. ” LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN II ALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Frate cesco do Paola (N. 0.) 15, Geneva. Luminézá-te și vei fi — Articolele nepublicate se ard — Când va începe Rusia resbelul? La acastă întrebare a respins chiar un bărbat autorizat al Rusiei, d. Roof, guvernatorul de la Odesa, care în banchetul ce s’a dat în o­­norea flotei de pe Marea Neagră, a­­ zis : «Rusia se pregătește de resbel cu multă asiduitate. Dar se face tot po­sibilul ca vărsarea de sânge să nu încăpă până ce nu vom fi perfect pregătiți cu flota nostra de pe Ma­rea Negră. Trebue ca acastă flotă se fiă cât se pote de tare, căci alt­fel ori­ce resbel am face, s’ar termina cum s’a terminat cel din urmă. In­­ ziua când armata nostra ar ajunge înaintea zidurilor Constantinopolului și flota pe Bosfor, am întâlni aici vasele puternice ale Enghiterei, ceia ce ne ar facă ca «O ne întorcem în­dărăt fără nici un resultat practic. «Ba s’ar putea întâmpla, la cas de resbel cu Austria, și când uă parte din trupele nóstre ar trebui să le con­centrăm la hotarele Germaniei,— ca porturile nóstre de pe marea negră să fie lăsate prada vaselor streine, dacă nu vom avea și noi flotă pu­ternică să le apere. «Din acastă cauză prima noistră preocupațiune este de a ne face uă flotă mare și puternică rusă pe ma­rea negră. Im in Serbia Spirea că Milan ar voi din nou să reia tronul.— D. Ristici. Mar­­ jilele trecute Times răspân­dise vestea că ex-regele Milan de a­­ceia s’a întors în Serbia, pentru a relua din nou Corona, nevoind a­ lăsa mai pe departe pe fiul său, care fiind copil, nu pate să facă nimic, ci lasă ca cel de la guvern, și anume radicalii să conducă țăra cum el vor. Budapester Corespondenz primește acum din Belgrad un depeșă în care se desminte scirea dată de Times, și se spune că lui Milan nici prin minte nu i-a trecut așa ceva ci că a venit la Belgrad numai pentru a suprave­­ghia educația fiului său. Dânsul are cea mai mare consi­derația către cel pe care singur l-a ales să guverneze țăra și nu voesce câtuși de puțin ca prin un ames­tec atât de direct, să arunce Sârbii în brațele anarh­iei. Cât despre d. Ristici, despre care se răspândise scirea că a murit chiar, lovit de un atac de apoplecsie, se a­sigură ca el este numai puțin suferind și că în curând are să se facă de­plin sănătos. Foile ruse și cele austriace Intre foile ruse și cele s’a angajat o adevărată austriace, luptă de condeiü. Se discută cu mult soc ce ș­­tia înarmării Serbiei, și presa celor două state rivale, se încrimină cu una pe alta într’un mod puțin obicinuit. Eră ce răspunde­­ ziarul vienez unui articol al lui Grajdanin cu privire la înarmările Serbiei: «Grajdanin care acuză cu atâta plăcere politica Austro-ungară, în cel din urmă al lău articol se încurcă a arăta că Austro-Ungaria i -și dă acum tote silințele pentru a produce un conflict între Serbia și Bulgaria că în­armarea Serbiei o explică în așa sens în­cât să Bulgaria și deștepte neîncredere în guvernul acestei țări a și trimis trupe la hotare, în urma sfaturilor venite de la Viena. Guver­nul sârb a întrebat și el pe “cei din Sofia ce însemnază concentrarea de trupe la hotarele Serbiei. Din Sofia s’ar fi respins că nu se face nici un fel de concetrare. D. Stambuloff a desmințit chiar și scriea că Bul­garia ar voi să ’și proclame deplina independență. In ceia ce privesce a­­firmarea d’anteiü, nu ne vine a o crede, cestia din urmă pute însă fi cres­ută. La tot cazul,­­Ilie Graj­danin, relațiunile dintre Serbia și Bulgaria în