Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)

1889-10-14

1038 ROMANULU 14 OCTOMBRE marea operă de reforme și de organisare ce România este chemata de a efectua. 1 In acest scop dar noi subscrișii deputați membrii ai adunărei elective, venim prin acesta programă să formulam înaintea națiunei principale și dogmele politice în jurul cărora ne-am grupat și să-i arătăm caile pe cari voim să pășim pentru realisarea și aplicarea lor în legi politie. Speram că atât principiile cât și francheța cu cari le espuneau, vor asigura pe oricine de statornica hotârîre, ce avem, ca nici într’un mod să nu ne depărtăm de la îndeplinirea angajamentelor ce luăm Înaintea națiune!, și acesta asigurare suntem încredințați ca ne va procura concursul tutor Românilor și vom putea astfel de acum chiar liniști spiritele și a asigura viitorul patriei nóstre. Ca oameni politici și ca legiuitori, noi știm ca nu se constitue nimic statornic decât prin justiție, și pentru noi justiția este nu numai respectul drepturilor dobândite, dar și datoria de a concede și a recunosce pe cele ce trebuința timpului le cer imperios, și cari singure pot pune pe România în starea celorl alte națiuni civilisate , într’un cuvânt noi înțelegând influența trecutului asupra presentului nu putem pretinde a transforma radical și instantaneu starea sociala a României, dar putem voi și voim cu statornicie progresul și tóte reformele ce ne pot înălța în civilizare și ajuta la consolidarea naționalitaței nóstre, treptat și fără zguduire. Prin posițiunea nostru, noi suntem posesorii a căei celei mari de comunicare între occident și orient, căci dacă Bosforul este cea d’interüportă, a doua este negreșit gurile Dunărei. Marele puteri europene, ale căror interese nu le mai ertau a fi indeferente de libertatea acestui fluviu, înțeleseră acesta posițiune a nóstra și mișcate de vocea unui popor care deși iubit necontenit în cursul atâtor secole de furtuni în care căzură regaturi, imperii și numai el știa a-și păstra necontenit, deși sdruncinată, a sa individualitate, ele avizară de a asigura sorta României. Astfel ele prin tractatul de la Paris, prin convențiunea de la 1858 și prin recunoscerea deplinei uniri ne puseră sub dreptul ginților și ne detera cele d’intâiu elemente ca se putem constitui o putere, care sé fie în numele Europei, demna gardiană a acestui fluviu. Pătrunși de aceste intențiuni ale puterilor garante și tari de cunoscința ce avem de elementele de viață ce conține în sânul său națiunea română, vom păși la reedificarea statului român cu curagiul acela ce nu exclude prudența, cu statornicia aceia ce o dă consciința îndeplinirei unei mari misiuni. Vom pune totângerimea ca în timpul cel mai scurt, să ajungem la un organizare, care să facă ca innăuntru justiția să domnesca, dreptul fiecăruia să fie asigurat și esercitarea activitaței cetățenilor să fie înlesnită, căci acestea sunt singurele condițiuni de prosperitate și de stabilitate ale unei societăți. In afară se putem da probe ca România nu mai pute deveni vatra de intrigi și de uneltiri amenințâtore pentru liniștea celorlalte state vecine, dar nici nu vom mai avea slăbiciunea să devie complesinta cerințelor în parte folositóre cutâreia sau cutâreia puteri; că va ști se’și menție rolul de stat neutru astfel cum s’a asigurat puterile garante; ca în fine voim sĕ ajungem la uă organisare, care se ne pue în stare ca la ori-ce ce eventualitate se putem corespunde la așteptarea Europei și să ne asigurăm astfel cu concursul ei, nu numai presintele, dar și un viitor mai măreț. In privința regulărei intereselor nostre materiale în fața acelor interese ale puterilor europene nu putem fi mai bine sfătuiți decât de un drept reciprocitate, fără să uităm ceia ce am datori puterilor a căror solicitudine nu ne-ar lipsi la desvoltarea și întărirea naționalitatei nóstre. Printr’uâ interpretare elastica a tratatelor