Romănul, decembrie 1897 (Anul 41, nr. 852-873)

1897-12-08 / nr. 857

ANUL AL 41-LEA No. 857—Kijația de seară um exemplar­io »mi LUNI și VOEȘTE ȘI VEI PUTEA­M . ABONAMENTE in totă țara 30 lei pe an —pe 6 luni 15 lei—7 lei 50. bani pe 8 luni. Pentru preoți și învățătorii sătesciî 20 lei pe an.— In străinătate 40 lei pe an. Am­initiri ■ ^a­ Y m­unciun . Pag. nu 2 ieilima.^­ Pag. II 3 lei liniai Scrisorile nefrancate se refu R.— Articole : nepnbiicate se ar<l Mandatele­ și corespondențele puivitoare la redacție se vor a­­dresa personal d-luî Vintilă Rosetti Fondat în 1857 de C. A. ROSET­TI­­ 8—9 Decembrie (20 — 2­1) Decembrie­ 1897 LUMINEAZA-TE ȘI VEI PI­ IN STREINATATE anunciurjla se prî­­'xipsc la PARIS d nu Lorette rue Gaumartin /5l.-Havas 3 placa de la-Bourse. Iones 31 bis ! ue Faub Montmarte.—Adam 37 fu* de V»­i'ennes, ' IN GERMANIA la d-nuRjudplf Mossa. Bar­in,'Munich, Lieprig-Stejper (Hamburg, Ser­ia) :si d-nu Hl L. Double Frankfort. ZÜRICH Rudolf Mosse. L|j GENEVA ; la Hassenstein Sc Vogler. AUSTRIA: Viona, Rudolf Mossa I. Sailer­­statle—Dukes, Wollzeile 6<—8 Viana. '!• '■■■' ’■ ir... Redacția și ÂdmirtistfațwA Strada Nlnrronnleos I;MrtUi$șci i e —u» H-ÜL!" -u. ..... 1 srasrr^sis^r—-U JAMwyh^Tii, ;■', || | TTiUmi I /­I­II ACN­imrili | Chitanțele emise în numele ziarului Românul, sp* a&fi&tțâu' ! I Director • VI­­ 1 Iljii V, ii, VriSli iii I Tor purta semnătura d-lui V­ Rosettii­­ J f­­i ^ 1 * . . . . ■ __ ,____________|_____________­­ | I B"U.let­arL Tratările cu drapeliștii s’au sfârșit și sperăm că nu se va mai perde timp cu conciliabule zadarnice, și că domnii de la Drapelul nu vor mai veni în întrunirile liberalilor spre al opri să discute cestiuni mai impor­tante de­cât personalitate­a­ lor. Ne pare bine că a i eșit din acea situație anormală în care un partid chema la întrunirile sale, pe ad­versarii săi, spre a se cons­­fătui asupra reformelor ce are de făcut. Gruparea chiar de la Dra­pelul este în decompunere și adi avem înaintea nostră, numai nișce personalități ca d-nii Aurelian, Costinescu, Lascar și Porumbaru. Ca atare le vom trata pe viitor și sperăm că între­gul partid va face tot ast­fel, și nu va da mai multă importanță, de­cât merită, onor persone, cari, după cât se pare, voesc să oprescă guvernul să facă legi bune, spre a’l deconsidera și apoi invoca acel argument spre a cere să li se dea lor pute­rea. După încercarea ce s’a făcut odată, nu e probabil că parlamentul și regele se vor mai adresa la acele persone spre a forma un cabinet. Căci, după cum a spus fórte bine d. Sturdza, în ul­­­tima întrunire a majoritasei, la Senat, ministerul Aureli­an putea să remâțe, majo­ritatea ne­dorind a provo­ca o crisă ministerială. Sesiunea parlamentului era la sfârșitul ei, și d. Au­relian n’avea de­cât să o închidă și să se întărescă în timpul vacanțelor, dacă d-sa și partizanii săi erau omeni de hotărâre. Dar au dovedit că acea hotărâre n’o au și că au format un guvern ca să nu stea la guvern. După ce au dovedit in­capacitatea lor, d-nii dra­­peliști pot fi siguri că ni­meni nu va mai face apel la el. Biserica liberală e des­chisă, n’au de­cât să reintre în ea și vor fi primiți, dar să vie cu francheță și în mod real. Alt­fel preferim mai bine să-i avem de adversari de­cât de amici. V . Afacerea Dreyfus Paris,­ 6 Decembre. — D. de Roday directorul diaru­­lui „Figaro,“ explicând a­­titudinea sa personală și aceea a diarului sau în tim­pul campaniei Dreyfus, zice că a împărtășit credința d-lui Scheurer. Kestner și că acum s » se înclină în fața rațiunei de stat. Se retrage de­o­cam­dată și lăsă pe d. Pe­­rivier rămas străin de aces­te certuri, să conducă afa­cerile, până la terminarea afacerei