Romanulu, decembrie 1895 (Anul 39, nr. 270-291)

1895-12-08 / nr. 274

j * v­o r ANUL ALIBI-LEA Sto. 174-EDIȚIA TREIA Hinnem! 5 ban! In Capitală 10 bani in județe VOESCE ȘI VEI PUTEA Bucuresci și Buzeu 18 lei de an In țară ..... .36 lei „ „ Strein­ătate .... 50 „ „ „ Preoții, învățătorii rurali și muncitorii de la sate și orașe se bucură de aceiași reducere ca abonații din Capitală. ABONAMENTE: ANIl­Plism­­ pasfina IV linia 10 bani, III 20 bani IIII Uuul Ul­i • pagina si 50 bani, inserții și reclame 1 Leă ..iümhüBMM Anunciuri și abonamente se primesc la tipogra­fia „Românul“ st­r. Știrbei Vodă (Hotel Manu)Fondat in 1857 dbn A. ROSETTI Corespondința și mandatele se vor adresa d-lui Vintilă Rosetti, 91, Calea Dorobanților Bireetor: VIimA C. A ROSETTI Cădere și cădere Alegerile pentru Senat sau terminat și resultatul lor este o teribilă înfrângere pentru con­servatori. Dintr’o sută zece scaune de senatori, partidul conservator n’a putut obține de­cât unul, plus trei sau patru balotagii a căror resultat final e de pre­văzut. Când la 1888, a fost alege­rile, celebrele alegeri presidate de junimiști, și Ion Brătianu nu a putut fi ales nici într’un co­legiu, dușmanii lui politici stri­gat­ pe toate tonurile că aceasta se datorește impopularitatei sale, că țara nu’l mai vrea. Faptele ce l&’au succedat a­u dat o teribilă dezmintire acestei răutăcioase aserțiuni. Trebue să punem față în față împrejurările în caii sa dat a­­tunci și acum lupta electorală, pentru ca sa ne putem face o ideie ,le lealitatea adversarilor naș­­ i și de veracitatea celor su­­nute de el. C­ine nu și amintește oare de t­i­­bila luptă ce angajase d.­­i îi. Rosetti, Carp, și cel­ l’alți membri cari compurteau cabi­netul din 1888, cu țara, cu a­­ceastă țară căreia nu’i cerea nici mai mult, nici mai puțin de­cît ca într’o singură zi să se junimiseze, să devie o înfo­cată susținătoare a cîtor­va oa­meni cari într’un moment dat și nu prin forța împrejurărilor, dar a hasardului se trezire în­­tr'o bună dimineață, conducă­tori ai destinelor acestei țări ? Acea luptă era dată pe viață și moarte, era lupta în care nu se mai ținea seamă de felul mijloacelor și a armelor între­buințate, era lupta de extermi­nare a tot ce era independent, a tot ce nu simțea la fel cu aceia pe cari întîmplarea îi a­­dusese în capul statului. Conrupții, amenințări, bătăi chiar, nimic nu a fost cruțat pentru sdrobirea adversarilor, și,... au reușit. Greșiți poate să fi făcut Ion Brătianu, însă nu atît de mari, în­cît să nu se găsească un singur colegiu în Țara Ro­mânească, care să nu se simtă mîndru de a fi repre­zentat în Cameră de acel ce eră o fală a neamului nostru. Și totuși a căzut și un ne­cunoscut oare­care a ocupat în Cameră, locul să­u­, locul care trebuia să i se reserve pînă la sfîrșit. Cum a fost dată însă lupta astă­zi, și în ce împrejurări s’a­etrecut ea, am arătat-o în nu­mărul nostru trecut. A­stă­zi a domnit în alegerile celor două colegii de senatori o libertate, care nici nu poate fi­ comparată cu alegerile din trecut și totuși a trebuit să ve­dem căzând pe corifeii, „leade­­rii“ partidului conservator : d­­nil Catargiu, Al. Lahovari, etc. Câtă deosebire într’o cădere și altă cădere. La 1888 Brătianu cade în urma ingerințelor guvernului; la 1892, d. Catargiu cade fiind alegerile libere. E un învățămînt trist, dar în același timp foarte semnificativ. Brătianu a căzut nu fiind­că era impopular, ci din lipsa independenței și conscienței nois­­tre politice. D. Lascar Catargiu cade în alegeri liberi, și în acest pas ne vine a crede că o „parte“ a acestei înfrîngeri se datorește și impopularităței sale. TELEGRAME Din Turcia CONSTANTINOPOL, fi Decembrie. —Numirea ajutorilor nemusulmani, pe lingă valii provinciilor europene este iminentă. Mobilizarea celor 128 batalioane de rediu »’a terminat. Numărul vitimelor recentelor con­flicte de la Kaisarieh se urcă la 200. — La Hassankale, lângă Erzerum, nu­­meroși locuitori, printre ceri episco­pul, au fost omorîțî. Ziehl și al­te sate ale vilayetului Siva» au fost teatrul unor conflicte mai puțin considerabile. — Panica domnește la Kanich — Cer­curile diplomatice sunt penibil impre­sionate de aceste fapte. CONSTANTINOPOL 5 Decembre. — Fostul mare vizir Said-pașa și fiul său s'au refugiat ieri la ambasada englezească. O „casetă“ misterioasă ROMA, 23 Noembre.