încheiate între puterile creștine cu Turcia, se aplică în țara nóstra juridicțiunea consulară, contradicțiune flagrantă cu recunoscerea autonomiei nóstre. Noi avem încredere în dreptatea Europei civilizate și suntem convinși că acest neînțeles va înceta îndată ce vom ști să’l nimicim in ochii susținorilor lui atunci când vom putea să ne organisăm după exemplul celorl’alte popore civilisate, adicâ când dreptul fiecǎruia va fi îndestul de îndezășuit de justiția și administrațiunea locală. Raporturile nóstre cu Imperiul Otoman, aflându-se bine precisate și bine definite, autonomia nosträ astacji este un realitatea careia conservare se afli pentru viitor asigurată. Intru cât privește treburile din lăuntru noi voim: 1) Regimul represintativ constituționali în tot adevărul și în tota sinceritatea sea 2) Ponderarea puterilor satului, regimul parlamentar în Înalta sea independență. 3) Puterea executiva limitată și circumscrisă în atribuțiunile sale constituționale, de unde se resulte singura garanție reala pentru libertatea tuturor. Ua constituțiune bine definită este singurul mijloc d a ajunge la acel resultat. Intre reformele de cari suntem mai cu osebire preocupați, sunt reforma legei rurale, cea d’intâifl și cea mai capitală, reforma electorală și reforma administrativă. Reforma rurală Rasele reformei rurale adoptate de nu sunt cele următore : a) încetarea oricărei reglementari și amestec administrativ in relațiunile dintre proprietari și cultivatori. b) Transformarea satelor în comune libere, prin răscumpărarea locurilor de casă și grădini ce au locuitorii în vatra satului. c) Lasarea în posesiune locuitorilor a poganelor legiuite de arături, de fânețe și de pâsciune, cu dreptul de a putea dispune de densele prin testament, sau prin contra te de orice natură, în folosul rudelor lor și a altor săteni cultivatori, cu aceleași îndatoriri și condițiuni cu care se țin și denșii de la proprietari. d) Desființarea clacei și a altor îndatoriri silite și transformarea lor în dare de bani dupe prețuri, tratările de comisiuni de arbitri și legiuite de Cameră, vă dată pentru totdeauna; eu facultatea însă pentru ambele părți d’a putea preface acele dări prin contracte individuale, pe termen de câte cinci ani, în producte sau chiar și în lucru de bună voe. c) Facultatea acordată guvernului de a vinde statornic și cu titlu de proprietate tuturor sătenilor plugari ce vor vor să cumpere locuri de hrană pe moșiile Statului, așezămintelor publice și monătiresci. Reforma electorală După acesta se va procede la reforma electorală. Resultatul ce trebuie să căutăm în reforma electorală este de a apropia osebitele clase de alegatori, a șterge antagonismul și diviziunea legală între densele, spre a face din colegiile electorale corpuri compacte, independente și solidare de interese, încât se puta lupta în avantagiul public in contra influențelor ilegale de orice natură și din orice parte ar veni. Prin urmare suntem pentru contopirea colegiilor electorale clasate pe un ceas care se represinte, în contribuțiuni directe, extrema limită de venit din convențiune cu condițiune însă ca alegătorii să sole citi și scrie, ceia ce este să garanție pentru minoritatea voturilor. Listele electorale să fie dresate de prefecți cu concursul unui comitet permament numit de consiliul general al districtului. Numărul deputaților să fie ficsat în proporțiune cu populațiunea, câte un deputat a 5000 familii. Reforma administrativă Reforma administrativă vine cam coroar și ca un garanție de vitalitate pentru reforma rurală și pentru reforma electorala. Este încă basa instituțiunelor representabil constituționale și chiar un element de putere pentru adminisrațiunea generală a erei. Administrațiunea generală nu trebue să fie isolată ci întemeiată pe un administraiune districtuala liberă. Organisațiunea municipalităților este temeiul tuturor instituțiunilor și