Romanulu, aprilie 1893 (Anul 37, nr. 72-94)

1893-04-08 / nr. 77

800 aveammm ROMANILU, 7-8 APRILIE Un proiect Primim următorea scrisore : In No. 72 din 20 Martie 1893 al diarului Românulii a apărut un articol conținând traducția unei scrisori publicate in diarul unguresc Egyetértés și însoțită de unele reflexiuni ale diacului Románulit, de altfel nedrepte, la adresa evreilor din țară. Noi studenții universitari evrei întruniți în ziua de 21 Martie ne simțim datori, pe de o parte a desminți în mod energic unele din aserțiunele calomniase publicate de ziarul unguresc, iar pe de altă parte, a protesta contra învinuirilor aduse de diarul Românului, evreilor din țară, ca autori ai acestei scrisori. Din forma și fondul acesteia oricine ’și poate forma convingerea că autorul nu poate fi : Nici student evreu, Nici evreu pământean, ci forte probabil un corespondent străin al diarului unguresc. Se constată din acea scrisare o mulțime de inexactități, pe cari desigur un student universitar, cunoscător al lucrurilor nu le ar fi putut scrie. Așa: 1) Se zice că a fost un examen de medicină internă pe când in realitate n’a fost un asemenea examen, ci cu câtva timp în urmă a fost un concurs de externat la Eforia Spitalelor civile, concurs cu totu independent de Universitate și lipsit de ori ce caracter oficial. 2) Juriul examinator nu a fos universitar ci compus din medici ai spitalelor Eforiei. 3) Numărul concurenților in total a fost de 75, iară nu 30, dintre cari 25 ieraț evrei, iară nu 10. 4) D-l profesor doctor Rîmniceanu este decanul facultății de medicină din Bucuresci, iară nu rector magnificus, titlu ce se întrebuințează in streinătate și care dovedeșce stilul unui strein, necunoscător al instituțiunilor noastre universitare. 5) Ar fi fost absurd, că atunci când studenții universitari evrei petiționează către corpurile legiuitoare, pentru înlăturarea unor disposițiuni restrictive din legea instrucțiunei publice, iară evreii fac metinguri pentru a protesta, pe căile legale in contra acestor restricțiuni, evreii sâ se adreseze străinilor, provocând astfel indignare printre membrii parlamentului și un curent defavorabil causei nostre. De altfel chiar autorul articului din „Românul“, admite că trimițătorul acelei scrisori nu pate fi prietin nici al românilor, nici al evreilor, și ne mirăm cum ziarul „Românul“ atribuie sentimentele unui dușman al evreilor, tocmai intregei populațiuni evreiești. Abstracțiune făcând de cele espuse mai sus, chiar spiritul acelei scrisori dovedește pena la evidența, cum că intențiunea ce s’a urmărit, a fost mai mult de a procura o nouă armă șovinismului maghiar și nici decum a folosi cauzei evreiești. E mai mult ca sigur că corespondentul ziarului unguresc ’și a cules informațiunile de prin localurile publice, pe unde póte acasta chestiune a fost comentată. Rămâne deci bine stabilit că autorul acelei scrisori tendențiose numai evreu pământean nu pute fi. Nu putem termina fără a face următorele desmințiri: 1) Este absolut inexact că guvernul român, ar fi avut cel mai mic amestec in chestiunea concursului de externat.— Intențiunile guvernului sunt din contra favorabile evreilor, lucru ce s’a dovedit prin proiectele de legi aduse in desbaterea Camerei insă modificate in scris defavorabil de acesta. ? Râduieste cu totul absurdă afirmațiunea că „evrei se tem, că poporul fanatisat, cu o„casiune a Paștelor va tăbări asupra lor“ căci liniștea cea mai complectă, domnește un popor. 3) Nu credem că am putea desminți în întregime, cele afirmate relativ la ecamenul de externat, examen in care—cum am spus — nu are absolut nici un amestec nici universitatea nici guvernul, dar trebue să relevăm inexactitatea afirmațiunea, că colegii noștrii români ar fi luat asupra-șî acastă chestiune și nn întrunirile lor ’și ar fi exprima părerile de roțt, in privința nedreptăței (? Red.) făcute colegilor lor evrei. „Protestând dară contra aserțiunilor greșite și calomnioase din harul unguresc, cât și învinuirilor aduse evreilor. Declaram in mod categoric că nu suntem nici decum solidari cu părerile și sentimentele autorului sus-menționatei scrisori. Studenții Universitari evrei. Bucuresci 26 Martie 1893. ULTIME TELEGRAME Paris 5 Aprilie.