Romanulu, septembrie 1889 (Anul 33)

1889-09-26

970 8isiunea de a se planta cu arbori bărăga­­nele din Ialomița și din Brăila. D. inginer Botaroiu este însărcinat cu a­­cesta lucrare. * * * D. Ion N. Roman, publicist și prim re­dactor al ziarului liberal iașan. Drapelul, după u­ ședere de trei c­ile în Capitală, a plecat cu trenul accelerat la Iași. * * * Aflăm cu plăcere că d-șora Paulina I. V. Năsturel, fiica d-lui colonel Năsturel, a trecut cu succes esamenele de promovare în clasa 6-a din conservatorul din Viena. D-șora Năsturel a fost viu felicitată de directorul Conservatorului și de profesori­ Duminecă vom începe publicarea unei nuvele rusesc­, NUNTA de Th. Dostoievs­ci. Un concert la Ploești Studenții universitari, întruniți la Ploești în Congres, au luat hotărîrea de a da un concert, al căruia venit să fie destinat la ajutorarea elevilor săraci din școlilele pri­mare ploeștene. Inițiativa a fost luată de studenții ieșeni și studenții bucuresceni au dat tot concursul lor. Cu tote greutățile pe care studenții le-au întâmpinat la început, concertul s-a dat în ziua de 8 Septembre în sala «Grand Hotel». Programa concertului e forte variată. Se compune din două părți. Partea I, cuprinde 8 bucuți, partea a II, 3 cântece și un scurtă comedie într’un act. Duoi surfii. Comedia Doi surfii a fost esecutată de d-ra M. Rădulescu de la conservatorul din Bucuresci și de dd. St. Ioan. ,C. Penel și L. C. Teodorescu, din Iași. Piesa a reușit pe deplin. Cu deosebire d. Teodorescu a dis­trat mult publicul In rolul comic al servi­torului Bonifacio. D. Cristea Georgescu, student din Iași, a avut partea cea mai frumosa în acest con­cert și a contribuit în primul loc la reu­șita lui. D-sea a cântat Lenin și furtună, Dorul și Bălcescu murind, iar după cere­rea publicului a mai cântat și alte bucăți în afară de program. D. Georgescu se bucură de un organ care e uă adevărată comera. Vocea d-sale e sonora, variata în modulațiuni, clară și puternică. Tóte notele pe cari le scote, se disting până la cele mai fine nuanțe ale lor și cu vârșurătate de admirat d. Georgescu va­­ria­ de la notele cele mai profunde până la cele mai de sus. D. Georgescu e încă tânar. Tocmai a­­cesta explică pentru ce nu are încă uă po­pularitate muzicală de care vocea sa îl face demn. Timpul însă va arăta talentul cu tata valorea lui, și câte­va concerte la care va participa cu același succes ca la concertul de la Ploești, îi vor da dreptul la cea mai seriosa atențiune a lumei mu­sicale române. Cei ce au ascultat pe d.­Georgescu, măr­turisesc că nu cunosc uă altă voce de forța celei a d-sale. Rămâne, neapărat, ca d-sa să cultive fără preget camera cu care a fost înzestrat și să caute a-și îmbogăți din di­­n­ț­i cunoștințele muzicale, pentru ca să ajungă în timpul cel mai scurt un artist de uă valore superiori. S’a recitat Cucul țiganului (anecdotă de T. Speranța) de către d. Rădulescu de la conservatorul din Bucuresci, Femeia îndă­rătnică (anecdota de N. G. Țurcanovici) de către d. M. Belador de la conservato­rul din Iași, — și Pajul Cupidon (de Emi­­nescu) de către d. Const. Penel de la con­servatorul din Iași. S’a cântat Stela confidentă de d-ra Ră­dulescu. Și s’au esecutat cu destul succes Ca­­pricio din Traviata de d-nii I. Davidescu și I. Petricu din București; Duo concer­tante (de Domenico) de către frații Solo­­vianu din Iași; Sorentina (de Schumann) pe viora de d. G. lfârseanu și Somnambula la piano de E. Mezzetti din Iași. In total concertul a reușit peste aștep­tările celor mai optimiști. Și e lucru Înve­selitor că studenți, ca