urma intrigei Austro-Un­­gariei, s’au înăsprit și suntem con­vinși la Viena și Budapesta se lu­­crăză pe capete pentru a încurca în­tr’un mod resbel pe cele două țări.» «De­sigur, adaogă la asta­­ ziarul vienez, totul ce scrie Grajdania nu este de­cât uă invenție rușinosă, cu care vroiesce să agite contra monar­­h­iei nóstre. Cum să ni se atribue nouă astfel de intenții? Dar tocmai Aus­tro-Ungaria este statul care mai mult dorește ca relațiunele dintre Serbia și Bulgaria să fie cât se pote de bine și astfel să se înlăture ori­ce incon­venient. Despre asta cea mai bună mărturie o pot face guvernele din Sofia și Belgrad. Un proces politic în Spania Cornitele Benamar, fost represin­­tant al Spaniei la Berlin, a fost dat în judecată pentru cuvântul că ar fi trădat risce secrete politice colegilor lui de partid, și anume conducătoru­lui conservatorilor, d-lui Canovas del Castillo, fost prim-ministru. D. Canovas del Castillo a fost ci­tat în acest proces ca martor, dar el a declarat înaltei curți de justiție că nu pate să compare ca martor, căci tot în acest proces, va păși ca acuzator contra marchizului Voga de Armyo, ministru de externe, care a pus să i se fure după biuroul său FOIȚA ROMÂNULUI 31 IULIE 105 CRIMA «A GARDHES X JULES MART PARTEA A TREIA Onore pentru onore la adevăr, dupé câte­va­­ jile» Luciana care părea mai palidă și mai obosită ca In­­ zilele trecute, preveni pe Montmayeur că simțea uâ trebuință neapărata d’a dormi, și ’1 rugă se vegheze uă parte a nopții în locul ei. In séra aceia, George stete până la o­­rele­­ rece. 1 Când se sculă pentru a lăsa locul lu Montmayeur, se apropie de miserabil și li­psise încet: — Tot mai ai puțină bunătate în ini­mă... și suferința acestei copile a sfârșit prin a ’ți mișca mila și compătimirea... Montmayeur nu răspunse de­cât prin­­tr’un suris. Claudina avea de câte­va­­ zile tota cu­­noștința, dar nu vorbea de­cât forte pu­țin,­ îi facea reu să vorbescă. Cu tote acestea, ea se întorse spre Mont­mayeur și îl­­ zise: — Sora mea m’a anunțat cât ai stăruit pentru a sta lângă mine în locul ei! Cât de bun­esc­, domnule și ce greutate îți dau! — Nu te neliniști de mine, Claudina. — A mai sta lângă mine se veghezi este de prisos. Mă simt mai bine. — Medicul a recomandat să nu te las singură. — îmi pare că voi să dorm. —— Ei bine voi dormi și eu în fotoliul meu. Luciana se plecă spre capul Claudinei. — Nu te teme de nimic... (zise ea c’un vooj încetă, parând câ’l aranjază perul pe după ureche, nu te teme de nimic... — îmi e frică Luciana, imi e frică... — Nu sunt eu aici ? Nu te părăsesc... —- Déca vei obosi... daca vei adormi... deca mă va omorî !! —- Nu te teme dă nimic, îți­­ Jic, adormi increitatóre, déca cu adevărat vrei să dormi. Lasă pe miserabil să merga până in capăt. Dar, înțeleg­, să nu bei nici uă dată ceia ce-ți va da !... — Nu, Luciana intră în camera ei. — Dacă sora mea are trebuință de mine,­­fise ea lui Montmayeur, vei bate în masă, dorm ușor, mă vom­ deștepta îndată. ■— Fia. Luciana împinse ușa, dar fără s’o în­chidă. Se puse in pat îmbrăcată, puse mâna în posm­arul hainei și se asigură că are revolver încărcat, care de mult n’o mai pâra ea, se afla iu el. N’avea sé se téma de nimic de Mont­mayeur. Jean împinse fotoliul lângă cămin, unde ardea un loc încet. Lampa era aprinsă pe un masă de lângă el. Se apropia și mai mult. Luase cu el un carte de sciință și se puse­se citesca. Cu tăcere adâncă se făcu în cameră. Afară vântul sufla forte tare in vale și șiteraturile sale lugubre umplea conderele fabricei, urlând