Dreyfus. întrunirea Ligei ori membrii Ligei Culturale din Bucuresci s’au întrunit în ședință generală. Au­ fost peste 60 de membrii. Ședința se deschide sub preșe­­denția d-lui Periețeanu, care ex­pune situația Ligei pe 1897. După acesta d l Periețeanu vor­besce de regretatul G. Em. Laho­vary. Lahovary n’a precupețit nici­odată chestiunea națională a fra­ților noștrii din Ardeal, ci a luptat alături de noi și a făcut cunoscut prin­­ fond seU streinilor suferin­țele fraților noștrii. D-l Perie­țeanu propune ca Liga să facă o adresă de condolență d-nei Laho­vary. D. Periețeanu apoi vorbeșce de suferințele romînilor din Transil­vania, Banat, Bucovina, Basarabia și Macedonia și face apel la mem­brii ligei ca să se unească pentru apărarea neamului românesc. D-l Periețeanu anunță pe Du­minecă un meeting de protestare contra opinrei întrunirei din Sibiu. D. Boambă casierul Ligei, dă citirea socotelilor. Serbarea Țarului Viena 7 Decembre La prândul oferit de îm­păratul Frantz Ioseph cu ocazia serbărei Țarului, s’au remarcat: arh­iducele Franz Ferdinand, ambasadorul Ru­ssiei, contele Kaprisz cu per­sonalul ambasadei, miniștrii Goluchowski, de Gaulisch, Kaleng și de Ivringhammer. In­ timpul­­rândului, îm­păratul Franz Iosef a ridi­cat un toast în sănătatea Țarului. Cancea 7 Decembrie Djevad-pașa a reclamat onorea de a participa tru­pele otomane la revista tru­pelor internaționale cu oca­zia serbărei Țarului, bazând cererea sa pe relațiunile a­­micale ale Puterilor cu Tur­cia și pe faptul că ceremo­nia se petrece pe teritorul otoman. Amiralii au refuzat, pen­tru motivul decisiunei an­­teriore relativă la abținerea trupelor europene, la serba­rea sultanului. In consecință autoritățile otomane au declinat invi­tația adresată statului ma­­­jor turcesc de a asista la revistă si vor face numai visite amiralului și consulu­lui rus. Caneea 7 Decembre Era dimineță serbărei Țarului, cu ocazia s’a făcut o mare revistă a trupelor internaționale.—Sara a fost prânz și băl pe bordul co­răbiilor rusesc­ „Navarin“ * și „Alexandria“. 77 Exposițiunea de la Dijon O­­ exposițiune universală și internațională va avea loc la Dijon de la 1 Iunie până la 31 Octombre 1898. Acestă exposițiune pusă sub­ președinția de onore a primarului din Dijon, sub patronagiul Camerei de co­­merciu, senatorilor, deputa­ților, consiliilor generale din Côte-D'or, a intrat deja în perioda activităței. Nu­merose aderări, au venit deja la comitetul de orga­­nisațiune al cărui comisar general este D. F. Benoit, inginer ofițer de instrucți­une publică str. Monge 38. Numerose serbări vor avea loc la Dijon pe cât va dura exposițiunea, sub patrona­giul municipalității. Dijon care este un oraș destul de remarcabil prin suveniri is­torice de tote felurile, va fi visitat de o­ mulțime de stră­ini în 1898. Orașul va ser­ca să fie splendid. Pentru ori­ce deslușire să se adre­­­seze la reședința comitetu­lui de organisare. Procesul afacerea Pa­namarei Paris, 6 Decembrie. D-nil Sassart, Panteau, Gaillard și Boyer, deputați, Marat, ex-deputat și Saint- Martin, implicați în afacerea Panamalei ce vine mâine înaintea curței cu jurați, au fost arestați aspra. Paris, 7 Decembrie. Curtea cu jurați abordeza­ afacerea co­rupției Pana­malei. Arten,­ Boyer, Maret, Planteau, Gaillard, Lassaut, Rigaut și Saint-Martin, sunt pe banca acuzaților. Naqu­­et a fugit. Afluență mare de lume. Arten explică că Reinach­ i-a remis un milion cinci sute mii fr. pentru a lucra pe lângă membrii parlamen­tului. Arton nu a păstrat a­­cești bani, ci a împărțit 200.000 mar cu deosebire a dat 100.000 fr. d-lui Ma­­quet. Audiența s’a amânat pe Luni. . . -------i"»«««*" *■ Alphonse Daudet Norocul literar al d-lui Alp­honse