Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)

1889-10-28

I­I­­­A < ANUL AL XXXIII-LE Pe lân­gă Tipografia Românului instalându-se cu începere de la Sf. Dumitru un atelier de legă­­torie și localul actual ne mai fiind încăpător, r­edacțiunea și Ad­­ministrațiun­ea Românului, pre­cum și atelierele nóstre de ti­pografie, stereotipie, galvanoplastie și legatorie de cărți, Vor­ fi instalate în casele din strada i­rezoianu No. 10 și 18, și strada Ionică N­o. 9. Un dosul teatrului Națio­nal­. Grație îmbunătățirilor in­troduse, t­ipografia Românulu este in posițiune se efectueze, in con­­dițiunile cele mai avantagiose, lucrările ce i se vor încredința de particulari și autorități, și Ro­­mânulu apărând în modul cel mai repede, scriile sale vor fi cele mai mioi. Aducând acesta la cunoscința publicului și a corespondenților noștrii, îi rugăm ca cu începere de la X0 Octombre, să ne adreseze comandele și corespondințele lor, strada l­rezoianu No. 10 și 18, și strada br. Ionică No. 9. BUCURESCI, 27 BRUMAR Nu ni se pare nici de cum poli­tică remaniarea séa, după cum au z­is oficioșii, completarea ministerială ce d. Lascar Catargiu voesce să facă în ajunul convocarei corpurilor legiui­­tóre. Ea va fi un nou ferment de ne­unire și de discordie în partida gu­vernamentală. Am înțelege ca un re­­maniare ministerială să fie politică înainte de convocarea corpurilor le­­giuitore, atunci când ea s’ar face într’uă țară cu partide politice bine hotărîte, și de‘ un guvern care în Ca­mere s’ar întemeia pe o­ majoritate imposantă și bine legată în fața ori­cărei cestiuni. Că majoritatea guvernului actual este departe de a fi imposantă și bine legată în fața oposițiuției,—este un adevăr pe care chiar cei intere­sați în causă nu pot se’l ascundă. Că conesiune nu există între mem­brii partidei conservatdre, ar fi guver­namentale,—este iarăși un adevăr pe care nimeni nu pate să’l tăgăduiască. Prin urmare, a remania ministerul acum, când nimeni nu pate să’și dea sema de care și cum va fi configu­­rațiunea parlamentului în viitorea se­siune, va să­­ fi ca a mări sorții de nesiguranță. Crede cre^­d. Catargiu că, mulțu­mind Un­ grup őre­care­ din cele flo­tante, își va mări contingentul de a­­­derenți în ambele Adunări ? Mulță­­mirea grupului nemulțămit agli va pro­voca nemulțămirile unui grup sau u­­nor grupuri cari ar fi par a fi m­ulță­­mite, și remaniarea în loc se’l folo­­sésc, nu va face de­cât sĕ credca neunirea și discordia. Acestea ’s fatalitățile­­ politicei de espediente, de amânări și de­ trimi­teri la tomna a tuturor cestiunilor ce­lor grele. Tomn­a a venit, tomna se duce și cu tóte acestea nimic nu s’a făcut. A<fi, mai mult de­cât la’nceput, gu­vernul nu­ este sigur de a fiua de mâine, și este încă și mai puțin sigur de Cameră și de Senat. Partita conservative a ’nceput de acolo de unde ori­ ce guvern obosit de putere sfârșesce pentru a cădea. Pipăit­a d. Catargiu pulsul țărel, cunosce cre d­ina seu părerile Sena­torilor și deputaților, pentru a crede că az­i remaniarea este oportună. De ce acum, cu câte­va­­ zile în­­nainte de convocare ? și de ce nu s’a făcut în sesiunea trecută, sau i­­mediat după închiderea sesiunei? Țara ar fi crezut atunci că guver­nul scre ceva și de aceia se rema­nieza. De atunci și până acum noi nu seim de s’a întrunit unde­va par­tita guvernamentală, pentru a se con­­sfătui și a găsi cu cale să remaniare. Deci, cum se incumeteza d. pre­ședinte al consiliului a hotărî să re­maniare, când nimeni și nimic nu a putut să’i dea date sigure în acestă privință? Ore poftele unora și stăruințele altora s’au întețit întru atâta în­cât, obosit de densele, d. Catargiu a ui­tat până și primele regule parlamen­tare ale unui regim constituțional ? E că redere politicei