Romănul, decembrie 1897 (Anul 41, nr. 852-873)
1897-12-08 / nr. 857
ANUL AL 41-LEA No. 857—Kijația de seară um exemplario »mi LUNI și VOEȘTE ȘI VEI PUTEAM . ABONAMENTE in totă țara 30 lei pe an —pe 6 luni 15 lei—7 lei 50. bani pe 8 luni. Pentru preoți și învățătorii sătesciî 20 lei pe an.— In străinătate 40 lei pe an. Aminitiri ■ ^a Y munciun . Pag. nu 2 ieilima.^ Pag. II 3 lei liniai Scrisorile nefrancate se refu R.— Articole : nepnbiicate se ar<l Mandatele și corespondențele puivitoare la redacție se vor adresa personal d-luî Vintilă Rosetti Fondat în 1857 de C. A. ROSETTI 8—9 Decembrie (20 — 21) Decembrie 1897 LUMINEAZA-TE ȘI VEI PI IN STREINATATE anunciurjla se prî'xipsc la PARIS d nu Lorette rue Gaumartin /5l.-Havas 3 placa de la-Bourse. Iones 31 bis ! ue Faub Montmarte.—Adam 37 fu* de V»i'ennes, ' IN GERMANIA la d-nuRjudplf Mossa. Barin,'Munich, Lieprig-Stejper (Hamburg, Seria) :si d-nu Hl L. Double Frankfort. ZÜRICH Rudolf Mosse. L|j GENEVA ; la Hassenstein Sc Vogler. AUSTRIA: Viona, Rudolf Mossa I. Sailerstatle—Dukes, Wollzeile 6<—8 Viana. '!• '■■■' ’■ ir... Redacția și ÂdmirtistfațwA Strada Nlnrronnleos I;MrtUi$șci i e —u» H-ÜL!" -u. ..... 1 srasrr^sis^r—-U JAMwyh^Tii, ;■', || | TTiUmi I /III ACNimrili | Chitanțele emise în numele ziarului Românul, sp* a&fi&tțâu' ! I Director • VI 1 Iljii V, ii, VriSli iii I Tor purta semnătura d-lui V Rosettii J fi ^ 1 * . . . . ■ __ ,____________|_____________ | I B"U.letarL Tratările cu drapeliștii s’au sfârșit și sperăm că nu se va mai perde timp cu conciliabule zadarnice, și că domnii de la Drapelul nu vor mai veni în întrunirile liberalilor spre al opri să discute cestiuni mai importante decât personalitatea lor. Ne pare bine că a i eșit din acea situație anormală în care un partid chema la întrunirile sale, pe adversarii săi, spre a se consfătui asupra reformelor ce are de făcut. Gruparea chiar de la Drapelul este în decompunere și adi avem înaintea nostră, numai nișce personalități ca d-nii Aurelian, Costinescu, Lascar și Porumbaru. Ca atare le vom trata pe viitor și sperăm că întregul partid va face tot astfel, și nu va da mai multă importanță, decât merită, onor persone, cari, după cât se pare, voesc să oprescă guvernul să facă legi bune, spre a’l deconsidera și apoi invoca acel argument spre a cere să li se dea lor puterea. După încercarea ce s’a făcut odată, nu e probabil că parlamentul și regele se vor mai adresa la acele persone spre a forma un cabinet. Căci, după cum a spus fórte bine d. Sturdza, în ultima întrunire a majoritasei, la Senat, ministerul Aurelian putea să remâțe, majoritatea nedorind a provoca o crisă ministerială. Sesiunea parlamentului era la sfârșitul ei, și d. Aurelian n’avea decât să o închidă și să se întărescă în timpul vacanțelor, dacă d-sa și partizanii săi erau omeni de hotărâre. Dar au dovedit că acea hotărâre n’o au și că au format un guvern ca să nu stea la guvern. După ce au dovedit incapacitatea lor, d-nii drapeliști pot fi siguri că nimeni nu va mai face apel la el. Biserica liberală e deschisă, n’au decât să reintre în ea și vor fi primiți, dar să vie cu francheță și în mod real. Altfel preferim mai bine să-i avem de adversari decât de amici. V . Afacerea Dreyfus Paris, 6 Decembre. — D. de Roday directorul diarului „Figaro,“ explicând atitudinea sa personală și aceea a diarului sau în timpul campaniei Dreyfus, zice că a împărtășit credința d-lui Scheurer. Kestner și că acum s » se înclină în fața rațiunei de stat. Se retrage deocamdată și lăsă pe d. Perivier rămas străin de aceste certuri, să conducă afacerile, până la terminarea afacerei Dreyfus. întrunirea