d. Georgescu, caută, pe lângă studiile de tote filele, să cultive și alte cunoștințe de un domeniu deosebit de al acestor studii, dar cunoștințe care nu pot fi de­cât folositore pentru progresul nostru pe tate căile. De bună sema ploeștenii vor păstra o frumosă amintire de la acest concert. De dorit ar fi ca studenții universitari să dea mai dese­ ori astfel de concerte, cel puțin în localitățile unde se întrunesc în conges, mai ales când astfel de concerte se dau cu nobilul scop de a se veni în ajuto­rul elevilor săraci studenți etc. cari tot­­deauna s’au arătat entusiasmați de ideile generose, începe a fi o datorie ca să dea cât mai des astfel de petreceri artistice, plăcute și instructive. R. U. X. Greva studenților Greva continuă mereu. Studenții sunt ferm hotârîți a nu ceda, până ce nu li se va face dreptate. Eforia spitalelor, din par­­te-l caută a lua măsuri de represalii în contra studenților, lată uă proba: Urmâtorea somațiune, ce portă No. 8421 și data de 12 Septembre 89 a fost tri­misa președintelui societatei „Studenților in medicină» de către doi. Efori : Domnule președinte, Eforia fiind înșciințată de d. director al băilor după Bulevard, prin raportul No. 586 de la 11 Sept., ca prin întrunirile ce tăceți în localul ce vi s’a concedat de E­­forie, indispuneți prin zgomotul cel mare pe aă parte din locatarii ace­ul stabiliment. Vă comunicăm acesta, și vă invitam a evita aseminea desordine, căci altmintre­rea vom fi nevoiți a aviza la măsuri de natură a asigura liniștea celorlalți locatari. Primiți d-le președinte asigurarea con­­siderațiunei nóstre. Semnați, Eforii Nicolae Blaremberg și d-rul Severeanu. Pe de altă parte aflăm că eforii au luat urmatorea decisiune: 1. Funcțiunile de interni și esterni ale spitalelor se desființaza și­­ tote , cheltuelele ce pentru ei se vor trece la eco­nomii cu începere de la..... de când au părăsit serviciu. 2. In locul internilor și esternilor în me­dicină se vor angaja medici cu titlul de dr. secundari auc­iliari, in porțiune de unul pentru doul interni, cărora li se vor plăti câte o diurnă mensuala de două sute lei, din care câte una suta două deci lei de fie­care din paragraful sefilor persona­lului, ér restul de 80 lei din fondul pre­­vedut în buget la cap. IX art. 70. 3. La ospiciul Mărcuța se vor păstra doaă asistenți, or la consultațiile gratuite de la spitale se vor admite asistenți cu 30 lei pe lună. Acesta până la modificarea regulamen­tului asupra serviciului interior al spita­lelor și fără prejudiciu de dreptul pentru toți studenții în medicina, doritori de a se instrui și de a urma școla practică ce se face la spitale, de a asista «dilaic cu au­­torizația profesorilor lor și a medicilor res­pectivi la visitele și operațiunele lor. ROMANULA 27 SEPTEMBRE Bîlciul din Călărași Domnule Director. Am atâtea de spus în­cât nu știu cu care să încep mai interü. A! bîlciul din Călărași. Să vă schițez în câte­va cuvinte acest mare iarmaroc, înce­pând de­o­cam­dată cu plecarea mea din Bucureșci. Luni 4 Septembre a. c. la ora 9 și 40 am plecat cu trenul din gara de Nord spre Călărași, să plac mărunțică și dă să isbea gemu­­rile vagonelor aburindule. Steteam ghemuiți fie­care în câte un colț, cu fețele triste. Tot gândindu-mă, îmi z­icem: «cât de cu­minți sunt Englezii că pe un asemenea timp se știe în pod de se spânzura» ! Ce să vă mai spun? în tot timpul acestei călătorii, nu știa să fi schimbat două vorbe cu cine­va. La Călărași m’am­ dat jos, și pentru că plaia cadea mal cu furie, am luat uă tră­sura care m’a dus la hotel «Stan-Radu». Despre domnul Stan nu ne pot