Romănul, noiembrie 1897 (Anul 41, nr. 828-851)

1897-11-26 / nr. 847

mA ANUL AL 41-LEA No. 847—Ediția de seara VOEȘTE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE In tota țara 30 leî pe an —pe 6 luni lS^eî—7 lei 50 bani pe 3 luni. Pentru preoți și învețătorii sătesciî 20 lei pe an.— In streinătate 40 lei pe an. Am­nosu­ri • Pa­g. iv 50 banî linia nn Uil ClUn . Pag. m2 lei linia. Pag. NI 3 lei linia. Scrisorile nefrancate se ref­usă.— Articole ___________nepublicate se ard Mandatele și corespondențele privitoare la redacție se vor n­­dresa personal d-lni Yintilă Rosetti Director: VENTILA G. L ROSETTI Fondat în 1857 de C. A. ROSETTI LIMPEZIREA SITUAȚIUNEI Situațiunea s’a limpedit. Drapeliștil­e și-au dat jo­cul pe față și nici umbră de îndoială nu mai póte fi asupra scopului ce urmă­resc. Până acum amicii d-lui Aurelian pretindeau că nu vor răsturnarea guvernului actual, că sunt membri de­votați al partidului liberal și că singura deosebire este că ei vor să se facă refor­me mai democratice ca a­­micii guvernului. Când întrebați fiind cari sunt acele reforme, păstrară tăcerea cea mai absolută. Tactica lor părea a fi a câștiga timp sperând că a­­cea stare de indecisiune și spiritul de conciliațiune ce arăta d. Sturdza să slăbescă partidul liberal. Numai în conciliabule in­time își manifestat­ inten­­țiunile. Aci nu se sfiau d’a spu­ne că vor capul lui d. Sturdza. Joi, au eșit din acea re­­servă, crezând că momen­tul d’a se număra a sosit, fără a se gândi că acea nu­­mărătdre era nerespectuaasă față de Tron. Curagiul le-a lipsit și de astă­ dată și au voit, la în­ceput să facă a se crede că buletinele albe fusese de­puse, în mod spontaneu, și că nu fusese un ce pregătit. Beția presupusului succes a făcut însă să uite diplo­mația lor și Drapelul a de­clarat categoric că fusese un ce matur chibzuit. A doua zi au mers mai departe, și în numărul de­­ Duminică Drapelul a scris : „Dacă au fost și sunt oare­cari nepotriviri de ve­deri în sânul partidului li­beral, ele se pot rezolva fără disolvări, și avem încă putința și dreptul de a da din partidul nostru multe și puternice formațiuni politice până să vie rândul con­servatorilor”. Ne-au spus deci clar că privesc ca un drept și o datorie de a forma un alt minister, și deci că tind la resturnarea cabinetului Sturdza. Trebuia însă să în­­țelegă că indulgența are și ea limitele ei și că majori­tatea nu va putea să mai piardă o sesiune stând în acea stare de indecisiune. O explicare se impunea, mai cu sdmă în urma vo­­tului comisiunei de răspuns la mesagiu. Membrii aleși în acea co­­­misiune nu puteau rămâne sub bănuială că sunt repre­­sintanții minorităței și pri­mul ministru nu putea lă­sa a se acredita credința că guvernul a îndurat o în­frângere. D. Sturdza a fost nevoit să ceară acea explicație și s’a vădut că drapeliștii cu amicii lor conservatorii și disidenți fleviști nu sunt în stare să dea acea formație ministerială, care credeau că cu dreptul și datoria s’o dea. Situația a fost limpedită, au voia sau nu a aurelia­­niștilor, ceea­ ce nu póte fi de­cât în folosul partidului liberal. V. R 65 ROMANUL CASATIORIE — De al sei ce faci, zin­e el cu o voce tremurândă, începui să plâng ți­ne S simțit ușurată. El se așez­ă lângă mine fără a­­­ice ceva. ’Lu plângeam și avui rușine de