— «Messagere» anunță că un pachet poștal in formă de ca­­etă și o scrisoare au sosit la biroul poștal al camerei la adresa d ini Cavalotti. A­cest pachet venea din Francia. Caseta conținea o sticluță plină cu un lichid roșu care va fi avan­sat. Se crede că e o glumă proastă. Din Camera ungară BUDAPESTA, 24 Noembre. — Ca­mera deputaților a adoptat legea a­­supra indemnităților și acea care a­­cordă contingentul recruților, după dis­cursurile miniștrilor Lukacs și Fejer­­vary. Regina Natalia BELGARD, 24 Noembre. — Regina Natalia va sosi pe la sfîrșitul lui De­cembre. Staționarii LONDRA, 23 Noembre.—♦ Reuter» află din Constantinopol că știrea care anunță prezentarea unui ultimatum în chestiunea celor de al doilea staționari este falsă. Dar este adevărat că ambasadorii au făcut noi reclamațiuni într-un co­mun acord, fugind pe Sultan să rut sărăgăn­ască chestiunea. Alsacia Lor«i<a BERLIN, 23 Noen­bre. — Dipol;­ț­î alsacieni­lor**»­ ai partidului proletar au depus la Reichstag, propuneri ce­rînd desființarea măsurilor excepți­onale în Alsacia Lorena și a puterii extraordinare a guvernatorului. Mai cer atar de asta un nou regu­lament pentru alegerile Dietă. Către alegatori colegiului Hi de Putna Domnilor alegători. Ca membru al partidei țărănești punîndu-mi candidatura la colegiul 111, îmbrățișez cu căldură progra­ma partidei, luindu-mi angajamen­tul a lucra pentru a aduce la în­deplinire reformele prevăzute în ea, potrivit și treptat cu desvol­­tarea culturală, morală și materială a poporului nostru Român, spri­jinind de­o­cam­dată următoarele interese : Desființarea agel clerului în așa sens ca sătenii să nu mai plătească tacsa de 4 lei, și salarul preotului de 50—60 lunar (egal pentru fie­care preot), să se plătească din budgetul statului plus gradațiunea din cinci în cinci ani pînă la două­zeci Regularea la pensie preotu­lui după 30 ani serviți și mai cu­­rînd devin improprii serviciului, sa reotirea vechilor seminariști. (II) înființarea judecătoriei co­munale și cu dreptul de a judeca pînă la suma de 100 lei cu scu­tirea taxei de timbru. Judecători ambulanți. (III) Modificarea unor articole din legea maximului care­lovesc în interesele muncitorilor săteni și orășeni scăderea pe cît se va pu­tea a taxelor licenței și a taxelor puse pe obiectele provenite din industria casnică. (IV) Revizuirea legei înstrăină­­rea bunurilor statului în așa fel ca fie­care muncitor de pămînt atît din sate cît și din orașe să poată cumpăra un lot de 5 hectare sau restul pînă la complectare.—Cum­părarea de către stat a moșielor cu proprietarii le vînd de bună voe parcelarea și împărțirea lor la sătenii ce n’au porțiuni de pă­­mînd pînă la suma de 5 hectare. (V) Modificarea legei învățămîn­­tului, ca învățătura atît primară cît și secundară sau superioară să devină accesibilă și pentru fiii sătenilor.—Făcerea localurilor de școale în comunele rurale de că­tre stat.—Egalizarea șerdriilor în­vățătorilor cu a institutorilor. Gra­dațiunea. Inamovibilitatea ori­că­ruia membru al corpului didactic după un servicu de zece ani în ramura învățămîntulu­i regularea la pensie a ori­căru­i membru a corpului didactic după un servici de 25 ani și mai curînd devine păgubitor instrucțiunel.—încura­jarea învățătorilor zeloși și ac­tivi.—­Diurne pentru conferințe și congrese.—Școalele Normale de învățători puse pe același nivele cu școalele normale de institutori și ca singur numire de învățători. (VI) . Desființarea suprefecture­­lor, de­oare­ce n’au adus nici un folos țărea ba din catre pagube c­eltuele enorme și ingerințe în materii electorale.