spune nimic, dar hotelul d-nelui e intr'o stare fără stare. V’ați perde ilusia de Călărași, déca v’ași face uă descriere mai amănunțită asupra acestui imobil cu paturile de scânduri noi și altele umplute cu pae vechi. Un singur scaun era in tóta camera care mi o oferi lăudându mi că soba nu face fum de și e negra, ca nu pica în nauntru de­și tavanul e crăpăt și ca nu trage igrasie cu tote ca pereții sunt uz­i, dar din nefe­ricire și acel biet scaunul era invalid , sp, lipse piciorul drept. Înaintea unei mese de brad, învalita cu o mușama care fusese în tinerețe negru, dar se stereise din causa timpului, se afla atârnată la oglinda ștârsa, care semana cu proverbul ca timpul șterge tote. Gurchiu, cu val dormit în noptea de Luni la acest faimos hotel național cu tóte că nici nu puteam face alt­fel, nu mai avem timp de ales și afara de asta, unde era­se me duc ? nu cunoștâm pe nimeni. Eram ca vițelul la porta nouă. A doua­­ fi mă­sculat cu durere de șol­duri. Plaia tot cădea; intrari în cafeneua de vis a-vis. Aci fumul mă strânse de gât. Mai mulți domni steteau pe brânci la mese și sorvea delicios din câte un cușcă cu cafea, fumând țigan și înprăștiind fumul prin tóte unghiurile cafeneli, care o învăluia ca o pătură. M’așeijat și eu Ia­să masă. Ce viola prosaica ! Afara plóc și înăuntru nori; avem parte că nu plouă și acolo. Tota diua de Marți mi-o petrecut în «Casino național» înghițind la o ameste­cătura de fumuri de diferite calități de tu­tunuri, care mă facea să tușesc într’una. Fel de fel de tipuri îmi defila pe dinainte. Am observat onse, că cea mai mare parte erau greci și turci. Miercuri, pentru că se mai limpedi­se cerul, mă dusei în bilciu. Se zice că acest bilciu le întrece pe tóte cele-lalte din­­ eru. Dăcă le-o fi întrecând nu știu, n’am fost să le visitez pe tóte, dar atât pot să vă spun că într’adevăr merită calificativul de frumos. Târgul moșilor din Bucureșci, e nimic pe lângă ac­esta. Seman? mai mult a oraș de­cât a bilciit. Sunt mai bine de 20 de strade, care au înșirate ca niște lanțuri de amândouă părțile prăvălii cu felurite mărfuri, bune și eftine. Nu știi în care să intri mai intâiu. Afara de asta, modul cum sunt aran­jate, face ca bîlciul să fie în totă splen­­darea. Cârciumele sunt aranjate mai tate p’o parte, așa că de la un capăt pâné la cel­ 1­a’t, nu vede decât grătaruri pe care fumegă fleicile și mititeii. Sfori de cari sunt înșirați cârnații, ca niște cârduri de cocori și mese pline cu pahare mari și mic ; ulcele noi de pâmănt și sticluțe de țuică cari sunt înșirate ca niște soldați în care. Ici și colea câte un butoiu de țuică pus în mijlocul mesi, semăna cu un general ce comandă un corp de armată. Mese lungi învelite cu pânde albe și pe dânsele înșirate farfurii cu șervete și fur­culițe băgate în tăișurile cuțitelor. Solnițe cu piper, sare și ardei, scaune de jur împrejur, puse fie­care înaintea u­­nui tacâm, ’ți face fără să vrei pofta de mâncare. Aci nu audi de­cât cleștele bătând gră­tarele și monotonul scârțâit al canalelor din care curge vinul roșu sau alb. Mesele erau mai tate pline și toți che­­fâ­nd, ascultând lăutarii și ciocnind paha­rele care -i făceau să-și mai uite de ne­­cazuri. După ce cascaia gura la cele cinci pa­norame unde omenii ’și serinteau gâturile uitându­se la un scamator care mânca hâr­tii verdi și scotea gologani negrii, trecuiü la­ restauranturile­ cofetârii. Acolo nu mai era loc de lume. Bara­­cele acestea sunt făcute tot de scânduri, dar înlâuntru sunt împodobite cu fel de fel de steaguri, buchete de flori, corane, lanțuri de diferite hârtii colorate