a unei administrațiuni liberale de ordinea constituionala. Centrurile comunale trebuesc constituire ca se potá da satisfacere celei mai mari părți a intereselor generale și particulare. Legăturile între comune trebuesc combinate cu instituirea de consilii districtoale, spre a da statului puterea de unitate de care are trebuință, incât acesta se puta funcționa fără de a micșora său a încurca acțiunea locală și spre a lumina administrațiunea generală în tot ce interesa trebuințele obștesci. Sistema municipela este cel mai vital instrument al unui regim de libertate pentru desvoltarea unui popor Suntem dér pentru cea mai deplină și puternică organisare a regimului municipal. Libertatea individuală Libertatea omului facând cel d’anteiü drept noi nu privim intervenirea autorităților în esercitarea acestui drept decât pentru a’l protege și a’l garanta, ori când el n’are misiune în compatitul cu ordina publica, cu garanția și cu dreptul altuia. In acest caz a interveni autorităților conform prescripțiunelor legelor este tot a protege. Funcțiunile administrație și judecătoresc. Funcțiunile administrative și judecâtorelcl trebuesc neapărat despărțite. Administrația prin întrunirea unor atribuțiuni duble, necompatibile, acelea de a da hotărâre în materii civile și de a le esecuta, nu numai ca ușurpa dreptul tribunalelor, care sunt singure competing a pronunța asupra unor asemenea cozuri, dar încă face un act de putere esorbitant. Este dar necesitate ca administrația sa stea în marginile adeveratelor sale atribuțiuni și justiția se’și esercite autoritatea sa legală, și prin agenții săi speciali se’și puta esecuta hotărârile. Justiția asemenea se fie ferită de spiritul favoritismului și al fluctuațiunelor politice cari lovesc integritatea și în dependința magistraturei întregi. Juriul va fi admis în materi penale. Libertatea presei Presa nu trebue să atârne de alt tribunal decât de acela al opiniunei publice, care în tote cazurile de presumțiune și de delict are juriul de interpret. Fiecare este liber se scrie cu riscul și cu pericolul considerațiunei sale personale. Legea nu pate decât să reguleze esercitarea in interesul moravurilor ș ai onorei cetățenilor. Instrucțiunea publică Instrucțiunea publică trebue să fie în sarcina comunelor pentru cel d’ânteia grad (instrucțiunea primară); cea secundară și superioră va fi în sarcina statului având el datorie a procuratorei omenii speciali pentru serviciile publice a tutor gradelor de învățătură. Vă organisațiunea sistematică complectă a instrucțiunei publice este una din necesitățile mai urgente, căci numai astfel se pute aștepta adevărata luminare și moralizare a poporului Român. Instrucțiuni pentru desvoltarea agriculturei, pentru stabilirea creditului și înmulțirea de cai de comunicație, pentru înlesnirea transacțiunelor și a negoțului țerei, plutirea riurilor, urmeza a fi preocuparea nóstra constantă. Armata Armata româna, dupé posițiunea nóstra geografia și în raport cu mijlocele nóstre ne putând fi decât urmata intr’un mod așa încât toți tinerii se trecă succesiv supt stil, spre a se respunde cu mânuirea armelor și cu disciplina militară, ca s’avem întotdeuna contingenți și resurve împresaute pentru apărarea teritoriului. Aplicarea oștirei a construi căile strategige și pentru a ușura bugetul lucrărilor publice și oștirea ar deveni îndoit folositore pentru ora. Finanțele fărei Cea d’enteiu lege de economie pentru ■ un guvern este echilibrul rețetelor și al chel■tuelilor. Daca proprietatea încărcată de ipotece este “puțin depusă și în neputință d’a mai spori imposibe, cultivatorii au mai mult a se tângui în contra bugetului Reducere dor da cheltueli, coverșitore și nefolositore, economiia și ordinea în tóte operatiunele bugetare, stimularea desvoltarei productiunea naționale, ca astfel se cresea rețetele, fărâ a se spori contribuțiunile, sunt mijloce proprie d’a pune