—D. Develle a anunțat în consiliul de miniștrii că guvernul Columbian a acordat o prelungire de 20 de luni pentru concesiunea canalului Panama. Sofia 5 Aprilie.— „Agenția Balcanică“ desminte svonul despre agravarea stării sănătății Prințului Bulgariei. Nu este exact că profesorul Nothnagel a fost din nou chemat la Sofia. Londra 5 Aprilie.—Un telegramă „Lordului“ cu data de atji din Iehiki anunță tulburări in Chili și proclamarea stării de asediu la Santiago. Madrid 5 Aprilie.—D. Sagasta a pronunțat un discurs optimist" în privința situațiunii financiare la strunirea majorității Senatului. Regina Regentă a semnat decretul care stabilește un imposit de 1 ° C asupra operațiunilor de bursă. Regele, Regina Regentă și arhiducesa Isabela au asistat la deschiderea Cortezilor. Mesagiul de deschidere anunță proiecte asupra creditului mobiliar, asupra reducerilor cheltuelilor, printre cari se cuprind și ale resbelului și marinei, asupra realisării egalității înaintea irapositului și asupra desvoltării lucrărilor publice, întrunirea majorității Senatului și a Camerii a decis sâ numească pe d. Armigo ca președinte al Camerii. D. Sagasta va ține interimul afacerilor străine. Berlin, 5 Aprilie.— Ziarele fie că cursul de emisiune al noilor împrumuturi pentru Prusia și pentru Imperiul ar fi fixat la 86,80. „Monitorul“ publică decretul relativ la noul împrumut al imperiului de 152 288,147 mărci, dintre cari 52 milioane vor fi emise cu 3 ° Jo și restul cu 3 sau 3 jum. ° J, ca dobândă. Viena, 5 Aprilie.—„Noua Presă Liberă“ anunță că ministrul Persiei Nehman Khan , reîntors din Teheran, declară neîntemeiată știrea despre viitorea călătorie a Șahului in Europa. Belfast, 5 Aprilie. — D. Balfour a asistat ieri la o mare manifestație a adversarilor birului de Home rule. Cortegiul precedat deȘmusici a ținut trei ceasuri. Mare entusiasm. D. Balfour a pronunțat un discurs exprimând speranța că provincia Ulster nu va fi niciodată silită să lupte pentru libertatea ei. Ceea ce se justifică in contra unui Rege despotic este de admis și contra unei majorități despotice. Wasington 5 Aprilie—D. Barthell Tripp a fost numit ministru al Statelor Unite la Viena. Detinie 5 Aprilie.— Doctorul Boghicici a fost numit ministru al Justiției. Munich 5 Aprilie.—Primul congres al istoricilor s’a întrunit. 101 membri sunt presanți. — Regina Isabella a sosit ca se vază pe fiica ei, Infanta Maria de la Paz. Melburn 5 Aprilie. — Depunerile de la „Commercia Bom of Australia“ se ridică la 11 milioan, dintre cari cinci provin din Anglia. Londra 5 Aprilie.—Impârătesa Frederic a plecat la Wasington pe bordul yachtului „Victoria and Albert. Baga 5 Aprilie.— Scirile oficiale confirmă victoria olandezilor asupra Atcmezilor aprope de Deli. Londra 6 Aprilie.—„Oficial“: Consiliul Angliei la Brest anunță că la Lorient au fost 51 de decese prin holeră j J de la 23 Martie. Sofia 6 Aprilie. — Căsătoria prințului Bulgariei este definitiv fixată pentru 20 Aprilie si n. In lipsa prințului, d. Zinekoff, ministru al instrucțiunii publice, va fi însărcinat cu funcțiunile de locotenent princiar. De la biurou’ interparlamentar I din B erna. Moțiunea privitore la tratatul de arbitragiu cu Statele Unite ale Americei de Nord, adusă pe biroul Camerei Comunelor a Marii Britanii de d-l Randal Cremer, trebuea să fie discutată la 7 Mart. curent. Chestiunea irlandeză și alte afaceri urgente provocând o modificare a ordinei de zi, deliberarea asupra moțiunei a trebuit să fie amânată. Susținută de un mare număr de membri ai parlamentului, moțiunea, care va fi desvoltata de autorul ei cu concursul lui Sir John Lubbock, orator influent, are tote șansele de a fi votată. Ar fi un forte fericit augur pentru mișcarea interparlamentară votarea acestei moțiuni. * Au apărut în limba franceză, 2 publicațiuni interesante pentru partizanii arhitagiului internațional : 1) Constituirea unui tribunal internațional de Sir Ed. Hornby, vechiu diplomat englez, etc . și 2) Despre Pacea perpetuă de consilierul aulic și senator Neumann profesor de drept la Universitatea din Viena.