și de jur împrejur scândurile tapetate cu hârtii tri­color. Pe nisce s­aune improvizate, câte­va cântărețe îmbrăcate rusește, cânta diferite romance. D­a­ nainte se desfășură în zig-zaguri, magazinele de lipscămele, giuveargii, pân­­dari și alte feluri de vindă ton de diferite mărfuri bune și rele , căci vorba rom­â­nului, pădure fără uscătură nu se pate. Fie­care negustor își lauda cât putea mai bine marfa și lumea furnica ca un roi­ de albine. Nu audeam când eram în mijlocul ace­lui vârtej, de­cât un zgomot care mă a surdea. Țipetele antreprenorilor cu panorame cari chema lumea ca să le arate pentru 50 de bani minunea minunelor, se ames­teca cu râsetele copiilor cari făcea had, când maimuțele ce erau puse pe niște la­­vioiere, apuca pe câte unul din el ee par, sau când niște scamatori chema câte un cioban, îl punea se deschidă gura și in urmă îl încleșta un lacăt mecanic de falca. Viorile lăutarilor se amesteca cu ciocnitul paharelor și reclamele prăvăliașilor, cu sbieretele și țipetele publicului din baleiü. Tóte acestea faceau să-mi ține urechile și cei mai mulți să se intorca acasă cu du­rere de cap, daca din păcate are capul mai slab. Tota dina acea “i"0 petrecuiü făcând și eu ce făcea și cei­ l’and­, adică locuiü și mâncaiu cât șapte. Pe la 4 după prând nu mai înțelegeam nimic. Un zgomot infernal huia în tóte părțile. Flașnete, unele cântând chindia și altele marșuri ; uruituri de tobe dogite ; lăutari cântând prin tóte baracele; trombone ce urla și clopote pe la panorame; îmbrân­celi; înghesuindu-se unul intr’altul dânflâ­­nituri de cuțite, furculițe și farfurii; tóte acestea făcea să te cred­ într’u­ nouă ba­bilonie. Nemai putând de piciére mă întorsei în oraș. In curând am să vă mai trimet câte­va cronici locale în cari am să vă descrvi și vizita M. S. Regelui în Cerna-Voda. Cu deosebită stimă. 1889, Septembre 9, Cerna-Voda. Măr. Gh­. VARIETATE Electricitatea în medicina. Ca în tote ramurile de ocupațiune și artă, așa și în știința medicală electricitatea se folosesce cu mult succes. «British­ Medical Journal» spune că dr. Enelis Parsons, medicul spi­talului de femei din Chelse a găsit mijlocul de a împiedica întinderea cancerului. Bine nu-1 póte vindeca, dar în fine face ca persona ce su­­cre de cancer se potá trăi încă ani îndelungați și fără a se plânge­­ slitnic de durere. E că cum acest doctor a făcut es­­pem­ențele sale cu electricitatea asu­­pra personelor bolnave de cancer . Înainte de a le electriza, bolnavul se adorme; se dă apoi curs curen­tului electric asupra părților infla­mate, la început curentul e slab, mai târziu se dă tot mai tare. Ori­care parte a corpului se pate electriza în felul acesta, doctorul n’are de­cât se atingă de părțile bolnave aparatul cu nisce bețișoire de alamă prin care transmite în corp electri­citatea. SOIRI ECONOMICE Grânele. — De Joi până astă­zi, co­merțul de cereale din T.­Măgurele prezintă să fașă mai ameliorata. Prețul grânelor s’au mai ridicat puțin. Și acesta din cauză că în Brăila a inceput cererile și vavlu vaporelor s’au mai mic­șorat. Așa că prețul grâului asta­zi este de 54—70 lei chila 66—60 libre, iar al porumbului vechio se menține cel din tre­cut. S’a esportat de la acesta data pene a<h 3,000 chile gratit diferite calități. In curând, porumbul cel m­ou, va lua loc, pe piat­a cerealelor, de­ore­ce în mai m­ulte părți ale județului a început cu cu­lesul. Operațiunile cerealelor, efectuate în portul Brăilei la 12 Septembre st. v. Gräü 2000 60 10.90 Magaz. » 2500 60 10.70 » 3000 62 12.35 » 1050 57 ‘/a 10.80 » 2000 59»/4 10.82>/* | » » 1950 59 l/a 10.82 l/a » 2100 59 «/* 11.05 » 2400 60 11.421/* » 1550 581/* 10.10 » » 2150 GO3/* 11.30 » 2650 60 10.87»/, » 1100 61 11.50 » » 2850 59 >/2 11.25 » 1300 56 s/* 10.05 » 5300 58 9.75 Caic » 1500 57 »/a |9.7ö » 1300 563/4 10.35 » 2200 58 10.10 » 3900 59 10.80 » 3700 59 10.70 * Porumb 3750 58 6.78 » Orz 1150 45'/i 5.30 > V. P. Sassu. titlul Vector. Libre Lei Observation ÎNTÂMPLĂRILE PILEI Deraiare.