Daudet e unul din cele mai strălucite din câte­ s’au ve­­dut. E o fermecare a tuturor. D. Daudet tîrăște după sine to­te femeile, fie acele care vor lacrimi și­ pe acele . care caută spirit, pe amorezați­ de lucruri extraordinare și pe căutătorii de lucruri moderne, pe cei simpli, pe cei rafinați, femeile, pe poeți pe naturalist­ și pe stiliști, căci­­ are ceea ce se­ numește farmec și care nu se pdte defini într’o operă de artă, ca și într’­un chip de femee, dar care,totuși nu-i un cuvânt deșert,, pentru că mulți scriitori forte mari nu 1 au. Farmecul e poste o ore­care ușurință fericită, un lustru na­tural, chiar cînd vorbești de lu­cruri rare și alese ; în ori­ ce caz e ceva ce nu se împacă de ■loc cu însușirile unui om prea muncitor și cu prea multă vo­ință , de aceea farmecul nu se găseste de fel la întemeietorii de școli. Se pdte observa de a­­semenea că nu există farmec unde nu e o inimă ușor mișcată și care nu se tem« ■ de ași da pe față em­oțiunile (Homo sum etc.) De aceea să nu pretindem farmec de la aceia, cari își fac o meserie numai din zugrăvirea unor realități josnice sau bru­tale sau de la aceia, cari se prefac că le pasă numai de lu­mea exterioră și de plastica lu­crurilor. Farmecul acesta, ori de ce natură ar fi, e una din forțele d­lui Alphonse Daudet. Adău­­gați pe lîngă acesta și faptul, ■că talentul sau e forte variat, așa că mințile cele mai deose­bite pot găsi la dînsul ce le­ trebue. Originalitatea lui constă în împreunarea strînsă a obser­­­vației cu fantazia, în a scote din adevăr tot ce nu pare a­­deverat și uimește, în a mulțu­mi dintr’o dată și pe cetitorii d-lui Cherbuliez și pe d-lui Zola, în a scrie cetitorii romane, care sunt și naturaliste și ro­mantice în acelaș timp și cari par romantice numai pentru că sunt prea sincer și prea adînc realisate. Poetul care a scris Les Amo­­ureuses, aruncat la sosirea sa în­ Paris într’un mediu­ de vagabonzi pitoresc­, cioplit curînd de via­ța parisiană, își dă într’o bună di seamă, că ceia ce se vede (când scii să privești) e aprope tot­deauna mai interesant, mai neașteptat, ba chiar mai înve­selitor mai nebun de­cît cea ce-ți închipuescî, ce iscodescî. De aci încolo, s’a sfîrșit cu visurile. El ne va istorisi încă din cînd în cînd povesci frumoase ca,­. Preo­tul din Cultignan, Pantoful pa­rtei, Elixirul lui moș Gaucher, sau, istoria minunată a Woodston­d-ului, orașul american cucerit codrului virgin și năruit de dîn­sul. Dar în termeni generali se pdte spune despre dînsul, mai cu drept cuvânt încă de cît de ori­care alt romancier chiar din școla nouă, că istorisesce și des­crie numai ce a vă­zut. Așa că s’ar putea împărți toste povesti­rile sau tablourile sale­ începînd cu Scrisorile din mara mea, pînă la cel d’Intâin roman mare al seu, în cinci sau ș­ase grupuri,­­ care ar purta numele provinci­ilor sau mediilor, pe care el le-a cunoscut mai bine și unde a stat mai mult timp : Nîmes și Pro­vence, Algeria și Corsica, Pari­sul în sfârșit, Parisul suspect, Parisul în timpul asediului. Și sub aceste diferite titluri s’ar a­­ședa și bucățile din care sunt făcute romanele sale cele mari, dacă cine­va și ar da ostenela de a le descompune. Provincia umple aprope toste Scrisorile din mara mea. Parisul sub diferitele sale fețe,e subiectul apropo al tuturor Poveștilor sale de Luni ,și al celor mai multe din Studiile sale care u­mierlă după Robert Helikont In, aceste două cărți se strecdră pe­­­ît colo Corsica și Algeria. Algeria și Provincia al­­terneză în Tartaria. Cu cît d. Alphonse Daudet înainteză în­­ opera sa, cu at­t îl atrage mai mult Parisul, adică lumea mare mai întâiü Parisul tragic, miș­cător sau­ grotesc din timpul a­­sediului , apoi