Romanulu, ianuarie 1891 (Anul 35)

1891-01-15

* t) r < * ANUL AL XXXV-LE Voiesce și vsî putea. ANÜNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV . . ...... 40 ban »«‘to „ „ „ „HI............2 lei­­ „ Incerb­ins și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „­­ A »e adresa: IN ROMANIA, la administrați­unica «jiannim. IN PARIS, la Havas- Laffire et O­nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-na Haacenstein et Vogler, Otto Maas»), IN ELVEȚIA, la „ Din férile cele alte direct la administraíiu nea ^tainhri, — Scrisorile nefrancate se refau­ Mercuri diminăța BUCURESCI, 14 CALENDAR In acest timp de liniste, când Par­lamentul e Închis, pe când reprezen­tanții națiunei se odihnesc în sânul familiei, luptele politice pareau a fi încetat cu desăvârșire. Liberalii naționali au încercat, Du­minecă, sä scuture pe cetățeni din acestǎ amorțire, convocândul fo­­uă Întrunire publică, în vederea alegerea unui deputat al capitalei. In întrunirea presidată de d. ge­neral Zefcari, s’a discutat din n­ou ne­sfirșita cestiune a constituționa­lității guvernului actual și candidatul partidului, drept program, a obser­vat că întrunirea ar fi fost și mai mare dacă mulți cetățeni n’ar fi fost impedicați să vie din causă că cir­culația e imposibilă, primăria neri­dicând zăpada. D. Pache, spune marele orator d. N. Fleva, a făcut, ca apa să intre ln locuințele alegătorilor spre a îl impedica sa vie la întrunire. Din cele spuse, programa d-lui Fleva pare a se mărgini la însem­nata declarațiune: «Lăsați mai bine să intre apa în casele vóstre, de­cât focul în constituțiune». Din parte-ne trebui sa mărturisim că resimțim să vie întristare, când vedem bărbați de valorea d-lui Fleva presintânduse înaintea alegerilor cu asemenea frase sforăitoare,­ când ar putea sâ prezinte un șir de reforme care ar dobândi sprijinul tuturor libe­ralilor. De programa liberală și de cea conservatorre am dori sa ni se vor­bească, ele ar trebui puse în lupta de la 20 Ianuarie, dar nu apa și focul. îndată după deschiderea Corpuri­lor legiuitore, două mari cestiuni vor fi discutate, temelia organisării nois­­tre sociale va fi adusă în discuțiune, prin proiectele generalului Manu și prin reforma legei învățământului. A­­supra acestor cestiuni ar fi de cea mai mare însemnătate să cunoscem care sunt părerile candidaților. Sperăm că la viitarea întrunire, d. Fleva va lăsa în pace pe d. Pake Frotopopescu, spre a ne expune pro­iectul d-săle asupra reformei învăță­mântului. Agenția Havas ne comunică urmâtorele telegrame : Berlin, 12 Ianuarie. Banca Imperiului a redus scontul sou la 4 la sută și lombardi­ la 4 și jumătate la sută. Paris, 12 Ianuarie: Ziațele republicane arată mulțumirea lor că împrumutul a fost acoperit mai mult­ de 16 ori. Roma, 12 Ianuarie. Căpitan Tracasa desminte știrea după care guvernul ar avea de gând sa urce taxa de intrare a grâurilor străine de la 5 la 7 lei. Berlin, 12 Ianuarie. Se desminte știrea fiarelor parisiane după care Principele Wilhelm de Bade ar fi asistat la 1 ianuarie îa uniforma pru­­siană la înmormântarea Ducelui de Leu­chterberg și că s-ar fi retras în trăsura sa ca să evite o demonstrație. Principele pă­răsise Parisul cu 3 c­ile înaintea înmor­mântarea ducelui. Ministrul finanțelor a mai amintit că cre­ditele suplimentare sunt destinate la îmbu­nătățirea fórte funcționarilor subalterni ; el a declarat că prisosul efectiv al drumu­rilor de fier se urcă la 5 milione. Edițiunea ele conțineța JOI: 15 IANUARTU (3 IANUA.R st. E SSE­M­P­L­A­R­U­L 