—* Intămplându-se un deraiare de tren pe linia Piatra-Bacau la 9 corem în dreptul Podolenilor, s’a resturnat ma­șina și vr’uo două vagone. Inginerul Cul­­ger din Iași gâsindu-se în acel tren avi imprudența să sară din care causa iș frânse un piciór. Alt accident de persóne nu se ínregistréza. Trei gemeni.—In ziua de 30 August a. c., Maria, soția locuitorului N. Gută­­nescu, din comuna Rocșoreni, județul Me­hedinți, a născut 3 copii, dintre cari două baeți și un fată.­ Atât copiii cât și mama lor sunt sănă­toși, înecat.—In zata de 31 August a. c., băiatul Dumitru, in vârstă de 14—15 ani, fiul lui Anton Ternar, din comuna Pogo­­nesci, județul Tutova, ducăndu-se cu vi­tele la adapatare la un rîmnic, de la acea comună, a intrat în acel rîmnic spre a a scote o viț­că ce se m­âmolise, și s’a înecat. Gasul s'a comunicat parchetului. ARTE. — TEATRE *** Societate de dare la semn Bucureștii, va avea serbarea dârei la semn în filele viitore de Joi, Vineri, Sâmbăta și Dumi­necă. Planul de dare la semn cuprinde : Distanța mare 540 metrii,­distanța mică 175 metrii, distanța de total 25 metrii. Premiile vor fi : Tragerea la limită : I premiu medalie de aur.— II. Premiu medalie de argint.— III. Premiu medalie de bronz. T­ragerite la concurență. Se vor da 6 premii între care, premiul I va fi un cupă de argint. Tragere la puncte asupra negrelor : Trei premii între care cel d’ântâio pentru 100 puncte va fi un cupă de argint. Tragere la globuri sburătore : Trei pre­mii intre care unul va fi două linguri mici de argint. Intrarea în grădina societatei este li­beră. *** Aflăm că d. G. Bengescu, cunoscu­tul autor d­amatic, traduce opereta Mirado a scriitorului englez Sulivan. Trupa italiană Gardini care își dă representațiile sale la Orfeu va representa în curând Doul Sergenți. *** Trupa operei Italiane de sub direc­ția d­oul Mici Labrina care plecase la Pi­tesci sé dea câte­va representații, se va íntorce Marți în Bucuresci, unde va con­tinua representațiile sale. Mâne sora Joi, la Teatrul Or­en, representațiunea estraordinară a trupei dra­matice italiane. In beneficiul directorului d. Ugo Gardini, care este și un distins artis . Vor juca și micele artiste Irmna și Des­­demona, fiicele sale, care sunt artiste dra­matice escepționale. —FELURIMI Uă catastrofă pe mare. — S’a depe­șat filele trecute despre nenorocirea ce i s’a întâmplat Intre Fiume și Pola vasului «Velebit». Era ce scrie acum un martor ocular. «Velebit» care este unul dintre cele mai puternice vase a plecat la 15 curent din Fiume spre Pola. Pe vas erau 120 voia­­gieri. Timpul când am plecat era admira­bil. Spre séra vântul born ânsa părea c’a umplut cu furiă tate picăturile apei măreț, cu atâta putere venea asupra nóstru va­lurile. Vasul era aruncat cu uă furiă și toți călătorii nu numai se îmbolnăviră dar fură cuprinși de cea mai mare grota. In apropiere de Scoglio Tenera căpita­nul de pe ordin de a se slobozi contra­­abur. In acel moment se simți că sgudui­­tură teribila, vasul se lovi cu fundul de pământ, toți omenii de pe vas căzură gră­madă, or bagajele se rostogoliră unele peste altele. Vasul stete așa mai mult timp. După că FOIȚA ROMÂNULUI 27 SEPTEMBRE , Simion