ordine în finanțele lore. Moșiile monastirelor închinate In cât primesce cestiunea moșiilor monastilor închinate este u c cestiune tot d’uă dată națională și religiósa pentru români, și credem că acesta averi trebuie să intre în rândul moșiilor monăstirilor de închinate fara a se lovi disposițiunile testatorilor. Acestea sunt vederile nostre politice, guvernamentale, administrative și economice. C. A. Rosetti, Gr. M. Sturza, Anastase Banu, G. R. Șirbel, Ștefan Golescu, A. G. Golescu, A. G. Golescu, C. N. Brailoiu, I. G. Bratianu, G. Arion, Ion Ghica, (nedescifrabil). Nicolae Golescu, G. Arghiropol, Anton I. Arion, A. S. Petrescu C. T. Grigorescu. Plecarea principelui Ferdinand de Couburg Plecarea repede și fără solie a principelui Ferdinand de Coburg din țară a pus în mirare pe mulți. Toți se întreba : care să fie causa de principele a plecat așa fără veste și fără a se fi vorbit mai nainte despre plecarea lui. Intr’o bună diminâță Bulgarii se pomeniră cu un manifest ce se adreseza principele și în care împuternicește pe d. Stambuloff să’l ție locul, dânsul pleca în interese de Tamilla, să ’și visiteze neamurile. Unii zic că el a plecat pentru a pune la cale ínsuratorea sea, or alții Zic că e plecat in scopuri politice, ba sunt chiar de aceia cari Zic că a plecat pentru a nu se mai întorce. Ceia ce este sigur, e că la Viena în cercurile politice se scia de mult că el are să vină acolo și să fie primit în audiență de monarhul. D. Castellar despre gen. Boulanger stă cum s’a esprimat d. Castellar despre generalul Boulanger, care petrece deja două săptămână în insula Jersey, retras cu desăvârșire și întristat din causă că în alegeri n’a reușit așa după cum sperase : «Cred că generalul Boulanger ar fi dat semne netăgăduite despre că hotărîre și energia décá cu tot curagiul ar fi intrat în Francia și s’ar fi înfățișat înaintea judecătorilor săi, ar fi putut să devină atunci un adevărat pericol pentru guvern. «Dar el s’a retras într’un mod demn de compătimit, a fugit ca un laș, și trebue a se sei că poporul nici uă dată nu iartă lașitatea. Acesta este causa pentru care poporul s’a întors de la el. «Permite-mi, a zis d-nul Castellar vorbind cu un redactor al Ziarului Estafette, ca să’mi amintesc cu acesta acastă un suvenir ce privește persona mea: «Sub regina Isabela, când guverna generalul Narvaes, de grosnică amintire bourbonă, eram profesor la universitate. Pentru mai multe discursuri ale mele și broșuri ce am scos, generalul a făcut sâ se publice nisce comunicate oficiale în care eram amenințat să fiu revocat și dat în judecată. «Eu, fără a mă lăsa să fiu intimidat, am publicat, drept răspuns, următorele prin ziare : «Vino, décà îndrăznesc! și mă dă jos de pe catedră, și rupe ’mi și toga!» «Generalul n’a îndrăznit sé risce și acesta nu puțin a contribuit ca să accelereze căderea lui. «Ei bine, déca generalul avea atâta curagiu încât să se ducă înaintea judecătorilor săi, apoi chiar décá ar fi fost condamnat, aureola de martir l’ar fi scăpat. «Nu trebue a se scăpa din vedere nici aceia că déca a perdut din simpatii, causa este că nu are nici un fel de programă. «El n’a putut să se recomande alegătorilor săi decât prin nisce idei compuse asupra revizuirei și prin persona sea, ceia ce se vede, nu a fost destul pentru alegători. Alexianu, Grecescu, Petrini-Galațî și Calinderu. * * * Cu trenul de ort de la 4 ore d. a. au plecat la Ploiesci, spre a lua parte la întrunirea de ori sóra mai mulți membrii marcanți ai clubului național liberal. * * * Consiliul de administrație al regiei monopolului tutunurilor, trebue să se pronunțe săptămână acesta asupra ofertelor făcute pentru furnizarea tutunurilor streine necesare regiei nóstre pe anul viitor. * * * A aparut prima fasciculă din Dicționarul german-român complect de S. I. Grossmann, Iași, tipografia H. Goldner. * * * Un mișcare mare în magistratură se va face îndată după