15 B­A­N’s Fundator RO­BETTI REDACȚIA ȘI ADUI­MSTE­AȚI A STRADA BREZOIANU, No. IS .Uumineza-teis vel 1 ABONAMENTE lit și districte, un an­­ 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. P­reoți și învățătorii din sate abonamentul este re­dus la 3« lei­­ U an. Pentru tete țarii« Ufirsinel postak, trimestrul 16 lei. A se adresa : in­ ROMANIA, la 1*data»trab­uie a­­ ziarului și eficiele poștale LA PARIS, 1» Harag, Lafsite et Gsue, 8, Pitice de la Bourse , OEKUANIA, AUSTRA, ITALIA, și BELGIA, la biu­reanu ș s poștele. — Articolele nep­u­blicate se ard. — Inimicul firesc la marea luptă dintre indivizi ca și dintre popore sunt două feluri de riva­lități. Unele, ori cât de vii, ori­cât de pline ne durer­esc consecințe, ori cât de sfâșie­­tore pentru pacea lum­ei, nu se­ datoresc de­cât întâmplatei. Un eaprițiu de suve­ran, o nebunie națională, o neînțelegere ivită din senin, o știrbire a atuorului­ pro­­priu­ al unuia care atrage după sine o sete nepotolita de resbunare din partea celui­l­aalt, o mulțime de cause secundare sunt de ajuns pentru a le da ființă. Aceste rivalități de­sigur joca rolul lor în istorie, de multe ori chiar ele însângerăzâ un veac, la urma urmelor insă ele sunt des­tinate să se stingă căci izvorul lor nu țișnește din fatalitatea lucrurilor. Sunt Insă și alte rivalități, rivalități de acelea pe care le însemnază în cartea vă­­murilor degetul inexorabil al faptelor, și care, ori­ cât s’ar trudi să le impedice în­țelepciunea guvernelor și mărinimia suve­ranilor, ori­ cât s’ar îmbrățișa și ’și ar jura amicie eternă națiunile, mai curând sau mai târziu tot isbucnesc. Aceste rivalități sunt cele mai de temut, din soluțiunea lor, și numai a lor, se însâfleză acea nes­fârșită epopee care se chiamâ istoria ome­­nesca. Căci ele nu se potolesc de­cât atunci —și numai atunci—când unul din rivali a dispărut, sau când cel puțin amândoi au capătat, în urma unor lungi și dure­­rose experiențe, convingerea că le este cu neputință să se suprime unul pe altul. De acest fel este rivalitatea imperiului rusesc în contra nostră. Ne explicăm, căci nu voim să ni se a­tribue alte gânduri de­cât ale nostre. De­parte de noi idea de a acusa de vrăjmășie pe actualul guvern al imperiului veci Q­­Îm­­potriva, credem cu voioșie că Împă­ratul actual este un sincer iubitor al pacei, mai mult, presupunând chiar că mâine s’ar sui pe tronul Țarilor un filan­trop sau chiar un filo-român, și totuși problema va rămâne aceași. Existența nóstrá este incompatibilă cu îndeplinirea idealului imperiului vecin ; i­i­miciția­tea în contra nostră nu pote înceta de­cât în ziua în care va reuși să ne des­ființeze, sau ii va fi pe deplin dovedit că nu ne pote desființa. Pentru a ne pătrunde de acest adevăr, este de prisos să răsfoim istoria. Ori­cât de elocintâ ar fi ea, ori­cât de puternic și de deplin ne ar învedera că aprope de două veacuri — de când ne am cunoscut, — Imperiul Țarilor a făcut tot ce i-a stat prin putință ca să m [UNK] cucerescă, ori­cât de evident ar fi ca norocul numai ne a scăpat­ de fórla­­ Basarabiei ■ și­ a Poloniei, acesta nu ar fi destul. Au fost­ și alte ri­valitâți care au ținut două veacuri, și care cu tote acestea nu isvorau din logica fără de mila a faptelor. Nu, cea ce da i­imiciției Rusiei iată cu noi adevăratul ei caracter, este posițiunea nostru pe harta Europei. Suntem în pragul celei mai mari împă­rății din lumea modernă, suntem vecinii unui popor de o sută de milione de o­meni care în 50 de ani își îndoește popu­­lațiunea; suntem