Licînschi BANDITUL DIN DOBROGIA Acest traiu i se păruse atât de deosebit căci îl întâlnise în diferite chipuri, la di­feriți omeni. Chiar el trăise în diferite chi­puri, alt­fel trăise la Casă, alt­fel laîulcea; alta i-a fost viața când gânditor și plin de nădejde făcea drumul către Telița ca să vada pe Liuba, ca se vorbesca cu Ivan Blisnicov sé’i ceara pe Liuba de nevastă, Alta i-a fost viața când s’a vâtjut părăsit de ori­ce nădejde, părăsit de Liuba și de lumea tata și alta cu totul alta, îi e viața de astă­zi. Și așa tot gândea despre toți Călugării, 'despre toți câți erau la mănăstire și ar­­ vrut 'SS Scie­tate, se le scie la toți istoria care îl mânase la călugărie, pentru că unii din Călugări erau chiar tineri, mai tineri ca el și acesta îl mira mai mult, vrea să scie Istoria lor, de florile mărului nu venise el la mănăstire. La mănăstire era pripășit un nenorocit anume Gheorghe, i se­­ zice Ghiorghe ne­bunul și de nu era nebun cum se cade, era idiot, dar idiot de tot. Un față lată și galbenă, ca și când n’ar fi circulat și nici circulă sânge printr’ânsa. Barba stufosâ și în neregulă, îl vedeai tot­­dea­una călcând a lene și șovăitor dar ți­nând capul drept. De te uitai în fața lui nu vedai uă cli­­pele, nici ochii nu’l mișca și nici uă arti­­culațiune nu se observa. Te privea rece și nepăsător și cu totă nepăsarea lui, cu totă răceala lui, simțeai un desgust și uă înfiorare. Simion adesea se uita la Gheorghe ne­bunul și vrea sé’i vorbesca se’l întrebe de istoria lui, dar fața lui rece, nepasatóre, îmbrăcamintea gdrențerosă și murdara,­­l opria­­ficându-și, e nebun­ia ce se’i vor­besc. Simion aflase istoria lui Gheorghe ne­bunul, așa cum se povestea la mănăstire . a fost eéa nu adevărata nu scia, dar nu’l Venea sa creadă, nu de frica turcului ve­nise Gheorghe la m­ănastire, nu de frica turcului înebunise. De multe ori îl vedea rezemat de câte un colț al bisericei și privia către arhon­­darie unde erau musafirii și lui Simion îi se pare de neînțeles că Gheorghe nepă­sător, rece la tóté ce se petrece în jurul lui, nepăsător la slujba bisericesca, ne­păsător la mâncare, nepăsător la muncă,și cu tóte acestea se șâdâ se privescu către arhondarie unde sunt musafirii și cu ochii țintiți către femei. Și atunci Simion părea că pricepe ce­va i se părea că vede fața lui Gheorghe mai roșie ca altă dată, mai lu­minată și încet, binișor se apropia de el spre a’l observa, spre a se încredința de este vre uă schimbare. Dar nu vedea ni­mic, Gheorghe același, rece și nepăsător cu ochii țintă la arehondărie unde erau musafiri bărbați și femei, pe fața lui gal­benă ca­reva nu se vedea nici uă miș­care, dar nici una, ar­­ trebuit sé credi că e piatră un om. Și cu tota acesta nemișcare și nepăsare Simion tot își dicea : nu se pate, e ceva la mijloc, a suferit omul acesta ceva, de a ajuns în starea acesta de idiotizare. Intr’un­ii erau mai mulți musafiri stră­ini între care multe femei și fete tinere. Musafirii plecase cu toții la escursiuni către fântâna Braileanca și femeile și fe­tele cântau. Gheorghe lăsase la ua parte totul și din depărtare urmaria pe musafiri , une­ori chiar înainta pânâ în dreptul lor, trecea pe lângă fete și sta locului împie­trit și uitându-se la ele cu aceiași uitătură rece și nepăsătore. Simion observase tóte acestea și își du­­cea: în viața acestui om este amestecată istoria vre­unei femei. Nu se pare, alt­fel ce ar căuta, la ce s’ar uita și s’ar lua după femei. Și așa judecând mereu ’și aducea a­­minte de el, de dragostea lui pentru Liuba și își ducea că și în viața lui Gheorge este amestecată vre­uă Liubă. — Ce ar fi putut aduce pe acest om în­că așa stare de idioție, ce? de no­uă dragoste prea mare, nebună, pentru vr uă fată care s’a dat în brațele altuia, pentru vr’uă fată care n’a simțit, n’a putut să simtă ca el. Așa Simion justifica nebunia lui Gheorghe povestindu-și istoria mea, credând că ceia ce s’a întâmplat lui cu Liuba s’a întâm­plat la toți, s’a întâmplat și lui Gheorghe.