— Descentrali­­sarea. (VII) . Modificarea legei electo­­torale în spiritul programului pro­gramului partidei țărănești. (VIII) lu­at de la . Reducerea serviciului mi­5—3 ani în armata teritorială și de­ la 3 — 2 în cea permanentă, în sensul conciliere! intereselor agricole cu ale da a­­părare națională. (IX) . Modificare legea creditu­lui agricol, în așa sens, ca săte­nii ca orășenii să poată dn ade­văr beneficia de ajutorul acestei instituțiuni (X) . Modificarea unor articole din legea minelor și a jandarme­riei rurale. (XI). Lege pentru răscumpăra­­rea propietățelor ambatizarea. (XII) . înființarea școalelor de meserii, protecțiunea și încuraji­­area industriei românești și a co­­mercialui. (XIII) . Stabilirea impositului fon­­ciar proporțional cu venitul­(XV­). Emanciparea politică a Dobrogei afară de aceste intere­se generale fie­care județ își are interesele și păsurile sale pro­prii.­Așa în județul Putna locui­torii cei de munte au nevoe a li se da lemne din pădurile statului da a lucra diferite lucruri de cherestea dogăria tîmplăriei rotărie etc. au nevoe a li se recunoaște dreptul la uscături în pădurile statului și a pășuna vitele în porțiunile de pădure destinate de agenții silvicei cei de cîmp, nu mai puțin au mai puțin au marea lor nevoie în toc­­melele agricole iar podgoreni mici de vil­a li se ușura dările puse pe vii ca și pe prund. Orașele Odobeștii și Panciu cu care sătenii își fac micul lor co­­merciu de ferestee și altele, au nevoie de apă și deci intervenția și ajutorul material din partea sta­tului se impune, iar pentru Pan­ciu,reclamă neapărat facerea unei rețele de cale ferată cu care să-l pună în legătură cu gara Mără­­șești. Nu mai puțin, interes trebue purtat tîrgului Domnești și al Nă­­miloasei de a­ le chema la viața comercială. Asemenea județul nos­tru are necesitate de înființarea școalei de meserii de curînd des­ființată și întreținerea ei de stat, de înființarea unui internat al sta­tului pe lîngă liceul din Focșani în care să poată fi întreținuțți co­piii fără mijloace și cei ce se disting la învățătură. De un gim­naziu. Ei bine, deputații partidei țără­nești îndată după alegeri vor fi obligați a relua aceste ceștii, a aduce proecte de legi a face an­chete și studii de aproape asupra tuturor acestor nevoi, cerînd ne­contenit îmbunătățiri și propunînd reforme. Deci, organisarea țărănimei du­pă exemplul agriculturilor din alte țări civilizate va ușura trep­tat toate greutățile unei reforme mar­, naturale. V. Iftim­escu 1 DUMINICA 8 DECEMBRE s. n.­­26 NOEMBRE st. v. 1895 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI IN StREINATATF anuncfurile se primesc; la pArIS la d-nii Loretta rue Caumartin 61—Havas 8 place de la Bo­urse—loues 31 bis rue Faub, Montmartre.—Adam 37 rue ilc Varenues. IN GeRMANiA la d. Rudolf Mosse Berlin Munich- Leipzig A. Steiner, (Hamburg Berlin) și d. H. L. Daube Franpfort ^. ZURICH, Rudolf Mosse. La GENEVA, la Hasenstein șl Vogler. AUSTRIA, Viena, Rudolf Mosse, 1. Seilerstatte. Dukes 1. Wollzeille 6--8 Viena Scrisorile nefrancaze se refuză.—Articole ne­­publicate se ard. f Abonamentele se pot face la toate bi­rourile poștale din țară și din strainätat Din amintirile deresbei ALE UNEI CORESPONDENT Archibald Forbes cunoscutul corespondent englez care a luat parte în resbelele Europene în ur­mă ca report­era publi­cat din curând sub titlul «Memories and studies unele episoade foarte inte­­resente din viața sa aventuroasă. Intre altele el povestește într’ un mod foarte mișcător un episod trist petrecut in cele dintâi zi­le ale resbelului franco teuton. Era la Saarbrücken și toți a­­veau temere că Francesi în fie­care moment vor ocupa orașul. O fată tânără venise pentru de ași lua rămas bun de la logod­nicul ei, un sergent din regimen­tul „Hohenzollern“. Amici logod­nicului îi făcură acestuia supu­nerea că