-*§•-legalitatea, chiar în condițiunile cele mai grele (aplause). Camera a ales apoi secțiunile și comisiunea de verificare. Ședința a continuat fără incident. Guvernul are intențiunea să propună anularea mandatelor radicalilor și progresiștilor și de a ordona alegeri suplimentare. El speră a eși victorios. Eșirea progresiștilor a produs o rea impresiune în cercurile guvernamentale. Camera sârbească Belgrad 6 Martie. Deschiderea Skupciiei. Toți deputații și toți miniștri sunt prestați. Liberalii au desemnat pe d. Gheorghevici, ministru al instrucțiunii publice, ca președinte de etate. Radicalii au cerut apelul , nominal, pentru ca deputații se se poată număra. „Liberalii“ din contră voiesc se se procedeele mai întâia la formarea secțiunilor. Mare sgomot. Discuțiuni violente între radicalii și ministrul de interne. Radicalii, conduși de d-nii Pasici și Sava Gruici părăsesc sala cu strigătele ironice de „trăiască constituțiunea“ d-nn Garaschanine și Novakovici, progresiști, părăsesc de asemenea sala, înainte de a eși, d. Garaschanine citește o protestare dicând că, după constituțiunea trebue 68 deputată pentru ca ședințele camerii sa fie ținute în mod legal. După ieșirea radicalilor și a progresiștilor, ministrul de interne declară că numărul total al deputaților după constituțiune este de 125 și nu 134. Modificările introduse în legea electorală de către skurcină radicală sunt nelegale. Guvernul este în drept de a interpreta legea electorală în sensul constituțiunii. Numărul legal este dat de 63 iar nu de 68. Skupcina pare să continue lucrările sale fără a se îngriji de retragerea oposițiunii. Ministrul declară, că e de datoria deputaților rămași de a menține constituțiunea și Declarațiunea ministerului francez Paris, 6 Aprilie. Declarațiunea ministerială a fost citită in parlament in mijlocul semnelor de aprobare. Ea zice că guvernul nu se înșală asupra greutăților situațiunii, insă este asigurat, constatând profunda liniște a țării și încrederea ei neclintită in Republica Acastă probamă că durerosele incidente din lunile din urmă, in ciuda silințelor pentru a le explora intr’un scop politic, n’au atins nici Republica in creșterea ei puternică, nici patria in renumele séu tradițional de integritate și de onore (aplause). Cu tote acestea un secțiune reese din aceste încercări: că anume că belșugul și averea se dobândesc numai prin muncă și nu se păstrază decât prin moravurile corecte și prin demnitatea vieții. Consciința națională a ințeles acastă secțiune. Se póte întrevedea cu încredere viitorul Republicii. In fiecare zi, sufragiul universal pune de acord aspirațiunile democratice cu instituțiunile republicane. Ziua este aprape când identificarea Franții cu Republica va face ca acestă concordanță să fie și mai lesne de stabilit. Mijlocul cel mai sigur pentru a ajunge la acest resultat cât mai curând, este de a administra cu exactitate, buna voință și dreptate pentru binele comun al cetățenilor. — Declarațiunea ministerială citită in parlament se termină astfel: „Vă i„demnăm a da țării impresiunea mersului normal al vieții parlamentare ținea„du-ve in mod hotărât la un ordin de a fi „care să coroneze in mod demn legislatura. Atențiunea d-v6stră se va îndrepta „in mod natural asupra legilor economice „și sociale înscrise la ordinea zilei, mai „cu [sumă proiectele asupra societăților „cooperative de producțiune și de credit „agricol. Lucrul d-vestre imediat este votarea bugetului pentru 1893, care va „resulta din înțelegerea inevitabilă a celor două Camere. „Acestea sunt sentimentele și intențiu„nile cu cari luăm posesiunea puterei. Vă „cerem concursul dv., cu siguranța „că-1 veți acorda unor omeni cu bunăvoință, cari s’au devotat cu inimă Republicii și Franții“. FOIȚA PIARULUI «ROMÂNULU» 46 Mizerie Regală DE SCHEFFER «Sărmana, mititica regină, se gândea doctorul, nu au primito nici de cum bine , cum trebue să ’și regrete țara.....» Dar cei l’alți nu luau seama la expresiunea fixă și durerosă a privirei sale...... Și pe urmă puțină melancolie nu Întuneca de loc fruntea aceasta așa de nobilă și era forte natural pe lângă celel’alte tóte de a simți orecare tristețe părăsindu-și familia. Trenul se puse în mișcare. Copiii de pe peron strigau : «Trăiască regina Mesiei !» Batiste se agitau și principesa de Waldstett plânse mult, pe când răzimată de ușenica sa făcea