Intorcerea d-lui Vernescu în țerâ. Asemenea se vor împlini și locurile vacante la Curtea de casație. * * >8« Consiliul comunal al orașului Iași, este convocat de urgență pentru a discuta și vota mijlocele pentru pregătirile cuvenite primirei Regelui în oraș. La 29 Septembrie, deși mulți consilieri lipseau, totuși s’a ținut ua ședință, dar nu s’a hotărit nimic in acea zi. ★ * * România e representata la congresul de geodesie ce se ține la Paris, prin d. general Falcoianu. * * * Cetim în Lupta de eri seră : Se spune că d. Garoflidi, prefectul judeului Prahova, a obținut autorizația primuui-ministru de a întrebuința tote mijlocele pentru ca lista guvernamentală să reușască cel puțin la balotagiul colegiului 1, pentru a avea o majoritate în consiliu. * * * S’a răspândit zgomotul că guvernul ar voi se desființeze judecătoria de aces de la plasa Mangalia, pentru motive de economia. Gazeta Dobrogei se ridică în contra acestei desființări, aretând că ea ar fi o noua lovitură dat a Dobrogei și în special Mangaliei. * * * Colonelul Skeletti prefectul județului Constanța a sosit în capitală, d-sa a fost primit in audiență de primul-ministru. * * * Consiliul de miniștrii in ultima sa ședință, a discutat mult asupra dizolvarii consiliului comunal din Capitală. Lupta afirmă cu singuranța că d. C. Boierescu și Păucescu s’au pronunțat contra dizolvarei întregului consiliu și au cerut să se faca numai o alegere parțială pentru cei demisionați. In sfârșit s’a hotărât ca cestia sa fie amânata până după întorcerea d-lor Vernescu și Al. Lahovari. * ♦ * Atașații militari streini ai Italiei, Rusiei și Franciei au plecat ori la Bacau spre a lua parte la manevre. * * * In ședința de la 25 c. a Academiei de științe din Paris, d-nii Babeș și George Marinescu au prezentat niște cercetări personale asupra bulelor terminațiilor nervose din mușchi la omeni și la animale. D. Bouchard a declarat acesta lucrare cu forte importanta și a cerut se se menționeze in darea de somn a ședinței. * * * îndată după deschiderea Corpurilor leghűtőre generalul Manu va cere Senatului să se ocupe mai curând cu votarea proiectului de lege pentru Înaintarea în armată. Se știe ca o parte a secțiunilor Senatului au luat deja din sesiunea trecută în examenare acest proiect. SCIRI D'ALE PILEI Din Ploesel s’a trimis urmatorea telegrama ministrului instrucțiunei publice : «Rugăm trimiteți ancheta. Directorul închis clasa fara motiv.» Elevii clasei a VI, liceul Ploesel. * * * Juriul examinator al candidaților pentru catedra de medicina operatorie din Iași, este astfel compus : Președinte : D. dr. Râmniceanu ; membrii: Unul dodon Stoicescu, Maldărescu, De peste munți Urmările pasivitățe. Am arătat, în colonele țarului nostru, mai de multe ori urmările rele ale pasivităței în politică a fraților noștri de peste munți. Am stăruit în același timp, ca cel puțin pe terenul luptelor comunale frații noștri să iasă din reserva ce și-au impus, deorece stând astfel d’o parte, nu numai ca nu’și vor face educația politică, dar se vor moleși cu desăvârșire. Luminătorul ne a și luat în nume de réü pentru că propagăm astfel de idei. El bine, cu și ce trece tot mai multe dovezi se strâng pentru a confirma cele susținute de noi. In Tribuna de la 28 Septembre (10 Octombre) găsim un articol care vine și el în sprijinul nostru. După ce confratele nostru sibian arată ce nesănătosă este starea actuală de lucruri de peste munți, și prin urmare puțin stabilă, după ce arată relele urmări a politicei guvernului din Ungaria care face ca milione de suflete, și î n deosebi românii să nu se mai intereseze de cele ce se întâmplă în parlamentul ungar, să se înstrăineze chiar de el. Tribuna scrie: «Erou pentru statul ungar că uă însemnată parte din cetățenii sm stă nepasatóre în mijlocul fluctuațiunilor politice, dar mai reu încă pentru noi care constituim acea parte nepasatóre. Căci déca bolnav e