purtarea mea că nici nu îndrăsneam a’l privi. Mi se părea că trebuia să mă priveac­ cu un aer serios și înmăr­murit, dar întâlnind privirea ochilor lui, observai că erau fixați asupră-mi cu o expresie dulce și gingașe ce părea că cere eroare. Luai mâna soțului meu și­­ Ji«eî . — Iar la­ me! Nu sciam ce spuneam. — Da, dar eu scra, și spuneai adeverul. — Dar ce spuneam ? — Că trebuia să plecăm la St. Petersburg, căci nu mai aveam ce face aci. — Va fi cum vei voii, răspunsei. El me imbrățișă și’mi sărută mâna.— Iartă mă, Ție el, sunt vinovat față de tine. In sera aceleași eu a­ cântai tot repertorul meu, pe când el se plimba prin casă vorbind cu glasul jumă­tate, contra obiceiului seu. Adesea ’l întrebam ce vorbea și după un moment de reflexsiune, făcea acelaș lucru . In tot timpul recita ver­suri, câte odata se gândea mult, spunea lucruri extrava­gante Iu cari rec­unosceam dixp­oziția lui momentană. — Ce mormăești aceul ? ’1 întrebai Se opri, reflectă un moment, surise și îmi recită încet aceste două versuri ale lui Lermontoff: Et lui, l’însense, demande un orage. Comme si dans l’orage on trourait la paix. — In adevăr, îmi e ficeam, e mai mult de­cât un om, pentru el nu e nimic ascuns, el scie totul ! Cum să nu-1 iubesc ? Mă sculai de la piano, îl luai de braț și început să merg apropiat, căsnimlu me să-i urmez pasul. — Da ? răspunse el întrebător și mă privi surîcjând. — Da, murmurai eu. Și de­odată furăm coprinși amândoi de un acces de ve­ UH EXEMPLAR EO BARI MERCURI 26 NOEMBRIE(8 Decembrie) 1897 LUMINEAZA-TE SI VEI FI 5 îvN M nP-iiNA i a j EL fuiuncrunie se pri­­tnrsc la PARIS d nu Lorette rue Gnumartin di.-Havas 3 place de la Boursr. Iones 31 bis rue Faub Montmarte.—Adam 37 rue de Va­­rennes IN GERMANIA la d-nu Rudolf Messe. Ber­lin, Munich, Liepzig-Steiner (Hamburg, Ber­­*a) ?i d-nu H. L. Double Frankfort. ZURICH Rudolf La GENEVA ; la itáa&stféÉ''TÄ&jr. AUSTRIA: Viena/jfcudolf^R^ I.jlâjler­­statte—Dukes, WoIJSle Sf-r&Síens.A Chitanțele emise în numele ziarului Românul. S­pre a fi valabile vor purta semnătura d-lui V. Rosetti. Cine e vinovat? Emoționați de cele ce s'au întâmplat Duminică, cu scîrba faimei ce ni se atribue ca sin­tem­ civilisați, întrebăm : Cine sunt vinovați de vandalismul de Duminică ? Cine e vinovat de aprinde­rea instinctului de rasă în cei mai pacinici și mărginiți cetă­țeni ai Capitalei, cine e vino­vat de faptele „necondamna­bile“ ale celor cari cred că bine ați făcut ? Or ce agitație trebue să’ și aibă explicația ei logică în virtutea căreia s’a făcut. In cazul de față, fiind vor­ba de un așa zis antagonism între două naționalități, expli­cația ar trebui să se găsescă lesne. Dar tocmai în cazul de față o explicație nu numai că nu e ușor de găsit, dar pare a fi și imposibilă. In lipsa unor explicații cari să aibă ca motiv religia, statul sau viața cetățenescă, economia trebue li să căutăm atunci pre­textele acestei agitații. O parte din studenți împinși de sfîntul sentiment al patrio­tismului s’ au pus în capul u­­nei agitații pacinice antisemite La întrunire nu s’a discutat teoreticesce așa numitul pericol, ci s’ au spus anecdote, s' au ci­tit pasagii din Talmud, s’a vociferat și s’a declarat resbel. Și la urmă cînd s’a reco­mandat liniștea, sîngele era de mult înfierbîntat și în contra lui ne­fiind nici un