semne de adio, atât mai puțin vizibile cu cât trenul se depărta mai mult. O plânseră mult pentru că se despărțise de acestă fică iubită, îi admirară puterea și curajul său când, cu ochii încă roșii se îndreptă la ospiciul său, după cum era obiceiul...... Dânsa era acum întinsă pe păzișorul ICO, regina Magda, singură In mica retragere garnisită cu mătase, cu ochii Închiși, și trenul fugea repede, repede, fără îndoială din ce în ce mai repede ?..... Nu era uă forță care o ducea iresistibil prin spațiu, cu un zgomot metalic, către un abis unde-i era dulce a se cufunda ? Ah ! să nu mai gândesc!, se nu mai gândesc!! Cât trebue să fie de dulce de a pierde pe vecie noțiunea lucrurilor, sentimentul de tine-însuțî... Se nu mai scii nimic din ceea ce te face se iubesci, să suferi, să nu mai fi... Si isi repeta vorba , nu fi, ca și când In acesta vorbă a s'ar cuprinde un ce atrăgător. Dânsa deschise ochii. La drepta sa Rinul se rostogălea pe cóste înflorite ; pe apa verde vălurele se leganau; și apele curgeau, fugeau ea pentru a se sustrage ochilor săi. Dânsa se gândea—nu Iase la scena de ori, dar la trecut. Se lumina deuă lumină streină, sinistră. Contele de Bognitz era amantul mamei sale, de mult timp, de forte mult timp. O îndoială grețasă o făcu se se cutremure : ere ere tatăl său ? — Nu, asta nu - li striga uă voce. Și numai decât vă vorbă neințelesu al principelui Jeanv de Waldstett ’I reveni în memorie: „Personificai datoria înainte de a te nasce. Ce voia el se jică cu asta ? Datoria Innainte de a te nasce ! —Acum dânsa soia. Innaintea măritișului, el era aprópe se mara. Dar principesa voise să fie mamă și fusese : atunci, mira Magda se născuse și era o decepție pentru toți de órece ei se aștepta și să fie un băiat. De altfel—și că bucurie Ii tre sătă în inimă—contele nu intrase în casă decât anul următor. Dar numaidecât inima sa se întunecă. Fratele său Frederic—era deci..... fiul acestui om ?—Și de astă dată vocea sa îi strigă : Da !— Deci era pentru acesta că mama sa avea uă mai mare iubire pentru el ? Pentru acesta dânsa’I era indiferentă ? Da, el semăna cu contele Bognitz, cum ea n’a putut să vadă aceasta mai curând ? Și în inima sa se produse o nouă frământare.... Anii trecuți ’I defilară pe dinainte. Dânsa scrută slăbiciunile și ipocriziile. Lucruri și întâmplări uitate se representară în memoria ei și avu milă de orbiciunea ei. Dânsa ’si aduse aminte că adeseori ei se închideau împreună, sub pretexte de afaceri grave — că devisiune! — că mamă-sa se supunea la un semn al contelui, că el organiza ședința de magnetism, că adormea după voință pe principesă, făcând'o să voiască ce voia el... Și noaptea, câte uă dată dânsa se scula, umbla inconșcientă prin apartament, 11 chiema,—atunci el apărea—o calma—trimitea In casă tinera fată speriată — râmânea singur cu mama mea... Dar, in castel, servitorii erau desiguri toți puși in cunostință de causă .. dar tatăl său. Ai! se nu mai gândesci, să nu mai gândesci — să nu mai ved pe nimeni. De ce acest tren se va opri ? Pentru ce nu și-ar urma la infinit cursa sea vertiginos—pentru ce din minut în minut o apropie de figuri indiferente—la curioși, la glumeți, pentru că ei vor ceti greșala mamei ei scrisă pe fruntea dânșii— figuri cărora va trebui să le suridă, mereu să le sufiră ? Mamă-sa căreia ’i venerase autoritatea, de la care primise asprimea și nedreptățile, nu din iubire, căci n’o iubea, dar din respect pentru că era uă femee sfântă, mamă-sa era visul tuturor ?—Dar nu deoarece era citată peste tot ca un model de virtute și bunătate!—Cum e făcută őre lumea ? Ah ! dar tatăl său, dac’ar fi solut cât ar fi suferit! — Și uă voce din ea repeta. Cât! — Da, el a solut tot dar tot pironit pe patul de tăcere ce ar fi putut să facă ? Și nu trebuia ca printr’o tăcere absolută să scape mizerabila onoare a casei primare ? Acum dânsa înțelegea întinsa și muta durere a ochilor săi albaștrii, tenderea lui profundă și melancolică pentru ficarea, și convorbirile lui resignate, și prea marea lui răbdare, și vorba aceasta «milă» care Ia gura lui avea frumusețea unei vorbe divine... Dânsa împreună mâinile: «Tată, imploră dânsa, învață mé se sufer fără a murmura și dă-mi puterea de aerta». Tăcu.