­­ Pare că avea dreptate. E atâta asemă­nare între suferințe că te mână se credi că ar fi pricinuite din același isvor. Și apoi făcu­tă mică comparație între Gheorghe și cei­l­alți călugări și dicea , ce deosibire este ? Nu o ved nicăeri, dará de nu va fi por­tul. Gheorghe nu s’a călugărit, e idiot, pastreza portul lui țâșnesc; cel-l-alți s’au călugării purta haine negre lungi și atâta tot­ încolo unie e deosebirea. Muncesc și unul și alții, mănâncă și unii și alții și a­­poi toți lă un loc trăesc departe de lu­mea cea-l-alta, ascunși între munți ca și când ascunde fapta lor, ascunde starea lor de călugărie. Pe urmă se întorcea la el și se gândea mereu, la ce s’ar călugări, la ce, la ce ? — Am venit aici sà caut linisce sufle­­tescá și acésta linisce îmi lipsesce. De in­tru în biserică icónele pare că sar la mine, unele pare că îmi rîd, altele se uită trist la mine ca și când ar fi părtașe la sufe­rințele mele; apoi calugarii cu barișurile cele negre, batiste, atârnate peste potcachi de par ca sunt nișce babe legate la cap cu barișe negre, unii rupți și sdrențoși și alții mai bine îmbrăcați. Tote acestea re­­petându-se mereu, mereu, m’a înăbușit, nu mé lăsa nici se respir. Pe urmă tamâe și iar tămâe, pâine, ciorbă, pesce, brânză, hainele, patul, iarba, totul dor, totul ce mê înconjura mirosea tâmâe și iar tâ­m­âe. Așa Simion își judeca viața lui de la mănăstire și nici bine nu trecuse anul de când era acolo și se săturase, îl se u­­rîse în tote chhrie cu același și același lucru. Apoi peste tote acestea, ca și când ar turna unt­de lemn peste foc, era Gheor­ghe. Când 1l vedea părea că se vedea pe ei într’ua oglindă și hajma își ducea ca ce voia ajunge. Din acesta monastire nu voia mai putea eși, am sé ajung ca Gheorghe; el a venit aici ca și mine, de ciuda lumei, de ciuda ca nu l’a iubit și eu tot din acésta pricină am venit, voia ajunge ca el.­­ Și așa, Intr’un séro stând pe gânduri i-a venit un dor puternic de lumea din afară și fără să știe ce face, unde se duce, a plecat din mănăstire. Așa pe întuneric a luat drumul către Ursoaia și mergând la întâmplare înainta mereu, lovindu-se când de crăcile ce se întindeau peste drum, când de rădăcinele vre­unui copac, eșit afară din pământ. Rácerea nopței s’a mai liniștit puțin și a început a judeca, ce face, unde se duce, de ce a plecat din mănăstire. Necunoscutul întunecos i se arăta In față, și nici un rază de nădejde care sâ’l îndrepteze ce sâ facă. Să se facă iar argat, să se ducă iar la Cosa, nici vă­dată, nici vă­dată, 11 venea în minte burlacii. Nici la mănăstire nu s’ar mai întorce, vedea pe Gheorghe și se în­­grozia, va ajunge ca el, era gândul ce ii stăpânia. Așa se frământa cu gândul, sirația că su­ferea și nu știa, nu vedea din cotro îl ve­nea acesta suferință. Simion vărsa tot focul pe ómeni și­­ sl dicea. Gura în atâta mulțime de lume se nu pot găsi cu loc de trăit, so tiu pot gâsi un cât de mică mulțumire. El se miră cum în lumea tata să nu aibst loc și de va data ca și Arh­imede când a strigat Evrica, dându-și cu pumnul în cap, strigă am găsit mijlocul, voi­ gasi loc în urnea acesta, și gândul l’a mânat sâ se facă bandit. FINE X 7­ 4 V Sri­r Y A

Next