perechea tînără să se cunune în grabă, încă înainte de începerea luptelor. Logdnicii se învoiră și fură pregătite în ceea mai mare grabă pentru cununiă când de­odată se auzi signalul de alarmă. Sergentul îmbrățișă repede pe sărmana fetă și alergă la la locul de reluare.Deja în zece minute lupta aprinsese și pe dealuri ce încon­je­jurau orașul își trimeteau Fran­cezi gloanțele lor asupra Par­­sienilor. „Oțelul nostru“ ast­fel narează Forbes „era chiar în foc și din minut în minut devenea tot mai neplăcută petrecerea în el. Pe femei le conduserăm în pivniță și acum așteptam d­esvoltarea lu­crului. De o dată căzu o grana­­ta în bucătărie esploadă pe vatră și cu aceasta nimici dejunul pre­gătit pentru cununiă și ținut cald. Câte­va zile mai târziu se de­­te lupta de pe dealuri Spicherer în apropiera de Saarbrücken. In ziua ce urma după luptă morsei pe câmpul de bătălie pentru de a da ajutor sărmanilor răniți. Eacă de o dată xărit și pe logodnicul nostru de la regimentul «Hohen­­zolern» ședea răzimat cu spate­le de un trunchi. Era mort un un glonț îi găuri­­e gâtul“. Forbes amintește și descrie a­­prope pe toți soldații mai destinși, și între alții despre Moltcke vor­bește ca despre un bărbat „forte tâcut și modest“, pănăt când des­pre Skobebeleff zice că acesta a fost apariția cea mai marcantă dintre tote câte a vâzut. Cum își înțelegea Archibald Forbes, dragonul de odiniora, pro­blema să, și cum își implinea mi­siunea» despre acestă există o mul­țime de exemple în opul sau. Chiar se finise lupta dela De­­ligrad din resbelul turco-sârbesc de la a. 1876, și astfel Serbia era în măna Turcilor.’ Trebuia acum să se depeșeze despre resultatul acestei lupte ziarul din Londra „Daily News"”. Cea mai apropiată stațiune telegrafică era în Selimn depărtare de 200 kl. Forbes ple­că în galop pe un cal de poștă serbase. Cum se scie caii de poș­tă sărbesci nu sunt cai de călă­rit, dar cu tote acestea pi »tenii și des­teri­tatea vechiului puse pe cal în mișcare, dragon­ul Forbes călări tota noptea schimbând tot la 15 miluri calul, și In­dita ur­­mătore la 9 ore, plin de rane de­la cap până la piciore, intră în Belgrad, unde telepraful campes­­tru adusese numai o serie scurtă despre rezul­tatul nefericit al luptei­întreg orașul Belgrat era în fier­bere, omenii alergau încoce și în­colo întrebând după scirile sosite. Archibald Forbes î­nse nu stătu locului, ci într’ura sălări mai de­parte. Ajuns în Selimn înghiți un păhar de bere și apoi se puse numai­decât la scris. Dara mai multe ore până la pus pe hărtie întreg raportul despre lupta, și a­­poi numai­decât îl trimise prin fir telegrafic la Londra. După ce depeșa ultimul cuvânt Forbes îmbrăcat se culcă într-un pat și durmi 20 de ore ore fără întrerupere. El își propusese să se întorcă a doua­­ zi de la Semiin orăși la Deligrad, însă oboselă a fost de tot prea mare. Iaina era pierdută, dar el meritase odihnă. A fost de față la o luptă care du­rase șase ore, făcuse călare o ca­le de 200 kl. și în fine scrise pentru „Daily News“ un raport telegrafic lung de patru sparte ; tote aceste în decursul a trei­zeci de ore. Astfel de ture forțate făcuse Forbes mai multe. Am văzut tineri licențiați, cari în loc de a’și face o fata din cu­­noștințele lor (poate fiind­că nu prea aveau de acestea) și a căuta ca prin solință „să-’și facă o ca­rieră“, amenințau,­ prin deputați, pe ministrul înstrucțiunei că „vor face politică“ dacă nu’i numesce în învățămint. Vor face politică, adică vor sătui de rudele și pri­eteni­lor să nu mai voteze cu gu­vernul și’ți numărau pe degete , atâtea rude ’n colegiul I ... atâ­tea în al II-lea .. Ce urmări, nenorocite în tâta privință are această sistemă de conducere și îngrijire a interese­lor statului ! Cei meritoși cei capabili și integri, fiind sistema­tic înlăturați dacă «nau voturi“, sau dacă «au’rude liberale» când e guvernul conservator la putere ori au fost inculpați că au luat parte la oare­­ cari manifestații ; cei meritoși se pierd din causa mizeriilor, din causa lipsei și a piedicilor mișulesci cu cari le e silă să lupte.