în drumul unei națiuni tinere, intelig­ente, entusiaste, unei națiuni cu atât mai de temut cu cât nu-i făgăduim calitățile; suntem la hotarul unui popor care, ca tote poparele Nordului, se simte atras, printr’o iinvincibila și eternă pornire, către mările de smarald ale Suduh­i. Este o lege nes­rămutată, o pornire a fuel ca națiunile, ca și indivizii, să alerge după aerul imbălsâmit, după surele arijă­tor de la miafla-fi. Rusia, cu toti vastul ei teritoriul, înâ­j­bfise in cețurile Baltici!, ea caută să res­pire către Sul, și caută să o facă in trei locur­i do­uă dată: în Extremul Orient in apele Japoniei, la Golful Persic în ju­mătatea vastei sale împărății, și la Medite­­rana cea scăldată de sőre, la acea Medi­­terana către care au aspirat toți omenii Nordului, și pe țărmurile căreia atâția și-au găsit mormântul.­­ Din aceste trei­ drumuri, cel mai impor­tant este de­sigur al Mediteranei, acolo sunt faimosele strâmtori, cheile Europei, acolo este cetatea Gesarilor din Orient și Metropola Ortodoxiei. Către acest pa:ct se indrepteza tote sforțările împărăției, tote aspirațiunile, tóte elanurile națiunei ru­sești. El bine, pe noi sorta nera pus d’a cur­mezișul tocmai pe acest drum, așa că Ru­sia nu póte merge acolo unde o chiama logica desvoltărel ei de­cât trecând peste trupurile nóstre. Nu este vorbă între noi și Rusia de uă neînțelegere­­ recitare, nu este vorba nici măcar de una din acele ore neînțelese pe care vremea care le a închegat le póte și topi. Nu, aci este ceva cu mult mai adânc. Este vorba de două vieți care se esclud, sau mai bine fu­s este de o esistență, acea a neamului românesc, care nu póte ră­mâne în piciore de­cât decâ cea­l-alta va fi nevoită să pună streja ambițiunei ei. De înțelegere, de compromis, de conce­siuni nu póte fi vorba într’un asemenea problemă. Trăim, Rusia se ciuntește în cea ce de două secole a încâlcit inima popo­rului rusesc, reușește împărăția vecină iu îndeplinirea visului ei de aur, visului pe care cu atâta credință și tenacitate l’a ur­­mărit și’l urmărește, statul românesc, ca și neamul românesc nu remâne de­cât un suvenir. Acesta este adevĕrul. Locul pe care il ocupăm pe harta Europei nu este locul norociților care pot să trăiască fără de grija și fără de trudă. La spatele ruinelor Rartenonului, acoperiți de gloria clasicis­mului, furișate in fundul unei peninsule, poporul grec pote sta spectator la marile rivalitați care despart națiunile moderne. Alta este sória nóstra. Asvârlițl de ursită în Valea Dunărei, în acea vale care de a­­tâtea veacuri fost­a și va fi teatrul mari­lor catastrofe, postul nostru este un post greu, dar este și un post de onore. Istoria a făcut din noi ante­garda civilisațiunei a­­pusene contra invasianei Nordului, cum ne făcuse altă dată ante­garda Europei ci­­vilisate în contra invasiunei asiatice, cănd invasiunea venia de la Sud. Sabie în con­tra cutrofiei, fie că ea venia despre Du­năre, fie că ea vine despre Nistru, tot sabie fost­a și fi-va ursita nostră ! Ori­cât de ingrijitare ar fi constatarea acestui adevăr, tot mai bine să nu dama pe deplin semn­ de dânsul, de­cât sa a­­dorm­im intr’uâ siguranță deșartă. Forța lucrurilor face din noi un obsta­col la mersul înainte al unei mari împă­rății, care este in același timp și uă na­țiune puternica. Acea împărăție a cercat, cerca și va cerca să calce pe cea ce crede densa drumul pe care i l’a croit Provi­dența. In drumul el ne gasesce pe noi. Pe noi dér cercat­a, cerca și va cerca Impe­riul Țarilor să ne stargă din cartea