organismul în care uă parte e coprinsă de stări paralitice, mai bolnavă încă e anume partea paralisata. «Stând așa lară parte, noi românii din țările coronei ungare am ajuns atât de tare moleștți, incât nici că ne mai dăm sema despre consecvențele firesci ale moleșirei nóstre. Și după ce confratele nostru arată cum prin acesta politică românii s’au desbinat el între ei, unii mai slabi s’au lăsat să fie întrebuințați de către stăpânire ca instrumente de desbinare, și cum astfel frații noștrii s’au descurajat cu totul și «în cele din urmă au fost coprinși de simțimântul propriei lor impotențe», ca abeaici, colo se mai găsesce unul, doul care să se mai țină, «Tribuna» continuă : «Nu înțelaptă nu e politica acesta: e politica omului crescut în umilință și deprins a trăi de a ei pe mâine, pentru el și pentru copii lui fără privire la lumea ce-l înconjura și fară aspirațiuni legate de viața celor ce vor urma după densul. Ei, confrații noștrii din Timișora, domnii de la Luminătorul tot mai persistă în a zice că nu stim ce scrim noi cești de la Româniță, când zicem ca pasivitatea este că greșala, ca sĕ nu zicem păcat ?! Nu se vor da învinși nici acum, când nu stim pentru a câta ora îl combatem cu scrisele chiar a celui mai de frunte ziar de dincolo ? Că mișcare contra uniunei Gazeta Transilvaniei ne spune că tabăra guvernamentală din metropola Kulturegyletului e cuprinsă de o mare mâhnire pentru că o fuia oposițională, «Pesti Napió» a scris că în Ardel domnesc o mare nemulțumire contra uniunei Ardelului cu Ungaria, și astfel se observă o mișcare chiar contra acestei uniuni, care la 1848 a provocat răscula. Românii au luptat și au versat sânge pentru ca uniunea să nu se facă. Azi foile maghiare ele însăși zic câ ungurii ardeleni sunt convinși că uniunea n’a adus nimic bine pentru Transilvania, ci acésta frumósa tézá s’a dat numai In esploatarea Ungariei. încetul cu încetul adevărul iese la lumină, ori mai bine, incepe a fi mărturisit de cel cari în trecut închidea ochii și’și astupau urechile inaintea lui. Ne pare bine ! De cât nu înțelegem un lucru, faia maghiară zice că starea actuală deplorabilă s’ar îndrepta, deci toții deputații din Ardel ar fi oposiționiști. Cum așa? Este nemerită observația Gazetei, că opoziția maghiară a consimțit și că la tote măsurile escepționale ce s’au introdus în Ardel, deci daci mizeria și nemulțumiri există, aderenții d-lui Appoyi și Irányi sunt tot așa de vinovați ca guvernamentalii d-lui Tisza. Reul va trebui vindecat din rădăcină ! CONVORBIRI JURIDICE Proprietatea, ca instituțiune socială, a suferit în decursul secolilor modificațiuni și transformări, preschimbându-se după starea de cultură, după trebuințele momentului, și după mersul firesc al vremei și al lucrurilor. Dacă în nici o epocă a istorii naționale, nu găsim urmă, că la noi ar fi existat proprietatea comună cu desăvârșire, astfel cum ea a esistat la slavi, nu este mai puțin adevărat că și la români, ea a suferit numerose preschimbări, fără ca urma vechilor forme, să se fi stins cu totul. Una din instituțiunile, rămășiță a unei epoce de viață patriarhală și militarescă, este vechia organisare a cetelor de moșneni și a felului lor de coproprietate. Cestiunea istorică a acestei instituțiuni, fără îndoială interesantă, și mai cu semn, comparațiunea cu tradițiunile și așezămintele din alte țări, ar fi negreșit, folositóre în multe privințe. 