Ligei ori membrii Ligei Culturale din Bucuresci s’au întrunit în ședință generală. Au fost peste 60 de membrii. Ședința se deschide sub președenția d-lui Periețeanu, care expune situația Ligei pe 1897. După acesta d l Periețeanu vorbesce de regretatul G. Em. Lahovary. Lahovary n’a precupețit niciodată chestiunea națională a fraților noștrii din Ardeal, ci a luptat alături de noi și a făcut cunoscut prin fond seU streinilor suferințele fraților noștrii. D-l Periețeanu propune ca Liga să facă o adresă de condolență d-nei Lahovary. D. Periețeanu apoi vorbeșce de suferințele romînilor din Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia și Macedonia și face apel la membrii ligei ca să se unească pentru apărarea neamului românesc. D-l Periețeanu anunță pe Duminecă un meeting de protestare contra opinrei întrunirei din Sibiu. D. Boambă casierul Ligei, dă citirea socotelilor. Serbarea Țarului Viena 7 Decembre La prândul oferit de împăratul Frantz Ioseph cu ocazia serbărei Țarului, s’au remarcat: arhiducele Franz Ferdinand, ambasadorul Russiei, contele Kaprisz cu personalul ambasadei, miniștrii Goluchowski, de Gaulisch, Kaleng și de Ivringhammer. In timpulrândului, împăratul Franz Iosef a ridicat un toast în sănătatea Țarului. Cancea 7 Decembrie Djevad-pașa a reclamat onorea de a participa trupele otomane la revista trupelor internaționale cu ocazia serbărei Țarului, bazând cererea sa pe relațiunile amicale ale Puterilor cu Turcia și pe faptul că ceremonia se petrece pe teritorul otoman. Amiralii au refuzat, pentru motivul decisiunei anteriore relativă la abținerea trupelor europene, la serbarea sultanului. In consecință autoritățile otomane au declinat invitația adresată statului major turcesc de a asista la revistă si vor face numai visite amiralului și consulului rus. Caneea 7 Decembre Era dimineță serbărei Țarului, cu ocazia s’a făcut o mare revistă a trupelor internaționale.—Sara a fost prânz și băl pe bordul corăbiilor rusesc „Navarin“ * și „Alexandria“. 77 Exposițiunea de la Dijon O exposițiune universală și internațională va avea loc la Dijon de la 1 Iunie până la 31 Octombre 1898. Acestă exposițiune pusă sub președinția de onore a primarului din Dijon, sub patronagiul Camerei de comerciu, senatorilor, deputaților, consiliilor generale din Côte-D'or, a intrat deja în perioda activităței. Numerose aderări, au venit deja la comitetul de organisațiune al cărui comisar general este D. F. Benoit, inginer ofițer de instrucțiune publică str. Monge 38. Numerose serbări vor avea loc la Dijon pe cât va dura exposițiunea, sub patronagiul municipalității. Dijon care este un oraș destul de remarcabil prin suveniri istorice de tote felurile, va fi visitat de o mulțime de străini în 1898. Orașul va serca să fie splendid. Pentru orice deslușire să se adreseze la reședința comitetului de organisare. Procesul afacerea Panamarei Paris, 6 Decembrie. D-nil Sassart, Panteau, Gaillard și Boyer, deputați, Marat, ex-deputat și Saint- Martin, implicați în afacerea Panamalei ce vine mâine înaintea curței cu jurați, au fost arestați aspra. Paris, 7 Decembrie. Curtea cu jurați abordeza afacerea corupției Panamalei. Arten, Boyer, Maret, Planteau, Gaillard, Lassaut, Rigaut și Saint-Martin, sunt pe banca acuzaților. Naquet a fugit. Afluență mare de lume. Arten explică că Reinach i-a remis un milion cinci sute mii fr. pentru a lucra pe lângă membrii parlamentului. Arton nu a păstrat acești bani, ci a împărțit 200.000 mar cu deosebire a dat 100.000 fr. d-lui Maquet. Audiența s’a amânat pe Luni. . . -------i"»«««*" *■ Alphonse Daudet Norocul literar al d-lui