care, din ne­norocire, domnesce de vr’uă câți­va ani in țăra nostră. Fără programe, fără principii bine cunoscute și, mai cu semn, fără voință nestrămutată de a jertfi totul acelor principii, omenii noștri poli­tici s’au lăsat a fi duși de eveni­mentele­­ jlilei, de compromisurile și învoielile—nu tot­deuna cinstite—ce­ li se înfățișau aic I mai multe și mâine mai puține; împrejurările îl aduc la putere; împrejurările îl mențin la putere; îm­prejurările le procură ocasiunea de a face bine sau de a face rea fiind la putere. Principiele pot să fie aici unele și mâine altele, căci deosebite sunt îm­prejurările. Tot aceste împrejurări hotărăsc și programele. Singura si­­lință ce omul politic își dă astă­z­i este acela de a face să se crădă ca­­ eeuir adi:«țiuire­a nu esisi*» între pro­gramul de adl și cel de mâine. D. Catargiu pare a­ fi atât de în­­genuchiat de împrejurări în­cât uită ce i se va întempla la Camere când li se­­ .... .. V* ' ■ • - y> • ’ ‘ va presinta c’un minister remaniat. J Dar președintele consiliului nu putea face altminireli: împrejurările sunt mai puternice de­cât d-nia-sea. CONVENSIUNILE NOASTRE Vecinii noștrii din Austro-Ungaria au început să înțelagă că resbelul vamal pe care -l au declarat Româ­niei nu pate să fie tocmai în folosul lor, cu totu credința ce avea că, în­­chi­ jându-se României granițele des­pre Austro-Ungaria, mai curând sau mai tânsliu, va fi nevoită să cedeze la tote pretențiunile lor de cucerire economică. Numai câți­va ani de experiență le au dovedit că România pate să ’și găsăscâ și aiurea debușeuri pen­tru producțiunile ei și că, în ceia ce privesce esportul vitelor, n’are de ce să se târnă de urmările resbelului vamal. Pe când, din contră, Austria a avut să sufere pagube destul de în­semnate, căci mărfurile și fabricatele ei, cari găsiseră în România un de­­bușeu­ sigur pentru exportul lor, ne mai putând să intre la noi de­cât fiind supuse la taxele tarifului auto­nom, au trebuit să părdă­m ji cu­m ji din traficul lor pe piețele nostre și să fie ast­fel reduse a -și căuta aiu­rea alte debușeuri, ceia ce pen­tru industria austriacă a fost oă lo­vitură dintre cele mai simțitore. N’avem de­cât să cercetăm cifrele din anii anteriori denunțărei Con­­vențiunea comerciale cu Austro-Un­­garia, spre a ne convinge pe deplin de pagubele pe cari le au suferit in­dustria austriacă de la declararea resbelului vamal încoa. Milionele, pe Care altă dată Ro­mânia le plătea Austriei pentru măr­furile și fabricatele ei, au scăzut, în anii din urmă, la oă cifră forte ne­însemnată, în raport cu importul acestor mărfuri și fabricate pe tim­pul cât a fost în vigore Convențiu­­­nea comercială. In schimb însă România, pe lângă ESEM­­PLARU­L J § BA­N I înființarea târgurilor de râmători și exportul vitelor sale în Italia, a pu­tut să lupte cu succes în contra pie­dicilor ce i s’a pus, prin închiderea granițelor despre Ungaria. Și astă­­zi, Austria se vede ne­voită că, printr’un modus vivendi cu Ungaria, se stabilescá uâ înțelegere cu România prin încheiarea unei n­oi Convențiuni comerciale, care să ’i asigure debușeul pe care ’l avea altă dată pe piețele nóstre măr­furile și fabricatele ei. Isbuti­va până în cele din urmă Austria să stabilesca acest modus vi­vendi cu Ungaria și să ajungă la oă înțelegere cu noi pentru încheiarea unei asemenea Convențiuni ? Cu tota dorința ce avem de a pu­tea ajunge la uă înțelegere cu mo­narh­ia vecină, ne temem însă că piedicele vor veni și de astă dată tot din partea Ungariei, care pare că a întreprins o­ adevărată campanie în contra intereselor economice ale Aus­triei. Ungaria, care voia să -și asigure comerciul producțiunilor sale în pa­guba intereselor economice ale Aus­triei, a interzis României, sub dife­rite proteste