1) dar ea ar îndepărta, de la subiectul cu totul mai restrîns, care ni l’am ales. 1) V. asupra cestiunii, studiul recent al d-lui L. de Laveleye Les communantés de familie et de village Cetele de moșneni instituite, precum am arătat, într’o epocă războinică, s’au păstrat în forma lor originală, până în epoca nóstra astfel încât legea în vigore acum, a trebuit să se recunoscá și să se ocupe, în speță, de personalitatea lor 2). Un studiu recent, publicat în 1 Dreptul (No. 57 din 24 Sept. 89), având de obiect cestiunea, cum se citeza în judecată aceste cete, ne a dat ocasiunea, a relua în desbatere, controversele articolelor 75 și 74 din Proc. civ., și arăta care este soluțiunea, ce ni se pare mai dreptă. Profitând de discuțiunea deschisâ în Ziarul Dreptul, vom țărmuri la aceste cestiuni, încercarea nóstru. Iată ce să zice în art. 75 citat mai sus (aliniatul 8): «Cetele moșnenilor (obștia răzeșiilor), se vor chema printr’o citațiune «colectivă, însoțită de de o singură «copie, după cererea reclamantului. «Acesta citațiune va cuprinde, numele cetei de moșneni și se va «adresa primarului respectiv, care o «va da în cunoștința tuturor moș«nenilor, procedind conform art. 74. «Va încheia proces verbal despre acesta, subscris de consiliul comunal, «și’l va înainta în copie judecătorii «respective, în termen cel mult de «de șapte zile, de la primirea citațiunii în comună». Conform acestui articol, așadar: 1) Cetele se vor chema printr’o singură citațiune, însoțită de o singura copiet a petițiunii reclamantului (art. 70 și 72 Pru. civ. 2) Citațiunea se pune în conștiința tuturor moșnenilor, de către primar, conform art. 74 din Proc. civ. 3) Se închee proces-verbal, iscălit de primar și consiliul comunal, constatând îndeplinirea acestor formalități, și se ïnainteza apoi în copie, în termen cel mult de șapte zile, de la primirea citațiuni. Le examinăm pe rând, aceste trei puncte. In privința primului punct, nici o dificultate. Legiuitorul a simplificat formalitatea citării, și a scutit pe reclamanta trimite atâtea copii după petițiunea sa, câte persone cuprinde ceta moșnenilor, deorece cetele, fiind de multe ori compuse de sute și sute, i ar fi impovorat zadarnic procedura citării. Deci, o singură citație,o singură copie. Ceta de moșneni, considerată ca o personalitate colectivă, primește personal și în numele ei, citațiunea de judecată (hot. a. C. de Ap. din Buc. 25 Mai 1889 vezi Dreptul, No. 58). Cum însă personele, făcând parte dintr’o obștie, pot lua cunoștință de citare ? Aci ajungem la punctul al doilea, care dă naștere la discuțiuni. Primarul, după ce a primit citațiunea adresată cetei, e dator să o comunice tuturor membrilor obștii. Legea prescriind numai o încunoștiințare, primarul o săvârșește, adunând cu toba, pe cei interesați. Pentru cei presenți la acesta chemare, nici o dificultate. E destul ca Primarul să le comunice în persona citațiunea, celor presenți, și ca se trecu numele lor în procesul verbal. Ce se întâmplă însă, când mai mulți cetași, cu munca prin alte părți, sau fugiți etc., nu se vor găsi în comună? Cum li se va comunica și lor, citațiunea ? Articolul 75, făcând escepțiune la regula comună, și admițând o simplă încunoștințare, trimite la art 74, pentru formele ce trebuesc păzite, cu ocasiuea acestei comunicări verbale. «Procedând conform articolului 74» Zice acest articol 75. Acesta însemneza că incunostințarea tuturor, se săvârșește, îndeplinind formalitățile art. 74, acesta însemneza, că acest articol 74, ne dă mijlocul de a face citațiunea cunoscută, la toți. Așadar, în cazul când printre membrii cetei, se găsesc și absenți. Primarul procedând conform art. 74, se va trasporta la domiciliul lor, și în cas de a nu găsi acolo, nici pe vreuna din rude, nici cel puțin un servitor, el va încunostința atunci, pe vecini. Etă regula stabilită în prima parte a art. 74, și la care se referă art. 75. Cât pentru partea finală a aFÜea*luîul 74, neapărat cumu Îi vom găsi duplicațiune, pentru cașul prevăzut în art. 75, și nu la acesta parte se referă citatul articol: îndată ce cetașul a fost încunoștințat, ultima formalitate e îndeplinită, pri .2) Codul de Procedură civilă, art. 75. —Regulamen tul de administrație publică pentru facerea și efecuuaea hotărniciilor 24128 fevr. 1868, titlul III despre chemări, art. 8.—Veți și aliniatul adăogat la art. 75, prin legea de la 29130 ianuarie 1887.