Alphonse Daudet e unul din cele mai strălucite din câte s’au vedut. E o fermecare a tuturor. D. Daudet tîrăște după sine tote femeile, fie acele care vor lacrimi și pe acele . care caută spirit, pe amorezați de lucruri extraordinare și pe căutătorii de lucruri moderne, pe cei simpli, pe cei rafinați, femeile, pe poeți pe naturalist și pe stiliști, căci are ceea ce se numește farmec și care nu se pdte defini într’o operă de artă, ca și într’un chip de femee, dar care,totuși nu-i un cuvânt deșert,, pentru că mulți scriitori forte mari nu 1 au. Farmecul e poste o orecare ușurință fericită, un lustru natural, chiar cînd vorbești de lucruri rare și alese ; în ori ce caz e ceva ce nu se împacă de ■loc cu însușirile unui om prea muncitor și cu prea multă voință , de aceea farmecul nu se găseste de fel la întemeietorii de școli. Se pdte observa de asemenea că nu există farmec unde nu e o inimă ușor mișcată și care nu se tem« ■ de ași da pe față emoțiunile (Homo sum etc.) De aceea să nu pretindem farmec de la aceia, cari își fac o meserie numai din zugrăvirea unor realități josnice sau brutale sau de la aceia, cari se prefac că le pasă numai de lumea exterioră și de plastica lucrurilor. Farmecul acesta, ori de ce natură ar fi, e una din forțele dlui Alphonse Daudet. Adăugați pe lîngă acesta și faptul, ■că talentul sau e forte variat, așa că mințile cele mai deosebite pot găsi la dînsul ce le trebue. Originalitatea lui constă în împreunarea strînsă a observației cu fantazia, în a scote din adevăr tot ce nu pare adeverat și uimește, în a mulțumi dintr’o dată și pe cetitorii d-lui Cherbuliez și pe d-lui Zola, în a scrie cetitorii romane, care sunt și naturaliste și romantice în acelaș timp și cari par romantice numai pentru că sunt prea sincer și prea adînc realisate. Poetul care a scris Les Amoureuses, aruncat la sosirea sa în Paris într’un mediu de vagabonzi pitoresc, cioplit curînd de viața parisiană, își dă într’o bună di seamă, că ceia ce se vede (când scii să privești) e aprope totdeauna mai interesant, mai neașteptat, ba chiar mai înveselitor mai nebun decît cea ce-ți închipuescî, ce iscodescî. De aci încolo, s’a sfîrșit cu visurile. El ne va istorisi încă din cînd în cînd povesci frumoase ca,. Preotul din Cultignan, Pantoful partei, Elixirul lui moș Gaucher, sau, istoria minunată a Woodstond-ului, orașul american cucerit codrului virgin și năruit de dînsul. Dar în termeni generali se pdte spune despre dînsul, mai cu drept cuvânt încă de cît de oricare alt romancier chiar din școla nouă, că istorisesce și descrie numai ce a văzut. Așa că s’ar putea împărți toste povestirile sau tablourile sale începînd cu Scrisorile din mara mea, pînă la cel d’Intâin roman mare al seu, în cinci sau șase grupuri, care ar purta numele provinciilor sau mediilor, pe care el le-a cunoscut mai bine și unde a stat mai mult timp : Nîmes și Provence, Algeria și Corsica, Parisul în sfârșit, Parisul suspect, Parisul în timpul asediului. Și sub aceste diferite titluri s’ar aședa și bucățile din care sunt făcute romanele sale cele mari, dacă cineva și ar da ostenela de a le descompune. Provincia umple aprope toste Scrisorile din mara mea. Parisul sub diferitele sale fețe,e subiectul apropo al tuturor Poveștilor sale de Luni ,și al celor mai multe din Studiile sale care umierlă după Robert Helikont In, aceste două cărți se strecdră peît colo Corsica și Algeria. Algeria și Provincia alterneză în Tartaria. Cu cît d. Alphonse Daudet înainteză în opera sa, cu att îl atrage mai mult Parisul, adică lumea mare mai întâiü Parisul tragic, mișcător sau grotesc din timpul asediului , apoi