și în contra chiar a disposițiunilor Convențiunei comer­ciale ce era în vigore, importul vă­­mătorilor și al vitelor cu care Româ­nia făcea comerciu cu Austro-Un­garia. Și cuvântul nu era altul de­cât că Ungaria voia să protejeze piețele sale comerciale în contra ori­cărui import similar din România. Acesta procedare a Ungariei de interes cu totul local, a deșteptat, cu drept cuvânt, în cercurile comerciale din Austria uă adevărată nemulțu­mire, care, din ei în fii, a luat un carac­ter și mai accentuat, față cu pagubele suferite de industria ei prin aplica­rea tarifului nostru autonom. Cu totă acesta nemulțumire, Un­garia însă a persistat în hotărîrea sea d’a nu voi câtuși de puțin să ce­deze Austriei pe tărâmul economic. De aci neputința Austriei d’a se înțelege cu România pentru încheia­rea unei n­oi Convențiuni comer­ciale , de aci tratativele cari durază de aprope trei ani și cari n’au ajuns încă la nici un resultat. După cum, deja am arătat aci, tratativele pentru încheierea unei Convențiuni — judecând după cele ce ne au spus telegramele din Viena și diarul Neue Freie Freise— pare că au să începa din n­ou ; și oprirea d-lui Al. Lahovary la Viena și convorbirile sale cu miniștrii Aus­triei și Ungariei n’au fost câtu ’și de puțin streine de acesta cestiune. Noi am spus, în nenumărate rân­duri, care este părerea nostră cu privire la încheiarea unei Conven­­țiuni comerciale cu Austro-Ungaria, și pe ce base credem noi că s’ar putea urma ori­ce tratative cu acesta putere. Fără să mai revenim asupra celor disc, repetăm și acum ceia ce am susținut în­tot­dea­una că adecă ne este cu neputință se încheiăm că Con­vențiune comercială cu Austro-Unga­ria, decà ea nu văii basata pe de­plina nóstra emancipare economică și pe principiul reciprocității de inte­rese ale celor două părți contractante. Agenția Română nu ne-a comu­nicat telegrame, de dimineță, din causa serbătórei de ort. A se vedea ultime telegrame pe pagi­na III. Românul fiind uă tribună liberă, facem cunoscut tuturor că în cola­­nele sale se publică ori și ce plân­geri îndreptate în contra administra­ției, armatei sau a vre­unul particular. Ori ce abuz, ilegalitate, persecuție, împilare sau bătae, săvârșită de ori și cine sunt biciute în diarul nostru, denunțate locului competent și stig­­matizate după cum merită. Indrepte-se deci cu toții diarului nostru și stă siguri că le vom lua apărarea. ^ SUNT 28 OCTOMBRE ^­­16 ^ OCTOMB^ st vj>1889 SCRISOARE DIN­­ IAȘI (De la corespondentul nostru special) Diarul „Fulgerul“ și lateralii.— O de­clarație a acestui­­ Jiar.—Atitudinea lui față cu Regele. — O combinație, laterală.— 1­. Mârzescu și antidinasticismul d-sale.—Di­ficultățile d-lui Catargiu.— O apropiere intre junimiști și conservatori. — Tratative ur­mate. Iasi, 14 Oc­ombre 1989. Domnule directore. Veți fi observat de sigur că „Fulgerul“ de joi 5. Octombre numea vizita M­­. b. He­gelul și A. b. Principelui moștenitor la Iași, o vizită de prisos. Pe cei mai mulți acesta calificare nu î-a surprins nici de cum, fiind dat ca „Fulgerul“ mai afirmase și în alte readun­curi ca „între Tron și între Țara exista o lupta continua“ și fiind dat de a­­semenea ca cel ce inspira și subvenționeză „Fulgerul“ este d-l N. Geaur-Aslan, cunos­cut prin sentimentele sale anti-dinastice încă din 1866, sentimentele pe care le pro­­paga cu ori­ce ocazie in Iași și pe care le manifesta septâmânal prin câte un articol doué, în „Adeverul“ din București. Daca însă calificațiunea „Fulgerului“ — vizită de prisos—n’a surprins pe nimeni, ceia ce a surprins pe toți este atitudinea din urma a acestui «Jiar. In­­ adever, nu­mai după 3 zile de la aparițiunea artico­lului „O vizită de prisos 1l relevat de unele ziare bucureștene, „Fulgerul“, în numărul sed de