nea­murilor. De alt­fel la ce nevoia să căutăm în lo­gica situațiunei geografice și în învățămin­tele istoriei politica vetere a imperiului fusesc ? Acesta politica nu este secreta. Toți cu­getătorii, ea și toți patrioții și omenii de stat ai Rusiei, afară de aceia pe care scru­pulele unei posițiuni oficiale ii amuțesc, — nu se sfiesc de a ne-o spune. Pofta lor de cucerire însă el o m­as­­ch­eza sub o teorie, sub o teorie destinatâ după dânșii, să dea lum­ei moderne un no­u tip de civilisați­une, să facă ca pe jumăta­tea résaritena a Europei se se nască un viața nouă. Pentru îndeplinirea unei așa de mari și de bine făcătore opere, strivi­rea celor mici nu atârnă in cumpănă ! Oamenii sănătoși, a fii Bismarck, nu se opresc în mersul lor fiind­câ au bătături. Vă națiune, căreia Provedința i-a încredin­țat o așa de mare misiune, nu se póte opri în mersul ei ca să cruțe nămul ro­mânesc ! Take Ionescu, nicîuă ocasiune fără să nu vorbescă­reu de­­ fiariștî, de­și aceștia l’au arê­­tat, l’aréta și 'l vor arêta lumea cum este,—și totuși­­ fiariștii, afară puțin de cei germani, nu l’au supărat pe acest interesant dușman al breslei lor. Și’n România ca în tóte zările, presa a urmărit cu mai mult decât bine­voitare atențiune faptele și fi­șele tenorului suveran. ințelepta lui purtare în cestiunea demisionărei și­ a copilărescului ne­caz ale principelui de Bismark, ar fi atât de mic după ce a fost atât de mare ; părerile lui în cestiunea socială. Când cu rescriptele imperiale cari, în diferite pârți ale imperiului, au des­chis ca un fel de supape de sigu­ranță, căci lucrătorul­­ fice: să aș­teptăm să vedem ce face împăratul; hotărîrile luate de Guilem II în cestiunea ofițerilor nobili și a pri­vilegiilor lor ; părerile atât de interesante în ces­­tiunile programelor școlare ; și atâtea alte cestiuni de însem­nătate secundară au fost urmărite în România fără nici un obosală, ba din contră cu uă curiositate și cu un interes din ce in ce mai cres­cânde. De aceia, cunoscând caracterul in­teresantului suveran, apucăturile lui de la ’nceput, modul lui de a vede cestiunile și de a discerne într ennele ce era epi, cinstit bine și nou, resusăm de a crede cele ce ni se spun de presa ungară și de presa germană cu privire la discuțiunea convențiunei comerciale între Austro Ungaria și Germania, și la partea ce România indirect ar fi chemată, spre paguba ei, se face într’acesta convențiune germano-austro-ungar. Pentru că Austro-Ungaria nu vo­iesce să lase și pentru că Germania nu voiesce să dea,­Ungurii și unele­­ ziare germane pretind că ’mpăratul Guilem II ar fi tjlis Austro-Ungarilor : primiți condițiunile nóstre și eu mă leg să vă dați uă compensațiune, e­­conomicâ în România,—cu alte cu­vinte , decâ­triceți că pentru Germa­nia e de câștig și pentru Austro Un­garia padugă, el bine, vă tăgăduesc a vă despăgubi eu de pe spinarea Ro­mâniei. Eră ce se afirmă de Hester Lloyd, de alte­­ fiare de limba maghiară și de unele­­ fiare germane. Noi refulăm de uă cam dată a crede lucrul acesta. M. S. împăratul Germaniei ține bine minte lecțiunile ce i s’au dat de principele de Bis­­mark, nu numai teoretic, ci și prac­tic, adică lecțiunile ce omnipotentul cancelar le da augustului său elev cu pățăniele sau eșecurile grozave ce întâmpina în câte uă cestiune pe care s’apuca s’o­ trad­eze, cred­ând că nu­mai el este pe lume. Readucă’și aminte împăratul Gui­lem II cestiunea Carolinelor și serve­ l pățania principelui de Bismark ca lămurită învățătură pentru ori­ce a­­facere