— Strigă și el con­tra nedreptăți pănă cănd văd că cei rei au trumfat cu desăvârșire și sforțările lor de a se afirma ca oameni de bine și de a face seva în această țară sunt nepri­­mite, cănd nu sunt zădărnicite ori strivite ca de o stăn­ă, de «interes». Nu-i adevărat că me­­ritul tot­deauna triumfă și «ome­­nilor de nimic“ li se înfundă o­­dată, odată. Nu, și«această nega­­țiune este ușor de demonstrat. In adevăr, meritul se găsesce aproape continuu în luptă cu ne­mernica, susținută de interes­ur, oameni, cari au o valoare pro­prie, luptă prin propriele lor pu­teri, iar secăturile aleargă după protecția la X și I, cu sprijinul cărora trec înaintea celor d’ínti’U. Așa mergând lucrurile, de la vreme meritul perde or­ ce nădej­o­de de triumf, începe a se teme de mișeii „ajunși“, parveniți din niște simple secături, devine laș, lipsit de orice energie, neîncre­zător în sine însuși, demoralizat cu totul. Iată unul din tristele resultate ale dreptului electoral restrâns. Unde mai punem că desvoltarea statului este foarte mult stânje­niți prin lăsarea serviciilor sale pe mâinile netrebnicilor. Așa, dacă în magistratură se stresoară oa­meni nepricepuți ori conrupțî, cum­păna justiției se î nclină 'n partea celui mai tare ori „cu boeri, cari sunt la putere,“ dreptatea devine un simulacru și încrederea în ne­­părtinirea uneia din cele mai în­semnate instituțiuni de stat... mîi­­nile puternicilor hrăpitoare se lungesc. Iar celor „mulți și proști“, „mojicilor,“ „descuților“ sau mai drept „desmoșteniților“ nu le ră­­mîne de­cât să rabde jugul—tra­tați mai rau de­cât bestiile— ori să... ajungă în temnițe ! Dacă profesorii, și mai ales în­vățătorii poporului, sunt căpătuiți d’ar puternicilor zilei, atunci răul este și mai mare, căci — în loc­ de a se regenera națiunea prin cultură, printr’o educațiune popu­lară făcută pe cât e posibil prin școală, prin învățători, — în loc de a se ridica nivelul sau moral, — se ajunge la an resultat con­­trariu. Pe lângă moralitare, mun­citorime perde pentru tot­dea­una atâtea brațe de muncă. Fără obli­gativitatea învățământului, ar ră­mâne î n ignoranță mai mult de 90 la sută din populațiunea țărei noastre. Cu obligațiunea învăță­mântului, dar cu un personal di­dactic, în care majoritatea a for­ma-o acela, cari consideră școala ca făcută pentru dânși, iar nu pentru elevi, și cari iau în băta­ie de joc frumosul adevăr că „în­­vățătoria este un apostolat, am a­­junge la un resultat mult mai trist de­cot ignoranța desăvârșită! Re- Urminii! dreptului electoral restrâns Asupra personalului didactic. In condițiunile actuale de via­ță politică, nu putem avea guver­ne, cari să facă acte, să introdu­că reforme eminamente democra­tice, tocmai fiind­că­ pân’la ’ntro­­ducerea sufragiului universal­ nu putem avea guverne, cari să fie espresia voinței întregului popor român. Din contra, am veijut și cine scie poate vom mai vedea încă dări oneros de nedrepte asu­pra celor de jos (popăritul, așa zisă capitație, etc.). Constituția a desfințat privile­giile și totuși au rămas vor ră­mâne priveligiști de vot. Cu aceștia cei cu drept vennului sunt nevoiți membrii gu­a căuta să se mențină în cele mai bune ra­porturi și de aceia le satisface toate pretențiunile, une­ori re­voltător de nedrepte- De aci fa­­vorisimul, de aci nepotismul ce­lor de sus, de aci servilismul, lingușirea și alte păcatoșeni d’a­­cestea, la cel de jos. De aci vine că , pentru un loc în magistratură, în învățământ, și tot așa în toate ramurile de servicii ale statului, din 2 sau mai mulți candidați, e preferat acela, care „are mai multe vo­turi“, adică care e sprijinit de mai mulți alegători. De aci vine că­ prin plocoane poți câștiga voturi și prin voturi, una ori mai multe slujbe, mai mult sau mai puțin gras plătite.

Next