Duminica 8 Octombre publica un feliu de declarație ca n’ar fi ziarul d-lui Mârzescu, ca între d-sa și „Fulgerul“ nu e nici o legătură și cu gazeta de care e vorba aparține unui grup de tineri „cari ad obiceiul—reci pate—de a spune tot­dea­­una adevărul“. Toți se așteptau ca grupul tinerilor „de­prinși a spune totdeauna adevărul“ sa a­­firme și sa susție mai departe prin hiarul lor ca vizita regala de la Iași e o vizita de prisos, sa dovedesca acesta și r­egelul și Moștenitorului și sa-l convingă ca între Dinastie și între Țară e o lupta continua. Așa ți-ai găsit!.. In același num­ăr chiar, după cum și in numărul următor de joi 12 Octombre, gazeta lateralilor, departe de a da dovedi despre o așa consecvența­ de opiniuni, din contra se întrece cu Drape­lul, cu Era Nouă și cu Curierul Balasan a întimpina pe Înalții ospeți cu cea mai extremă curtezie. • Cum se face acesta ?—s’am întrebat cu mirare toți acei cari au urmărit atitudinea „Fulgerului“ .J 0 fericita înprejurare m’a pus în posi­­țiunea de a putea da deslegarea enigmei, ceia ce n’ași face-o daca ar fi vorba de o simplă halandala în dir­ecția ziarului la­teral,—­ceia ce insa sunt dator s’o fac, ca conștiincios corespondent, când e vorba de o combinațiune calculată, care stâ în legătură cu alte fapte de o mai mare în­semnătate. Se știe în adevăr câ d-l G. Mârzescu, șeful lateralilor locali, a fost tot­deauna un antidinastic hotărît și statornic. D-sa de altmintrerea a declarat-o însuși acesta în Senat. Asta­zi d-l Mârzescu pare a se fi obo­sit de acest, feliu de polil­oâ, ce nu produce nimic pentru un om cu casa grea. Câți­va ani de opoziție contra naționalilor­ liberali; un an, încheiat, de lupta contra junimiștilor, pare a i fi adus asta­zi o nespusă sete de putere. D-l Mârzescu voiește să intre cu ori­ce preț în minister. Acum două săptamani în urmă, d-sa a bătut, cu regularitatea unui cosornic, de două ori pe săptamână calea de la Bucu­rești la Iași și de la Iași la București. Tóte aceste călătorii erau preparativele și punerile la cale care trebuiau să proce­deze intrarea d-sale în cabinet. Acuma, cu ocaziunea venirei Regelui la Iași, d-l Mârzescu a găsit ocaziunea minu­nată ca să reabiliteze mâcar în parte re­­putațiunea sa de vrăjmaș al dinastiei. Deci, a cântat se-și creeze un prilej ca sa declare ca tot ce s’a scris in „Fulgerul 11 contra Regelui nu-l privește întru nimic pe d-sa, de­ore­ce d-sa nu inspiră „Fulgerul“, acest ziar aparținând unor băeți cu care d-sa n’are nimic de comun, dar cari au deradere în d-sa, mai mult de­cât atâta, ce are­ce acei bieți au încredere în d-sa, d-l Mârzescu lasă a se înțelege că le va iu­une să-și modifice linia de purtare față cu Regele și Dinastia, să înceteze cu ata­curile și sé transforme isiarul lor intr’un aar eminamente dinastie,------ceia ce s’a și întâmplat. Acesta fiind manopera, e aprape de înțelegerea fie­caruia ca retractările „Ful­gerului 11 sunt scuzele d-lui Mârzescu, iar atitudinea dinastică a gazetei laterale, este profesiunea d-sale de credință pe viitor. Cu tote aceste d-l­­. Catargiu, cu care au fost câte­va întrevederi în scopul de a primi pe d-l Mârzescu un minister, face pe dificilul. D-sa găsește în șeful lateralilor ieșeni un teren proprice pentru loviturile adversarilor, afară de acesta d-l Mârzescu nu i-ar aduce nici un contigent în Cameră, de­ore­ce d-l N. Ceaur-Aslan își va păstra în totul neatârnarea sa de acțiune dacă nu i se dă Primăria de Iași pe mâna, iar d. Miltiade Tzory—­după cum se pute de­duce din scrisorile adresate Națiunei— parea a fi regăsit calea cea bună și drepta pe care de o bucata de vreme o rătăcise.... Ast­fel cu în­cât d-l Mârzescu astăzi nu pote garanta ca nici măcar deputații laterali al Iașului îl vor urma, cu tote ca d-sale îi