când, nesocotind existența și voința unui întreg popor, te apuci să tractezi uă cestiune pe spina­rea lui. E sensibilă de tot epiderma popore­­lor în ziua de azul,—și din nenorocire epiderma poparelor neolatine are a­­deseori uă sensibilitate maladivă. Când Teutonul strigă, Latinul răc­­nesce ; când primul rîde, al douilea hohotesce , când primul s’agită, al douilea a și isbucnit. Prin urmare, se pote vede cât de colo ce furtună s’ar deslănțui în Ro­mânia, când s’ar auzji ca’ntr’adevĕr industria și comercial român va avè să plătască pagubele unuia sau al­tuia din cele două imperie. Pe tema din 1876 «România a «fost aruncată la piciorele comitelui «Andrássy» s’a laut acum 14 ani uă agitațiune, care a svérlit în aer două ministere. Tot pe acesta temă cu termeni schimbați, an fi In 1890, în posițiunea în care ne aflăm, décá s’ar adeveri fisele presei germane și ungare, o­­piniunea publică română ar resturna nu două ci două-deci și două de mi­nistere, dar pentru Austro-Ungaria sau pentru Germania tot nu ar plăti. «Turcul plătesce,»—de ce dictonul. Românul însă nu plăteșce, — d’asta pot fi siguri toți, și printre cei d’ân­­tain, M. S. Guiom II, împăratul Ger­maniei, care e mai mult de­cât cu minte pentru a se convinge că’n Ro­mânia Rege, Guvern și Națiune vor opune la cea mai mică veleitate în­­tr’acest sens un non possumus absolut, ba chiar vijelios. G. imperatul Germaniei §1 JK O 31 ANIA Nu este astă­zi în tota lumea un suveran care se intereseze presa din­­tr’ambele continente cu atâta putere ca Guilem II, imperalul Germaniei. Din toate actele și­­ fișele lui de pené acum, presa a vetiut că are a face cu un om hotârit a da ’naimite pe nișce căi, de semenii lui cu to­tul nestrăbătute. Guilem II e un modernist, un ino­vator, un înainte-mergetor atât de indrăsneț în­cât e cu totul și cu totul firesc ca toți­­ fiariștii din tote părțile luriei să ftă cu ochii țintă la densul. Lucru curios,—elev al școlei d-lui de Bismark, — Guilem II nu scapă Afacerea Padiewschi (Prin fir telegrafic) Madrid, 12 Ianuarie. Un raport telegrafic al prefectului g din Gerona dă amânunțiri în privința arestării de la Olof. Căpitanul vameșilor are bănu­ți asupra unui individ care s-a presentat și i-a ce­rut pașaportul său; individul a voit sa fuga, dar a fost arestat de un seandarm ; el a făcut deposițiuni care arată că stare anormală de spirit. Paris, 12 ianuarie. Miniștrii de interne și ai afacerilor atre­­ne n’au comunicat nimic sigur încă in privința arestării lui Padlewski ; cu tóte acestea depășite par să­­ afirme opiniunea că nu pote fi altul de­cât dânsul. Ultimele știri .Jic ca Pad­ewski ar fi fost intervivat în inchisore ; el ar fi refuzat să numească personele care l-au insolit în fuga sa, nevoind sa compromită pe nimeni; el pretinde că crima sa este politica, că el a lucrat din patriotism pentru a răs­­buna pe familia sa și pe coreligionarii săr așa de mult persecutați.— El a voit să se sape în Spania; și voia să rămâie ascuns succesiv la Barcelona, la Saragosa, la Cartagena, la Alicante.­ ­Prin fir telegrafic­ Viena, 12 Ianuarie, piarele află din Soria că Lutzki ar fi scris din Petersburg, cu data de 24 Dea, câ este arestat și c­l, lipsit fiind de resurse, ruga să i se trimită léja ce i se cuvine ânea, și lucrurile sale. Viena, 12 Ianuarie, Politische Corresponded, află ca rapor­turile din Constantinopo­e constată câ de cât­va timp tendința se manifestă printre anarh­iștii de a alege Turcia ca locul ac­țiunilor lor preparatore. Cât despre afacerea Lutzki, agentul Bul­gariei nu a făcut pene acuma nici un de­mers pe lângă Porta. Representanții străini din Constantinopole cred ca pene acuta nu este nimic care se pute fi interpretat ca violare a unui interes internațional. Budgetul englez (Prin fir telegrafic) Londra. 