remediu pacinica agitație s’a tăvălit în singe. Dar cine e vinovat ? • Studenții după ce s’au în­tâmplat scenele îngrozitore au făcut următarea declarație: „In urma întrunirei de la Dacia, întâmplându-se pre­­cari neorîndueți . Noi studenți universitari în numele tuturor studen­ților cari au luat parte la a­­cesta întrunire, declarăm : Că nu suntem cîtuși de puțin amestecați în aceste neorîndueli; și acest lucru se probdză pînă la evidență, atît prin faptul că neorân­­duelile începuseră deja în timpul cât studenții erau în sală, cît și prin îndemnul făcut de toți oratorii ca pu­blicul să se risipescă în li­niște. “ Va să fii că vina nu póte fi a studenților. Bine dar atunci... cine e vinovatul ? De ce s’au strâns ómenii în pieță și de ce se dă ca argument că deja în timpul întrunirei neo­­­rînduelile începuseră ! Dacă nu întrunirea a fost de vină, de ce nu sau întîm­­plat ast­fel de neorândueli a­­cum o săptămână, acum o lună, s’au acum un an ? Dar când s’au mai întâmplat scene la fel ? Totuși trebue să găsim pe vinovatul, el nu era la întrunire, dar trebue să fi fost afară. Am vă­zut o mulțime de co­pii de șcală, avînd rezevee grase în mînă, strigând „Jos ji­danii11. Am vă­zut olteni, asemenea spărmă­ id capul unor copii e­­brei. Am mai văzut „pantaloni crețiți cu ciomege g fise. Ăștia sunt vinovații ? Copii de șcală s’au oltenii agitatori? Ce acuzație! Atunci „pantalonii creți“? Cine pote condamna însă pe nișce omeni cari sunt atît de conștienți în­cît nu cunosc nici drepturile lor ? Studenții nu pot fi cei vino­vați, căci ei n au­ avut timp ca să patrundă în fundul Dudes­­cilor pentru ca să agite pe ce­tățeni. Cine, dar, cine? Amlax. Camera Ședința de la 24 Noembrie 1897 Totul de încredere Ședința se deschide la 2 ore p. m. Se dă citire la mai multe mesagiuri prin cari se inainteza deliberărea camerei mai multe legi. D-nu Prim ministru arată că Joi s’a i’votat cu minoritate co­misia pentru alegerea comisii de respuns la.Mesagiu. Majoritatea fiind bilete albe s’ar părea că majoritatea nu voesce să discute acel răspuns cu guvernul deci se impune o explicare. I­. Epurescu spune că spre a dispare or­ce echivoc, vr’o 50 de deputați prezintă următorea moțiune. MOȚIUNE „In urma cuventărei d-lui Prim ministru, Camera declară că are o deplină încredere în guvernul pre­­sidat de d. D. Sturdza și că este hotărîtă să-i­ dea, tot concursul pen­tru a’l pune în posiție să realiseze programa partidului liberal națio­nal și trece la ordinea filei“. Se pune moțiunea la vot cu apel nominal nefiind 15 deputați cari cer votul cu bile. Votează contra d-nii M. Ger­mani.,1 Marghiloman., Politimos., Doctor Sculy. Se abțin : A. Arion., Aurelian., N. Constantinescu (Buzeu), Cos­­tinescu Em., Dimitrescu Iași, Dobrescu G., Ghica Anastases­­cu, Kogâlniceanu., Malaxa., Mincu, Morțun V., Petrescu M., Piteșteanu. Pop., Nae, Porum­­baru Em., Scorțescu G., Gr. Sturdza, Teodorescu G. Dem., Vilacrosse,­­ Xenopol, Ferechi­­de., Haret., Cantacuzino., Sto­­lojan A., V. Lascar., Fleva., Brătian I. Stavri. Resultatul votului. Votanți 101. Abținuți 27 din cari 4 mi­niștri. Pentru 96. Contra 4. D-nu Stelian luând cuvântul spune că votul de act dovedes­­ce că cel de Jos n’a avut o sim­­nificare politică. g­.Comisia însă alesa ne obți­nând majorități, d-ni: Paladi, Gociaș, Corbescu, Stelian, Ro­­bescu și Nacu, demisioneza. D-nu Iancovescu crede că în urma votului de a­­ trebuesce respinsă demisia. D-nu E. Costinescu anunță că și d-sa demisioneza. Se pune la vot respingerea demisiei d-lor Paladi, Nacu, Go­­ciaș, Stelian, Robescu, Cor­­bescu. Votanți 97. Pentru 96. Contra 1. Abțineri 24. Demisia se respinge. Se pune la vot demisia d-lui Em. Costinescu care se pri­­mesce. Se procede la alegerea unui membru în comisia de răspuns la mesagru, în locul d-lui Cos­tinescu. In unanimitate se alege d. Epurescu fiind 8 abțineri. Cestiunea devastărilor D. A. Marghiloman deplânge devastările de Duminică și speră că adevărații studenți vor pro­testa și vor exclude din mijlo­cul lor pe cei cari au făcut acte de devastare. D-sa blamază poliția care n’a prevădut faptele, și n’a scrut să le reprimeze. D-sa conchide că or poliția a acoperit excesele, atunci tre­bue dată în judecată, or a fost incapabilă și atunci trebue schimbată. D-na Pherechide răspunde ime­diat pentru ca starea de nelinis­­te să nu domnescă o oră mai mult în țară. Recunosce că acte de vanda­lism s’au săvârșit, dar apără pe studențime afirmând că ele n’au pornit de la studenți. E natural ca studenții să se ocupe de afacerile cari intere­­seza țara, dar nu admite ca stu­dențimea să ia rolul de diri­­giutori. Să învețe carte și apoi să dea lecție bărbaților politici. D. Pherechide arată că între români și evrei există un anta­gonism economic și că evrei în ultimul timp s’au întrunit spre a se adresa publicului și n’au fost opriți de guvern. Acea toleranță a făcut pe cei ce dirigiau miș­carea să mergă peste hotarele permise, au făcut placarde cari erau o insultă pentru națiunea română. Guvernul s’a hotărât în urmă să nu mai tolereze asemenea întruniri. Atitudinea agresivă a evrei­lor a produs o indignare și stu­denții s’au întrunit spre a afirma sentimentele lor naționale. Scuză poliția care scia că stu­denți nu vor merge mai de­parte, dar imediat ce a aflat că persone streine studenților îm­­pingeau la excese, a luat măsuri și a oprit de a fi conflict între studenți și­­ Țarul Lumea Nouă. Actele de vandalism de Du­minică s’au petrecut după ora 3, după întrunire, înainte se aduse la spita­lul Xenocrat un român cu ca­pul spart, și s’a aflat că el a fost atacat de evrei, cari au luat lemne dintr’o căruță ce trecea. In timpul întrunirei se comu­nică acel fapt, ceea ce a escitat pasiunile mulțime!! Cea ce nu se putea prevede de­ poliție. D. Perechide declară că regre­tă cele întâmplate și afirmă că acum că este permis. Guvernul va lua măsuri și tote prăvăliile se pot deschide, gu­vernul fiind răspunzător de or ce exces s’ar mai întâmpla. Se cere închiderea discuției Vorbescu contra D 1­­ T. Io­­nescu. Se închide discuția. D-na Morțun ia cuvântul în chestie personală. D-sa face o comparație către cele petrecute acum la Lumea Nouă și la 1892 la Adevărul și susține ca partidele politice se servesc de studenți spre a-și face treburile. D-nu Pherekide respunde spre a disculpa poliția de învinuirea ce i se face și declară că devas­tatorii vor fi trimiși înaintea justiței. D-nu Dr. Sturza cere ca guver­nul să interzică streinilor să facă întruniri spre a discuta le­gile țărei. Ședința se ridică la 4 ore 1/2. Și imediat au pus la cale ur­­matorea chestiune națională și