este încredințată direcțiunea politicei laterale și acțiunei parlamentare de catru comitetu disident din Iași. D. Mârzescu pare deci a fi montat în deșert manopera­­ îe care am vorbit; îm­prejurările—mai puternice de­cât voința și dorințele d-sale—silesc pe d. L. Catargiu se nu l puta aduce la putere. Totuși șeful reacționarilor e convins ca singur nu mai pute merge înainte și ca un remaniare ministeriala se impune cu ori­ce preț; dar un remaniare care se’l a­­duce un serios adaos pe lângă slâbânoga și problematica majoritate ce are în Ca­mere. D. Catargiu știe—mai departe—ca sin­gurul element pe care actualmente ar pu­tea compta cu ore­care succes, sunt juni­miștii, constituționalii. Pentru acest sfârșit un persona sul pusă a încercat un apropiere între d. Catargiu și d. Carp, care se aflau amândoi în Iași cu ocaziunea venirei M. S. Regelui. încer­carea însâ nu a dus la nici un resultat. D. Carp pretinde că e convins câ par­tidul conservator e un partid degenerat care nu mai pute merge înainte sub con­ducerea d lui Catargiu, bătrân pe care cu­rentul științelor sociale l-a lasat în urmă. D-sa ar primi un alianța cu D. Catargiu, dar numai cu condițiunea ca acesta să aibă un rol secundar în­­ conducerea afa­cerilor, iar d-sa să aibă direcțiunea. D-na Carp se învoește cel mult cu condițiunea ca Catargiu să fie președinte al Came­rei, de­ore­ce ministru sub președinția d-lui Carp, Rosetti sau alt junimist e sigur ca nu va primi se fie. D. Catargiu, la rândul sau, ca e o ches­tie de demnitate personala pentru d-sa a nu ceda pretențiunilor leaderului junimist pe care-l găsește absurd, îngâmfat și gran­doman. Întrebat de cine­va pentru ce nu se împacă cu d-l Carp, d-l Catargiu a respuns: „ Apoi dă­ frate, nu se pate să fie doi „vezetei la o trăsură­­“ Prin urmare tratativele încercate în Iași pentru o apropiere care sâ garanteze du­rabilitatea regimului pentru o bucată de vreme n’au reușit nici cu d-l Mârzescu, pe care d- l Catargiu nu-l voește nici cu d-l Carp, care nu l voește pe d-l Catargiu. Șeful reacționarilor, își făcuse ore­care iluzii ca cu ocazia solemnitatei în mijlocul căreia M. S. Regele și A. S. Principele moștenitor au fost primiți la Iași, față cu entuziasmul și mișcarea generală ce a dom­nit în orașul nostru in zilele de 7, 8, 9, și 10 Octombrie, nu-și va întinde undița în zadar, ci va putea face o achizițiune care să-l înlesnăscă putința de a mai re­­mânea la putere câți­va ani; —șeful reac­ționarilor, însă s’a dus din Iași cu totul desiluzionat și convins­—sunt sigur—ca în urma celor întâmplate la Giurgiu, la Bâr­lad, la Ploești, și pe aiurea, neavând nici forța morala necesară unui guvern și nici măcar o majoritate puternică, care sa-1 sprijinesca, va trebui sa parasasca cel mai târziu.... la toamnă puterea pe care o do­rea de atâta vreme și pentru care a lup­tat așa de mult s’o dobândescâ. Corespondent. P. S. — Ia scrisorile mele viitóre, pe lângă cele-l­ alte fapte din Iași ce vi le voiu comunica săptămânal, vâ voiu face și o descriere amănunțită a instituțiilor [­nostre. Cred că aceste corespondențe vor inte­resa pe toți— și în special pe concetățeni mei. C. Serbările din Grecia (De la corespondințele nostru particular.) Smyrna, bordul vaporului arab „Der­­kahlie“, 4 (16,1 Octombre. Sunt în fața marei insule Lesbos, patria poetei Sapho, de unde va trimit puținele impresiuni culese din Constantinopol, cu ocasiunea trecerei mele pe acolo. Pen­tru a doua orâ admiram frumusețile am­belor țărmuri ale bătrânului Bosfor, și, cu tote acestea la fie­care sclipire a ochilor nu’mi puteam opri admirațiunea cea fără margini. Diferitele mahalale ale Constanti­­nopolei sunt aruncate peste dealuri vecine înverzite și împodobite cu grădini frumose cu un farmec poetic și forte