12 ianuarie. Times primește o depeșă din Petresburg, care fa­ce că prisosul bugetului ordinar pe anul 1891 este de 1.868.449 ruble ; buge­­tul extraordinar presinta un deficit de 49668 361 ruble, dar se va acoperi din fondurile de reservă. Printre cheltuelile extraordinare figureza 42 913.500 ruble pentru construcțiuni de drumuri de fier și de porturi și 20 milione pentru noul ar­mament al trupelor. —..........-----­ Ciocnire între vapore­ ­ Prin fir telegrafic) Leith, 12 ianuarie. Că ciocnire s’a întâmplat spre două va­pore lângă St. Alseda, pe țărmul Scoției se­­rice cu 13 persone au perit. —......... INFORMA­ȚIMNÎ UĂ interesantă publicațiune, menită a răspândi operile scriitorilor noștri în masele profunde ale poporului, adică Noua Bibliotecă Populară, intră acum în anul al doilea. Primul număr al acestui an con­ține biografia fondatorului Românu­­lui, făcută de d. Z. Arbore, precum și estrase din operile publicate ale lui C. A. Rosetti. In anul I, se află biografia și es­trase din operile lui Bălcescu, Eliade, Conta, Alexandrescu, Bolintineanu, etc. etc. —x— Luni fără, 31 Decembre 1890, frumos și vesel revelion la d-na și d-nui Stolojan. Petrecerea s’a început cu un re­­presintațiune teatrală, Botezul Păpușă, ginga și jucată de domnișorele Stolo­­janu și Missir și de cavalerii Missir și Stolojanu. Succesul feeriei a fost atât de colosal și aplauzele publicu­lui din parter (spectatorii cei mai bătrâni aveaui 8 ani) atât de frene­tice, în­cât actorii a trebuit să dea imediat uă a doua represintațiune, cu un succes fără îndoială din ce in ce mai erescând. In urmă, publicul din parter și actorii din culise fraternisând, s’a în­ceput danțul. «Galeria» unde se a­­flau «bătrânii» și «bătrânele“ i-au imitat mai târziu, pana aprape de taină. Pom cu daruri, supeü și amabi­litatea neobosită a stăpânilor de casă au încântat pe toți invitații d-nel și d-iul Stolojani. Neue Preussische Zeitung din Ber­lin publică, in numărul seu de la 8 ianuarie 1891, un articol Rumaenien als Compensationsobjekt in den deutsch­­oesterreichischen Zollverhandlungen, a­­supra căruia vom reveni și noi în­­tr’unul din numerile viitore. Ex-­Romaenische Revue, valorosa re­vista politică și literară a d-lui dr. Corneliu Diaconovici, a intrat intr’al șaptelea an al esistenței sale. Românulu a recunoscut tot­deauna servietele ce acesta revistă face tu­turor cessiunilor naționale române, și uréza directorului și redactorilor ei stăruință și tăria românésca pe roditorea cale ce au întreprins. bumariul a­nului pe Ianuarie 1891 este și mai bogat și mai variat ca cele trecute. Sperăm că Românii din regat vor încuragia acesta folositore publica­țiune (Viena, VIII, Aiserstrasse 27). —x— De ieri, 1 Ianuarie 1891, poșta rurală din districtul Ilfov a fost ast­fel organisată, în­cât comunele vor fi­­ zilnic deservite. Scrisori și­­ fiare vor ajunge la destinația lor sora în fie­care co­mună. E de dorit ca și in alte districte acesta organisațiune să fie intro­dusă cât mai curând. —X---­Eri sora 1 Ianuarie s’a dat la pa­lat primul bal. Lume forte multă, a­­nimațiune și toalete forte frumóse. MM. II. Regele și Regina, pre­cum și A. S. Principele Ferdinand nu s’au retras de­cât după ora unu. Cotilionul s’a continuat până după orele patru.

Next