Parisul de toste filele și tdte cazurile Parisului de sus în­ jos (Vechi Moravuri pariziene, Femei de artiști.) Asta îl duce încetul cu încetul la ma­rile sale romane pariziene. Ne povesteste de pe acum Nababul în cinci ș­ase pagini și imediat alături moirtea ducelui de Mor­ny. Viitorul calm­ al micului Jak ne arată deja în Credo, de d’A­­mour mustața sa mare, ochiu­l albastru pur și chipu­l de muș­chetar bolnav. Ar fi foarte greu­ de analizat bucățile acestea mici. Dar poste că ne junge, să­­ spui, că sunt nisce curate juvaeruri și să te opresci­aci. Atunci ce să facem? Ar trebui luat cuvântul „ferme­cător“, curățit de totă banali­­tatea lui și turnat parcă din nou­, pe urmă, ast­fel întinerit, să-l pui drept ori­ce comentar la sfârșitul acestor povești. Proect de Lege ASUPRA. înviatului secundar­ superior ESPUNERE DE MOTIVE O reformă din cele mai în­semnate pe care o cuprinde pro­­ectul este supresiunea examenu­lui de bacalaureat. Reforma acesta a dat foc la lungi discuțiuni în Francia, țara clasică a bacalaureatului, pre­cum și la noi, de vre-o dece ani încace, omeni de cea mai deo­sebită capacitate în cestiuni de învățământ au cerut-o cu stă­ruință,­și acolo, și la noi. Deo­sebirea este numai că în Francia resistența ce s’a pus contra re­formei este mai explicabilă de­cât la noi. In Francia, bacalaureatul, sub forma lui bine cunoscută, a fost introdus la 1808. Motivul aces­tei creațiuni era că în liceele franceze nu erau­ examene­­ de promoțiune anuale, cum nici nu au­ fost până în timpurile din urmă. Scolari cereau­ înscrierea în clasa care le convenea, se promovau sau nu ei singuri, , fără nici un amestec din partea profesorilor. Este evident că, cu sistemul acesta, învățământul secundar nu mai presenta nici o garanție de seriositate, și că Facultățile­­ ar fi fost invadate de studenți în majoritate lipsiți de cunoștințele necesare pentru a le putea urma cu folos. De a­­ceea, când cu organisarea în­vățământului la 1808, s’a pre­­vădut, la finele liceului, un examen, bacalaureatul, care să arate până la ce punct liceenii au profitat de învățământul se­cundar. Neapărat că, în aceste condițiuni, bacalaureatul nu pu­tea fi de­cât un examen asu­pra întregei materii urmate în cei șapte opt sau nouă ani ai liceului; tot din acestă causă, juriul examinător era format ex­clusiv din profesori de facul­­tăți­ Inconvenientele acestui sistem se văd imediat., In prima linie este lipsa de supraveghiere a studiilor școla­rilor în timpul liceului. Copiii odată intrați în liceu, rămâneau­ în el timp de 9 ani, fără, ca în timpul acesta să se caute a li se da o altă direcțiune, dacă cum­va nu erau în stare de a profita de învățământul secun­­dar. Erau lăsați să meargă așa până pe la vârsta de 18 ani, și atunci erau supuși de o dată îa o cercetare generală asupra a­ tot ce făcuseră în­ tim de 9 ani. Dacă acest examen era serios și drept trecuea ca forte puțini să-l potă trece dar atunci ce de­­veneau cei, cari perduseră cei mai buni ani ai vieței lor acei mai propii pentru a se prepara cine­va pentru luptele viitore. Rămîneau­ ca nisce declasați în societate, pentru că la vîrsta lor era prea tîrzu­l pentru a mai în­treprinde alte studii sau lucrări cari să­­ le formeze o carieră, și acesta pe nedrept, pentru că ni­meni pînă atunci nu o făcuse să înțelegă că era­ de prisos să încerce a urma liceul, de­oaree­ce nu erau în stare să-l urmeze, cu folos. Dacă, de altă parte examenul era indulgent, atunc­­un de mai era sancțiunea studii­lor secundare, și care mai era utilitatea examenului însuși, de vreme ce el nu mai servia, pen­tru a se opune invasiunea șco­larilor slabi în facultăți? O causă principală de slăbi­ciune pentru examenul