Parisul de toste filele și tdte cazurile Parisului de sus în jos (Vechi Moravuri pariziene, Femei de artiști.) Asta îl duce încetul cu încetul la marile sale romane pariziene. Ne povesteste de pe acum Nababul în cinci șase pagini și imediat alături moirtea ducelui de Morny. Viitorul calm al micului Jak ne arată deja în Credo, de d’Amour mustața sa mare, ochiul albastru pur și chipul de mușchetar bolnav. Ar fi foarte greu de analizat bucățile acestea mici. Dar poste că ne junge, să spui, că sunt nisce curate juvaeruri și să te opresciaci. Atunci ce să facem? Ar trebui luat cuvântul „fermecător“, curățit de totă banalitatea lui și turnat parcă din nou, pe urmă, astfel întinerit, să-l pui drept orice comentar la sfârșitul acestor povești. Proect de Lege ASUPRA. înviatului secundar superior ESPUNERE DE MOTIVE O reformă din cele mai însemnate pe care o cuprinde proectul este supresiunea examenului de bacalaureat. Reforma acesta a dat foc la lungi discuțiuni în Francia, țara clasică a bacalaureatului, precum și la noi, de vre-o dece ani încace, omeni de cea mai deosebită capacitate în cestiuni de învățământ au cerut-o cu stăruință,și acolo, și la noi. Deosebirea este numai că în Francia resistența ce s’a pus contra reformei este mai explicabilă decât la noi. In Francia, bacalaureatul, sub forma lui bine cunoscută, a fost introdus la 1808. Motivul acestei creațiuni era că în liceele franceze nu erau examene de promoțiune anuale, cum nici nu au fost până în timpurile din urmă. Scolari cereau înscrierea în clasa care le convenea, se promovau sau nu ei singuri, , fără nici un amestec din partea profesorilor. Este evident că, cu sistemul acesta, învățământul secundar nu mai presenta nici o garanție de seriositate, și că Facultățile ar fi fost invadate de studenți în majoritate lipsiți de cunoștințele necesare pentru a le putea urma cu folos. De aceea, când cu organisarea învățământului la 1808, s’a prevădut, la finele liceului, un examen, bacalaureatul, care să arate până la ce punct liceenii au profitat de învățământul secundar. Neapărat că, în aceste condițiuni, bacalaureatul nu putea fi decât un examen asupra întregei materii urmate în cei șapte opt sau nouă ani ai liceului; tot din acestă causă, juriul examinător era format exclusiv din profesori de facultăți Inconvenientele acestui sistem se văd imediat., In prima linie este lipsa de supraveghiere a studiilor școlarilor în timpul liceului. Copiii odată intrați în liceu, rămâneau în el timp de 9 ani, fără, ca în timpul acesta să se caute a li se da o altă direcțiune, dacă cumva nu erau în stare de a profita de învățământul secundar. Erau lăsați să meargă așa până pe la vârsta de 18 ani, și atunci erau supuși de o dată îa o cercetare generală asupra a tot ce făcuseră în tim de 9 ani. Dacă acest examen era serios și drept trecuea ca forte puțini să-l potă trece dar atunci ce deveneau cei, cari perduseră cei mai buni ani ai vieței lor acei mai propii pentru a se prepara cineva pentru luptele viitore. Rămîneau ca nisce declasați în societate, pentru că la vîrsta lor era prea tîrzul pentru a mai întreprinde alte studii sau lucrări cari să le formeze o carieră, și acesta pe nedrept, pentru că nimeni pînă atunci nu o făcuse să înțelegă că era de prisos să încerce a urma liceul, deoareece nu erau în stare să-l urmeze, cu folos. Dacă, de altă parte examenul era indulgent, atuncun de mai era sancțiunea studiilor secundare, și care mai era utilitatea examenului însuși, de vreme ce el nu mai servia, pentru a se opune invasiunea școlarilor slabi în facultăți? O causă principală de slăbiciune pentru examenul