furiose, parcurând tota ga­ma sunetelor, de la notele cele mai de sus pene la cele de mai jos. Piesa iubea cu putere in gramurile fereatrelor. Jean se încercă se citesca, dar nu putu. Ochii îl erau ațintiți pe paginile cărții, dar spiritul îi era departe. Cum s’ar fi putut ap­ica la studiu, pe când imaginațiunea lui visa să crimă în­­gro­jitore, pe cane nu sta în acea cameră de­cât pentru a o îndeplini. Intre carte și ochii lui se agitau fantome și drame cari’l făceau să tremure, își puse mâna pe frunte și se încercă din n­ou se citesca. Pe urmă se uită la Claudina. Ea dormea. Cel puțin părea că dorme. O observa mal cu băgare de somn, ridica abajurul de la lampă pentru ca lumina să lumineze patul. Claudina nu se mișca de loc. Era palida, sărmana, și rufele cele albe în care se afla o facea so fie și mai pa­lida. Se sculă și veni lângă ta. Claudina deschise ochii și’l privi. Montmayeur simți că’i trece un fior prin șira spinării, când Claudina se uită la el. Aprópe îndată, ea își închise ochii. Montmayeur se duse de șe<ru pe Sto­kul său. Și tăcerea deveni și mai solemnă și mai lugubra, pe când afară vântul șucra în­­tr’una și plaia lovea în giamurile feres­trelor. Claudina putea prea bine să scie că sora s­a se afla lângă dânsa. Totuși groza îi strângea inima. Ea cunoscea proiectele sinistre ale acestui bandit. Courlande o prevenise, după cum prevenise și pe Luciana. Era cu totul de­votată, dacà trebuia, chiar gata să mura, dar n’avea energia barbatesca a sorei sale și găsinduse singură cu omorâtorul lui Bourreille, î­n acestă cameră, tremura și sub ciar d­ar mâinile îi erau scăldate în sudare. Ori de câte ori miserabilul își ridica că­­pul ca să facă vr’un gest, inima îi înceta să mai bată. Că parte a nopții trecu ast­fel, Mont­­mayem­ pândind, din locul lui, momentu în care Claudina ar adormi, și acesta fă­cea tóte sforțările pentru a nu adormi. Cu tote acestea obose l a sfârși prin a o doborî... In zadar se încerca să fie ochii deschiși; un zadar se rezima pe cete, pen­tru a nu pune capul pe pernă și a a­­dormi. Somnul o coprinse și ochii i se închi­seră. Instinctul o făcu­se­ mai deschidă­ră dată sau de două ori, dar deja nu mai vedea. Și ea nu mai făcu nici uă mișcare. Pendula bătu un oră după mierrul nop­ții. Montmayeur întorcea foile cârțel sele cu să mână tremurându, și acesta era sin­gurul zgomot ce se aud­ea în camera de culcare. Bătu­âncâ­pă jumătate de oră, apoi două ore. Montmayeur tot citea, sau se făcea că citesce. Cât pentru Claudina, ea dormea cu to­tul dusă. Montmayeur își șterse fruntea încet, și își pironi privirea spre pat. Avu cea din urmă eși­are și cea din ur­mă remușcare, cea din urmă vedenie­i îngrozitorului lucru ce avea să facă. Se sculă de pe fotoliu și se îndreptă spre pat, băgând bine de somn să nu faci cel mai mic sgomot. Se plecă spre bolnavă și se asigură că, cu adevărat, dormea. Acest somn nu era prefăcut, căci respi­­rațiunea era egală. Deeá s’ar fi prefăcut că dorme, emoțiu­­nea ei ar fi trădat’o, n’ar fi putut se po­­runcescâ bătăilor inimei sale. Montmayeur se depărtă de pat și se a­­propia, cu aceleași precauțiuni, de ușa care comunica cu camera în care se odihnea Luciana. Ascultă la acesta ușe, care, după cum am spus, era întredeschisă. Nu au­ și nici un zgomot, împinse ușa și privi. Luciana dormea și ea îmbrăcată în pa­tul ei. Făcu și pentru ea ceia ce făcuse pentru Claudina. Se duse până la pat și se plecă se vede ce face. Luciana nu se mișca de loc. Se întorse apoi în cea­l­altă cameră. — Dorm amândouă, murmură el. (Va urma)

Next