savantă: ce sunt jidanii ? —„Ete, vinde de vax și chi­brituri“ a strigat unul din Delea. — „Ba sântără tinichigii“ a răspuns Dealu-Spiri. „Sântără zugravi“ a adăogat Foloștină, și și-a exprimant do­rința de a fi uciși zugravii și de a li se prăpădi vopseaua ro­șie pentru a nu mai face con­curență culórei conservatóre, și pentru avea și ei prilejul să ro­­sescá ! După mai multe păreri emise de ăî de la Vitan, de ăî de la Foișor, Tirchileștî și Obor, un ore­ care Negruți, ipsosar, pentru că tot­de­a­una stă parcă de ipsos a afirmat că evreii sunt și geamgii. A fost de-ajuns atât, pentru ca­ decisia de a face afiș-veriș geamgiilor pe spinarea văcsui­­torilor, ălor cu chibrituri, ălor cu „madipolon“ și alte substanțe de astea, să devie bastone ner­­vose, drugi de fier pietre, stân­jeni de lemne, fabrică de­ cără­­mizi—pălăria și bastonul meu două ființe alergătore. Cum însă cele împilate au fost geamurile, și cum, grație acestora geamgii nu au putut să fie erl la înălțimea... perva­zurilor, au făcut un protest prin cari declară că prea au ținut la ei „pantalonii creți“, ast­fel că ei nu pot pune geamuri prin care să se redă limpede afară, nu cum vedeau manifestanții prin pisma turburetului. Frumos dar fără folos din partea giumgiilor. In urma acestora, studenții noștri au hotărât să țină atâtea întruniri câte bresle pe cari le ocupă evreii sunt, pentru a nu se zace că pentru unii sunt mu­mă iar pentru alții ciumă și pen­tru a arăta că au inimă gene­­rosa, mare—pă sunt civilisați ! Așteptăm ordinea întrunirilor și așteptăm cu unui interes pe cele privitore la hahami și la doctori—gâștele și clisu­rile. Se zice că ceinarii nu vor mai ferbe apă filtrată. Tire. LA VALE Protestul Geamgiilor Ca ori­ce oment de inimă — de inimă fiind­că au lovit cu tota inima, manifestanții de la întrunirea de Duminică au avut de gând să împace și capra și varza. Ce și-au dis el ? Suntem noi „pantaloni creți“ dar ar fi bine să nu încrețim fruntele tuturora, ci așa, mai împarte, mai cu circum­specție și diplomație. CRONICA Cum iubesc bărbații și cum iubesc femeile. S’a zis că omul este cel mai nobil animal al creațiunei. Este adevărța în parte. Acea nobleță am căutat’o mult și rar, forte rar, am găsit’o la bărbați. Egoismul pare că a năbușit or­ce nobleță în sufletul lor pe când iubirea a făcut din femee o ființă care caută a se jertfi în tot­de­a­una, care a păstrat in­tactă acea nobleță. Zgomotul ce s’a făcut bilele acestea, în jurul tfecerei Drey­fus mi-a dat o nouă dovadă despre nobleță femeei și­­ trece­rea Rojanei prin Bucuresci ne-a adus un exemplu de cum înțe­leg bărbații nobleță de caracter. Nu mă pot opri d’a face o comparațiune. Printre piesele pe cari ni le-a represintat distinsa artistă a fost și Maison de pom­pée a lui Ibsen. Caracterele celebrului scri­itor au fost bine observate și el ne arată lumea reală. In drama sa ni se face un ta­blou fidel de cum înțeleg băr­bații onorea, cărora subordoneză în­tot­de­a­una egoismul lor. Tînăra și gentila Nora, spre a scăpa viața bărbatului ei, a îm­prumutat în secret o sumă de bani spre a înlesni acestuia o călătorie în Italia care î-a re­dat sănătatea. Spre a o plăti, nu cruță nici o jertfă, economiseza din banii ce­ i se dă pentru tóleta și nop­­tea lucreza în secret, copiind scrieri ce­ i se plătesc.

Next