de bacalaureat era și împrejurarea că juriile examinătore erau formate din profesori universitari. Candidații se gasea astfel înaintea unor necunoscuți, și totă activitatea lor bună sau rea, din liceu, nu putea fi luată în băgare de somn altfel decît prin examenul grăbit, trecut în cîteva cuarturi de oră, asupra unei vaste cantități de materie. In asemenea condițiuni, întîmplarea avea mai mare rol decît valorea reală a candidaților, iar xaminătorii, avînd în consciință de acest defect capital al sistemei, erau dispuși a lăsa mai bine să tracă pe candidații slabi, decît să risce a opri pe vreunul bun, pe care nu ar fi avut timpul a-1 cerceta și judeca în destulă cunoștință. Astfel fiind, bacalaureatul perdea cea mai mare parte din garanțiile ce ar fi trebuit să presinte. Acestea sunt motivele pentru cari instituțiunea bacalaureatului a fost atacată în Francia cu atîta energie de oamenii cei mai însemnați. Campania acestă multă vreme s’a isbit de resistența neînvinsă ce’î presinta rutina. In cele din urmă, însă, s’a început, sub ministrul Jules Ferry, la 1880 o serie de reforme, cari s’au terminat prin transformarea aproipe deplină a bacalaureatului. Au venit mai întiü decretele, cari instituiau examenele anuale de promoțiune în liceu, pe cari mai înainte Francia nu le avea. Au trebuit mai mulți ani de luptă, pentru a infringe resistența pasivă a corpului didactic, și a face ca aceste examene să fie o realitate A venit pe urmă funcționarea examenului de bacalaureat în mai multe sesiuni, după ce de demult deja se despărțise în mai multe specialități, in fine, a venit procetul de lege presentat anul trecut de actualul ministru al instrucțiune d. Rambaud (vecjd anexa 1), care în două articole conține două reforme radicale : formarea juriilor de bacalaureat din agregați ai învâțămîntului secundar în loc de profesori universitare, și facultatea lăsată acestui juriu de a dispensa pe un candidat de tot sau parte din probele examenului, după consultarea livretului lui școlar, care constată activitatea lui în liceu. Prin acesta, bacalaureatul francez se apropie forte mult de examenul de maturitate german, despre care vom spune acum cîteva cuvinte. In Germania, după fiecare semestru se face, cu orecare solemnitate, examen de trecere. Școlarii cari nu răspund în mod satisfăcător, sunt lăsați repetenți. Dacă nici după doui ani nu pot trece clasa, ei sunt excluși din gimnasiu. Precum vedem, acesta este întocmai vechiul sistem al nostru, menținut în proiect (art. 17). După promoțiunea din ultima clasa, școlarii trec examenul de maturitate, înaintea unui juri format din directorul gimnasiului și din profesorii claselor superiore, în prezența membrilor consiliului de supraveghere al gimnasiilor, și sub președinția unui comisar regal. Candidații trebue să fi urmat regulat cel puțin ultimele două clase. Cei cari au urmat în familie sau în Străinătate, pot fi admiși și ei la examen, însă ei se află într-o situațiune inferioră față de ceilalți, cari se prezintă înaintea unor profesori cari-o cunosc. Examenul se face numai asupra materiilor principale din ultimele clase, și în așa fel, încât școlarii să fie bine convinși, că succesul lor trebue să depindă de o muncă îndelungată și stăruitore, iar nu de o preparațiune grăbită și superficială. Acest din urmă punct singur e de ajuns ca să deosibescă cu totul examenul german de vechiul bacalaureat francez. Precum vedem, sistemul german este fără comparațiune mai rațional decât cel francez din 1808, și cea mai bună dovadă că e așa, este că Francesiî înșiși lucreza pentru a se apropia de dînsul ; disposițiunile succe