de baca­laureat era și împrejurarea că juriile examinătore erau formate din profesori universitari. Can­didații se gasea ast­fel înaintea unor necunoscuți, și totă acti­vitatea­ lor bună sau rea, din liceu, nu putea­ fi luată în bă­gare de somn alt­fel de­cît prin examenul grăbit, trecut în cîte­­va cuarturi de oră, asupra unei vaste cantități de materie. In asemenea condițiuni, întîmpla­­rea avea mai mare rol de­cît valorea reală a candidaților, iar xaminătorii, avînd în consciin­­ță de acest defect capital al sistemei, erau dispuși a lăsa mai bine să tracă pe candidații slabi, de­cît să risce a opri pe vre­unul bun, pe care nu ar fi avut timpul a-1 cerceta și judeca în destulă cunoștință. Ast­fel fiind, bacalaureatul perdea cea mai mare parte din garanțiile ce ar fi trebuit să presinte. Acestea sunt motivele pentru cari instituțiunea bacalaureatu­lui a fost atacată în Francia cu atîta energie de oamenii cei mai însemnați. Campania acestă mul­tă vreme s’a isbit de resistența neînvinsă ce’î presinta rutina. In cele din urmă, însă, s’a în­ceput, sub ministrul Jules Ferry, la 1880 o serie de reforme, cari s’au terminat prin transforma­rea aproipe deplină a bacalaure­atului. Au venit mai înt­iü de­cretele, cari instituiau examenele anuale de promoțiune în liceu, pe cari mai înainte Francia nu le avea. Au trebuit mai mulți ani de luptă, pentru a infringe resistența pasivă a corpului di­dactic, și a face ca aceste exa­­­mene să fie o realitate A venit pe urmă funcționarea examenu­lui de bacalaureat în mai multe sesiuni, după ce de demult deja se despărțise în mai multe spe­cialități, in fine, a venit pro­­cetul de lege presentat anul trecut de actualul ministru al instrucțiune­ d. Rambaud (vecjd anexa 1), care în două articole conține două reforme radicale : formarea juriilor de bacalaureat din agregați ai învâțămîntului secundar în loc de profesori u­­niversitare, și facultatea lăsată acestui j­uriu de a dispensa pe un candidat de tot sau parte din probele examenului, după con­sultarea livretului lui școlar, care constată activitatea lui în liceu. Prin acesta, bacalaureatul francez se apropie forte mult de examenul de maturitate german, despre care vom spune acum cîte­va cuvinte. In Germania, după fie­care semestru se face, cu­­ ore­care solemnitate, examen de trecere. Școlarii cari nu răspund în mod satisfăcător, sunt lăsați repetenți. Dacă nici după doui ani nu pot trece clasa, ei sunt excluși din gimnasiu. Precum vedem, acesta este întocmai vechiul sistem al nostru, menținut în proiect (art. 17). După promoțiunea din ultima clasa, școlarii trec examenul de maturitate, înaintea unui juri­­ format din directorul gimnasiu­­lui și din profesorii claselor su­­periore, în prezența membrilor consiliului de supraveghere al gimnasiilor, și sub președinția unui comisar regal. Candidații trebue să fi urmat regulat cel puțin ultimele două clase. Cei cari au urmat în familie sau­ în Străinătate, pot fi admiși și ei la examen, însă ei se află într-o situațiune inferioră față de cei­l­alți, cari se prezintă înaintea u­­nor profesori cari-o cunosc. Exa­menul se face numai asupra ma­teriilor principale din ultimele clase, și în așa fel, în­cât șco­larii să fie bine convinși, că succesul lor trebue să depindă de o muncă îndelungată și stă­­ruitore, iar nu de o preparațiu­­ne grăbită și superficială. Acest din urmă punct singur e de a­­juns ca să deosibescă cu totul examenul german de vechiul bacalaureat francez. Precum vedem, sistemul ger­man este fără comparațiune mai rațional de­cât cel francez din 1808, și cea mai bună dovadă că e așa, este că Francesiî în­șiși lucreza pentru a se apropia de dînsul ; disposițiunile succe

Next