piitoresc. Co­burgul însă cel mai principal este Galata, pe partea europanâ, unde sunt ambasadele, notabilii locuitori europeni etc., și care rea pre­cum asemănarea unui oraș civili­­zat. De pe vapor am admirat palatul Dal­­ma-bacca, ambasada englesâ și Buinc­here. Aurăriile cu care sunt împodobite aceste­ palate, adeverresc povestele Kalima. Mișcarea pe­ Bosfor amil de vap­ore, corăbii, luntrii pescaresci etc., este atât de mare, in­cât produce asupra străinilor ou deosebită im­­presie. Interiorul este mai mult necivilisat. Strade strimte și fara nici o regula, sui­șuri, dealuri, strade cu trepte, case cu mai multe etaje, dar mai tate de scânduri, tram­vaiuri și trăsuri de tot soiul; câini m mare număr, stafioneza pe trotuareie cele strâmpte și prin mijlocul ulițelor; toți jigăriți, urîți, bolnavi, plini de sânge din causa ca îl calca tramvaiurile și trasurile, mulți sunt și cu familiile lor destul de nu­merose ; îl lovesc cu piciorul și nu cata­­doresc sa se uite cel puțin la cutezătorul trecător; turcii îi hrănesc bine, ca să le ducă, dupe morte, sufletele in rai. Manie religiosa. La Mitilena ex-prințul de Samos, Aristarhh bey, a preferat să se dea din vapor jos, de­cât să nu’l lase in clasa I cu câinele, un câine forte prost și urît. Cu politica o duc și mai réți supușii lui Mahomed, căci starea lor a fost vecinie leneșa și nici undata nu se vor pune pe lucru. Acum fac pregătiri grozav de mari pentru a primi cu mai mare mărire pe imperatul Germaniei. Lefurile funcționarilor au fost reținute pe două sau trei luni spre a putea preîntâmpina guvernul Sultanului cheltuelile primirei înaltului monarh­, care va veni în Constantinopol îndată după ple­carea sa din Atena. Arsenalul flotei a pri­mit ordin se repare ori­câte­va córe va putea ca se iasă întru întâmpinarea lui Wilhelm. Ofițerilor activi li s’au dat ordin se nu mai umble cu galoși, său deschiați, la tunici, sau cu umbrele, sau cu bastone sau lara nasturi, etc., dupe cum au obi­­ceiu; acest ordin a fost publicat cu ob­servațiu nea ca acela care nu va asculta, va fi imediat suspendat și chiar degradat. Pentru revista militară ce a ordonat Sul­tanul să se facă în fața împăratului la I­­­dir Kioșk, au fost aduși în capitala cei mai buni musicanți din tote regimentele din imperiu, cari se vor exersa să cânte pe cal. Și stradele pe unde are să tră ca împăratul, se dreg, ziduri se dorîm și mai cu semn un zid mare care formăză un semicerc de aprope de grădina Taxim din pera, până la ambasadele Germaniei și Italia, se drege și în genere se curăța. Asemenea la Stambul la vechiul­ Bizanț, se­ repara stradele din jurul Sf. Sophii și hy­­podromul sau At­meidan, unde sunt gramia lui Sultan Selim, colonele Ptolomeilor, Pa­­leologilor, a șarpelui de bronz și museul ienicerilor. Constantinopolul se Împarte in trei de­osebite limbi de pământ: Scutari în partea asiatica, Galata în cea europeană și Bizan­țul (Stambul) tot în partea europeană, prin­tre care se strecura golful Cornului de aur unde sunt arsenalul, renumitul turn de Ga­­lată, etc., iar la Stambul, partea cea­l­altă este vechiul sediu al domnilor din Fanar, pe cari Sultanul îi trimetea în România; aci se mai văd multe rămășițe din zidurile uriașe ale Paleologilor, Sf. Sofia cu cele patru minarete, Patriarh­ia Fanarului, ma­rea scolă a Națiunei (Megali tu ghenus sholi) etc. Două poduri pe plute unesc ambele laturi ale golfului Cornului de aur unul percepe o taxa de 5 bani de la fie­care trecător, și aceștia sunt atât de nu­meroși, în cât de departe se vede în­toc­mai ca regimente defilând;­­jilnic cei șase omeni de la capetele podului încasarâ mai bine de 100.000 ft. Aceștia sunt îmbrăcați în cămăși albe lungi, ca să nu pota fura banii podului. De la Sf. Sofia ca un mic

Next